ANEXĂ

Apendice privind definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă

CUPRINS

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

TITLUL II

DEFINIREA NOȚIUNII DE „PRODUSE ORIGINARE”

Articolul 2

Condiții generale

Articolul 3

Cumul bilateral de origine

Articolul 4

Produse obținute integral

Articolul 5

Produse prelucrate sau transformate suficient

Articolul 6

Operațiuni de prelucrare sau transformare insuficientă

Articolul 7

Unitate de referință

Articolul 8

Seturi

Articolul 9

Elemente neutre

TITLUL III

CONDIȚII TERITORIALE

Articolul 10

Principiul teritorialității

Articolul 11

Transport direct

Articolul 12

Expoziții

TITLUL IV

DRAWBACK SAU SCUTIRE DE TAXE

Articolul 13

Interzicerea draw-back-ului sau a scutirii de taxe vamale

TITLUL V

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 14

Condiții generale

Articolul 15

Procedura de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

Articolul 16

Certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 emise ulterior

Articolul 17

Emiterea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1

Articolul 18

Emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 pe baza unei dovezi de origine emise sau întocmite anterior

Articolul 19

Separare contabilă

Articolul 20

Condiții de întocmire a unei declarații de origine

Articolul 21

Exportator autorizat

Articolul 22

Valabilitatea dovezii de origine

Articolul 23

Prezentarea dovezii de origine

Articolul 24

Scutiri de la obligația prezentării dovezii de origine

Articolul 25

Documente justificative

Articolul 26

Păstrarea dovezii de origine și a documentelor justificative

Articolul 27

Neconcordanțe și erori formale

Articolul 28

Sume exprimate în euro

TITLUL VI

METODE DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 29

Cooperare administrativă

Articolul 30

Verificarea dovezilor de origine

Articolul 31

Soluționarea litigiilor

Articolul 32

Sancțiuni

Articolul 33

Zone libere

TITLUL VII

CEUTA ȘI MELILLA

Articolul 34

Aplicarea apendicelui

Articolul 35

Condiții specifice

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 36

Modificări ale apendicelui

Lista de anexe

Anexa I:

Note introductive la lista din anexa II

Anexa II:

Lista prelucrărilor sau transformărilor care trebuie aplicate materialelor neoriginare pentru ca produsul fabricat să poată obține caracterul de produs originar

Anexa III:

Modele de certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 și de cerere de eliberare a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1.

Anexa IV:

Textul declarației de origine

Declarații comune

Declarație comună privind Republica San Marino

Declarație comună privind revizuirea regulilor de origine incluse în apendicele referitor la definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului apendice:

(a)	„fabricare” înseamnă orice formă de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operațiunile specifice;

(b)	„material” înseamnă orice ingredient, materie primă, componentă sau parte etc. utilizată la fabricarea unui produs;

(c)	„produs” înseamnă produsul fabricat, chiar dacă este destinat utilizării ulterioare în cadrul unei alte operațiuni de fabricare;

(d)	„mărfuri” înseamnă atât materialele, cât și produsele;

(e)	„valoare în vamă” înseamnă valoarea stabilită în conformitate cu Acordul privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994;

(f)

„preț franco fabrică” înseamnă prețul plătit pentru produs fabricantului părții în întreprinderea căruia s-a realizat ultima prelucrare sau transformare, inclusiv valoarea tuturor materialelor utilizate, cu deducerea tuturor taxelor interne care sunt sau pot fi restituite în cazul în care produsul obținut este exportat;

(g)	„valoarea materialelor” înseamnă valoarea în vamă în momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care nu se cunoaște această valoare și nu poate fi stabilită, primul preț care poate fi verificat și care a fost plătit pentru aceste materiale în partea exportatoare;

(h)	„valoarea materialelor originare” înseamnă valoarea acestor materiale astfel cum este definită la litera (g), aplicată mutatis mutandis;

(i)

„valoare adăugată” înseamnă prețul franco fabrică minus valoarea în vamă a fiecărui material încorporat originar din cealaltă parte cu care se aplică cumulul sau, în cazul în care valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț verificabil plătit pentru materiale în partea contractantă exportatoare;

(j)	„capitole” și „poziții” înseamnă capitolele și pozițiile (din patru cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, denumit în prezentul apendice „Sistemul armonizat” sau „SA”;

(k)	„încadrat” se referă la încadrarea unui produs sau a unui material într-o poziție determinată;

(l)	„transport” înseamnă produsele care sunt expediate simultan de la un exportator la un destinatar sau însoțite de un document de transport unic acoperind transportul lor de la exportator la destinatar sau, în absența unui astfel de document, de o factură unică;

(m)	„teritorii” înseamnă teritoriile, inclusiv apele teritoriale;

(n)	„parte” înseamnă unul, mai multe sau toate statele membre ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană sau Andorra;

(o)	„autorități vamale” înseamnă, pentru Uniunea Europeană, oricare dintre autoritățile vamale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

TITLUL II

DEFINIREA NOȚIUNII DE „PRODUSE ORIGINARE”

Articolul 2

Condiții generale

În sensul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (1) din acord, se consideră că următoarele produse sunt originare dintr-o parte:

(a)	produsele obținute integral în una dintre părți, în sensul articolului 4;

(b)	produsele obținute în una dintre părți care conțin materiale ce nu au fost obținute integral în acea parte, cu condiția ca aceste materiale să fi fost supuse în partea respectivă la suficiente prelucrări sau transformări în sensul articolului 5.

