(a)

punctul 32 se înlocuiește cu următorul text:

(b)

se introduc următoarele puncte 32a, 32b și 32c:

(a)

alineatul (11) se înlocuiește cu următorul text:

(b)

alineatul (12) se elimină.

(a)

alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(b)

se adaugă următorul alineat (7):

„1.2.12.

«Emisii de gaze de evacuare» înseamnă emisiile la țeava de evacuare de compuși gazoși, solizi și lichizi.”;

„1.2.18.

«Număr de particule» (PN) înseamnă numărul total de particule solide emise în țevile de evacuare ale vehiculului și cuantificate conform metodelor de diluare, eșantionare și măsurare specificate în anexa XXI.”;

„1.2.25.

«Calibrare» înseamnă ajustarea unui instrument astfel încât să se obțină un răspuns adecvat la un standard de etalonare care reprezintă între 75 % și 100 % din valoarea maximă în domeniul de măsurare al instrumentului sau din domeniul de utilizat preconizat al acestuia.”;

„1.2.40.

«Vehicul electric hibrid cu încărcare externă» (OVC-HEV) înseamnă un vehicul electric hibrid care poate fi încărcat de la o sursă externă.

1.2.41.

«Vehicul electric hibrid fără încărcare externă» (NOVC-HEV) înseamnă un vehicul cu cel puțin două convertizoare de energie diferite și două sisteme de stocare a energiei diferite care sunt utilizate în scopul propulsării vehiculului și care nu pot fi încărcate de la o sursă externă.”;

„3.1

„3.1.0.

„3.1.0.3.

„3.1.3.2.

3.1.3.2.1.

marca, tipul, varianta, versiunea, denumirea comercială sau numărul de identificare al vehiculului, astfel cum sunt definite în certificatul de conformitate conform anexei IX la Directiva (CE) 2007/46.

Informațiile descrise mai jos sunt puse la dispoziție pentru căutare pentru toate vehiculele:

„4.2.

4.3.

„4.5

„5.2.1

„5.2.4.

„5.2.5.

„5.2.6

„5.4.2

5.5.2.1.

5.5.2.2.

5.5.2.3

Dacă a avut loc o regenerare periodică în timpul încercării, se compară rezultatul, fără a aplica factorul Ki sau compensarea Ki, cu cerințele de la punctul 3.1.0. În cazul în care emisiile rezultate nu îndeplinesc cerințele, încercarea este invalidată și se repetă o dată la cererea producătorului. Producătorul poate să asigure finalizarea regenerării. A doua încercare se consideră valabilă chiar dacă are loc o regenerare în timpul ei.

5.5.2.4

„5.5.2.5

5.5.2.6

„6.2

„6.4

„6.5

„6.8

6.9

Pentru vehiculele din categoria M2 echipate, în conformitate cu dispozițiile Directivei 92/6/CEE, cu dispozitive de limitare a vitezei la 100 km/h, intervalul de viteze pentru conducerea pe autostradă trebuie să acopere în mod corespunzător viteze între 90 și 100 km/h. Viteza vehiculului trebuie să fie mai mare de 90 km/h timp de cel puțin 5 minute.

Pentru vehiculele din categoria N2 echipate, în conformitate cu dispozițiile Directivei 92/6/CEE, cu dispozitive de limitare a vitezei la 90 km/h, intervalul de viteze pentru conducerea pe autostradă trebuie să acopere în mod corespunzător viteze între 80 și 90 km/h. Viteza vehiculului trebuie să fie mai mare de 80 km/h timp de cel puțin 5 minute.”;

„6.11

„6.13

„7.6

„9.4

„9.6

Dacă vehiculul a fost condiționat în timpul ultimelor trei ore înaintea încercării la o temperatură medie care se încadrează în intervalul extins conform punctului 5.2, perioadei de pornire la rece i se aplică dispozițiile de la punctul 9.5 din anexa IIIA, chiar dacă condițiile de rulare nu se încadrează în intervalul de temperatură extins. Factorul de corecție de 1,6 se aplică o singură dată. Factorul de corecție de 1,6 se aplică emisiilor de gaze poluante, dar nu celor de CO2.”;

(a)

la punctul 3.2, rândurile 2-4 din tabelul 1 se modifică după cum urmează:

