5.9.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 265/22

---

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 950/2014 AL COMISIEI

din 4 septembrie 2014

de deschidere a unei scheme de ajutoare cu caracter temporar și excepțional pentru depozitarea privată a anumitor brânzeturi și de stabilire în avans a cuantumului ajutoarelor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 219 alineatul (1) coroborat cu articolul 228,

întrucât:

(1)

La data de 7 august 2014, guvernul rus a introdus o interdicție asupra importurilor din Uniune către Rusia de anumite produse, printre care produsele lactate. Produsul lactat care este afectat în cea mai mare măsură de această interdicție este brânza, dat fiind faptul că exporturile către Rusia reprezintă 33 % din totalul exporturilor de brânzeturi din Uniune. În plus, Rusia este un partener comercial exclusiv în ceea ce privește brânzeturile pentru Finlanda și țările baltice și este o destinație importantă pentru alte state membre precum Germania, Țările de Jos, sau Polonia.

(2)	Exporturile de brânzeturi către Rusia s-au ridicat, în anul 2013, la peste 250 000 de tone și există riscul ca această cantitate să fie necesar a fi absorbită de piața internă, ceea ce ar crea un dezechilibru al pieței și ar exercita o presiune asupra prețurilor, determinând scăderea acestora.

(3)	Măsurile de intervenție pe piață disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 nu par a fi suficiente pentru situația creată recent, întrucât se limitează la brânzeturile cu indicație geografică.

(4)	Riscul de dezechilibru grav pe piața brânzeturilor ar putea fi diminuat sau eliminat prin depozitare. Prin urmare, este necesar să se acorde ajutoare pentru depozitarea privată a brânzeturilor și să se stabilească în avans cuantumul ajutoarelor.

(5)

Articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a brânzeturilor care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2). Cu toate că brânzeturile cu indicație geografică sunt afectate de interdicția la import, acestea reprezintă doar o proporție minimă din întreaga gamă de brânzeturi exportate în Rusia. Din motive de eficiență operațională și administrativă, este oportun să se instituie o schemă unică de ajutoare pentru depozitarea privată care să vizeze toate tipurile de brânzeturi.

(6)	Este oportun să se excludă din această schemă brânzeturile proaspete, care nu sunt adecvate pentru depozitare.

(7)	Ca regulă generală, pentru a facilita gestionarea și controlul, ajutorul pentru depozitare privată ar trebui acordat numai operatorilor stabiliți și înregistrați ca plătitori de TVA în Uniune.

(8)	În scopul asigurării unei monitorizări corecte a acestor măsuri, informațiile necesare pentru încheierea contractului de depozitare ar trebui specificate în prezentul regulament, precum și obligațiile părților contractante.

(9)

Pentru a spori eficacitatea schemei, contractele ar trebui să vizeze o anumită cantitate minimă și să specifice obligațiile care urmează să fie îndeplinite de către contractant, în special cele care permit autorității competente responsabile de controlarea operațiunilor de depozitare să efectueze o inspecție eficace a condițiilor de depozitare.

(10)

Depozitarea cantității contractate pentru perioada stabilită constituie una dintre cerințele principale în vederea acordării ajutorului pentru depozitare privată. Pentru a ține seama de practica comercială și din motive de ordin practic, ar trebui permisă o anumită marjă de toleranță cu privire la cantitatea care poate face obiectul ajutorului.

(11)

Pentru a asigura o bună gestionare a depozitării, este oportun să se adopte dispoziții de reducere a valorii ajutorului care urmează să fie plătit în cazul în care cantitatea depozitată pe durata perioadei contractuale de depozitare este inferioară cantității contractuale și în cazul în care perioada de depozitare nu este respectată în întregime.

(12)

Cuantumul ajutoarelor ar trebui stabilit în funcție de costurile de depozitare și/sau de alte elemente de piață relevante. Este oportun să se stabilească un ajutor pentru costurile fixe de intrare și de ieșire din depozit a produselor în cauză și un ajutor pentru costurile zilnice de depozitare la rece și costurile financiare.

(13)

Este necesar să se precizeze condițiile în care se poate acorda o plată în avans, ajustarea ajutorului în cazurile în care cantitatea contractuală nu este pe deplin respectată, controalele de conformitate pentru verificarea dreptului la ajutor, sancțiunile eventuale, precum și informațiile care trebuie comunicate Comisiei de către statele membre.

