30.7.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 217/21

(1)

La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)

La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o Decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (2), care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă aplicate la nivel național.

(3)

La 29 iunie 2012, șefii de stat sau de guvern ai statelor membre au convenit asupra unui Pact pentru creștere economică și locuri de muncă prin care se oferă un cadru coerent de acțiune la nivel național, dar și la nivelul Uniunii și al zonei euro și care utilizează toate pârghiile, instrumentele și politicile existente. Aceștia au stabilit acțiunile care trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.

(4)

La 10 iulie 2012, Consiliul a adoptat o Recomandare (3) privind Programul național de reformă al Estoniei pentru 2012 și a emis un aviz cu privire la Programul actualizat de stabilitate al Estoniei pentru perioada 2012 - 2015.

(5)

La 28 noiembrie 2012, Comisia a adoptat analiza anuală a creșterii, marcând începutul Semestrului european din 2013 pentru coordonarea politicilor economice. Tot la 28 noiembrie 2012, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice (4), Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă, în care nu a identificat Estonia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se efectueze un bilanț aprofundat.

(6)

Parlamentul European s-a implicat în mod adecvat în derularea Semestrului european, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1466/97 și, la 7 februarie 2013, a adoptat o rezoluție privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii economice pentru 2013 și o rezoluție referitoare la contribuția la Analiza anuală a creșterii economice pentru 2013.

(7)

La 14 martie 2013, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea și competitivitatea, să se combată șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(8)

La 30 aprilie 2013, Estonia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2013 și Programul de stabilitate pentru perioada 2012-2017. În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(9)

Pe baza evaluării Programului de stabilitate, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97, Consiliul consideră că scenariul macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din program este plauzibil în 2013-2014 când se preconizează o creștere a PIB-ului real de aproximativ 3,3 %, în medie. În previziunile din primăvara anului 2013 ale serviciilor Comisiei se estimează o rată a creșterii de 3,5 % în perioada 2013-2014. Estonia a înregistrat un deficit bugetar global de 0,3 % din PIB în 2012. Programul de stabilitate confirmă precedentul obiectiv pe termen mediu (OTM), și anume un excedent structural. Acesta este mai ambițios decât obiectivul prevăzut în Pactul de stabilitate și de creștere. Întrucât în Estonia soldul structural a fost excedentar în 2012, Estonia și-a atins obiectivul pe termen mediu cu un an mai devreme decât s-a prevăzut în programul de stabilitate pentru perioada 2012-2015. Obiectivul strategiei bugetare prezentat în Programul de stabilitate pentru perioada 2012-2017 constă în asigurarea unei politici bugetare viabile, care să susțină creșterea economică echilibrată, prin menținerea acesteia la nivelul prevăzut de obiectivul pe termen mediu, asigurând, în același timp, protecții fiscale suficiente și reducând sarcina fiscală asupra veniturilor salariale. Programul de stabilitate prevede ca deficitul bugetar global planificat, situat la 0,5 % din PIB în 2013, să se îmbunătățească în perioada analizată, pentru a ajunge la un echilibru în 2014 și a se transforma în excedent în anii următori. În urma unei evaluări globale a soldului structural recalculat, care cuprinde și o analiză a criteriului de referință în materie de cheltuieli din Pactul de stabilitate și de creștere, Estonia nu deviază în mod semnificativ de la obiectivul pe termen mediu în 2013, urmând să revină la un excedent structural în 2014. Rata datoriei este cu mult sub 60 % din PIB și, conform programului de stabilitate, este probabil că va scădea după 2013 la aproximativ 9 % în perioada 2015-2016. Estonia intenționează să introducă o regulă privind echilibrul bugetar structural în 2013, în conformitate cu cerințele Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare semnat la Bruxelles, la 2 martie 2012. Odată instituită regula privind echilibrul bugetar structural, la aceasta ar trebui să se adauge consolidarea obligativității obiectivelor privind cheltuielile multianuale.

(10)

În ceea ce privește piața forței de muncă, în timp ce rata de ocupare a forței de muncă este în creștere, există încă obstacole în calea creșterii economice, printre care șomajul persistent în rândul tinerilor și pe termen lung, inadecvarea competențelor, și penuria din ce în ce mai mare de forță de muncă, inclusiv pierderile de forță de muncă cauzate de probleme de sănătate de lungă durată. Sistemul de prestații sociale ar trebui să devină mai flexibil și mai bine direcționat, oferind servicii de asistență și stimulente șomerilor și persoanelor inactive care ar putea fi reîncadrate în muncă, iar măsurile de activare ar trebui consolidate pentru a se asigura că de acestea beneficiază persoanele care au nevoie în cea mai mare măsură de sprijin. Eficiența costurilor în materie de cheltuieli de politică familială ar putea fi îmbunătățită într-o manieră neutră din punct de vedere bugetar, inclusiv prin realocarea de fonduri din indemnizațiile parentale către măsuri mai eficiente, cum ar fi serviciile de îngrijire a copiilor, ceea ce ar putea avea un efect pozitiv asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor. Dezvoltarea economică la nivelul regiunilor trebuie să fie abordată într-o manieră mai coordonată, pentru a oferi mai multe rezultate vizibile.