(b)

punctele 3.4.1, 3.4.2 și 3.4.3 se înlocuiesc după cum urmează:

„3.4.1.   Considerații generale:

Instalarea PEMS se efectuează în conformitate cu instrucțiunile producătorului PEMS și cu normele de sănătate și de siguranță la nivel local. PEMS trebuie să fie instalat astfel încât, în timpul încercării, să se reducă la minimum interferențele electromagnetice, precum și expunerea la șocuri, vibrații, praf și variațiile de temperatură. Instalarea și funcționarea PEMS trebuie să fie etanșă și să reducă la minimum pierderile de căldură. Instalarea și funcționarea PEMS nu trebuie să modifice natura gazelor de evacuare și nici să crească în mod nejustificat lungimea țevii de evacuare. Pentru a se evita formarea de particule, conectorii trebuie să fie stabili din punct de vedere termic la temperaturile gazelor de evacuare preconizate în timpul încercării. Se recomandă să nu se utilizeze racorduri din elastomeri pentru a face legătura între punctul de ieșire al gazelor de evacuare și tubul de racordare. Racordurile din elastomeri, dacă sunt utilizate, nu trebuie să intre în contact cu gazele de evacuare, pentru a se evita artefactele cu un nivel ridicat de încărcare a motorului.

3.4.2.   Contrapresiunea admisă

Instalarea și funcționarea sondelor de prelevare ale PEMS nu trebuie să crească în mod nejustificat presiunea statică în țeava de evacuare într-un mod care poate influența reprezentativitatea măsurătorilor. Astfel, se recomandă să se instaleze o singură sondă de prelevare în același plan. Dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, orice prelungire menită să faciliteze prelevarea de probe sau să facă legătura cu debitmetrul masic pentru gazele de evacuare trebuie să aibă o arie a secțiunii transversale mai mare sau egală cu țeava de evacuare. Dacă sondele de prelevare obstrucționează o arie semnificativă a secțiunii transversale a țevii de evacuare, autoritatea de omologare de tip poate solicita măsurarea contrapresiunii.

3.4.3.   Debitmetru masic pentru gazele de evacuare

De fiecare dată când este utilizat, debitmetrul masic pentru gazele de evacuare se atașează la țeava (țevile) de evacuare a (ale) vehiculului în conformitate cu recomandările producătorului EFM. Intervalul de măsurare al EFM corespunde intervalului debitului masic al gazelor de evacuare preconizat în timpul încercării. Instalarea EFM și a oricărui adaptor sau racord la țeava de evacuare nu trebuie să afecteze negativ funcționarea motorului sau a sistemului de posttratare a gazelor de evacuare. Este necesar ca în amonte și în aval de elementul de măsurare a debitului să se lase cel puțin patru diametre de țeavă sau 150 m de țeavă dreaptă, reținându-se valoarea cea mai mare. Atunci când se încearcă un motor policilindric echipat cu un colector de evacuare ramificat, se recomandă poziționarea debitmetrului masic pentru gazele de evacuare în aval de locul în care se combină colectoarele și mărirea în mod corespunzător a secțiunii transversale a conductelor, pentru a dispune de o arie a secțiunii transversale echivalentă sau mai mare cu cea din care se face prelevarea. În cazul în care acest lucru nu este fezabil, se poate lua în considerare măsurarea debitului gazelor de evacuare cu mai multe debitmetre masice pentru gazele de evacuare, dacă autoritățile de omologare de tip își dau acordul. Marea varietate de configurații, dimensiuni ale țevilor de evacuare și debite masice ale gazelor de evacuare pot necesita compromisuri, bazate pe bunele practici inginerești, în selectarea și instalarea EFM. Este permis să se instaleze un EFM cu un diametru mai mic decât cel al țevii de evacuare sau cel al secțiunii transversale totale a ieșirilor multiple, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze precizia măsurătorilor și funcționarea sau posttratarea gazelor de evacuare, astfel cum se specifică la punctul 3.4.2. Se recomandă documentarea instalării EFM prin utilizarea de fotografii.”;

(c)

punctul 3.5 se înlocuiește cu următorul text:

„3.5.   Prelevarea emisiilor

Prelevarea emisiilor trebuie să fie reprezentativă și să se realizeze în locuri unde gazele de evacuare sunt bine amestecate și unde influența aerului înconjurător în aval față de punctul de prelevare este minimă. Dacă este cazul, emisiile se prelevează în aval de debitmetrul masic pentru gazele de evacuare, respectând o distanță de cel puțin 150 mm față de elementul de măsurare a debitului. Sondele de prelevare trebuie să fie instalate la cel puțin 200 mm sau la de trei ori diametrul țevii de evacuare, reținându-se valoarea cea mai mare, în amonte față de punctul în care gazele de evacuare părăsesc instalația de prelevare a PEMS și se răspândesc în mediul înconjurător. În cazul în care PEMS trimite un flux de gaze înapoi în țeava de evacuare, acest lucru trebuie să aibă loc în aval de sonda de prelevare într-un mod care să nu afecteze, în timpul funcționării motorului, natura gazelor de evacuare la punctul (punctele) de prelevare. În cazul în care lungimea conductei de prelevare se modifică, timpii de transport ai sistemului se verifică și, dacă este necesar, se corectează.

În cazul în care motorul este echipat cu un sistem de posttratare a gazelor de evacuare, prelevarea de gaze de evacuare se efectuează în aval față de sistemul de posttratare. În cazul unui vehicul prevăzut cu un colector de evacuare ramificat, punctul de admisie al sondei trebuie să se afle la o distanță suficient de mare în aval, astfel încât eșantionul să fie reprezentativ pentru media emisiilor de gaze de evacuare provenite de la toți cilindrii. În cazul motoarelor cu mai mulți cilindri care au grupuri distincte de colectoare de evacuare, cum sunt motoarele cu pistoane în V, sonda de prelevare se poziționează în aval față de locul în care se combină colectoarele. Dacă acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic, se pot lua în considerare mai multe puncte de prelevare în locuri în care gazele de evacuare sunt bine amestecate, dacă autoritatea de omologare de tip își dă acordul. În acest caz, numărul și localizarea sondelor de prelevare trebuie să corespundă pe cât posibil celor ale debitmetrelor masice pentru gazele de evacuare. În caz de debite de gaze de evacuare inegale, trebuie avută în vedere o prelevare proporțională sau o prelevare cu mai multe analizoare.

În cazul în care sunt măsurate particulele, prelevarea gazelor de evacuare trebuie să se efectueze din centrul fluxului de gaze de evacuare. În cazul în care se utilizează mai multe sonde de prelevare a emisiilor, sonda de prelevare a particulelor ar trebui amplasată în amonte față de celelalte sonde de prelevare. Sonda de prelevare a particulelor nu ar trebui să interfereze cu prelevarea de eșantioane de gaze poluante. Tipul și specificațiile sondei și montarea acesteia trebuie să fie documentate în detaliu.

În cazul în care sunt măsurate hidrocarburile, conducta de prelevare se încălzește la 463 ± 10 K (190 ± 10 °C). Pentru evaluarea altor componente gazoase cu sau fără răcitor, conducta de prelevare trebuie menținută la o temperatură de minimum 333 K (60 °C), pentru a se evita condensul și a se asigura eficacitatea de penetrare corespunzătoare a diferitelor gaze. Pentru sistemele de prelevare de joasă presiune, temperatura poate fi diminuată în funcție de scăderea presiunii, cu condiția ca sistemul de prelevare să asigure o eficiență de penetrare de 95 % pentru toți poluanții gazoși reglementați. În cazul în care se prelevează particule și acestea nu sunt diluate la nivelul țevii de evacuare, conducta de prelevare de la punctul de eșantionare a gazelor de evacuare brute până la punctul de diluare sau la detectorul de particule trebuie încălzită la o temperatură de 373 K (100 °C). Timpul de expunere a eșantionului în conducta de prelevare a particulelor trebuie să fie mai mic de 3 s înainte de a ajunge la prima diluare sau la detectorul de particule.