Articolul 3

Cumul bilateral de origine

În pofida articolului 2, materialele originare din una dintre părți se consideră materiale originare de la cealaltă parte atunci când sunt încorporate într-un produs obținut acolo. Nu este necesar ca materialele respective să fi fost supuse unei prelucrări sau unei transformări suficiente, cu condiția să facă obiectul unei prelucrări sau al unei transformări care depășește operațiunile menționate la articolul 6.

Articolul 4

Produse obținute integral

(1)   Se consideră ca fiind obținute integral în una dintre părți:

(a)	produsele minerale extrase din solul acesteia sau din fundul mărilor sau oceanelor acesteia;

(b)	produsele din regnul vegetal care se recoltează pe teritoriul lor;

(c)	animalele vii născute și crescute pe teritoriul lor;

(d)	produsele care provin de la animalele vii crescute pe teritoriul acestora;

(e)	produsele de vânătoare și produsele pescărești obținute pe teritoriul acestora;

(f)	produsele de pescuit maritim și alte produse obținute din mare în afara apelor teritoriale ale părții exportatoare de către navele sale;

(g)	produsele fabricate la bordul navelor-fabrică ale unei părți, exclusiv din produsele menționate la litera (f);

(h)	articolele uzate și colectate de acolo, care nu se mai pot folosi decât pentru recuperarea materiilor prime;

(i)	deșeurile provenite din operațiunile de fabricare care se efectuează pe teritoriul lor;

(j)	produsele extrase din solul sau subsolul marin situat în afara apelor lor teritoriale, cu condiția să aibă drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri;

(k)	mărfurile fabricate pe teritoriul acestora exclusiv din produsele indicate la literele (a)-(j).

(2)   Termenii „navele sale” și „navele-fabrică ale sale” utilizate la alineatul (1) literele (f) și (g) se aplică numai navelor și navelor-fabrică:

(a)	care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Andorra;

(b)	care navighează sub pavilionul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Andorei;

(c)

care aparțin în proporție de cel puțin 50 % unor resortisanți din statele membre ale Uniunii Europene sau din Andorra sau unei societăți comerciale al cărei sediu principal este situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Andorra, al/ai cărei administrator(i), președinte al consiliului de administrație sau de supraveghere și majoritatea membrilor acestor consilii sunt resortisanți din statele membre ale Uniunii Europene sau din Andorra și din care, în plus, în cazul societăților de persoane sau al societăților cu răspundere limitată, cel puțin jumătate din capital aparține unor state membre ale Uniunii Europene sau Andorrei, unor organisme publice sau unor resortisanți ai părților respective;

(d)	ai căror căpitani și ofițeri sunt resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene sau ai Andorei și

(e)	al căror echipaj este alcătuit, în proporție de cel puțin 75 %, din resortisanți ai statelor membre ale Uniunii Europene sau ai Andorei.

Articolul 5

Produse prelucrate sau transformate suficient

(1)   În sensul aplicării articolului 2, produsele care nu sunt obținute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite în lista din anexa II la prezentul apendice.

Condițiile respective indică prelucrarea sau transformarea la care trebuie supuse materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor și se aplică exclusiv acestor materiale. Prin urmare, în cazul în care un produs care a dobândit statutul de produs originar îndeplinind condițiile prevăzute în listă este utilizat la fabricarea unui alt produs, condițiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică și nu se ține seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate în fabricarea acestuia.

(2)   În pofida alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condițiilor prevăzute în lista din anexa II la prezentul apendice, nu ar trebui să fie utilizate în fabricarea unui produs, pot fi totuși utilizate cu condiția ca:

(a)	valoarea lor totală să nu depășească 10 % din prețul franco fabrică al produsului;

(b)	aplicarea prezentului alineat să nu ducă la depășirea niciunuia dintre procentajele indicate în listă în ceea ce privește valoarea maximă a materialelor neoriginare.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică sub rezerva dispozițiilor articolului 6.

