21.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 86/14

(1)

Rețelele și serviciile de telecomunicații se transformă din ce în ce mai mult în infrastructuri bazate pe internet, rețelele în bandă largă și serviciile digitale fiind strâns legate unele de celelalte. Internetul este pe cale să devină cea mai importantă platformă pentru comunicare, servicii, educație, participarea la viața socială și politică, conținutul cultural și afaceri. Prin urmare, disponibilitatea la nivel transeuropean a accesului generalizat, de mare viteză și sigur la internet și la servicii digitale de interes public este esențială pentru creșterea economică și socială, pentru competitivitate, pentru incluziunea socială, precum și pentru piața internă.

(2)

La 17 iunie 2010, Consiliul European a aprobat Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 privind Agenda digitală pentru Europa, care urmărește trasarea unui parcurs în scopul de a exploata la maximum potențialul social și economic al tehnologiilor informației și comunicațiilor. Aceasta încearcă să stimuleze cererea și oferta de infrastructuri competitive pentru internet de mare viteză și de servicii digitale disponibile via internet, în scopul avansării în direcția unei adevărate piețe unice digitale, care este esențială pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește condițiile, metodele și procedurile de acordare de asistență financiară din partea Uniunii pentru rețelele transeuropene din sectoarele infrastructurilor de transport, de telecomunicații și energetice. Având în vedere faptul că există provocări și oportunități similare în sectoarele vizate de Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE), există un potențial semnificativ de exploatare a sinergiilor, inclusiv prin combinarea finanțării prin MIE cu alte surse de finanțare.

(4)

Este o realitate faptul că se utilizează un număr mare de servicii digitale transfrontaliere prin care se implementează schimburi între administrațiile publice europene în sprijinul politicilor Uniunii. La furnizarea de noi soluții, este important să se valorifice soluțiile existente implementate în contextul altor inițiative europene, să se evite duplicarea eforturilor și să se asigure coordonarea și alinierea abordărilor și soluțiilor utilizate în cadrul unor diverse inițiative și politici, cum ar fi, de exemplu, programul ISA instituit prin Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), programul Fiscalis instituit prin Regulamentul nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și Orizont 2020 instituit prin Regulamentul nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7). În mod similar, este important ca soluțiile să respecte standardele internaționale și/sau europene asupra cărora s-a convenit sau specificațiile deschise de interoperabilitate, în special cele identificate în mod special de Comisie în conformitate cu Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8), precum și alte specificații și orientări relevante, cum ar fi Cadrul european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene (EIF).

(5)

Dezvoltarea rețelelor în bandă largă de mare viteză va beneficia de standardele tehnice europene. Pentru ca Uniunea să joace un rol central în industria telecomunicațiilor sunt necesare programe de cercetare și dezvoltare ale Uniunii și monitorizarea sporită a procedurilor de standardizare.

(6)

O serie de proiecte-pilot de anvergură derulate între statele membre și cofinanțate prin Programul pentru competitivitate și inovație (9), cum ar fi PEPPOL, STORK, epSOS, eCODEX sau SPOCS, au validat serviciile digitale transfrontaliere cheie în cadrul pieței interne, pe baza unor componente comune, care sunt în curs de a fi consolidate prin intermediul proiectului eSENS. Proiectele pilot respective au atins deja nivelul de maturitate necesar pentru dezvoltare sau vor ajunge la acest nivel în viitorul apropiat. Proiectele existente de interes comun au demonstrat deja valoarea adăugată clară a acțiunilor la nivel european, cum ar fi în domeniul patrimoniului cultural (Europeana), al protecției copilului (Safer Internet), al securității sociale (EESSI), iar concomitent au fost propuse altele, cum ar fi în domeniul protecției consumatorilor (SOL).