Toate părțile componente ale sistemului de prelevare, de la țeava de evacuare până la detectorul de particule, care intră în contact cu gazul de evacuare brut sau diluat se proiectează astfel încât să se minimizeze depunerea de particule. Toate părțile componente trebuie realizate din material antistatic pentru a preveni efectele electrostatice.”;

(d)

punctele 4.2 și 4.3 se înlocuiesc după cum urmează:

„4.2.   Pornirea și stabilizarea PEMS

PEMS trebuie pus în funcțiune, încălzit și stabilizat în conformitate cu specificațiile producătorului acestuia, până în momentul în care parametrii de funcționare cheie, de exemplu, presiunile, temperaturile și debitele ating valorile stabilite de funcționare înainte de începerea încercării. Pentru a asigura funcționarea corectă, PEMS poate fi păstrat pornit sau poate fi încălzit și stabilizat în timpul condiționării vehiculului, Sistemul trebuie să fie lipsit de erori și de avertismente critice.

4.3.   Pregătirea sistemului de prelevare

Sistemul de prelevare, constând din sonda de prelevare și conductele de prelevare, trebuie pregătit pentru încercare pe baza instrucțiunilor producătorului de PEMS. Trebuie să se garanteze că sistemul de prelevare este curat și lipsit de condens.”;

(e)

punctul 4.6 se modifică după cum urmează:

„4.6.   Verificarea analizorului pentru măsurarea emisiilor de particule

Nivelul zero al analizorului trebuie să fie înregistrat prin prelevarea de aer ambiant filtrat cu ajutorul unui filtru HEPA dintr-un punct de prelevare corespunzător, de obicei la orificiul de admisie al conductei de prelevare. Semnalul trebuie înregistrat la o frecvență constantă de cel puțin 1,0 Hz în medie, timp de 2 minute; concentrația finală trebuie să se încadreze în specificațiile producătorului, dar nu trebuie să depășească 5 000 de particule pe centimetru cub.”;

(f)

la punctul 4.8, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:

„PEMS trebuie să funcționeze fără erori și avertismente critice.”;

(g)

punctele 5.1, 5.2 și 5.3 se înlocuiesc după cum urmează:

„5.1.   Demararea încercării

Prelevarea, măsurarea și înregistrarea parametrilor trebuie să înceapă înainte de aprinderea motorului. Pentru a facilita sincronizarea, se recomandă înregistrarea parametrilor care fac obiectul sincronizării fie cu ajutorul unui singur dispozitiv de înregistrare a datelor, fie cu ajutorul unei mărci temporale sincronizate. Atât înainte, cât și imediat după aprinderea motorului, trebuie să se confirme faptul că toți parametrii necesari sunt înregistrați de dispozitivul de înregistrare a datelor.

5.2.   Încercarea

Prelevarea, măsurarea și înregistrarea parametrilor trebuie să continue pe toată durata încercării vehiculului în circulație. Motorul poate fi oprit și repornit, însă prelevarea emisiilor și înregistrarea parametrilor trebuie să continue. Orice semnal de avertizare care indică funcționarea defectuoasă a PEMS trebuie să fie documentat și verificat. În cazul în care survine orice fel de semnal de eroare în timpul încercării, încercarea se anulează. Înregistrarea parametrilor trebuie să atingă o exhaustivitate a datelor mai mare de 99 %. Măsurarea și înregistrarea datelor pot fi întrerupte pentru o perioadă de timp mai mică de 1 % din durata totală a cursei, dar nu mai mult de 30 de secunde consecutive, numai în cazul unei pierderi involuntare de semnal sau în scopul mentenanței sistemului PEMS. Întreruperile pot fi înregistrate în mod direct de PEMS, însă nu este permis să se introducă întreruperi în parametrii înregistrați prin operațiuni de preprocesare, postprocesare sau schimb de date. În cazul în care are loc, reglarea automată la zero trebuie să se facă prin raportarea la o valoare zero de referință trasabilă similară celei utilizate pentru reglarea la zero a analizorului. Se recomandă cu fermitate să se lanseze mentenanța sistemului PEMS pe parcursul perioadelor în care viteza vehiculului este zero.