Articolul 6

Operațiuni de prelucrare sau transformare insuficientă

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), următoarele operațiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi statutul de produs originar, indiferent dacă dispozițiile articolului 5 sunt sau nu îndeplinite:

(a)	operațiunile de manipulare pentru asigurarea păstrării în stare bună a produselor în timpul transportului și depozitării lor;

(b)	desfacerea și asamblarea coletelor;

(c)	spălarea, curățarea; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare;

(d)	călcarea sau presarea textilelor;

(e)	operațiunile simple de vopsire și șlefuire;

(f)	decorticarea, albirea parțială sau totală, șlefuirea și glazurarea cerealelor și a orezului;

(g)	operațiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr;

(h)	înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor și cojirea fructelor, nucilor și legumelor;

(i)	ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere;

(j)	cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, aranjarea pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole);

(k)	simpla punere în sticle, doze, flacoane, saci, cutii, lăzi, fixarea pe cartoane sau planșete și orice alte operațiuni simple de ambalare;

(l)	aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele acestora de mărci, etichete, logouri sau alte semne distinctive similare;

(m)	simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite;

(n)	amestecarea zahărului cu orice altă materie;

(o)	simpla asamblare a componentelor în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părți;

(p)	o combinare a două sau mai multe dintre operațiunile indicate la literele (a) – (o);

(q)	sacrificarea animalelor.

(2)   Pentru a stabili dacă transformarea sau prelucrarea efectuată asupra unui produs este insuficientă în sensul alineatului (1), toate operațiunile efectuate în una dintre părți asupra unui produs dat sunt luate în considerare împreună.

Articolul 7

Unitatea de referință

(1)   Unitatea de referință pentru aplicarea dispozițiilor prezentului apendice este produsul reținut ca unitate de bază pentru stabilirea încadrării bazate pe nomenclatura Sistemului armonizat.

În consecință:

(a)	în cazul în care un produs compus dintr-un grup sau un ansamblu de articole este încadrat în conformitate cu Sistemul armonizat la o singură poziție, ansamblul constituie unitatea de referință;

(b)	în cazul în care un transport este compus dintr-un anumit număr de produse identice încadrate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, dispozițiile prezentului apendice se aplică fiecăruia dintre aceste produse, luate în considerare în mod individual.

(2)   În cazul în care, prin aplicarea regulii generale nr. 5 din Sistemul armonizat, ambalajele sunt încadrate împreună cu produsul pe care îl conțin, acestea trebuie să fie considerate ca formând un tot cu produsul în scopul stabilirii originii.

Articolul 8

Seturi

Seturile, în sensul regulii generale nr. 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate originare, cu condiția ca toate articolele care intră în compoziția lor să fie originare. Totuși, un set alcătuit din articole originare și neoriginare este considerat originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea articolelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului.

Articolul 9

Elemente neutre

Pentru a stabili dacă un produs este originar, nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care pot fi folosite la fabricarea sa:

(a)	energie și combustibili;

(b)	instalații și echipamente;

(c)	mașini și unelte;

(d)	mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului.

TITLUL III

CONDIȚII TERITORIALE

Articolul 10

Principiul teritorialității

(1)   Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 3 și la alineatul (3) din prezentul articol, condițiile stabilite la titlul II privind dobândirea statutului de produs originar trebuie să fie îndeplinite fără întrerupere în una dintre părți.

(2)   Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 3, în cazul în care mărfurile originare exportate dintr-o parte către o altă țară sunt returnate, ele trebuie considerate ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care autorităților vamale li se poate demonstra în mod satisfăcător că:

(a)	mărfurile returnate sunt aceleași cu cele care au fost exportate; și

(b)	mărfurile returnate nu au fost supuse unor operațiuni mai ample decât cele necesare pentru a le păstra în stare bună în perioada în care au fost pe teritoriul țării respective sau în timpul exportării lor.

(3)   Dobândirea statutului de produs originar în condițiile stabilite la titlul II nu este afectată de transformarea sau prelucrarea efectuată în afara unei părți asupra materialelor exportate din acea parte și reimportate ulterior pe teritoriul său, cu condiția ca:

(a)	materialele exportate să fie obținute integral în partea respectivă sau să fi fost supuse, anterior exportării, unor transformări sau prelucrări care nu se limitează la operațiunile menționate la articolul 6; și

(b)

să se poată demonstra în mod satisfăcător autorităților vamale că: (i) mărfurile reimportate au fost obținute prin prelucrarea sau transformarea materialelor exportate; și (ii) valoarea adăugată totală obținută în afara părții prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol nu depășește 10 % din prețul franco fabrică al produsului final pentru care este solicitat statutul de produs originar.

(4)   În sensul aplicării alineatului (3), condițiile de obținere a statutului de produs originar stabilite în titlul II nu se aplică prelucrării sau transformării efectuate în afara unei părți. Cu toate acestea, atunci când, în lista din anexa II la prezentul apendice, pentru stabilirea statutului de produs originar al produsului finit, se aplică o normă care stabilește o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare încorporate, valoarea totală a materialelor neoriginare încorporate pe teritoriul părții în cauză, împreună cu valoarea adăugată totală obținută în afara părții prin aplicarea dispozițiilor prezentului articol, nu poate depăși procentajul stabilit.

(5)   În sensul aplicării dispozițiilor alineatelor (3) și (4), „valoare adăugată totală” înseamnă toate costurile acumulate în afara unei părți, inclusiv valoarea materialelor încorporate acolo.

