(1)   Agențiile de plăți care desfășoară activitățile de gestionare și control al cheltuielilor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, oferă, în privința plăților efectuate și a modului de comunicare și de păstrare a informațiilor, asigurări suficiente că:

(2)   Statele membre acreditează ca agenții de plăți departamente sau organisme care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1). În plus, pentru a fi acreditată, o agenție de plăți trebuie să dispună de o structură administrativă și de un sistem de control intern care să îndeplinească criteriile stabilite în anexa I (denumite în continuare „criteriile de acreditare”) în ceea ce privește:

Statele membre pot stabili criterii suplimentare de acreditare pentru a ține seama de dimensiunea, responsabilitățile și alte caracteristici specifice ale agențiilor de plăți.

(1)   În cazul în care sunt acreditate mai multe agenții de plăți, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statul membru în cauză decide, printr-un act oficial emis la nivel ministerial, cu privire la acreditarea organismului de coordonare, după ce s-a convins că măsurile administrative ale respectivului organism oferă asigurări suficiente cu privire la capacitatea acestuia de a duce la îndeplinire sarcinile prevăzute la articolul respectiv.

(2)   Pentru a fi acreditat, organismul de coordonare trebuie să dispună de proceduri prin care să se asigure că:

(1)   Agențiile de plăți menționate la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 asigură gestionarea și controlul operațiunilor legate de măsurile de intervenție privind depozitarea publică pentru care sunt responsabile, în condițiile stabilite în anexa II la prezentul regulament și, după caz, în legislația agricolă sectorială, în special pe baza procentajelor minime de control stabilite în anexa menționată.

Agențiile de plăți își pot delega atribuțiile din acest domeniu agențiilor de intervenție care îndeplinesc condițiile de autorizare stabilite la punctul 1.C din anexa I la prezentul regulament sau pot acționa prin intermediul altor agenții de plăți.

(2)   Fără a aduce atingere responsabilității lor globale legate de depozitarea publică, agențiile de plăți sau agențiile de intervenție pot:

Dacă agențiile de plăți încredințează depozitarilor gestionarea, astfel cum se menționează la primul paragraf litera (a), gestionarea se va realiza în temeiul unor contracte de depozitare pe baza obligațiilor și a principiilor generale stabilite în anexa III.

(3)   Obligațiile agențiilor de plăți în domeniul depozitării publice sunt, în special, următoarele:

În cazul în care, într-un stat membru, administrarea conturilor de depozitare publică pentru unul sau mai multe produse este realizată de mai multe agenții de plăți, evidența stocurilor și conturile financiare menționate la literele (a) și (d) sunt consolidate la nivelul statului membru înainte ca informațiile corespunzătoare să fie notificate Comisiei.

(4)   Agențiile de plăți iau toate măsurile necesare pentru a garanta:

(5)   Agențiile de plăți informează de îndată Comisia:

Atunci când sunt aplicabile situațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b), Comisia adoptă decizia adecvată:

(6)   Agențiile de plăți suportă consecințele financiare ce rezultă din conservarea neadecvată a produselor care fac obiectul unor măsuri de intervenție ale Uniunii, în special cele ce rezultă din metode nepotrivite de depozitare. Fără a aduce atingere eventualelor acțiuni împotriva depozitarilor, agențiile de plăți poartă responsabilitatea financiară pentru nerespectarea angajamentelor sau obligațiilor lor.

(7)   Agențiile de plăți pun permanent la dispoziția agenților Comisiei și a persoanelor mandatate de Comisie, pe suport electronic sau la sediul agențiilor de plăți, conturile de depozitare publică și toate documentele, contractele și fișierele întocmite sau primite în contextul operațiunilor de intervenție.

(1)   Pe parcursul fiecărui an fiscal, agențiile de plăți întocmesc un inventar pentru fiecare produs care a făcut obiectul intervenției Uniunii.