(7)

În ceea ce privește infrastructurile de servicii digitale, componentele constituie o condiție prealabilă pentru alte infrastructuri de servicii digitale și, prin urmare, ar trebui să aibă prioritate față de acestea. Infrastructurile de servicii digitale ar trebui, printre altele, să creeze valoare adăugată europeană și să acopere nevoile dovedite. Acestea ar trebui să fie suficient de mature pentru dezvoltare, din punct de vedere tehnic și operațional, fapt demonstrat în special prin proiecte-pilot de succes. Acestea ar trebui să aibă la bază un plan concret de sustenabilitate prin care să se asigure funcționarea pe termen mediu și lung a platformelor centrale de servicii dincolo de MIE. Prin urmare, asistența financiară în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie eliminată treptat în timp, ori de câte ori acest lucru este posibil, iar finanțarea din alte surse decât MIE ar trebui să fie mobilizată, dacă este cazul.

(8)

Este important să se finanțeze infrastructurile de servicii digitale care sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale în temeiul dreptului Uniunii și/sau care sunt în curs de dezvoltare sau care furnizează componente, cu impact potențial ridicat asupra dezvoltării de servicii publice paneuropene, astfel încât să fie sprijinite infrastructuri de servicii digitale multiple și, în timp, să se dezvolte treptat un ecosistem european de interoperabilitate. În acest context, obligații legale înseamnă dispoziții specifice prin care se impun fie dezvoltarea sau utilizarea de infrastructuri de servicii digitale, fie înregistrarea de rezultate care nu pot fi obținute decât prin intermediul unor infrastructuri de servicii digitale europene.

(9)

Europeana și Safer Internet for Children (Internet mai sigur pentru copii), ca infrastructuri de servicii digitale bine stabilite, ar trebui să beneficieze de prioritate la finanțare. În mod special, în primii ani ai cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (10), ar trebui asigurată continuitatea finanțărilor Uniunii pentru MIE din alte programe ale Uniunii pentru a permite furnizarea neîntreruptă și cu succes a serviciilor la nivelul prevăzut de actuala schemă de finanțare. La 10 mai 2012, Consiliul a subliniat importanța vitală a asigurării viabilității pe termen lung a proiectului Europeana, inclusiv în privința guvernanței și a finanțării (11).

(10)

Ar trebui să se asigure un mediu online sigur, favorabil incluziunii și pozitiv pentru copii și tineri. Funcționarea programului „Safer Internet” ar trebui asigurată după anul 2014 ca măsură esențială pentru protejarea și promovarea drepturilor copiilor în mediul online. Prin punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui sprijinită financiar implementarea Strategiei europene pentru un internet mai bun pentru copii la nivelul Uniunii, precum și la nivelul statelor membre, în special în ceea ce privește Centrele pentru un internet mai sigur (SIC) din statele membre. Activitățile SIC, inclusiv nodurile responsabile cu creșterea gradului de conștientizare și alte activități de sensibilizare, liniile telefonice de asistență pentru copii, părinți și personalul de îngrijire privind cele mai bune mijloace de utilizare a internetului de către copii, precum și liniile telefonice de urgență pentru denunțarea conținutului de pe internet legat de abuzul sexual asupra copiilor reprezintă un element esențial și o condiție prealabilă pentru reușita acestei strategii.

(11)

Un act juridic viitor al Uniunii privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă urmează să stabilească cerințele și condițiile detaliate pentru recunoașterea reciprocă a elementelor-cheie, denumite în continuare componentele infrastructurilor de servicii digitale. Actul juridic respectiv urmează să acopere mai multe dintre componentele cele mai importante, precum identificarea electronică și semnătura electronică, ca parte a proiectelor de interes comun prezentate în anexa la prezentul regulament.

(12)

Infrastructurile de servicii digitale, implementate în conformitate cu Decizia 922/2009/CE, vor facilita interacțiunea electronică transfrontalieră și transsectorială dintre administrațiile publice europene. Acest lucru va permite, la rândul său, furnizarea de servicii esențiale, printre altele, în domenii precum identificarea electronică, autentificarea electronică și achizițiile publice electronice, interconectarea transfrontalieră a registrelor întreprinderilor, serviciile electronice de sănătate transfrontaliere și interoperabile, precum și cooperarea transfrontalieră privind securitatea cibernetică, contribuind astfel la piața unică digitală. O astfel de interacțiune între administrații se va realiza prin crearea și/sau perfecționarea platformelor centrale de servicii interoperabile, pe baza actualelor componente comune și/sau prin furnizarea de componente suplimentare necesare pentru dezvoltarea altor platforme centrale de servicii și a unor servicii generice asociate, care să asigure legătura între infrastructurile naționale și platformele centrale de servicii în vederea furnizării de servicii digitale transfrontaliere.