(6)   Dispozițiile alineatelor (3) și (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în lista din anexa II la prezentul apendice sau care nu pot fi considerate prelucrate sau transformate suficient decât în cazul în care se aplică toleranța generală stabilită la articolul 5 alineatul (2).

(7)   Orice prelucrare sau transformare de tipul celor reglementate de dispozițiile prezentului articol și efectuată în afara unei părți se realizează în conformitate cu regimul de perfecționare pasivă sau cu regimuri similare.

Articolul 11

Transport direct

(1)   Tratamentul preferențial prevăzut de acord se aplică numai produselor care îndeplinesc condițiile prezentului apendice și care sunt transportate direct între părți. Cu toate acestea, transportul produselor care constituie un singur transport poate fi efectuat prin alte teritorii, după caz, cu transbordarea sau depozitarea temporară în aceste teritorii, atât timp cât produsele rămân sub supravegherea autorităților vamale ale țării de tranzit sau de depozitare și nu suferă alte operații decât descărcarea sau încărcarea și orice altă operație destinată să asigure conservarea lor în aceeași stare.

(2)   Dovada că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) se face prezentând autorităților vamale ale părții importatoare:

(a)	fie un document de transport unic pe baza căruia se efectuează transportul din partea exportatoare prin țara de tranzit; sau

(b)

fie un atestat emist de către autoritățile vamale ale țării de tranzit care să conțină: (i) o descriere exactă a produselor; (ii) data descărcării și a reîncărcării produselor și, după caz, indicarea navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; și (iii) certificarea condițiilor în care produsele au rămas în țara de tranzit;

(c)	fie, în lipsa acestora, orice alte documente justificative.

Articolul 12

Expoziții

(1)   Produsele originare trimise pentru a fi expuse într-o altă țară decât una dintre părți și vândute după expoziție pentru a fi importate pe teritoriul uneia dintre părți beneficiază la import de dispozițiile prezentului acord, cu condiția să se demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritățile vamale, că:

(a)	un exportator a expediat aceste produse din una dintre părți în țara expoziției și că le-a expus acolo;

(b)	produsele au fost vândute sau cedate în alt mod de exportatorul respectiv unui destinatar în una dintre părți;

(c)	produsele au fost expediate pe parcursul expoziției sau imediat după aceea în aceeași stare în care au fost trimise pentru expoziție; și

(d)	din momentul în care au fost expediate pentru a fi expuse, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziția respectivă.

(2)   O dovadă de origine trebuie să fie emisă sau întocmită în conformitate cu dispozițiile titlului V și să fie prezentată în condițiile obișnuite autorităților vamale ale părții importatoare. Aceasta trebuie să menționeze denumirea și adresa expoziției. În cazul în care este necesar, se poate solicita un document justificativ suplimentar privind condițiile în care au fost expuse produsele.

(3)   Alineatul (1) se aplică tuturor expozițiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau de artizanat, care nu sunt organizate în scopuri private în magazine sau spații comerciale în vederea vânzării de produse străine și pe durata cărora produsele rămân sub control vamal.

TITLUL IV

DRAWBACK SAU SCUTIRE DE TAXE

Articolul 13

Interzicerea drawback-ului sau a scutirii de taxe vamale

(1)   Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare din una dintre părți pentru care se emite sau se întocmește o dovadă de origine în conformitate cu dispozițiile titlului V nu beneficiază, pe teritoriul părților, de niciun drawback și de nicio scutire de taxe vamale, indiferent de natura acestora.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărei înțelegeri în vederea rambursării, remiterii sau neplății parțiale sau totale a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile în una dintre părți materialelor utilizate la fabricare, în cazul în care această rambursare, remitere sau neplată se aplică expres sau în fapt atunci când produsele obținute din aceste materiale sunt exportate și nu atunci când sunt păstrate pentru consumul național.

(3)   Exportatorul produselor care fac obiectul unei dovezi de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale, toate documentele corespunzătoare care dovedesc că nu a fost obținut niciun drawback pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective și că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile acestor materiale au fost efectiv achitate.

(4)   Dispozițiile alineatelor (1), (2) și (3) se aplică și ambalajelor în înțelesul articolului 7 alineatul (2) și produselor care fac parte din seturi în înțelesul articolului 8, atunci când acestea nu sunt originare.

(5)   Dispozițiile alineatelor (1) – (4) se aplică numai materialelor care intră sub incidența prezentului apendice.

TITLUL V

DOVADA DE ORIGINE

Articolul 14

Condiții generale

(1)   Produsele originare din una dintre părți beneficiază, la importul în cealaltă parte, de dispozițiile prezentului acord la prezentarea uneia dintre următoarele dovezi de origine:

(a)	un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, al cărui model este prezentat în anexa III la prezentul apendice;

(b)

în cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (1), o declarație (denumită în continuare „declarație de origine”), întocmită de exportator pe o factură, un bon de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele respective într-o măsură suficient de detaliată pentru a permite identificarea acestora. Textul declarației de origine figurează în anexa IV la prezentul protocol.