(14)	Este oportun să se prevadă posibilitatea de a stabili un coeficient de reducere pentru cererile pendinte, în cazul în care acest lucru este necesar pentru ca măsurile să nu depășească volumele pentru care a fost instituită schema de ajutoare pentru depozitarea privată.

(15)	De asemenea, este necesar să se stabilească norme cu privire la documentație, contabilitate, precum și frecvența și natura controalelor.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament prevede o schemă de ajutoare, cu caracter excepțional și temporar, pentru depozitarea privată a brânzeturilor care se încadrează la codurile NC 0406 20, 0406 30, 0406 40 și 0406 90 și a cașului congelat care se încadrează la codul NC 0406 10.

Volumul maxim de produse care fac obiectul prezentei scheme cu caracter temporar este stabilit la 155 000 de tone.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „autoritățile competente din statele membre” înseamnă departamentele sau organismele acreditate de statele membre ca agenții de plată care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

Articolul 3

Eligibilitatea produselor

1.   Pentru a putea beneficia de ajutorul pentru depozitare privată menționat la articolul 1, denumit în continuare „ajutorul”, brânzeturile trebuie să fie de o calitate adecvată pentru comercializare, să fie originare din Uniune și să aibă, la data la care începe contractul privind depozitarea, o vechime minimă corespunzătoare perioadei de maturare care contribuie la creșterea valorii brânzei.

2.   Brânzeturile trebuie să respecte următoarele cerințe:

(a)	fiecare lot cântărește cel puțin 0,5 tone;

(b)	prezintă informații, marcate indelebil, privind fabrica în care au fost produse și data fabricației; informațiile pot fi prezentate sub formă de cod;

(c)	prezintă data intrării în depozit;

(d)	nu au făcut obiectul unui contract anterior privind depozitarea.

3.   Statele membre pot renunța la obligația de indicare pe brânzeturi a datei intrării în depozit menționată la alineatul (2) litera (c), cu condiția ca șeful depozitului să se angajeze să țină un registru în care să introducă, la data intrării în depozit, informațiile menționate la alineatul (2) litera (b).

Articolul 4

Cererile de ajutor

1.   Un operator care dorește să beneficieze de ajutor depune o cerere la autoritățile competente din statele membre în care produsele sunt depozitate.

2.   Operatorii care depun o cerere de ajutor sunt stabiliți și înregistrați ca plătitori de TVA în Uniune.

3.   Cererile de ajutor pot fi depuse începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Data limită pentru depunerea cererilor este 31 decembrie 2014.

4.   Cererile de ajutor vizează produse care au fost depozitate în întregime.

5.   Cererile se depun folosind metoda pusă la dispoziția operatorilor de statul membru în cauză.

Autoritățile competente ale statelor membre pot solicita ca cererile în format electronic să fie însoțite de o semnătură electronică avansată în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) sau de o semnătură electronică care prezintă garanții echivalente în ceea ce privește funcțiile atribuite unei semnături, aplicând aceleași norme și condiții ca cele definite în dispozițiile Comisiei privind documentele electronice și digitalizate, stabilite în Decizia 2004/563/CE a Comisei, Euratom (5) și în normele de aplicare ale acesteia.

6.   O cerere este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	indică o trimitere la prezentul regulament;

(b)	precizează datele de identificare ale solicitanților: numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA;

(c)	indică produsul și codul său NC corespunzător compus din 6 cifre;

(d)	precizează cantitatea de produse;

(e)	indică perioada de depozitare;

(f)	indică numele și adresa depozitului, numărul lotului depozitat și, dacă este cazul, numărul de autorizare care identifică fabrica;

(g)	nu include alte condiții suplimentare introduse de solicitant decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(h)	este redactată în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se depune cererea.

7.   Odată depuse, cererile nu se pot modifica.

Articolul 5

Încheierea contractelor

1.   Contractele se încheie între autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia sunt depozitate produsele și solicitant, denumit în continuare „partea contractantă”.

2.   Contractele se încheie în termen de 30 de zile de la data primirii informațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (6) litera (f), sub rezerva, dacă este cazul, unei confirmări ulterioare a eligibilității produselor menționate la articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf. În cazul în care eligibilitatea nu este confirmată, contractul în cauză este considerat nul și neavenit.