(13)

Statele membre ar trebui să încurajeze autoritățile locale și regionale să se implice pe deplin și în mod eficient în guvernanța infrastructurilor de servicii digitale și să se asigure că proiectele de interes comun referitoare la prestarea de servicii transfrontaliere de e-Guvernare iau în considerare recomandările EIF.

(14)

În rezoluția sa din 6 iulie 2011 intitulată „Banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii” (12), Parlamentul European a subliniat faptul că serviciile în bandă largă sunt esențiale pentru competitivitatea industriei Uniunii și contribuie semnificativ în Uniune la creșterea economică, la coeziunea socială și la crearea de locuri de muncă de calitate. Investițiile în tehnologiile de ultimă generație viabile sunt esențiale în cazul în care Uniunea se dorește leagănul inovării, cunoștințelor și serviciilor.

(15)

O piață europeană cu aproape 500 de milioane de persoane conectate la banda largă de mare viteză ar putea să funcționeze ca vârf de lance pentru dezvoltarea pieței interne, creând o masă critică de utilizatori unică în lume, oferind tuturor regiunilor noi oportunități, dând fiecărui utilizator valoare adăugată și Uniunii capacitatea de a fi o economie de prim rang la nivel mondial, bazată pe cunoaștere. Dezvoltarea rapidă a rețelelor în bandă largă de mare viteză este esențială pentru dezvoltarea productivității Uniunii și pentru apariția de întreprinderi mici și nou înființate, care pot să devină lideri în diferite sectoare, cum ar fi sănătatea, producția și sectorul serviciilor.

(16)

Combinarea noilor oportunități în termeni de infrastructură cu serviciile noi, inovatoare și interoperabile ar trebui să genereze un cerc virtuos prin stimularea cererii tot mai mari de bandă largă de mare viteză, la care, în termeni comerciali, este recomandabil să se răspundă.

(17)

Agenda digitală pentru Europa prevede că, până în 2020, toți europenii ar trebui să aibă acces la internet cu viteze de peste 30 Mbps și cel puțin 50 % din gospodăriile europene ar trebui să se aboneze la conexiuni internet de peste 100 Mbps.

(18)

Având în vedere dezvoltarea rapidă a serviciilor și aplicațiilor digitale care necesită conexiuni internet din ce în ce mai rapide și evoluția rapidă a tehnologiilor de ultimă generație care permit acest lucru, este oportun să se ia în considerare, în contextul evaluării Agendei digitale pentru Europa, revizuirea obiectivelor privind banda largă pentru anul 2020, pentru a se asigura faptul că în Uniune există viteze în bandă largă competitive în raport cu alte economii din lume.

(19)

Unele dintre proiectele în bandă largă ar trebui să facă dovada unor ambiții mai mari, vizând viteze sporite, și să servească astfel drept proiecte-pilot pentru o conectivitate mai rapidă și drept modele cu potențial de multiplicare.

(20)

În rezoluția sa din 12 septembrie 2013 intitulată „Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: e timpul să accelerăm”, Parlamentul European a subliniat faptul că un obiectiv revizuit și progresist al Agendei digitale pentru Europa pentru 2020 este conectarea tuturor gospodăriilor Uniunii la conexiuni în bandă largă care asigură 100 Mbps, iar 50 % dintre gospodării să aibă abonamente de minimum 1 Gbps.