(2)   În pofida alineatului (1), produsele originare în înțelesul prezentului apendice beneficiază, în cazurile prevăzute la articolul 24, de dispozițiile prezentului acord fără a fi necesar să se prezinte niciuna dintre dovezile de origine menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 15

Procedura de emitere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1

(1)   Certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale ale părții exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.

(2)   În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, cât și formularul de cerere, ale căror modele figurează în anexa III la prezentul apendice. Aceste formulare se completează în una dintre limbile în care este întocmit prezentul acord și în conformitate cu dispozițiile legislației naționale a țării exportatoare. Dacă formularele se completează de mână, ele trebuie completate cu cerneală și cu litere de tipar. Denumirea produselor trebuie să fie inclusă în rubrica rezervată acestui scop, fără a lăsa spații între rânduri. În cazul în care rubrica nu se completează integral, trebuie să se traseze o linie orizontală sub ultimul rând al descrierii, spațiul liber fiind barat.

(3)   Exportatorul care solicită emiterea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale din partea exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor respective, precum și îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute în prezentul apendice.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autoritățile vamale dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din Andorra, în cazul în care produsele respective pot fi considerate ca produse originare din Uniunea Europeană sau din Andorra și îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în prezentul apendice.

(5)   Autoritățile vamale care eliberează certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru a verifica statutul de produse originare al mărfurilor și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în prezentul apendice. În acest scop, acestea au dreptul să solicite orice dovadă și să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră adecvat. Autoritățile vamale trebuie, de asemenea, să se asigure că formularele menționate la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. În special, acestea verifică dacă spațiul rezervat descrierii produselor a fost completat astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.

(6)   Data eliberării certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 se indică în rubrica 11 a certificatului.

(7)   Un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 este emis de autoritățile vamale și pus la dispoziția exportatorului de îndată ce exportul efectiv a fost efectuat sau asigurat.

Articolul 16

Certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 emise ulterior

(1)   În pofida articolului 15 alineatul (7), un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 poate, în condiții excepționale, să fie emis după exportul produselor care fac obiectul acestuia, dacă:

(a)	nu a fost emis în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanțe speciale; sau

(b)	s-a demonstrat autorităților vamale că un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.

(2)   În sensul aplicării alineatului (1), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul și data exportului produselor la care se referă certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1, precum și motivele care stau la baza cererii sale.

(3)   Autoritățile vamale nu pot emite ulterior un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 decât după ce au verificat dacă informațiile furnizate în cererea exportatorului corespund celor din dosarul aferent.

(4)   Pe certificatele de circulație a mărfurilor EUR.1 emise ulterior trebuie să figureze următoarea mențiune în limba engleză:

(5)   Mențiunea la care se face referire la alineatul (4) se inserează în rubrica 7 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

Articolul 17

Emiterea unui duplicat al certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1

(1)   În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita un duplicat autorităților vamale care l-au emis, pe baza documentelor de export pe care acestea le dețin.

(2)   Pe duplicatul astfel emis trebuie să figureze următoarea mențiune în limba engleză:

(3)   Mențiunea la care se face referire la alineatul (2) se inserează în rubrica 7 a duplicatului certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1.

(4)   Duplicatul, care poartă data eliberării certificatului original de circulație a mărfurilor EUR.1, produce efecte de la data respectivă.

Articolul 18

Emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 pe baza unei dovezi de origine emise sau întocmite anterior

Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din una dintre părți, este posibil să se înlocuiască dovada de origine inițială cu unul sau mai multe certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 în scopul trimiterii tuturor sau a unora dintre aceste produse în alt loc din cadrul uneia dintre părți. Certificatul (certificatele) de înlocuire EUR.1 se eliberează de către biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele.

Articolul 19

Separare contabilă

(1)   Atunci când apar dificultăți materiale sau costuri considerabile cu privire la menținerea unor stocuri separate de materiale originare și neoriginare care sunt identice și interschimbabile, autoritățile vamale pot autoriza, la cererea scrisă a celor vizați, așa-numita metodă a „separării contabile” (denumită în continuare „metoda”) pentru gestionarea acestor stocuri.

(2)   Metoda trebuie să poată garanta că, pentru o anumită perioadă de referință, numărul de produse obținute care ar putea fi considerate „originare” este același cu cel care ar fi fost obținut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.

(3)   Autoritățile vamale pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(4)   Metoda se aplică, iar aplicarea acesteia se consemnează pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în țara în care a fost fabricat produsul.

(5)   Beneficiarul acestei metode poate emite sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităților vamale, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile.

(6)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației și o pot retrage oricând beneficiarul o utilizează într-un mod necorespunzător sau în cazul în care nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții prevăzute de prezentul apendice.

Articolul 20

Condiții de întocmire a unei declarații de origine

(1)   Declarația de origine prevăzută la articolul 14 alineatul (1) litera (b) se poate întocmi:

(a)	de către un exportator autorizat în sensul articolului 21; sau

(b)	de către un exportator pentru orice transport constând în unul sau mai multe colete care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (3), o declarație de origine se poate întocmi în cazul în care produsele în cauză pot fi considerate ca fiind produse originare din Uniunea Europeană sau din Andorra și îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de prezentul apendice.

