23.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 136/12

(1)

Măsuri antidumping împotriva importurilor de polietilen tereftalat (PET) originar din India, Indonezia, Malaysia, Taiwan și Thailanda sunt în vigoare din 2000 și au fost reînnoite în 2007. În paralel cu acestea sunt în vigoare din 2000 măsuri compensatorii privind PET originar din India și sunt, de asemenea, în vigoare măsuri de apărare comercială pentru importurile din China, Iran, Pakistan și EAU.

(2)

Reexaminarea în vederea expirării măsurilor antidumping respective a început la 24 februarie 2012. O reexaminare în vederea expirării măsurilor compensatorii împotriva importurilor de PET din India a început, de asemenea, la 24 februarie 2012. Consiliul a acceptat propunerea Comisiei de a menține respectivele măsuri compensatorii.

(3)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 („regulamentul antidumping de bază”), măsurile expiră după o anumită perioadă, cu excepția cazului în care expirarea măsurii ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. De asemenea, articolul 11 alineatul (2) prevede că probabilitatea de reapariție a dumpingului poate fi indicată de elemente de probă precum:

În sfârșit, articolul 11 alineatul (2) prevede că concluziile trebuie să țină seama în mod corespunzător de toate elementele de probă pertinente și documentate adecvat, prezentate pentru a stabili dacă expirarea măsurilor ar fi sau nu de natură să ducă la continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului.

(4)

Consiliul este de acord că nu există probabilitatea ca producătorii-exportatori indonezieni sau malaysieni să reînceapă să exporte cantități prejudiciabile la prețuri de dumping către piața Uniunii, pe termen scurt sau mediu, în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(5)

Totuși, în opinia Consiliului, nu s-a dovedit că abrogarea măsurilor antidumping împotriva Indiei, Taiwanului și Thailandei ar conduce cu probabilitate la continuarea sau reluarea unui dumping care aduce prejudicii. Astfel, conchidem în continuare că reinstituirea măsurilor ar dăuna în mod evident interesului general al Uniunii.

(6)

Consiliul este de părere că cei 13 ani în care a existat această situație au fost suficienți pentru a permite industriei europene să se adapteze la concurența globală și să se redreseze substanțial. În plus, principalele piețe de export pentru PET sunt în creștere și este probabil ca cererea globală de produse ambalate în PET să se extindă în continuare, pe măsură ce economia mondială se redresează.

(7)

Consiliul evaluează, pe baza elementelor de probă prevăzute în propunere, că în prezent industria Uniunii nu suferă prejudicii materiale.

(8)

De asemenea, Consiliul a examinat dacă există probabilitatea unei recurențe a prejudiciului material în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Consiliul a evaluat că nu ar exista această probabilitate. Productivitatea a crescut în perioada vizată de reexaminarea în perspectiva expirării. Industria Uniunii deține în mod constant peste 70 % din piața Uniunii, iar cifrele referitoare la prețuri, rentabilitate, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități sunt în curs de a se ameliora semnificativ. Tendințele arată că evoluțiile pieței nu pot fi considerate temporare.

(9)

Aceste evoluții ar permite producătorilor din Uniune să concureze cu importurile din țările în cauză fără a ca acest lucru să conducă la recurența prejudiciului material. În plus, prețurile la import au crescut semnificativ pe parcursul ultimilor ani și, astfel, presiunea asupra prețurilor este în scădere.

(10)

Importurile din țările vizate nu sunt semnificative în ceea ce privește cota acestora din piața Uniunii (încă sub 4 % în PAR) și în relație cu importurile din alte țări și cu vânzările producătorilor din Uniune. În plus, prețurile practicate de acestea sunt similare cu cele practicate la vânzările în interiorul Uniunii și la alte importuri. De asemenea, conform datelor prezentate, în termeni de cote de piață, măsurile au fost mai mult în beneficiul producătorilor din țările terțe decât al industriei Uniunii.

(11)

Cotele de piață sunt aproape de zero atât în cazul Taiwanului, cât și al Thailandei. Având în vedere că volumul este atât de mic, este probabil ca justificarea acuzelor legate de dumping să facă obiectul unei marje de eroare largi.

(12)

Atunci când au existat importuri, prețurile la import au crescut vertiginos. Prețurile produselor indiene au crescut cu 29 %, prețurile produselor taiwaneze au crescut cu 27 %, iar prețurile produselor thailandeze au crescut cu 32 % pe parcursul perioadei examinate. În plus, în niciunul dintre cele trei cazuri nu s-a semnalat vreo subcotare a prețurilor. Prin urmare, Consiliul consideră că nu se poate justifica concluzia că aceste importuri cauzează vreun prejudiciu. De asemenea, Consiliul estimează că nu s-a demonstrat probabilitatea reluării dumpingului care aduce prejudicii la importurile din țările respective, odată ce măsurile vor fi expirat.