5.3.   Sfârșitul încercării

Sfârșitul încercării este atins atunci când vehiculul a terminat cursa și se oprește aprinderea. După terminarea cursei trebuie evitată funcționarea la ralanti a motorului timp îndelungat. Înregistrarea de date trebuie să continue până când timpul de răspuns al sistemelor de prelevare a trecut.”;

(h)

la punctul 6.1, tabelul 2 se înlocuiește după cum urmează:

(i)

punctul 6.2 se înlocuiește cu următorul text:

„6.2.   Verificarea analizorului pentru măsurarea emisiilor de particule

Nivelul zero al analizorului trebuie să fie înregistrat în conformitate cu punctul 4.6”;

(a)

la punctul 2, se adaugă următorul parametru între eCO2 și EE:

„E(dp)- eficiența analizorului PEMS-PN”;

(b)

la punctul 3.1, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„Precizia și liniaritatea analizoarelor, a instrumentelor de măsurare a debitului, a senzorilor și a semnalelor trebuie să fie în conformitate cu standardele naționale sau internaționale.”;

(c)

la punctul 3.2, tabelul 1 se înlocuiește după cum urmează:

(d)

punctul 3.3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.3.   Frecvența verificării liniarității

Cerințele cu privire la liniaritate în conformitate cu punctul 3.2 trebuie verificate:

Îndeplinirea cerințelor cu privire la liniaritate în conformitate cu punctul 3.2 pentru senzorii sau semnalele ECU care nu sunt direct trasabile trebuie verificată o singură dată pentru fiecare instalare a PEMS pe vehicul cu un dispozitiv de măsurare etalonat în mod trasabil pe standul de încercare cu rulouri.”;

(e)

la punctul 4.2.6, tabelul 2 se înlocuiește după cum urmează:

(f)

punctul 6 se înlocuiește cu următorul text:

(g)

se introduc următoarele puncte 6.1-6.4:

„6.1.   Considerații generale

Analizorul de PN constă într-o unitate de precondiționare și un detector de particule care contorizează cu o eficiență de 50 % începând cu 23 nm. Este permis ca detectorul de particule să precondiționeze și aerosolul. Sensibilitatea analizoarelor la șocuri, vibrații, îmbătrânire, variațiile de temperatură și de presiune a aerului, precum și la interferențele electromagnetice și alte efecte legate de vehicul și de funcționarea analizorului trebuie să fie cât mai limitată posibil și trebuie precizată cu claritate de producătorul echipamentului în materialele însoțitoare. Analizorul de PN se utilizează numai în intervalul parametrilor de funcționare declarați de producător.

Figura 1

Exemplu de configurație a unui analizor de PN: liniile punctate indică componentele opționale. EFM = debitmetrul masic pentru gazele de evacuare, d = diametrul interior, PND = dispozitivul de diluare a numărului de particule.

Analizorul de PN se conectează la punctul de prelevare prin intermediul unei sonde de prelevare care extrage un eșantion din linia centrală a țevii de evacuare. Astfel cum se specifică la punctul 3.5 din apendicele 1, în cazul în care particulele nu sunt diluate la nivelul țevii de evacuare, conducta de prelevare se încălzește la o temperatură de minimum 373 K (100 °C) până la punctul de primă diluare al analizorului de PN sau până la detectorul de particule al analizorului. Timpul de expunere din conducta de prelevare trebuie să fie mai mic de 3 s.

Toate componentele care intră în contact cu gazele de evacuare eșantionate trebuie ținute întotdeauna la o temperatură care să evite condensarea oricărui compus în dispozitiv. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin încălzirea la o temperatură mai ridicată și prin diluarea eșantionului sau oxidarea speciilor (semi)volatile.

Analizorul de PN include o secțiune încălzită la temperatura peretelui ≥ 573K. Unitatea trebuie să controleze etapele încălzite astfel încât temperaturile nominale de funcționare să se afle în limitele unei toleranțe de ± 10 K și să indice dacă etajele încălzite se află sau nu la temperaturile corecte de funcționare. Se acceptă temperaturi mai scăzute, cu condiția ca eficiența sperării particulelor volatile să respecte specificațiile de la punctul 6.4.

Senzorii de presiune, temperatură și ceilalți monitorizează funcționarea corectă a instrumentului și declanșează un avertisment sau un mesaj în caz de funcționare defectuoasă.

Timpul de răspuns al analizorului de PN trebuie să fie ≤ 5 s.

Analizorul de PN (și/sau detectorul de particule) trebuie să aibă un timp de creștere ≤ 3,5 s.

Măsurătorile concentrației de particule se raportează normalizate la 273 K și la 101,3 kPa. Dacă este necesar, se măsoară și se raportează presiunea și/sau temperatura la orificiul de admisie al detectorului în vederea normalizării concentrației de particule.