(3)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine trebuie să fie în măsură să prezinte, în orice moment, la cererea autorităților vamale din partea exportatoare, toate documentele adecvate care dovedesc statutul de produse originare al produselor în cauză, precum și îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute în prezentul apendice.

(4)   Exportatorul întocmește declarația de origine prin dactilografierea, ștampilarea sau tipărirea pe factură, pe bonul de livrare sau pe orice alt document comercial, a declarației al cărei text figurează în anexa IV la prezentul apendice, utilizând una dintre versiunile lingvistice stabilite în anexa respectivă și în conformitate cu dispozițiile legislației naționale din țara exportatoare. În cazul în care declarația este întocmită de mână, ea trebuie redactată cu cerneală și cu litere de tipar.

(5)   Declarațiile de origine poartă semnătura olografă originală a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 21 nu este obligat să semneze aceste declarații, cu condiția să prezinte autorităților vamale din partea exportatoare un angajament scris prin care își asumă responsabilitatea integrală pentru orice declarație de origine care îl identifică, ca și când aceasta ar purta semnătura lui olografă.

(6)   O declarație de origine poate fi întocmită de exportator atunci când produsele la care se referă sunt exportate sau după export, cu condiția ca prezentarea acesteia în țara importatoare să aibă loc în termen de cel mult doi ani de la importul produselor la care se referă.

Articolul 21

Exportator autorizat

(1)   Autoritățile vamale din partea exportatoare pot autoriza orice exportator (denumit în continuare „exportator autorizat”) care efectuează în mod frecvent exporturi de produse în conformitate cu prevederile prezentului apendice să întocmească declarații de origine, indiferent de valoarea produselor în cauză. Un exportator care solicită o astfel de autorizație trebuie să ofere autorităților vamale toate garanțiile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor, precum și îndeplinirea celorlalte condiții ale prezentului apendice.

(2)   Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate.

(3)   Autoritățile vamale acordă exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care trebuie să apară pe declarația de origine.

(4)   Autoritățile vamale monitorizează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat.

(5)   Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Ele sunt obligate să facă acest lucru atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (1), nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (2) sau abuzează în orice fel de autorizație.

Articolul 22

Valabilitatea dovezii de origine

(1)   Dovada de origine este valabilă timp de patru luni de la data emiterii sale în partea exportatoare și trebuie depusă în acest interval de timp la autoritățile vamale ale părții importatoare.

(2)   Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale părții importatoare după expirarea termenului de prezentare prevăzut la alineatul (1) pot fi acceptate în scopul aplicării tratamentului preferențial, atunci când nerespectarea termenului de depunere a acestor documente se datorează unor împrejurări excepționale.

(3)   În celelalte cazuri de prezentare tardivă, autoritățile vamale ale părții importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului respectiv.

Articolul 23

Prezentarea dovezii de origine

Dovezile de origine sunt prezentate autorităților vamale ale părții importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în această țară. Autoritățile menționate pot solicita traducerea unei dovezi de origine. Ele pot solicita, de asemenea, ca declarația de import să fie însoțită de o declarație prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condițiile necesare pentru aplicarea acordului.

Articolul 24

Scutiri de la obligația prezentării dovezii de origine

(1)   Sunt admise ca produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, produsele care fac obiectul unor trimiteri sub formă de colete mici către persoane particulare de către persoane particulare sau care sunt transportate în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care este vorba de importuri lipsite de orice caracter comercial, care sunt declarate ca fiind în conformitate cu condițiile prevăzute de prezentul apendice și cu condiția să nu existe nici un dubiu cu privire la veridicitatea unei astfel de declarații. În cazul expedierii prin poștă, această declarație poate fi făcută prin completarea declarației vamale CN22/CN23 sau pe o foaie anexată la documentul respectiv.

(2)   Importurile cu un caracter ocazional și care constau doar în produse pentru uzul personal al destinatarilor sau al călătorilor sau al familiilor acestora sunt considerate importuri fără caracter comercial, dacă este evident, prin natura și cantitatea produselor, că nu se urmărește un scop comercial.

(3)   În plus, valoarea totală a acestor produse nu poate depăși 500 EUR în cazul coletelor mici sau 1 200 EUR în cazul produselor transportate în bagajele personale ale călătorilor.