(21)

Sectorul privat ar trebui să dețină rolul principal în extinderea și modernizarea rețelelor în bandă largă, fiind susținut de un cadru de reglementare favorabil investițiilor și competitiv. În cazul în care investițiile private se dovedesc insuficiente, statele membre ar trebui să depună eforturile necesare pentru a realiza obiectivele Agendei digitale pentru Europa. Asistența financiară publică pentru serviciile în bandă largă ar trebui limitată la programe sau inițiative orientate către proiecte care nu pot fi finanțate exclusiv de sectorul privat, astfel cum este confirmat în urma unei evaluări ex ante prin care sunt identificate disfuncționalități ale pieței sau situații investiționale sub nivelul optim, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(22)

Instrumentele financiare pentru rețelele în bandă largă nu denaturează în mod nejustificat concurența, nu elimină investițiile private și nu descurajeze investițiile din partea operatorilor privați. În special, acestea sunt în conformitate cu articolele 101, 102, 106 și 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și, dacă este cazul, cu orientările UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor în bandă largă.

(23)

Fondurile publice acordate pentru rețelele în bandă largă urmează să fie utilizate numai pentru infrastructurile care respectă dreptul aplicabil, în special dreptul concurenței, precum și obligațiile referitoare la acces conform Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(24)

Întrucât resursele financiare disponibile în cadrul MIE sunt limitate, asistența financiară ar trebui să se concentreze asupra instituirii de mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii pentru atragerea de investiții suplimentare, pentru promovarea unui efect de multiplicare și pentru facilitarea, în acest mod, a utilizării eficiente a fondurilor private și a altor fonduri publice pentru investiții. Această abordare permite contribuții din partea agenților economici și a actorilor instituționali care se situează cu mult peste nivelurile de finanțare direct eligibile prin MIE.

(25)

Având în vedere resursele financiare limitate în cadrul MIE și pentru a asigura finanțarea corespunzătoare a infrastructurilor de servicii digitale, alocarea bugetară totală pentru serviciile în bandă largă nu ar trebui să depășească cuantumul minim necesar pentru stabilirea unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor, care ar trebui determinat prin intermediul unei evaluări ex-ante, ținând seama, printre altele, de tipul de instrumente financiare avute în vedere, de potențialul efect de pârghie pentru portofoliul minim de proiecte eficiente și de condițiile de pe piață.

(26)

Sprijinul din partea MIE pentru dezvoltarea conexiunilor în bandă largă ar trebui să completeze asistența acordată în cadrul altor programe și inițiative ale Uniunii, inclusiv în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (denumite în continuare „fondurile ESI”), în cazurile în care o evaluare ex ante identifică disfuncționalități ale pieței sau situații de investiții sub nivelul optim și în cazurile în care autoritățile de management au decis astfel. Asistența financiară prin intermediul MIE pentru dezvoltarea conexiunilor în bandă largă ar trebui să contribuie la eforturile depuse de statele membre, atât direct, cât și prin asigurarea unui vehicul de investiții pentru contribuții voluntare, restricționate, provenite din alte surse, inclusiv din cadrul fondurilor ESI, permițând astfel statelor membre să profite de know-how-ul și de economiile de scară ale mecanismelor gestionate de Uniune în vederea creșterii eficienței cheltuielilor publice.

(27)

Pentru a garanta cel mai bun raport calitate-preț și ținând seama de resursele limitate, finanțarea prin MIE ar trebui să fie disponibilă pentru proiecte care se bazează pe tehnologia cea mai adecvată pentru proiectul respectiv, care pot contribui la stimularea modelelor de afaceri inovatoare și care demonstrează un potențial ridicat de multiplicare. În cazul în care proiectele sunt finanțate prin intermediul unor contribuții voluntare în cadrul MIE, precum cele din fondurile ESI și sau prin finanțări naționale sau regionale, criteriile de eligibilitate ar trebui să fie mai flexibile și să țină seama de situația specifică și de condițiile din domeniile pe care finanțarea în cauză este menită să le sprijine.