(13)

Deși există o oarecare supracapacitate în țările vizate, Consiliul nu este convins că respectivele capacități neutilizate ar fi orientate către Uniune. Cererea este în creștere pe majoritatea piețelor majore.

(14)

Nivelul prețurilor în Uniune în comparație cu alte țări este mai ridicat decât pe majoritatea piețelor majore, din cauză că aceste măsuri sunt în vigoare de mult timp. În absența acestor măsuri, prețurile ar tinde să se normalizeze comparativ cu celelalte țări. Probabilitatea ca măsurile de apărare comercială din țări terțe să devieze semnificativ comerțul către Uniune este inexistentă, deoarece respectivele țări nu sunt principalii consumatori de PET la nivel mondial. Nu sunt disponibile informații privind prezența sau absența măsurilor de apărare comercială în cadrul altor piețe majore de PET, precum SUA sau Japonia. Prin urmare, Consiliul consideră că, deși s-ar putea manifesta o creștere a importurilor ulterior expirării măsurilor, această creștere nu ar fi semnificativă.

(15)

Conform evaluării Consiliului, nu s-au furnizat dovezi convingătoare cu privire la o serie de factori care par relevanți pentru orice evaluare menită a stabili dacă eliminarea taxelor ar conduce la o reluare a practicilor de dumping care aduc prejudicii. Printre acești factori se numără:

(16)

Alți factori indică probabilitatea ca eliminarea măsurilor să nu conducă la o reapariție a practicilor de dumping care cauzează prejudicii materiale industriei din Uniune. Menținerea măsurilor antisubvenții împotriva Indiei și a măsurilor antidumping împotriva Chinei și a altor țări va oferi în continuare o anumită protecție pentru industria din Uniune. De asemenea, configurația schimburilor comerciale din trecut pe această piață sugerează că orice creștere a exporturilor din India, Thailanda și Taiwan ar putea înlocui parțial sau integral importurile din țări terțe mai degrabă decât producția din Uniune.

(17)

Consiliul apreciază că este puțin probabil să reapară prejudicii materiale în cazul în care se permite expirarea măsurilor. Prin urmare, Consiliul consideră că nu sunt întrunite criteriile pentru continuarea măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(18)

Articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază prevede că, pentru a se stabili dacă este în interesul Uniunii să fie luate măsuri de intervenție, este necesar să se ia în considerare toate interesele aflate în joc în ansamblul lor.

(19)

Prețurile PET sunt determinate de o serie de factori, dar este clar că măsurile antidumping au condus la creșterea costurilor pentru industria utilizatoare. Mulți utilizatori sunt îmbuteliatori și IMM-uri care operează cu marje limitate, iar aceștia au fost afectați semnificativ de prețurile ridicate ale PET în ultimii ani, deoarece PET reprezintă o proporție determinantă din costurile lor de producție. Impactul costurilor ridicate a fost cel mai puternic în cazul companiilor îmbuteliatoare mai mici, care nu au fost în măsură să impună prețurile ridicate vânzătorilor cu amănuntul și consumatorilor finali din cauza unei puteri de negociere reduse. Mulți dintre aceștia se confruntă cu pierderi masive și au pierdut un număr semnificativ de angajați. Propunerea recunoaște deteriorarea situației utilizatorilor și faptul că prețurile PET în Uniune sunt mai ridicate decât pe alte piețe majore. Cu toate acestea, în opinia Consiliului, nu s-a demonstrat că măsurile în cauză nu reprezintă un factor care contribuie la prețurile relativ ridicate ale PET în Uniune.

(20)

Industria PET din Uniune este în prezent foarte concentrată și din ce în ce mai integrată pe verticală. Aceasta este rentabilă și ar trebui să poată fi competitivă la nivel internațional.

(21)

Acumularea măsurilor în combinație cu integrarea tot mai mare a producătorilor de PET și a companiilor din domeniul ambalajelor din PET în Uniune creează o situație în care mediul concurențial echitabil este deficitar pentru companiile independente din domeniul ambalajelor din PET, care se confruntă cu cele mai mari prețuri ale PET la nivel mondial (având în vedere efectul orizontal existent asupra prețurilor PET), în timp ce principalii lor concurenți din țări terțe au acces la PET la prețuri mai mici.

(22)

Utilizatorii de PET dețin resurse foarte limitate de ofertă în afara Uniunii, întrucât sunt în vigoare și măsuri împotriva importurilor originare din alte țări terțe.

(23)

Consiliul conchide că, în mod clar, nu este în interesul Uniunii să prelungească măsurile în cauză, deoarece costurile pentru importatori, utilizatori și consumatori sunt disproporționate față de beneficiile aduse industriei Uniunii,