Ele confruntă rezultatele acestui inventar cu datele contabile. Eventualele diferențe cantitative constatate și sumele rezultate din diferențele calitative constatate cu ocazia controalelor sunt contabilizate în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 46 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   În sensul alineatului (1), cantitățile lipsă rezultate din operațiunile uzuale de depozitare sunt supuse limitelor de toleranță stabilite în anexa IV și corespund diferenței dintre stocul teoretic ce rezultă din inventarul contabil, pe de o parte, și stocul real stabilit pe baza inventarului prevăzut la alineatul (1) sau stocul contabil rămas după epuizarea stocului real dintr-un depozit, pe de altă parte.

(1)   În ceea ce privește Fondul european de garantare agricolă (FEGA), în temeiul excepțiilor menționate la articolul 40 primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și în conformitate cu principiul proporționalității, cheltuielile efectuate după expirarea termenelor de plată sunt eligibile pentru plăți din partea Uniunii în condițiile stabilite la alineatele (2)-(6) din prezentul articol.

(2)   Dacă cheltuielile efectuate după expirarea termenelor reprezintă cel mult 5 % din cheltuielile efectuate înainte de expirarea termenelor, nu se efectuează nicio reducere a plăților lunare.

Dacă cheltuielile efectuate după expirarea termenelor depășesc pragul de 5 %, toate cheltuielile suplimentare efectuate cu întârziere se reduc în conformitate cu următoarele reguli:

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), în cazul plăților directe care se încadrează în plafonul menționat la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) se aplică următoarele condiții:

Atunci când se verifică dacă s-a respectat condiția prevăzută la primul paragraf litera (b) din prezentul articol, nu se iau în considerare cuantumurile rambursărilor menționate la articolul 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Comisia aplică un cadru temporal diferit de cele prevăzute la alineatele (2) și (3) și/sau rate de reducere mai mici sau nule dacă pentru anumite măsuri se constată condiții excepționale de gestionare sau dacă statele membre aduc justificări întemeiate.

Totuși, primul paragraf nu se aplică în cazul cheltuielilor care depășesc limita menționată la alineatul (3) litera (b).

(5)   Respectarea termenelor de plată, în contextul plăților lunare, face obiectul a două controale în fiecare exercițiu financiar:

În decizia de verificare și închidere a conturilor menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se ține seama de eventualele depășiri de termen înregistrate în lunile august, septembrie și octombrie.

(6)   Reducerile menționate la prezentul articol se aplică fără a se aduce atingere deciziei ulterioare privind verificarea conformității menționate la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   În decizia sa privind plățile lunare, care urmează să fie adoptată în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia efectuează plata soldului cheltuielilor declarate de fiecare stat membru, mai puțin cuantumul veniturilor alocate pe care statul membru în cauză le-a inclus în aceeași declarație de cheltuieli. Această compensare este considerată echivalentă cu colectarea veniturilor corespunzătoare.

Creditele de angajament și creditele de plată generate de veniturile alocate sunt disponibile din momentul în care aceste venituri sunt alocate liniilor bugetare. Alocarea se efectuează în momentul contabilizării veniturilor alocate, în termen de două luni de la primirea declarațiilor transmise de statele membre, în conformitate cu normele menționate la articolul 43 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   În cazul în care sumele menționate la articolul 43 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 au fost reținute înainte de plata ajutorului afectat de nereguli sau neglijență, sumele respective se deduc din cheltuielile corespunzătoare.

(3)   Cuantumurile contribuțiilor din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) recuperate de la beneficiari în cadrul programului de dezvoltare rurală în cauză în timpul fiecărei perioade de referință se deduc din suma care trebuie plătită din FEADR în declarația de cheltuieli aferentă perioadei în cauză.

(4)   Sumele mai mari sau mai mici care rezultă, dacă este cazul, din activitatea de verificare și de închidere a conturilor menționată la articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și care pot fi reutilizate pentru programul de dezvoltare rurală se adaugă la valoarea contribuției din FEADR sau se deduc din aceasta la întocmirea primei declarații în urma deciziei de verificare și de închidere a conturilor.