(28)

Uniunea poate acorda sprijin pentru dezvoltarea rețelelor în bandă largă care contribuie la realizarea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa, în toate tipurile de zone. Reducerea decalajului digital și creșterea incluziunii digitale reprezintă obiective importante în cadrul Agendei digitale pentru Europa. Prin urmare, toate acțiunile Uniunii în domeniul serviciilor în bandă largă ar trebui să vizeze necesitățile speciale ale zonelor suburbane, rurale și, în special, ale zonelor slab populate și ale regiunilor mai puțin dezvoltate, care este necesar să fie deservite cu conexiuni. Acestea includ dezvoltarea rețelelor în bandă largă pentru a face legătura între regiuni insulare, fără ieșire la mare, montane, îndepărtate și periferice, inclusiv statele membre insulare, și regiunile centrale ale Uniunii și/sau acțiuni pentru a ameliora fiabilitatea sau performanțele legăturilor între aceste regiuni și regiunile centrale ale Uniunii.

(29)

În vederea finalizării pieței unice digitale, ar trebui încurajată compatibilitatea între MIE și acțiunile naționale și regionale privind banda largă.

(30)

La punerea în aplicare a prezentului regulament, formele de asistență financiară ar trebui să fie adaptate caracteristicilor acțiunilor în cauză. Astfel, în domeniul infrastructurilor de servicii digitale, platformele centrale de servicii, care nu pot fi finanțate din alte surse, ar trebui să reprezinte o prioritate pentru finanțarea sub formă de achiziții publice sau, în mod excepțional, de granturi, în timp ce pentru serviciile generice ar trebui să se acorde doar asistență financiară limitată prin intermediul MIE. În plus, orice asistență financiară prin intermediul MIE ar trebui să urmărească utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii și, prin urmare, rețelele în bandă largă ar trebui să fie sprijinite prin instrumente financiare care asigură un efect de pârghie mai puternic în comparație cu granturile.

(31)

Intervenția în temeiul prezentului regulament ar trebui să aibă ca scop realizarea de sinergii și interoperabilitatea între diferitele proiecte de interes comun descrise în anexă, precum și cu alte infrastructuri, inclusiv infrastructurile de transport și energetice sprijinite de MIE, infrastructurile relevante de cercetare sprijinite, printre altele, de Orizont 2020 și infrastructurile relevante sprijinite de fondurile ESI, evitând, în același timp, duplicarea și sarcinile administrative nejustificate.

(32)

Asistența financiară pentru proiectele de interes comun ar trebui să fie completată de acțiuni orizontale, inclusiv de asistență tehnică, măsuri de stimulare a cererii și coordonare, care ar trebui să urmărească maximizarea impactului intervenției Uniunii.

(33)

La angajarea de fonduri pentru intervenții în domeniul rețelelor în bandă largă, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de rezultatele evaluărilor instrumentelor financiare existente ale Uniunii.

(34)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de un grup de experți alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre care ar trebui să fie consultat și să contribuie, între altele, la monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament, planificării, evaluării și la abordarea problemelor legate de implementare.

(35)

Grupul de experți ar trebui, de asemenea, să coopereze cu entitățile implicate în punerea în aplicare a prezentului regulament, precum autoritățile locale și regionale, furnizorii de acces la internet, administratorii rețelelor publice și producătorii de componente, precum și cu autoritățile naționale de reglementare și Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(36)

Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 instituie Comitetul de coordonare al MIE, care este, de asemenea, un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Totodată, Regulamentul nr. 1316/2013 conferă Comisiei competența de a adopta, în conformitate cu procedura de examinare, programe de lucru anuale și multianuale, inclusiv în sectorul telecomunicațiilor, acesta din urmă făcând obiectul prezentului regulament. În această privință, este important să se clarifice faptul că, atunci când discută chestiuni referitoare la prezentul regulament, mai ales proiecte de programe de lucru anuale și multianuale, statele membre ar trebui reprezentate în cadrul Comitetului de coordonare al MIE de experți din sectorul infrastructurii de telecomunicații.

