21.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 151/9

(1)

Relațiile dintre Uniunea Europeană și Republica Tunisia (denumită în continuare „Tunisia”) se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV). Acordul de asociere Euro-Med dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Tunisia, pe de altă parte (2) (denumit în continuare „Acordul de asociere UE-Tunisia”), a intrat în vigoare la 1 martie 1998. În temeiul Acordului de asociere UE-Tunisia, Tunisia a finalizat eliminarea tarifelor pentru produsele industriale în 2008, devenind astfel prima țară sud-mediteraneană care a intrat într-o zonă de liber schimb cu Uniunea. Dialogul politic bilateral și cooperarea economică au continuat să se dezvolte și prin intermediul planurilor de acțiune din cadrul PEV, din care cel mai recent aflat în dezbatere acoperă perioada 2013-2017.

(2)

Economia Tunisiei a fost foarte afectată de evenimente interne legate de evoluțiile din sudul Mediteranei, începând cu finele anului 2010, cunoscute sub denumirea de „primăvara arabă”, precum și de tulburările regionale care au urmat, în special în țara vecină Libia. Evenimentele respective și mediul economic mondial nefavorabil, în special recesiunea din zona euro, care reprezintă principalul partener comercial și financiar al Tunisiei, au avut un impact negativ foarte mare asupra economiei tunisiene, ceea ce a dus la o încetinire a creșterii economice și la crearea unor mari deficite bugetare și de finanțare externă.

(3)

După îndepărtarea de la putere a președintelui Ben Ali la 14 ianuarie 2011, au fost organizate, la 23 octombrie 2011, primele alegeri libere și democratice din Tunisia. De atunci funcționează o adunare națională constituantă și, deși tranziția politică nu a fost lipsită de dificultăți, principalii actori politici au depus eforturi concertate să facă reforme în vederea creării unui veritabil sistem democratic.

(4)

Constituția adoptată de către Adunarea națională constituantă a Tunisiei include unele elemente progresiste în domeniul drepturilor și libertăților individuale și al egalității de gen, care așează Tunisia pe calea către democrație și statul de drept.

(5)

De la debutul primăverii arabe, Uniunea și-a declarat cu diferite ocazii angajamentul de a sprijini Tunisia în procesul de reformă economică și politică. Angajamentul respectiv a fost reafirmat, în noiembrie 2012, în concluziile reuniunii Consiliului de asociere UE-Tunisia. Sprijinul politic și economic din partea Uniunii pentru procesul de reformă din Tunisia este compatibil cu politica adoptată de Uniune cu privire la regiunea din sudul Mediteranei, astfel cum este definită în cadrul PEV.

(6)

În conformitate cu declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată împreună cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să reprezinte un instrument financiar excepțional în sprijinul, în mod necondiționat și nedesemnat, redresării balanței de plăți, care să urmărească restabilirea unei situații de finanțare externă durabile pentru beneficiar, și ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politici care să cuprindă măsuri solide de ajustare și de reformă structurală menite să îmbunătățească poziția balanței de plăți, în special pe perioada programului, și să consolideze punerea în aplicare a acordurilor și programelor relevante cu Uniunea.

(7)

În aprilie 2013, autoritățile tunisiene și Fondul Monetar Internațional (FMI) au convenit cu privire la un acord stand-by pe trei ani fără caracter prudențial („programul FMI”) în valoare de 1 146 de milioane DST (drepturi speciale de tragere) pentru susținerea programului de reformă și ajustare economică al Tunisiei. Atât obiectivele programului FMI, cât și punerea în aplicare a unor măsuri solide de ajustare sunt conforme cu scopul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, și anume reducerea dificultăților pe termen scurt în ceea ce privește balanța de plăți.

(8)

Uniunea a acordat granturi în valoare de 290 de milioane EUR pentru perioada 2011-2013, în cadrul programului său curent de cooperare, în sprijinul agendei de reforme politice și economice a Tunisiei. De asemenea, 155 de milioane EUR au fost alocate Tunisiei în perioada 2011-2013 în cadrul programului „Sprijin pentru parteneriat, reforme și creștere favorabilă incluziunii” (SPRING).

(9)

În august 2013, având în vedere înrăutățirea situației și a perspectivelor economice, Tunisia a solicitat asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(10)

Având în vedere că Tunisia este o țară vizată de PEV, ar trebui să fie considerată eligibilă pentru primirea de asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(11)

Având în vedere că există încă un deficit rezidual semnificativ de finanțare externă în cadrul balanței de plăți a Tunisiei, în plus față de resursele furnizate de FMI și de alte instituții multilaterale și în pofida punerii în aplicare de către Tunisia a unor programe solide de stabilizare și reformă în domeniul economic, asistența macrofinanciară din partea Uniunii care ar urma să fie furnizată Tunisiei (denumită în continuare „asistența macrofinanciară din partea Uniunii”) este, în actualele circumstanțe excepționale, considerată a fi un răspuns adecvat la solicitarea Tunisiei de sprijin pentru stabilizarea economică, împreună cu programul FMI. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar sprijini stabilizarea economică și agenda de reforme structurale a Tunisiei, completând resursele puse la dispoziție în cadrul acordului financiar cu FMI.