Articolul 6

Obligațiile părții contractante

1.   Contractele prevăd cel puțin următoarele obligații pentru partea contractantă:

(a)

să depoziteze și să păstreze cantitatea contractuală în depozit, pe durata perioadei contractuale de depozitare, pe propriul risc și pe propria cheltuială, în condiții care să asigure menținerea caracteristicilor produselor, fără a înlocui produsele depozitate sau a le transfera într-un alt loc de depozitare. În cazul în care partea contractantă înaintează o cerere motivată în acest scop, autoritatea competentă poate autoriza deplasarea produselor depozitate;

(b)	să păstreze documentele de cântărire întocmite în momentul intrării produselor în locul de depozitare;

(c)	să permită autorității competente să verifice, în orice moment, dacă sunt respectate toate obligațiile contractuale;

(d)

să asigure accesul cu ușurință la produsele depozitate și să se asigure că acestea pot fi identificate individual: fiecare unitate depozitată individual trebuie marcată astfel încât să fie vizibile data plasării în depozit, numărul contractului, produsul și greutatea. Cu toate acestea, statele membre pot renunța la obligația de a indica pe marcaj numărul de contract, cu condiția ca șeful depozitului să înscrie numărul contractului în registrul menționat la articolul 3 alineatul (2).

2.   Partea contractantă pune la dispoziția autorității de control întreaga documentație, pentru fiecare contract, care să permită, în special, verificarea următoarelor informații cu privire la produsele plasate în depozitare privată:

(a)	numărul de aprobare prin care se identifică fabrica și statul membru unde a fost produs;

(b)	originea și data de fabricație a produselor;

(c)	data plasării în depozit;

(d)	greutatea și numărul de produse ambalate;

(e)	prezența în depozit și adresa acestuia;

(f)	data preconizată de încheiere a perioadei contractuale de depozitare, completată de data efectivă a retragerii din depozit.

3.   Partea contractantă sau, după caz, operatorul depozitului ține o evidență operativă, disponibilă la antrepozit, care conține, pe număr de contract:

(a)	identificarea produselor plasate în depozitare privată, pe loturi;

(b)	data de intrare și data de retragere din depozit;

(c)	cantitatea indicată pe depozitare în lot;

(d)	amplasarea produselor în depozit.

Articolul 7

Perioada contractuală de depozitare

1.   Perioada contractuală de depozitare începe din ziua următoare celei în care autoritățile competente au primit informațiile menționate la articolul 4 alineatul (6) litera (f).

2.   Depozitarea contractuală se încheie în ziua precedentă datei retragerii din depozit.

3.   Ajutorul se poate acorda numai dacă perioada de depozitare contractuală este cuprinsă între 60 și 210 zile.

Articolul 8

Retragerea din depozit

1.   Operațiunile de retragere din depozit pot începe în ziua următoare ultimei zile a perioadei de depozitare contractuală.

2.   Retragerea din depozit se face în loturi de depozitare întregi sau, în cazul în care autoritatea competentă autorizează acest lucru, în cantități mai mici. Cu toate acestea, în cazul menționat la articolul 14 alineatul (4) litera (a), numai o cantitate sigilată poate fi retrasă din depozit.

3.   În prealabil, partea contractantă notifică autorității competente intenția sa de a retrage produsele din depozit, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 14 alineatul (5).

4.   În cazul în care cerința de la alineatul (3) nu este respectată, dar autoritatea competentă consideră că au fost prezentate dovezi suficiente cu privire la data retragerii din depozit și la cantitățile în cauză, în termen de 30 de zile de la retragerea din depozit, ajutorul se reduce cu 15 % și se plătește numai pentru perioada pentru care partea contractantă prezintă autorității competente elemente justificative satisfăcătoare care atestă faptul că produsele au rămas în depozit pe perioada contractuală de depozitare.

5.   În cazul în care nu se respectă cerința de la alineatul (3) și autoritatea competentă nu consideră că au fost prezentate dovezi suficiente cu privire la data retragerii din depozit și la cantitățile în cauză, în termen de 30 de zile de la retragerea din depozit, nu se plătește niciun ajutor pentru contractul în cauză.