(37)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume dezvoltarea coordonată a rețelelor transeuropene în sectorul infrastructurii de telecomunicații, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul transfrontalier al infrastructurilor sprijinite și efectele asupra întregului teritoriu al Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(38)

În vederea sprijinirii proiectelor de interes comun în sectoarele infrastructurilor de transport, telecomunicații și energetice, Regulamentul(UE) nr. 1316/2013 stabilește condițiile, metodele și procedurile pentru furnizarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru rețelele transeuropene. Regulamentul stabilește totodată defalcarea resurselor care urmează a fi puse la dispoziție în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 în toate cele trei sectoare. Regulamentul nr. 1316/2013 se aplică de la 1 ianuarie 2014. Prin urmare, este oportun ca prezentul regulament să fie aliniat cu aplicarea Regulamentului(UE) nr. 1316/2013 și a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013. În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014.

(39)

Decizia nr. 1336/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) ar trebui abrogată,

(a)

obiectivele și prioritățile operaționale ale proiectelor de interes comun;

(b)

identificarea proiectelor de interes comun;

(c)

criteriile potrivit cărora acțiunile care contribuie la proiectele de interes comun sunt declarate eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 în ceea ce privește dezvoltarea, punerea în aplicare, implementarea, interconectarea și interoperabilitatea acestora;

(d)

prioritățile pentru finanțarea proiectelor de interes comun.

(a)

„infrastructură de telecomunicații” înseamnă rețele în bandă largă și infrastructuri de servicii digitale;

(b)

„infrastructuri de servicii digitale” înseamnă infrastructuri care permit furnizarea pe cale electronică a serviciilor în rețea, de regulă prin internet, care furnizează servicii interoperabile transeuropene de interes comun pentru cetățeni, întreprinderi și/sau autorități publice, și care sunt alcătuite din platforme centrale de servicii și din servicii generice;

(c)

„componente” înseamnă infrastructurile de bază de servicii digitale, care sunt elemente-cheie ce urmează să fie reutilizate în infrastructuri de servicii digitale mai complexe;

(d)

„platforme centrale de servicii” înseamnă noduri centrale de infrastructuri de servicii digitale care vizează asigurarea conectivității, a accesului și a interoperabilității la nivel transeuropean, și care sunt deschise statelor membre și pot fi deschise și altor entități;

(e)

„servicii generice” înseamnă serviciile de tip porți de conectare care asigură legătura între una sau mai multe infrastructuri naționale și platforma centrală (platformele centrale) de servicii;

(f)

„rețele în bandă largă” înseamnă rețele de acces cu fir și fără fir, infrastructuri auxiliare și rețele principale având capacitatea de a furniza conectivitate de foarte mare viteză;

(g)

„acțiuni orizontale” înseamnă studii și acțiuni de sprijinire a programelor astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele (6) și (7) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

(a)

creșterea economică și sprijinirea finalizării și funcționării pieței interne, în sprijinul competitivității economiei europene, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

(b)

îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor, a întreprinderilor și a autorităților publice la toate nivelurile prin promovarea rețelelor în bandă largă, a interconectării și a interoperabilității rețelelor în bandă largă naționale, regionale și locale, precum și a accesului nediscriminatoriu la aceste rețele și a incluziunii digitale.

(a)

interoperabilitatea, conectivitatea, dezvoltarea durabilă, operarea și modernizarea infrastructurilor de servicii digitale transeuropene, precum și coordonarea la nivel european;

(b)

fluxul eficient de investiții private și publice pentru a stimula dezvoltarea și modernizarea rețelelor în bandă largă, astfel încât să contribuie la atingerea obiectivelor în materie de bandă largă ale Agendei digitale pentru Europa.

(a)

să vizeze crearea și/sau consolidarea platformelor centrale de servicii interoperabile și, ori de câte ori este posibil, compatibile pe plan internațional, însoțite de servicii generice pentru infrastructurile de servicii digitale;

(b)

să asigure vehicule eficiente de investiții în rețelele de banda largă, să atragă noi categorii de investitori și de promotori de proiecte și să încurajeze reproductibilitatea proiectelor inovatoare și a modelelor de afaceri.