(5)   Finanțarea din FEGA este egală cu cheltuielile calculate pe baza informațiilor notificate de agenția de plăți, după deducerea eventualelor venituri rezultate din măsurile de intervenție, validate prin sistemul computerizat creat de Comisie și incluse de agenția de plăți în declarația sa de cheltuieli.

(1)   În ceea ce privește FEGA, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar, plățile lunare menționate la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se acordă ca procentaj din declarațiile de cheltuieli primite de la fiecare stat membru, stabilit pentru fiecare capitol de cheltuieli și în limitele stabilite la articolul 16 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. În deciziile referitoare la rambursările ulterioare, Comisia ia în considerare soldul nerambursat către statele membre.

(2)   În ceea ce privește FEADR, dacă bugetul Uniunii nu a fost adoptat până la începutul exercițiului bugetar:

(1)   Suspendarea plăților menționate la articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 se aplică în cazul măsurilor enumerate în anexa V la prezentul regulament.

(2)   În ceea ce privește cheltuielile din cadrul FEGA, se aplică următoarele rate de suspendare a plăților:

(3)   În ceea ce privește cheltuielile din cadrul FEADR, se aplică următoarele rate de suspendare a plăților:

(1)   În conformitate cu articolul 106 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în ceea ce privește FEGA, statele membre care nu au adoptat moneda euro aplică, pentru întocmirea declarațiilor de cheltuieli, același curs de schimb ca și cel utilizat atunci când au efectuat plățile către beneficiari sau când au încasat venituri, în conformitate cu capitolul V și cu legislația agricolă sectorială. Pentru deciziile de verificare și de închidere a conturilor menționate la articolele 51 și 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, statele membre utilizează primul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană după data adoptării deciziilor respective.

În alte cazuri decât cele menționate la primul paragraf, în special în cazul programelor de promovare aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (18) și în cazul măsurilor de promovare din sectorul vitivinicol, precum și în cazul operațiunilor pentru care legislația agricolă sectorială nu a prevăzut un fapt generator, cursul de schimb aplicabil este penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna pentru care se declară cheltuielile sau veniturile alocate.

(2)   În ceea ce privește programele de dezvoltare rurală, la întocmirea declarațiilor de cheltuieli, statele membre care nu aparțin zonei euro aplică, pentru fiecare operațiune de plată sau de recuperare, penultimul curs de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană înainte de luna în care sunt înregistrate operațiunile în contabilitatea agenției de plăți.

(1)   În scopul adoptării deciziei în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 referitoare la sumele care trebuie excluse de la finanțarea din partea Uniunii, Comisia face distincția între sumele sau părțile de sume constatate ca fiind cheltuite necorespunzător și sumele stabilite prin aplicarea unor corecții extrapolate sau forfetare.

Pentru a se stabili cuantumurile care pot fi excluse de la finanțare din partea Uniunii, atunci când se constată că cheltuielile nu au fost efectuate în conformitate cu dreptul Uniunii și, în ceea ce privește FEADR, în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul național aplicabile, Comisia utilizează propriile constatări și ia în considerare informațiile puse la dispoziție de statele membre pe parcursul procedurii de verificare a conformității desfășurate în conformitate cu articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(2)   Comisia bazează excluderea pe identificarea sumelor cheltuite necorespunzător doar dacă sumele respective pot fi identificate cu un efort proporționat. Când Comisia nu poate identifica sumele cheltuite necorespunzător cu un efort proporționat, statele membre, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, pot transmite date privind verificarea sumelor respective pe baza examinării tuturor cazurilor potențial afectate de neconformitate. Verificarea trebuie să acopere toate cheltuielile efectuate cu încălcarea legislației aplicabile care sunt în sarcina bugetului Uniunii. Datele prezentate trebuie să includă toate sumele individuale care sunt neeligibile din cauza neconformității respective.