Articolul 9

Cuantumurile ajutorului

Valoarea ajutorului este:

—	15,57 EUR pe tonă de produs depozitat, pentru costurile de depozitare fixe;

—	0,40 EUR pe tonă de produs, pe zi de depozitare contractuală.

Articolul 10

Plata ajutorului în avans

1.   După 60 de zile de depozitare și la cererea părții contractante se poate efectua o singură plată în avans, cu condiția ca partea contractantă să fi constituit o garanție egală cu plata în avans plus 10 %.

2.   Plata în avans nu depășește valoarea ajutorului aferent unei perioade de depozitare de 90 zile sau trei luni, după caz. Garanția menționată la alineatul (1) se eliberează imediat după efectuarea plății soldului.

Articolul 11

Plata ajutorului

1.   Ajutorul sau, în cazul în care s-a acordat o plată în avans în conformitate cu articolul 10, plata soldului se efectuează pe baza unei cereri de plată depuse de partea contractantă în termen de trei luni de la încheierea perioadei contractuale de depozitare.

2.   În cazul în care partea contractantă nu a putut prezenta documente justificative în termen de trei luni, deși a făcut toate demersurile pentru a le obține la timp, această perioadă poate fi prelungită cu cel mult trei luni suplimentare.

3.   Plata ajutorului sau plata soldului se efectuează în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii de ajutor, cu condiția îndeplinirii obligațiilor părții contractante și a efectuării controlului final. Cu toate acestea, în cazul desfășurării unei anchete administrative, plata nu se efectuează până când dreptul de a beneficia de ajutor nu este recunoscut.

4.   Cu excepția cazurilor de forță majoră, dacă respectiva cantitate efectiv depozitată în perioada contractuală de depozitare este mai mică decât cantitatea contractuală, dar nu mai mică de 95 % din aceasta, ajutorul se plătește pentru cantitatea efectiv depozitată. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă constată că partea contractantă a acționat deliberat sau neglijent, aceasta poate decide să reducă sau să nu plătească ajutorul.

5.   Cu excepția cazurilor de forță majoră, dacă respectiva cantitate efectiv depozitată în timpul perioadei contractuale de depozitare este mai mică decât procentele menționate la alineatul (4), dar nu mai mică de 80 % din cantitatea contractuală, ajutorul pentru cantitatea efectiv depozitată se reduce la jumătate. Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea competentă constată că partea contractantă a acționat deliberat sau neglijent, aceasta poate decide să reducă sau să nu plătească ajutorul.

6.   Cu excepția cazurilor de forță majoră, dacă respectiva cantitate efectiv depozitată în timpul perioadei contractuale de depozitare este mai mică de 80 % din cantitatea contractuală, nu se plătește niciun ajutor.

7.   În cazul în care controalele efectuate pe durata depozitării sau la retragerea din depozit evidențiază produse deteriorate, nu se plătește niciun ajutor pentru cantitățile respective. Restul lotului depozitat, care este în continuare eligibil pentru ajutor, trebuie să reprezinte cel puțin cantitatea minimă stabilită la articolul 3 alineatul (2). Aceeași regulă se aplică și dacă o parte a lotului depozitat este retrasă din depozit din acest motiv înainte de încheierea perioadei minime de depozitare.

Produsele deteriorate nu se includ în calculul cantității efectiv depozitate, menționată la alineatele (4), (5) și (6).

8.   Cu excepția cazurilor de forță majoră, atunci când partea contractantă nu respectă termenul limită al perioadei de depozitare contractuală, astfel cum este prevăzut la articolul 7 alineatul (3), pentru cantitatea totală depozitată, fiecare zi calendaristică de nerespectare determină o reducere cu 10 % a cuantumului ajutorului acordat pentru contractul în cauză. Cu toate acestea, reducerea nu poate depăși 100 % din cuantumul ajutorului.

Articolul 12

Notificări și monitorizare

1.   Statele membre notifică Comisiei, până în fiecare zi de marți, referitor la săptămâna precedentă, cantitățile pentru care au fost încheiate contracte, defalcate pe perioade de depozitare, precum și cantitățile de produse pentru care au fost depuse cereri de ajutor.

Comisia informează statele membre de îndată ce constată că cantitățile pentru care cererile de ajutor au fost depuse se apropie de cantitatea maximă prevăzută la articolul 1.