(a)

achiziții publice; și/sau

(b)

granturi.

(a)

instrumente financiare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, care sunt deschise la contribuții suplimentare din partea altor sectoare ale MIE, a altor instrumente, programe și linii bugetare ale bugetului Uniunii, a statelor membre, inclusiv a autorităților locale și regionale, precum și a oricăror alți investitori, inclusiv a investitorilor privați, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013; și/sau

(b)

instrumente financiare în combinație cu granturi din surse publice altele decât MIE, fie surse publice din cadrul Uniunii, fie surse publice naționale.

(a)

achiziții publice; și/sau

(b)

granturi.

(a)

să aibă o maturitate suficientă pentru a fi dezvoltate, fapt demonstrat în special prin proiecte-pilot de succes în cadrul unor programe cum ar fi programele Uniunii legate de inovare și cercetare;

(b)

să contribuie la politici și acțiuni ale Uniunii în sprijinul pieței interne;

(c)

să creeze valoare adăugată europeană și să fie însoțite de o strategie și de planuri în vederea unei sustenabilități pe termen lung, dacă este cazul, prin surse de finanțare altele decât MIE, a căror calitate urmează să fie demonstrată printr-un studiu de fezabilitate și o analiză costuri-beneficii. Această strategie este actualizată atunci când este cazul;

(d)

să fie în conformitate cu standardele internaționale și/sau europene sau cu specificații și orientări pentru interoperabilitate deschise, cum ar fi Cadrul european de interoperabilitate, și să valorifice soluțiile existente.

(a)

să aibă o contribuție semnificativă la realizarea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa;

(b)

să se afle în etape suficient de înaintate ale dezvoltării și elaborării proiectelor, care sunt susținute de mecanisme eficiente de implementare;

(c)

să abordeze disfuncționalitățile pieței sau situațiile investiționale sub nivelul optim;

(d)

să nu conducă la denaturări ale pieței sau să nu exercite presiuni în sensul eliminării investițiilor private;

(e)

să utilizeze tehnologiile considerate cele mai potrivite pentru a răspunde nevoilor zonei geografice în cauză, ținând seama de factori geografici, sociali și economici, pe baza unor criterii obiective și în concordanță cu neutralitatea tehnologică;

(f)

să dezvolte tehnologia cea mai adecvată pentru proiectul specific, propunând totodată un echilibru optim între tehnologiile de ultimă generație din punctul de vedere al capacității fluxului de date, al securității transmisiei, al rezistenței rețelei și al eficienței din punctul de vedere al costurilor;

(g)

să prezinte un potențial ridicat de multiplicare și/sau să se bazeze pe modele de afaceri inovatoare.

(a)

pregătesc sau sprijină acțiuni de implementare în cadrul dezvoltării, guvernanței și abordării problemelor existente sau emergente în materie de implementare a acestora;

(b)

creează cerere nouă de infrastructuri de servicii digitale.

(a)

monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament;

(b)

examinarea planurilor naționale sau a strategiilor naționale, după caz;

(c)

adoptarea de măsuri pentru a evalua implementarea programelor de lucru la nivel financiar și tehnic;

(d)

abordarea problemelor existente sau care apar în implementarea proiectului;

(e)

definirea de orientări strategice înainte de întocmirea programelor de lucru anuale și multianuale menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, acordând o atenție specială selectării și retragerii acțiunilor care contribuie la proiectele de interes comun, stabilirii defalcării bugetului, precum și revizuirii acestor programe de lucru.

(a)

disponibilității infrastructurilor de servicii digitale, măsurată în funcție de numărul de state membre conectate la fiecare infrastructură de servicii digitale;

(b)

procentului de cetățeni și agenți economici care utilizează infrastructurile de servicii digitale și disponibilitatea transfrontalieră a acestor servicii;

(c)

volumului investițiilor atrase în domeniul serviciilor în bandă largă și efectul de pârghie în cazul proiectelor finanțate prin intermediul contribuțiilor din surse publice menționate la articolul 5 alineatul (5) litera (b).