Sistemele PN care respectă cerințele privind etalonarea din Regulamentele CEE-ONU nr. 83 sau 49 sau RTM 15 se consideră automat că respectă cerințele privind etalonarea din prezenta anexă.

6.2.   Cerințe privind eficiența

Sistemul complet al analizorului de PN, inclusiv conducta de prelevare, trebuie să respecte cerințele privind eficiența din tabelul 3a.

Tabelul 3a

Cerințe privind eficiența sistemului analizorului de PN (inclusiv conducta de prelevare)

Eficiența E(dp) se definește ca raportul dintre citirile privind concentrația numerică ale sistemului analizorului de PN și cele ale unui contor de particule de condensare (CPC) de referință (d50 % = 10nm sau mai mic, cu liniaritatea verificată și etalonată cu ajutorul unui electrometru) sau ale unui electrometru de referință, măsurând în paralel un aerosol dispersat cu un diametru de mobilitate dp normalizat în aceleași condiții de temperatură și de presiune.

Cerințele privind eficiența vor trebui adaptate, pentru a se garanta că eficiența analizoarelor de PN rămâne coerentă cu marja PN. Materialul trebuie să fie stabil din punct de vedere termic și de tipul funinginii (de exemplu, funingine de grafit supus unei descărcări prin scânteie sau funingine de flacără de difuziune cu pretratament termic). În cazul în care curba de eficiență se măsoară cu un alt aerosol (de exemplu, cu NaCl), corelația cu curba materialului de tipul funinginii trebuie furnizată sub forma unui grafic, care să compare eficiențele obținute utilizând ambii aerosoli de încercare. Diferențele în ceea ce privește eficiențele contorizării trebuie luate în calcul prin ajustarea eficiențelor măsurate pe baza graficului furnizat pentru a stabili eficiențele aerosolilor de tipul funinginii. Corecția pentru particule încărcate multiple ar trebui aplicată și documentată, dar nu trebuie să depășească 10 %. Eficiențele menționate se referă la analizorul de PN cu conducta de prelevare. Analizorul de PN poate fi etalonat și pe componente (respectiv unitatea de precondiționare separat de detectorul de particule), atât timp cât se poate dovedi că analizorul de PN și conducta de prelevare îndeplinesc împreună cerințele din tabelul 3a. Semnalul măsurat de detector trebuie să fie > 2 ori limita de detecție (definită aici ca fiind nivelul zero plus 3 abateri standard).

6.3.   Cerințe privind liniaritatea

Analizorul de PN, inclusiv conducta de prelevare, trebuie să îndeplinească cerințele privind liniaritatea de la punctul 3.2 din apendicele 2 utilizându-se particule de tipul funinginii monodispersate sau polidispersate. Dimensiunea particulelor (diametrul de mobilitate sau diametrul median de contorizare) trebuie să fie de peste 45 nm. Instrumentul de referință este un electrometru sau un contor de particule de condensare (CPC) cu d50 = 10 nm sau mai mic, cu liniaritatea verificată. Alternativ, se poate utiliza un sistem de contorizare a particulelor conform Regulamentului CEE-ONU nr. 83.

În plus, diferențele dintre măsurările realizate cu analizorul de PN și cele cu instrumentul de referință, în toate punctele verificate (cu excepția punctului zero), trebuie să se situeze într-o limită de 15 % față de valoarea medie. Trebuie să se verifice cel puțin 5 puncte egal distribuite (plus punctul zero). Concentrația maximă verificată trebuie să fie concentrația maximă admisă pentru analizorul de PN.

În cazul în care analizorul de PN este etalonat pe componente, atunci liniaritatea poate fi verificată numai pentru detectorul de particule, însă eficiențele celorlalte componente și ale conductei de prelevare trebuie să fie luate în considerare în calculul pantei.

6.4.   Eficiența separării particulelor volatile

Sistemul trebuie să separe > 99 % dintre particulele de tetracontan (CH3(CH2)38CH3) de dimensiuni ≥ 30 nm cu o concentrație la intrare ≥ 10 000 particule pe centimetru cub la o diluare minimă.