În momentul în care Comisia a informat statele membre cu privire la faptul că cantitățile pentru care cererile de ajutor au fost depuse se apropie de cantitatea maximă prevăzută la articolul 1, statele membre notifică Comisiei, în fiecare zi lucrătoare, înainte de ora 14.00 (ora Bruxelles-ului), cantitățile de produse pentru care au fost depuse cereri de ajutor în ziua lucrătoare precedentă.

2.   Pe baza notificărilor primite în conformitate cu alineatul (1), Comisia se asigură că nu se depășește cantitatea maximă prevăzută la articolul 1.

În cazul în care Comisia constată, pe baza notificărilor respective, că a fost depășită cantitatea maximă prevăzută la articolul 1, aceasta informează de îndată toate statele membre cu privire la acest fapt.

3.   În momentul în care Comisia a informat statele membre cu privire la depășirea cantității maxime prevăzute la articolul 1, statele membre informează operatorii în consecință.

4.   Statele membre notifică Comisiei, înainte de sfârșitul fiecărei luni, referitor la luna precedentă:

(a)	cantitățile de produse care au fost depozitate și care au fost retrase din depozit în luna respectivă;

(b)	cantitățile de produse aflate în depozit la sfârșitul lunii respective;

(c)	cantitățile de produse a căror perioadă contractuală de depozitare a expirat.

5.   Notificările din partea statelor membre care sunt menționate la alineatele (1) și (4) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (6).

Articolul 13

Măsuri privind respectarea cantității maxime

În cazul în care acceptarea întregii cantități de produse pentru care au fost depuse cereri de ajutor într-o anumită zi ar duce la depășirea cantității maxime prevăzute la articolul 1, Comisia stabilește, prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat fără aplicarea procedurii menționate la articolul 229 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, un coeficient de atribuire aplicabil cantităților corespunzătoare cererilor notificate Comisiei în ziua respectivă. Coeficientul de atribuire respectiv limitează cantitatea totală de produse eligibile pentru ajutorul pentru depozitare privată cu caracter excepțional și temporar la cantitatea maximă prevăzută la articolul 1.

Articolul 14

Controale

1.   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea prezentului regulament. Aceste măsuri includ controlul administrativ complet al cererilor de ajutor, la care se adaugă controalele la fața locului prevăzute la alineatele (2) — (8).

2.   Autoritatea de control efectuează controale asupra produselor care intră în depozit, în termen de 30 de zile de la data primirii informațiilor menționate la articolul 4 alineatul (6) litera (f).

Fără a aduce atingere alineatului (5) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, pentru a garanta faptul că produsele depozitate sunt eligibile pentru ajutor, un eșantion reprezentativ care cuprinde cel puțin 5 % din cantitățile depozitate este controlat fizic pentru a se asigura faptul că, în ceea ce privește — printre altele — greutatea, identificarea și natura produselor, loturile depozitate sunt conforme descrierii din cererea pentru încheierea unui contract.

3.   În cazul în care statul membru este în măsură să prezinte motive întemeiate, termenul de 30 de zile prevăzut la alineatul (2) poate fi prelungit cu 15 zile.

4.   Autoritatea de control are următoarele atribuții:

(a)	sigilează produsele în funcție de contract, lot depozitat sau cantitate mai mică, la momentul controlului prevăzut la alineatul (2); sau

(b)	efectuează controale inopinate pentru a se asigura de prezența în depozit a cantității contractuale.

Controlul menționat la primul paragraf litera (b) corespunde la cel puțin 10 % din întreaga cantitate contractuală și este reprezentativ. Astfel de controale includ o examinare a evidențelor stocurilor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), și a documentelor justificative, precum bonuri de cântărire și borderouri de livrare, și o verificare a greutății, a tipului de produse și a identificării acestora, cu privire la cel puțin 5 % din cantitatea care face obiectul controlului inopinat.

5.   La finalul perioadei contractuale de depozitare, autoritatea de control verifică, pe un eșantion cuprinzând cel puțin jumătate din numărul total de contracte, greutatea și identificarea produselor din depozit. În scopul acestui control, partea contractantă informează organismul competent, indicând loturile depozitate în cauză, cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte, cu privire la:

(a)	termenul limită al perioadei contractuale maxime de depozitare; sau

(b)	începerea operațiunilor de retragere, în cazul în care produsele sunt retrase înainte de expirarea termenului limită al perioadei contractuale maxime de depozitare.