Articolul 25

Documente justificative

Documentele menționate la articolul 15 alineatul (3) și la articolul 20 alineatul (3), menite să ateste faptul că produsele pentru care s-a emis un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau o declarație de origine pot fi considerate produse originare din una dintre părți și că îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în prezentul apendice, pot consta, inter alia, în următoarele:

(a)	dovezi directe ale operațiunilor efectuate de către exportator sau de către furnizor pentru a obține mărfurile în cauză, care se regăsesc, de exemplu, în conturile sale sau în contabilitatea sa internă;

(b)	documente care atestă caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în una dintre părțile în cauză, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislația națională;

(c)	documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor în cadrul uneia dintre părțile în cauză, emise sau întocmite în una dintre respectivele părți, atunci când aceste documente sunt utilizate în conformitate cu legislația națională;

(d)	certificate de circulație a mărfurilor EUR.1 sau declarații de origine care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, emise sau întocmite în una dintre părțile în cauză, în conformitate cu prezentul apendice;

(e)	dovezi corespunzătoare cu privire la transformarea sau prelucrarea suferită în afara părții în cauză în conformitate cu articolul 11, care atestă respectarea condițiilor prevăzute la articolul respectiv.

Articolul 26

Păstrarea dovezilor de origine și a documentelor justificative

(1)   Exportatorul care solicită emiterea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani documentele menționate la articolul 15 alineatul (3).

(2)   Exportatorul care întocmește o declarație de origine păstrează cel puțin timp de trei ani o copie a acesteia, precum și documentele menționate la articolul 20 alineatul (3).

(3)   Autoritățile vamale ale părții exportatoare care eliberează un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puțin trei ani formularul de cerere menționat la articolul 15 alineatul (2).

(4)   Autoritățile vamale ale părții importatoare păstrează cel puțin timp de trei ani certificatele de circulație EUR.1 și declarațiile de origine care le sunt prezentate.

Articolul 27

Neconcordanțe și erori formale

(1)   Constatarea unor mici neconcordanțe între declarațiile din dovada de origine și cele din documentul prezentat biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importarea produselor nu duce ipso facto la considerarea dovezii de origine ca nulă și neavenită, în cazul în care se stabilește în mod evident că respectivul document corespunde produselor prezentate.

(2)   Erorile formale evidente, cum ar fi greșelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu ar trebui să determine refuzarea documentului, în cazul în care aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea declarațiilor conținute în respectivul document.

Articolul 28

Sume exprimate în euro

(1)   În scopul punerii în aplicare a dispozițiilor articolului 20 alineatul (1) litera (b) și ale articolului 24 alineatul (3), atunci când produsele sunt facturate într-o altă monedă decât moneda euro, sumele exprimate în monedele naționale ale părților, echivalente cu sumele exprimate în euro, se stabilesc anual de către fiecare dintre țările în cauză.

(2)   Un transport beneficiază de dispozițiile articolului 20 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 24 alineatul (3) prin referința la moneda în care este emisă factura, în conformitate cu suma stabilită de către țara în cauză.

(3)   Sumele care se utilizează într-o monedă națională reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Sumele sunt comunicate Comisiei Europene înainte de 15 octombrie și se aplică de la 1 ianuarie anul următor. Comisia Europeană comunică sumele respective tuturor țărilor în cauză.

(4)   O țară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5 % față de suma rezultată din conversie. O țară poate menține neschimbată contravaloarea în moneda sa națională a unei sume exprimate în euro în cazul în care, în momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creștere mai mică de 15 % a contravalorii sale în moneda națională. Contravaloarea în moneda națională poate fi menținută neschimbată dacă din conversie rezultă o scădere a respectivei contravalori.

(5)   Sumele exprimate în euro fac obiectul unei reexaminări de către Comitetul mixt la cererea oricăreia dintre părți. La efectuarea acestei reexaminări, Comitetul mixt analizează oportunitatea de a menține efectele limitelor respective în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide să modifice valorile exprimate în euro.

TITLUL VI

METODE DE COOPERARE ADMINISTRATIVĂ

Articolul 29

Cooperare administrativă

(1)   Autoritățile vamale ale părților își comunică reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, specimenele amprentelor ștampilelor utilizate în birourile lor vamale pentru emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, precum și adresele autorităților vamale responsabile cu verificarea certificatelor și a declarațiilor de origine.

(2)   Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a prezentului apendice, părțile își acordă reciproc asistență, prin intermediul administrațiilor vamale competente, pentru verificarea autenticității certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1, a declarațiilor de origine și a exactității informațiilor furnizate în documentele respective.

Articolul 30

Verificarea dovezilor de origine

(1)   Verificarea ulterioară a dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale părții importatoare au suspiciuni întemeiate în ceea ce privește autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor respective sau respectarea celorlalte condiții prevăzute de prezentul apendice.

(2)   În scopul aplicării dispozițiilor alineatului (1), autoritățile vamale din partea importatoare returnează certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 și factura, în cazul în care a fost prezentată, declarația de origine sau o copie a acestor documente autorităților vamale din partea exportatoare indicând, dacă este cazul, motivele care stau la baza cererii de efectuare a unei verificări. În sprijinul cererii de efectuare a verificării ulterioară, se prezintă orice document și informație obținute care indică faptul că datele furnizate în dovada de origine sunt incorecte.

(3)   Verificarea se efectuează de către autoritățile vamale ale părții exportatoare. În acest scop, acestea sunt împuternicite să solicite toate dovezile și să efectueze toate controalele conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră adecvat.