De asemenea, trebuie să separe > 99 % pentru alcani polidispersați (decani sau superiori) sau «emery oil» cu un diametru median de contorizare > 50 nm și o masă > 1 mg/m3.

Eficiența separării particulelor volatile pentru tetracontan și/sau alcani polidispersați sau ulei trebuie demonstrată o singură dată pentru familia de instrumente. Producătorul instrumentelor trebuie totuși să indice intervalul de întreținere sau de înlocuire care asigură faptul că eficiența separării nu scade sub nivelul cerințelor tehnice. În cazul în care aceste informații nu sunt furnizate, eficiența separării particulelor volatile trebuie verificată anual pentru fiecare instrument.”;

(a)

punctul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„4.   Pornirea la rece

Pornirea la rece este perioada de la prima pornire a motorului cu combustie până la momentul în care motorul cu combustie a funcționat 5 minute cumulate. În cazul în care temperatura lichidului de răcire este determinată, perioada de pornire la rece se încheie după ce temperatura lichidului de răcire a atins 343 K (70 °C) pentru prima dată, dar nu mai târziu de momentul în care motorul cu combustie a funcționat 5 minute cumulate după demararea inițială a motorului.”;

(b)

punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„5.   Măsurarea emisiilor în timpul opririi motorului cu combustie

Toate măsurătorile emisiilor instantanee sau ale debitului de gaze de evacuare obținute în timp ce motorul cu combustie este dezactivat trebuie înregistrate. Într-o etapă separată ulterioară, valorile înregistrate trebuie reglate la zero prin postprocesarea datelor. Motorul cu combustie internă se consideră dezactivat în cazul în care sunt întrunite două dintre următoarele criterii: turația motorului înregistrată este < 50 rpm; debitul masic al gazelor de evacuare este măsurat la < 3 kg/h; debitul masic al gazelor de evacuare măsurat scade la < 15 % din debitul masic tipic al gazelor de evacuare stabilizat la ralanti.”;

(c)

punctul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„12.   Calculul numărului instantaneu de particule din emisii

Numărul instantaneu de particule din emisii [particule/s] se determină prin înmulțirea concentrației instantanee a poluantului în cauză [particule/cm3] cu debitul masic instantaneu al gazelor de evacuare [kg/s], ambele corectate și aliniate pentru a ține cont de timpii de transformare. Dacă este cazul, valorile negative ale emisiilor instantanee sunt incluse în toate evaluările ulterioare ale datelor. Toate cifrele semnificative ale rezultatelor intermediare trebuie incluse în calculul emisiilor instantanee. Se aplică următoarea ecuație:

unde:

(d)

la punctul 1 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, cuvintele „Pasul 1. Segmentarea datelor și excluderea emisiilor rezultate la pornirea la rece (secțiunea 4 din Apendicele 4);” se înlocuiesc cu cuvintele „Pasul 1. Segmentarea datelor;”;

(e)

la punctul 3.1 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, ultima teză de la primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Calculul descris la prezentul punct se efectuează începând cu primul punct (înainte).”;

(f)

la punctul 3.1 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, la al doilea paragraf, a doua și a patra liniuță se elimină;

(g)

la punctul 3.2 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, se adaugă următorul paragraf:

„În cazul încercării unui NOVC-HEV, calculul ferestrei începe în momentul aprinderii motorului și include perioadele de conducere în timpul cărora nu se emite CO2.”;

(h)

la punctul 5 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, se inserează următorul paragraf:

„Pentru vehiculele din categoria N2 echipate, în conformitate cu dispozițiile Directivei 92/6/CEE, cu dispozitive de limitare a vitezei la 90 km/h, ponderea de ferestre de conducere pe autostradă în cadrul încercării complete trebuie să fie de cel puțin 5 %.”;

(i)

la punctul 5.3 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, se adaugă următorul paragraf:

„La încercarea unui NOVC-HEV și numai în cazul în care cerința minimă specificată de 50 % nu este îndeplinită, toleranța pozitivă superioară tol 1 poate fi mărită prin etape de 1 % până când se atinge obiectivul de 50 % de ferestre normale. Atunci când se folosește acest mecanism, tol1 nu trebuie să depășească niciodată 50 %.”;