Statele membre pot accepta un termen mai scurt de cinci zile lucrătoare.

6.   În cazul în care se aplică opțiunea de la alineatul (4) litera (a), prezența și integritatea sigiliilor aplicate se verifică la sfârșitul perioadei contractuale de depozitare. Costurile de sigilare și de manipulare sunt suportate de partea contractantă.

7.   Orice eșantioane prelevate pentru verificarea calității și compoziției produselor sunt prelevate de reprezentanții autorității de control sau în prezența acestora.

În cadrul procedurii de cântărire, se efectuează un control fizic sau o verificare a greutății în prezența acestor reprezentanți.

În sensul pistei de audit, toate evidențele operative ale stocurilor și evidențele contabile, precum și documentele verificate de acești reprezentanți sunt ștampilate sau parafate în timpul efectuării controlului. În cazul în care sunt verificate înregistrările computerizate, un exemplar se imprimă și se reține în dosarul de inspecție.

Articolul 15

Elaborarea raportului de audit

1.   Autoritatea de control întocmește un raport pentru fiecare control efectuat la fața locului. Raportul descrie cu precizie diferitele aspecte controlate.

Raportul trebuie să conțină:

(a)	data și ora începerii controlului;

(b)	detalii privind preavizul dat;

(c)	durata controlului;

(d)	persoanele responsabile prezente;

(e)	natura și amploarea controalelor efectuate, furnizând, în special, detalii cu privire la documentele și produsele examinate;

(f)	constatările și concluziile;

(g)	dacă este necesară o acțiune ulterioară.

Raportul este semnat de agentul responsabil și contrasemnat de partea contractantă sau, după caz, de operatorul depozitului și se include în dosarul de plată.

2.   În cazul unor nereguli semnificative care afectează cel puțin 5 % din cantitățile de produse reglementate printr-un singur contract supus controlului, verificarea se extinde la un eșantion mai mare care trebuie stabilit de autoritatea de control.

3.   Autoritatea de control înregistrează orice caz de nerespectare din perspectiva criteriilor de gravitate, amploare, durată și repetiție, care poate avea drept rezultat excluderea în conformitate cu articolul 16 alineatul (1) și/sau rambursarea unui ajutor plătit în mod nejustificat, inclusiv a dobânzilor, dacă este cazul, în conformitate cu alineatul (4) din articolul respectiv.

Articolul 16

Sancțiuni

1.   În cazul în care autoritatea competentă dintr-un stat membru constată că un document prezentat de un solicitant în vederea atribuirii drepturilor care decurg din prezentul regulament conține informații incorecte și în cazul în care informațiile incorecte respective sunt decisive pentru atribuirea dreptului în cauză, autoritatea competentă exclude participarea solicitantului la procedura de acordare a ajutorului pentru același produs pentru care au fost furnizate informațiile incorecte, timp de o perioadă de un an începând de la momentul adoptării unei decizii administrative finale de constatare a neregulilor.

2.   Excluderea prevăzută la alineatul (1) nu se aplică dacă solicitantul dovedește, în mod satisfăcător, autorității competente că situația menționată la alineatul respectiv constituie caz de forță majoră sau de eroare manifestă.

3.   Ajutorul plătit în mod nejustificat este recuperat, cu dobândă, de la operatorii în cauză. Normele stabilite la articolul 73 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei (7) se aplică mutatis mutandis.

4.   Aplicarea sancțiunilor administrative și recuperarea sumelor plătite în mod nejustificat, conform prezentului articol, nu aduc atingere comunicării neregulilor către Comisia Europeană în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei (8).

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(4)  Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).

(5)  Decizia 2004/563/CE a Comisiei, Euratom din 7 iulie 2004 de modificare a regulamentului său de procedură (JO L 251, 27.7.2004, p. 9).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a ecocondiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1782/2003 și (CE) nr. 73/2009 ale Consiliului și de aplicare a ecocondiționalității în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 479/2008 al Consiliului (JO L 141, 30.4.2004, p. 18).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie 2006 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării politicii agricole comune și organizarea unui sistem de informare în acest domeniu și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 595/91 al Consiliului (JO L 355, 15.12.2006, p. 56).

---