(3)   Când sumele cheltuite necorespunzător nu pot fi identificate în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate să aplice corecții extrapolate pentru a stabili sumele care trebuie excluse. Pentru a permite Comisiei să stabilească sumele relevante, în perioadele de timp stabilite de Comisie în timpul procedurii de verificare a conformității, statele membre pot transmite un calcul al sumei care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii, realizat prin extrapolarea prin mijloace statistice a rezultatelor controalelor efectuate asupra unui eșantion reprezentativ prelevat din cazurile respective. Eșantionul trebuie prelevat din populația pentru care se poate preconiza, în mod rezonabil, apariția neconformității constatate.

(4)   Pentru a lua în considerare rezultatele transmise de statele membre în conformitate cu alineatele (2) și (3), Comisia trebuie să fie în măsură:

(5)   Când aplică alineatul (3), statele membre pot să folosească statisticile de control ale agențiilor de plăți, confirmate de organismul de certificare, sau evaluarea, de către organismul respectiv, a nivelului de eroare în contextul auditului său menționat la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu respectarea următoarele condiții:

(6)   Dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru stabilirea sumelor care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii menționate la alineatele (2) și (3) sau cazul este de așa natură, încât sumele care trebuie excluse nu pot fi stabilite pe baza alineatelor menționate, Comisia aplică corecțiile forfetare adecvate, ținând cont de natura și de gravitatea încălcării, precum și de propria estimare privind riscul de daune financiare în detrimentul Uniunii.

Nivelul corecției forfetare se stabilește luând în considerare în special tipul de neconformitate identificat. În acest sens, deficiențele în materie de controale se împart între cele legate de controalele-cheie și cele legate de controalele auxiliare, după cum urmează:

În cazul în care, în cadrul aceleiași proceduri de verificare a conformității, sunt constatate diferite neconformități care ar determina în mod individual corecții forfetare diferite, se aplică numai cea mai mare corecție forfetară.

(7)   La stabilirea nivelului corecțiilor forfetare, Comisia ia în considerare, în special, următoarele circumstanțe care semnalează un grad mai ridicat de gravitate a deficiențelor care prezintă un risc mai mare de pierderi pentru bugetul Uniunii:

(8)   Dacă statul membru prezintă anumite elemente obiective care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, dar care demonstrează că pierderea maximă pentru fonduri este limitată la o sumă mai mică decât cea care ar rezulta în urma aplicării ratei forfetare propuse, Comisia utilizează rata forfetară mai scăzută pentru a decide în ceea ce privește sumele care trebuie excluse de la finanțare din partea Uniunii în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(9)   Sumele recuperate efectiv de la beneficiari și creditate în beneficiul fondurilor înaintea unei date relevante care urmează a fi stabilită de Comisie pe parcursul procedurii de verificare a conformității se deduc din suma pe care Comisia decide să o excludă de la finanțare din partea Uniunii în temeiul articolului 52 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(1)   Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația constituirii unei garanții dacă partea responsabilă cu respectarea obligației este:

(2)   Autoritatea competentă poate să renunțe la obligația constituirii unei garanții dacă valoarea sumei garantate este mai mică de 500 EUR. În acest caz, partea în cauză se angajează în scris să plătească, în cazul neîndeplinirii obligației corespunzătoare, o sumă egală cu garanția la care s-a renunțat.

Când se aplică primul paragraf, valoarea garanției se calculează ca incluzând toate obligațiile relevante legate de aceeași operațiune.

(1)   Autoritatea competentă refuză să accepte sau solicită înlocuirea oricărei garanții pe care o consideră neadecvată sau insuficientă sau care nu asigură o acoperire pe o perioadă de timp suficientă.

(2)   Dacă un depozit în numerar se efectuează prin virament, nu se consideră că acesta constituie o garanție decât atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de suma respectivă.