(j)

la punctul 6.1 după titlul „Verificarea condițiilor dinamice ale cursei și calculul rezultatului final al emisiilor RDE cu ajutorul metodei 1 (fereastra de mediere mobilă)”, se adaugă următorul paragraf:

„Pentru toate ferestrele de mediere care includ punctele de date pentru pornirea la rece, astfel cum se definește la punctul 4 din apendicele 4, funcția de ponderare se stabilește la 1.”;

(a)

la punctul 3.1, se adaugă următorul paragraf:

„Dispozițiile apendicelui 6 sunt aplicabile vehiculelor de tip NOVC-HEV (astfel cum sunt definite la punctul 1.2.40) numai dacă puterea la roți a fost determinată prin măsurarea cuplului butucului de roată.”;

(b)

punctul 3.2 se înlocuiește cu următorul text:

(c)

la punctul 3.3, tabelul 1-1 se înlocuiește după cum urmează:

„Tabelul 1-1

Intervale de viteză pentru atribuirea datelor de încercare condițiilor de conducere în mediu urban, rural și pe autostradă în cadrul metodei claselor de putere

(d)

la punctul 3.4.2, ecuațiile care urmează după cuvintele „Rezultate corespunzătoare (a se vedea tabelul 2, tabelul 3):” se înlocuiesc cu următoarele:

„

Pdrive = 18,25 kW”;

(e)

la punctul 3.5, primul paragraf se elimină;

(f)

punctul 3.6 se înlocuiește cu următorul text:

„3.6.   Controlul acoperirii claselor de putere și al normalității distribuției puterilor

Pentru ca încercarea să fie validă, trebuie să se aloce claselor de putere relevante un număr suficient de valori de emisie măsurate. Această cerință se verifică prin numărul de valori mobile de 3 secunde (numărări) alocat fiecărei clase de putere:

(g)

la punctul 4, textul de după figura 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Puterea efectivă la roți se calculează pe baza debitului masic măsurat de CO2 după cum urmează:

unde CO2 în [g/h]

Pw,j în [kW]

Ecuația de mai sus poate fi utilizată pentru a furniza PWi pentru clasificarea emisiilor măsurate astfel cum se descrie la punctul 3, în calcul aplicându-se următoarele condiții suplimentare:

(a)

punctele 3-3.1.2 se înlocuiesc după cum urmează:

„3.   CONSTITUIREA FAMILIEI DE ÎNCERCĂRI PEMS

O familie de încercări PEMS trebuie să includă vehicule finalizate cu caracteristici similare de emisie. Tipurile de vehicule în ceea ce privește emisiile pot fi incluse într-o familie de încercări PEMS numai în cazul în care vehiculele finalizate din cadrul unei familii de încercări PEMS sunt identice în ceea ce privește caracteristicile de la punctele 3.1 și 3.2.

3.1.   Criterii administrative

(b)

punctul 4.2.7 se înlocuiește cu următorul text:

(c)

se introduce următorul punct 4.2.8:

(a)

punctul 3.1 se modifică după cum urmează:

„3.1.   Considerații generale

Valorile de emisii, precum și orice alți parametri relevanți, trebuie să facă obiectul unei raportări și al unui schimb de date într-un fișier de date în format csv. Valorile parametrilor se separă prin virgulă, ASCII-Code #h2C. Valorile subparametrilor se separă prin două punct, ASCII-Code #h3B. Separatorul zecimal al valorilor numerice este un punct, ASCII-Code #h2E. Liniile se încheie prin «Carriage Return», ASCII-Code #h0D. Nu se utilizează separatoare de mii.”;

(b)

la punctul 3.3, prima teză din al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

„Producătorul vehiculului trebuie să înregistreze rezultatele disponibile ale metodelor de evaluare a datelor în fișiere separate.”

„48.2.

Cursă RDE completă: NOx: …, particule (număr): …

Cursă RDE urbană: NOx: …, particule (număr): …”;

„48.2.

Cursă RDE completă: NOx: …, particule (număr): …

Cursă RDE urbană: NOx: …, particule (număr): …”;

„48.2.

Cursă RDE completă: NOx: …, particule (număr): …

Cursă RDE urbană: NOx: …, particule (număr): …”;

„48.2.

Cursă RDE completă: NOx: …, particule (număr): …

Cursă RDE urbană: NOx: …, particule (număr): …”.