(12)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații de finanțare externă sustenabile pentru Tunisia, sprijinind astfel dezvoltarea sa economică și socială.

(13)

Stabilirea cuantumului asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o evaluare cantitativă completă a nevoilor de finanțare externă reziduale ale Tunisiei și ține cont de capacitatea acesteia de autofinanțare din resurse proprii, în special din rezervele internaționale pe care le are la dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și de Banca Mondială. Stabilirea cuantumului asistenței ia în considerare, de asemenea, contribuțiile financiare preconizate din partea donatorilor multilaterali și necesitatea de a asigura o partajare echitabilă a sarcinii între Uniune și alți donatori, precum și aplicarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii în Tunisia și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.

(14)

Comisia ar trebui să garanteze faptul că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este în conformitate, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile, obiectivele și măsurile esențiale adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.

(15)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii față de Tunisia. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul implementării asistenței macrofinanciare pentru a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.

(16)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul Tunisiei față de valorile pe care le partajează cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul său față de principiile privind schimburile comerciale deschise, echitabile și bazate pe norme.

(17)

O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca Tunisia să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartid și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să vizeze consolidarea eficienței, transparenței și responsabilității sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Tunisia și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii economice durabile și favorabile incluziunii, crearea de locuri de muncă și consolidarea bugetară. Atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor respective ar trebui monitorizate periodic de către Comisie.

(18)

Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, Tunisia ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte abateri legate de această asistență. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții pentru efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de Conturi.

(19)

Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și ale Consiliului.

(20)

Cuantumul provizioanelor necesare pentru asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie în concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(21)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile legate de asistență și să le furnizeze documentele relevante.

(22)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(23)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi consemnate într-un memorandum de înțelegere. Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile tunisiene, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul respectiv, ar trebui să se aplice procedura de consultare, ca regulă generală, în toate celelalte cazuri decât cele prevăzute în regulamentul respectiv. Având în vedere impactul ce poate fi important al asistenței de peste 90 de milioane EUR, se cuvine să se utilizeze procedura de examinare pentru operațiunile care depășesc acest prag. Luând în considerare cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii pentru Tunisia, procedura de examinare ar trebui să se aplice pentru adoptarea memorandumului de înțelegere și pentru orice reducere, suspendare sau anulare a asistenței,

(a)

condiția prealabilă prevăzută la articolul 2;

(b)

o punere în aplicare continuă și satisfăcătoare a unui program de politică ce conține măsuri ferme de ajustare și de reformă structurală, sprijinite de un mecanism de creditare al FMI fără caracter prudențial; și

(c)

punerea în aplicare, într-o anumită perioadă de timp, a condițiilor financiare și de politică economică asupra cărora s-a convenit în memorandumul de înțelegere.

(a)

garantează faptul că Tunisia verifică în mod periodic dacă finanțarea acordată din bugetul general al Uniunii a fost utilizată în mod corespunzător, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor și a fraudei și, după caz, întreprinde acțiuni juridice pentru recuperarea fondurilor furnizate în temeiul prezentei decizii care au fost deturnate;

(b)

asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii, prevăzând în mod special măsuri specifice pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte nereguli în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (9), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (10) și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11);

(c)

autorizează în mod expres Comisia, inclusiv Oficiul European de Luptă Antifraudă, sau reprezentanții acesteia, să efectueze verificări, inclusiv verificări și inspecții la fața locului;

(d)

autorizează în mod expres Comisia și Curtea de Conturi să efectueze audituri atât în timpul, cât și după perioada de disponibilitate a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, inclusiv audituri ale documentelor și audituri la fața locului, cum ar fi evaluările operaționale; și

(e)

garantează faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a împrumutului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce privește gestionarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, Tunisia s-a implicat într-un act de fraudă sau corupție sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.

(a)

analizează progresele înregistrate în implementarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii;

(b)

evaluează situația și perspectivele economice ale Tunisiei, precum și progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor de politică menționate la articolul 3 alineatul (1);

(c)

prezintă legătura dintre condițiile de politică economică prevăzute în memorandumul de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Tunisiei la acea dată și deciziile Comisiei de a pune la dispoziție tranșele asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.