(3)   Un cec cu o sumă a cărei plată este garantată de o instituție financiară recunoscută în acest scop de statul membru al autorității competente în cauză este considerat depozit în numerar. Autoritatea competentă nu este obligată să prezinte un astfel de cec pentru plată decât spre sfârșitul perioadei de garanție.

Un cec de altă natură decât cel menționat la primul paragraf constituie o garanție doar atunci când autoritatea competentă are siguranța că dispune de suma respectivă.

(4)   Toate cheltuielile efectuate de instituțiile financiare sunt suportate de partea care constituie garanția.

(5)   Nu se acordă nicio dobândă părții care constituie o garanție sub formă de depozit în numerar.

(1)   Garanțiile se constituie în euro.

(2)   Dacă garanția este acceptată într-un stat membru care nu a adoptat moneda euro, cuantumul garanției în euro se convertește în moneda națională aplicabilă în conformitate cu dispozițiile capitolului V. Angajamentul corespunzător garanției și suma care este eventual reținută în caz de nereguli sau de neîndeplinire a obligațiilor rămân stabilite în euro.

(1)   Garantul are domiciliul legal sau un sediu în Uniune și, sub rezerva dispozițiilor din tratat referitoare la libertatea de a presta servicii, este acceptat de autoritatea competentă din statul membru în care se constituie garanția. Garantul se angajează prin intermediul unei garanții scrise.

(2)   În garanția scrisă se precizează cel puțin:

(3)   În cazul în care a fost deja prezentată o garanție globală scrisă, autoritatea competentă stabilește procedura prin care garanția globală respectivă să fie afectată, total sau parțial, acoperirii unei anumite obligații.

(1)   Obligația menționată la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 este cerința de a întreprinde o acțiune sau de a se abține de la întreprinderea unei acțiuni, în scopul regulamentului care o prevede.

(2)   Dacă o obligație nu este îndeplinită și dacă pentru îndeplinirea sa nu s-a prevăzut niciun termen limită, garanția se reține în momentul în care autoritatea competentă constată că obligația respectivă nu a fost îndeplinită.

(3)   Dacă pentru îndeplinirea unei obligații a fost prevăzut un termen limită și dacă obligația a fost îndeplinită abia după scurgerea termenului respectiv, garanția se reține.

Într-o astfel de situație, se reține imediat 10 % din garanție, urmând ca sumei rămase să i se aplice următoarele procentaje suplimentare:

(4)   Dacă o obligație este îndeplinită până la termenul stabilit și dacă pentru prezentarea dovezii de îndeplinire a fost prevăzut un termen limită, garanția care acoperă obligația respectivă se reține pentru fiecare zi calendaristică cu care se depășește termenul limită stabilit, pe baza formulei 0,2/termen în zile stabilit, ținându-se seama de articolul 25.

Dacă dovada menționată la primul paragraf constă în prezentarea unei licențe de import sau de export consumate sau expirate sau în prezentarea dovezii că produsele au părăsit teritoriul vamal al Uniunii, se reține 15 % din garanție în cazul în care dovada respectivă este prezentată după termenul limită fixat, menționat la primul paragraf, dar cel târziu în a 730-a zi calendaristică de la data expirării licenței. După trecerea celor 730 de zile calendaristice, se reține integral suma rămasă din garanție.

Dacă dovada menționată la primul paragraf constă în prezentarea unei licențe de export consumate sau expirate cu restituiri prestabilite, garanția se reține după cum urmează:

(5)   Suma garanției care urmează să fie reținută se rotunjește la suma mai mică cea mai apropiată în euro întregi sau în moneda națională aplicabilă.

(1)   Garanția sau, dacă este cazul, restul garanției se eliberează fără întârziere de îndată ce se aduce dovada, în forma prevăzută de normele specifice ale Uniunii, că o obligație a fost respectată sau că garanția a fost parțial reținută în conformitate cu articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și cu articolul 23 din prezentul regulament.