(4)   În cazul în care autoritățile vamale din partea importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferențial produselor în cauză în așteptarea rezultatelor verificării, acestea îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.

(5)   Autoritățile vamale care au solicitat verificarea sunt informate cât mai repede posibil cu privire la rezultatele acesteia. Aceste rezultate trebuie să indice în mod clar dacă documentele sunt autentice și dacă produsele în cauză pot fi considerate ca fiind produse originare din una dintre părți și dacă îndeplinesc celelalte condiții prevăzute în prezentul apendice.

(6)   În cazul unor suspiciuni întemeiate și în absența unui răspuns în termen de zece luni de la data cererii de verificare sau în cazul în care răspunsul nu conține informații suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile vamale solicitante refuză acordarea tratamentului preferențial, cu excepția unor circumstanțe excepționale.

Articolul 31

Soluționarea litigiilor

Atunci când procedurile de verificare prevăzute la articolul 30 dau naștere unor litigii ce nu pot fi soluționate între autoritățile vamale care solicită verificarea și autoritățile vamale responsabile cu efectuarea verificării respective, aceste litigii sunt înaintate Comitetului mixt. În cazul în care alte litigii decât cele legate de procedurile de verificare prevăzute la articolul 30 survin în privința interpretării prezentului apendice, ele sunt înaintate Comitetului mixt.

În toate cazurile, soluționarea litigiilor dintre importator și autoritățile vamale ale părții importatoare are loc în conformitate cu legislația țării respective.

Articolul 32

Sancțiuni

Se aplică sancțiuni oricărei persoane care întocmește sau solicită întocmirea unui document care conține date inexacte în scopul obținerii unui tratament preferențial pentru un produs.

Articolul 33

Zone libere

(1)   Părțile iau toate măsurile necesare pentru a evita ca produsele care sunt comercializate pe baza unei dovezi de origine și care, în cursul transportului, staționează într-o zonă liberă situată pe teritoriul lor, să facă obiectul unor substituiri sau al unor manipulări diferite de manipulările uzuale destinate evitării deteriorării lor.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), atunci când produse originare de la una dintre părți sunt importate într-o zonă liberă pe baza unei dovezi de origine și suferă transformări sau prelucrări, autoritățile competente emit, la cererea exportatorului, un nou certificat de circulație a mărfurilor EUR.1, dacă prelucrările sau transformările la care au fost supuse sunt în conformitate cu prezentul apendice.

TITLUL VII

CEUTA ȘI MELILLA

Articolul 34

Aplicarea apendicelui

(1)   Termenul „Uniunea Europeană” nu acoperă Ceuta și Melilla.

(2)   Produsele originare din Andorra beneficiază în toate privințele, atunci când sunt importate în Ceuta și Melilla, de același regim vamal ca și cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene în temeiul Protocolului nr. 2 la Actul de aderare a Spaniei și a Portugaliei la Comunitățile Europene. Andorra acordă importurilor de produse reglementate de acord și originare din Ceuta și Melilla același regim vamal pe care îl acordă produselor importate din Uniunea Europeană și originare din aceasta.

(3)   În sensul aplicării alineatului (2) din prezentul articol cu privire la produsele originare din Ceuta și Melilla, prezentul apendice se aplică mutatis mutandis, sub rezerva condițiilor speciale prevăzute la articolul 35.

Articolul 35

Condiții specifice

(1)   Cu condiția să fi fost transportate direct, în conformitate cu dispozițiile articolului 11, sunt considerate ca fiind:

1.

produse originare din Ceuta și Melilla: (a) produsele obținute integral în Ceuta și Melilla; (b) produsele obținute în Ceuta și Melilla, la fabricarea cărora se folosesc alte produse decât cele menționate la litera (a), cu condiția ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5; sau ca (ii) produsele în cauză să fie originare de la una dintre părți, cu condiția ca ele să fi fost supuse la prelucrări sau transformări care nu se limitează la operațiunile menționate la articolul 6;

2.

produse originare din Andorra: (a) produsele obținute integral în Andorra; (b) produsele obținute în Andorra, în al căror proces de fabricație au intrat alte produse decât cele menționate la litera (a) din prezentul articol, cu condiția ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 5; sau ca (ii) produsele în cauză să fie originare din Ceuta și Melilla sau din Uniunea Europeană, cu condiția ca ele să fi fost supuse la prelucrări sau transformări care nu se limitează la operațiunile menționate la articolul 6.

(2)   Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.

(3)   Exportatorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să introducă mențiunea „Andorra” și „Ceuta și Melilla” la rubrica 2 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau în declarațiile pe factură. În plus, în cazul produselor originare din Ceuta și Melilla, caracterul originar trebuie indicat la rubrica 4 din certificatul de circulație a mărfurilor EUR.1 sau în declarația de origine.

(4)   Autoritățile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea prezentului apendice în Ceuta și Melilla.

TITLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 36

Modificări ale apendicelui

Comitetul mixt poate decide modificarea dispozițiilor prezentului apendice.