(11)

În domeniul educației și formării, Estonia a pus parțial în aplicare recomandările Consiliului din 2012: reforma învățământului superior a fost adoptată în 2012 și o nouă reformă cuprinzătoare în domeniul învățământului și al formării profesionale și tehnice este prevăzută să fie adoptată în 2013. Va fi necesar să se acorde o atenție specială pentru a asigura o implicare suficientă a partenerilor sociali astfel încât să se asigure un număr suficient de contracte de ucenicie în învățământul profesional. Furnizarea raționalizată a serviciilor de învățământ secundar rămâne un angajament important care nu a fost încă îndeplinit. Rata încă relativ ridicată a șomajului în rândul tinerilor trebuie să fie abordată având în vedere numărul mare de persoane fără o educație profesională sau tehnică. Accesul la învățarea pe tot parcursul vieții pentru mâna de lucru slab calificată nu este încă abordat suficient, iar măsurile care vizează tinerii șomeri nu îndeplinesc întotdeauna în mod credibil nevoile pieței forței de muncă. Deconectarea existentă între sectorul public de cercetare și criza economică afectează în continuare creșterea productivității și competitivitatea. În plus, internaționalizarea sistemului de cercetare și inovare și stabilirea de priorități în cadrul acestuia rămân o provocare, având în vedere dimensiunea redusă a economiei.

(12)

Intensitatea energetică a Estoniei continuă să fie foarte ridicată. Deși guvernul a luat anumite măsuri, eforturile trebuie continuate și intensificate, cu un accent suplimentar pe lucrările de renovare a locuințelor. Parcul de autoturisme noi din Estonia are cel mai ridicat nivel de consum de energie din Uniune și comportamentul consumatorilor nu se schimbă, în ciuda creșterii accizelor pentru carburanți. În absența unor măsuri suplimentare, este puțin probabil ca Estonia să își îndeplinească obiectivul privind emisiile de gaze cu efect de seră, în special în cazul în care nu se ia nicio măsură în domeniile transporturilor și locuințelor. Piața energetică din Estonia rămâne relativ izolată având în vedere că la nivel transfrontalier conexiunile sunt insuficiente.

(13)

Serviciile pe care autoritățile locale sunt obligate din punct de vedere juridic să le furnizeze rămân ineficiente în majoritatea sectoarelor, în special în domeniul serviciilor de îngrijire pe termen lung, al serviciilor de sprijin familial, al educației și al transportului; situația este similară în cazul măsurilor de susținere locale necesare furnizării asistenței medicale eficiente. Acest lucru este cauzat de nivelul scăzut al capacității administrative a autorităților locale și de decalajul dintre veniturile administrațiilor locale și responsabilitățile delegate. Până în prezent nu a fost adoptat niciun plan viabil pentru îmbunătățirea administrației locale.

(14)

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Estoniei. Comisia a evaluat Programul național de reformă și Programul de stabilitate. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Estonia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările Uniunii, având în vedere necesitatea de a consolida guvernanța economică globală a Uniunii prin oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare. Recomandările Comisiei formulate în cadrul Semestrului european sunt reflectate în recomandările 1-5 de mai jos.

(15)

Luând în considerare această evaluare, Consiliul a analizat Programul de stabilitate, iar avizul său (5) este reflectat în special în recomandarea 1 de mai jos.

(16)

În contextul Semestrului european, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză a politicii economice a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror monedă este euro (6). Fiind un stat membru a cărui monedă este euro, Estonia ar trebui, de asemenea, să asigure punerea în aplicare completă și în timp util a respectivelor recomandări,

1.

Să continue o politică bugetară favorabilă creșterii și să își mențină o poziție bugetară solidă, astfel cum a fost prevăzut, prin asigurarea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu pe durata de desfășurare a programului. Să completeze regula privind echilibrul bugetar structural cu reguli mai stricte privind cheltuielile multianuale în cadrul bugetar pe termen mediu și să continue îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice.

2.

Să îmbunătățească stimulentele care vizează încurajarea muncii prin sporirea coerenței diferitelor sisteme existente de prestații sociale, prin creșterea flexibilității și prin direcționarea alocării prestațiilor. Să îmbunătățească furnizarea serviciilor sociale, inclusiv a serviciilor de îngrijire a copiilor, sporind în același timp eficiența și eficacitatea costurilor politicii familiale. Să consolideze măsurile de activare pentru a facilita revenirea pe piața muncii a șomerilor pe termen lung și a persoanelor care primesc pensii de invaliditate și indemnizații pentru incapacitate de muncă. Să instituie măsuri coordonate pentru stimularea dezvoltării economice în regiunile afectate de un nivel ridicat al șomajului.

3.

Să continue eforturile de a îmbunătăți relevanța sistemelor de educație și formare pentru piața forței de muncă, inclusiv printr-o implicare intensificată a partenerilor sociali și prin punerea în aplicare a unor măsuri specifice menite să combată șomajul în rândul tinerilor. Să crească semnificativ participarea lucrătilor cu slabă calificare la formarea pe tot parcursul vieții. Să intensifice eforturile de a acorda prioritate sistemelor de cercetare și inovare și de a le internaționaliza, precum și să consolideze cooperarea dintre întreprinderi, instituțiile de învățământ superior și institutele de cercetare.

4.

Să îmbunătățească eficiența energetică, în special a clădirilor și transporturilor, și să consolideze măsurile de stimulare din domeniul mediului care vizează vehiculele și deșeurile. Să accelereze dezvoltarea unor conexiuni energetice transfrontaliere pentru a diversifica sursele de energie și a promova concurența pe piața energiei.

5.

Să obțină un echilibru mai bun între veniturile administrațiilor locale și responsabilitățile delegate acestora. Să îmbunătățească eficiența administrațiilor locale și să asigure furnizarea unor servicii publice locale de calitate.