(2)   O garanție se eliberează parțial, la cerere, în cazul în care au fost furnizate dovezile relevante în legătură cu o parte din cantitatea de produs, cu condiția ca partea respectivă să nu fie mai mică decât cantitatea minimă specificată de regulamentul care prevede garanția sau, în lipsa unei astfel de precizări, de către statul membru.

(3)   Dacă nu este prevăzută nicio perioadă de timp pentru prezentarea dovezilor necesare în vederea eliberării garanției, perioada respectivă va fi de 365 de zile calendaristice de la termenul limită specificat pentru respectarea obligației pentru care s-a constituit garanția. Dacă nu se specifică niciun astfel de termen limită, perioada este de 365 de zile calendaristice de la data la care au fost îndeplinite toate obligațiile.

Perioada prevăzută la primul paragraf nu depășește 1 095 de zile calendaristice, calculate de la momentul la care garanția a fost afectată unei anumite obligații.

(1)   Suma totală reținută nu poate depăși 100 % din partea relevantă din suma garantată.

(2)   Autoritatea competentă poate renunța la reținerea unei sume mai mici de 100 EUR, cu condiția ca actele cu putere de lege și actele administrative de drept intern să prevadă norme similare pentru cazuri asemănătoare.

(1)   Garanția se eliberează:

(2)   Dacă dreptul definitiv la acordarea avansului nu este dovedit în termenul limită fixat în acest scop, autoritatea competentă aplică imediat procedura de reținere a garanției.

Totuși, dacă normele specifice ale Uniunii prevăd acest lucru, dovada dreptului respectiv, în vederea recuperării parțiale a garanției, se poate face și după data respectivă.

(1)   În ceea ce privește sumele aferente importurilor și taxele de export, stabilite în euro printr-o lege a Uniunii privind politica agricolă comună și care se aplică de către statele membre în moneda națională, cursul de schimb este în mod specific egal cu cel aplicabil în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92.

(2)   În ceea ce privește restituirile la export stabilite în euro și prețurile și sumele exprimate în euro în legislația agricolă a Uniunii referitoare la schimburile comerciale cu țările terțe, faptul generator al cursului de schimb este acceptarea declarației vamale.

(3)   În scopul calculării valorii forfetare de import pentru fructe și legume menționate la articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei (20), în vederea stabilirii prețului de intrare menționat la articolul 137 alineatul (1) din regulamentul respectiv, faptul generator al cursului de schimb pentru prețurile reprezentative utilizate pentru calcularea respectivei valori forfetare și a valorii reducerii menționate la articolul 134 alineatul (3) din regulamentul respectiv este ziua la care se raportează prețurile reprezentative.

(1)   În cazul restituirilor la producție stabilite în euro de legislația Uniunii, faptul generator al cursului de schimb este data la care se declară că produsele au ajuns la destinația prevăzută, după caz, de legislația menționată. În cazurile în care nu este prevăzută o astfel de destinație, faptul generator este acceptarea cererii de plată a restituirii de către agenția de plăți.

(2)   În cazul ajutoarelor acordate în funcție de cantitatea de produs comercializat sau care trebuie să fie utilizat într-un mod specific, fără a se aduce atingere articolelor 30-33, faptul generator al cursului de schimb este prima operațiune care, după preluarea produselor de către operatorul în cauză, garantează utilizarea adecvată a produselor în cauză și care duce la acordarea ajutorului.

(3)   În cazul ajutoarelor pentru depozitare privată, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a perioadei pentru care este acordat ajutorul prevăzut în temeiul aceluiași contract.

(4)   În cazul altor ajutoare decât cele menționate la alineatele (2) și (3) ale prezentului articol și la articolele 30 și 31, faptul generator al cursului de schimb este data limită de transmitere a cererilor.

(1)   Faptul generator al cursului de schimb este prima zi a anului vinicol în care se acordă sprijin pentru următoarele activități:

(2)   În cazul ajutoarelor acordate pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație, menționată la articolul 52 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este prima zi a anului vinicol în care este livrat subprodusul.

(3)   În cazul investițiilor menționate la articolul 50 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și al inovării în sectorul vitivinicol menționate la articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în care se ia decizia de acordare a ajutoarelor.

(4)   În cazul operațiunilor de recoltare înainte de coacere menționate la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este ziua desfășurării operațiunii de recoltare înainte de coacere.

(1)   În cazul ajutoarelor acordate pentru furnizarea anumitor produse lactate elevilor, menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 657/2008 al Comisiei (21), faptul generator al cursului de schimb este prima zi a perioadei la care se referă cererea de plată menționată la articolul 11 din regulamentul respectiv.

(2)   În cazul plății prelevării menționate la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 595/2004 al Comisiei (22), pentru o anumită perioadă de douăsprezece luni în sensul părții II titlul I capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1234/2007 al Consiliului (23), faptul generator al cursului de schimb este data de 1 aprilie care urmează perioadei respective.

(3)   În cazul costurilor de transport menționate la articolul 30 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1272/1999 al Comisiei (24), faptul generator al cursului de schimb este ziua primirii ofertei valabile de către autoritatea competentă.

(1)   În cazul sumelor menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, precum și în cazul sumelor legate de măsurile aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, pentru care plățile către beneficiari sunt asigurate de programele de dezvoltare rurală aprobate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului în cursul căruia este luată decizia de acordare a ajutoarelor.

Totuși, în cazul în care, în temeiul normelor Uniunii, plata sumelor menționate la primul paragraf este eșalonată pe mai mulți ani, faptul generator al cursului de schimb pentru fiecare dintre tranșele anuale este data de 1 ianuarie a anului pentru care este plătită tranșa respectivă.

(2)   În cazul sumelor menționate la punctul 2 litera (a) din anexa IX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, destinate să acopere cheltuielile indirecte legate în mod specific de fondurile operaționale sau de programele operaționale menționate la articolele 32 și 33 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator al cursului de schimb este data de 1 ianuarie a anului la care se raportează aceste cheltuieli indirecte.

(1)   În cazul solicitării autorizației de a acorda asistența financiară națională menționată la articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, faptul generator este termenul de transmitere a solicitării către Comisie, prevăzut la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011.

(2)   În cazul rambursării de către Uniune a asistenței financiare naționale în conformitate cu articolul 95 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, faptul generator al cursului de schimb este data limită pentru transmiterea cererilor de ajutor de către organizațiile de producători către autoritățile competente ale statelor membre, în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011.

(1)   În cazul în care o agenție de plăți acreditată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1290/2005 își asumă responsabilitatea pentru cheltuieli pentru care nu era responsabilă înainte, aceasta este acreditată cu noile responsabilități până la 1 ianuarie 2015.

(2)   Măsurile enumerate în anexa la Regulamentul (UE) nr. 1106/2010 nu fac obiectul sistemului de control instituit în titlul V capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 în scopul controlului privind cheltuielile anterioare exercițiului financiar 2014.

(3)   În cazul în care în legislația specifică se face trimitere la cerințele principale, secundare sau subordonate menționate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2012, se aplică articolul 23 alineatele (2), (3) și (4) din prezentul regulament.

(4)   În cazul programelor de dezvoltare rurală menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005:

(5)   În scopul aplicării articolului 54 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în ceea ce privește cazurile raportate sau care urmează a fi raportate Comisiei pentru exercițiile financiare 2013 și 2014, astfel cum se menționează la articolul 6 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 885/2006, este luat în continuare în considerare exercițiul financiar al constatării primare a neregulii în sensul articolului 35 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005. În cazurile în care nicio neregulă nu a făcut obiectul unui act de constatare primară administrativă sau judiciară înaintea datei de 16 octombrie 2014, se aplică dispozițiile articolului 54 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

În ceea ce privește FEADR, în scopul verificării și închiderii conturilor în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, dispozițiile articolului 54 alineatul (2) din regulamentul menționat se aplică începând cu verificarea și închiderea conturilor pentru exercițiul financiar 2014.