25.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 22/17

(1)

Printr-o scrisoare înregistrată de Secretariatul General al Comisiei la 18 aprilie 2012, Portugalia a solicitat autorizația de a continua să aplice o măsură care a fost autorizată anterior prin Decizia de punere în aplicare 2010/39/UE (2) a Consiliului, de derogare de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE care reglementează dreptul de deducere, persoana responsabilă cu plata taxei și obligația de a prezenta o declarație privind taxa pe valoarea adăugată (TVA).

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 1 iunie 2012, cu privire la cererea depusă de Portugalia. Prin scrisoarea din 6 iunie 2012, Comisia a înștiințat Portugalia că dispune de toate informațiile necesare pentru a examina cererea.

(3)

Măsura de derogare vizată de Portugalia se abate de la dispozițiile Directivei 2006/112/CE, deoarece permite aplicarea unui regim special facultativ privind anumite întreprinderi care activează în sectorul vânzărilor la domiciliu și îndeplinesc anumite condiții, în cazul în care acestea sunt autorizate de autoritățile fiscale competente („întreprinderi autorizate”). Întreprinderile autorizate respective aplică un model comercial specific care constă în vânzarea produselor direct detailiștilor care, la rândul lor, vând aceste produse direct consumatorilor finali.

(4)

Măsura constituie o derogare de la articolul 168 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează dreptul unei persoane impozabile de a deduce TVA percepută pentru bunurile și serviciile care i-au fost furnizate în scopul operațiunilor sale impozabile, deoarece acordă întreprinderilor autorizate dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată de detailiștii lor pentru bunurile corespondente care le-au fost furnizate.

(5)

Măsura constituie o derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează obligația de plată a TVA, deoarece întreprinderile autorizate pentru care se aplică regimul sunt considerate persoana obligată la plata taxei pe valoarea adăugată datorate pentru livrările de bunuri efectuate de detailiștii lor către consumatorii finali.

(6)

Măsura constituie o derogare de la dispozițiile articolului 250 din Directiva 2006/112/CE, care reglementează obligația de a prezenta o declarație de TVA, deoarece se transferă întreprinderilor autorizate obligația de a prezenta o declarație de TVA pentru bunurile pe care le-au furnizat detailiștilor și pentru livrarea respectivelor bunuri către consumatorii finali.

(7)

Măsura de derogare poate fi aplicată numai întreprinderilor a căror cifră totală de afaceri derivă din vânzările la domiciliu efectuate de detailiști care acționează în nume și pe cont propriu, cu condiția ca toate produsele vândute de întreprindere să figureze pe o listă prestabilită de prețuri practicate în stadiul consumului final, iar întreprinderea să își vândă produsele direct detailiștilor care, la rândul lor, le vând direct consumatorilor finali.

(8)

Măsura de derogare asigură faptul că TVA colectată în stadiul comerțului cu amănuntul pentru vânzarea produselor provenind de la întreprinderile autorizate este într-adevăr vărsată la Trezorerie și contribuie, astfel, la prevenirea fraudei fiscale. De asemenea, regimul facilitează activitatea administrației fiscale prin simplificarea modalităților de colectare a TVA și prin reducerea obligațiilor detailiștilor cu privire la TVA.

(9)

Conform informațiilor furnizate de Portugalia, situația juridică și de fapt care a justificat aplicarea măsurii de derogare nu s-a schimbat și există în continuare. Prin urmare, Portugalia ar trebui să fie autorizată să aplice această măsură pentru o perioadă suplimentară, dar limitată în timp, cu scopul de a permite o reexaminare a necesității și a eficacității măsurii de derogare.

(10)

În cazul în care Portugalia consideră că este necesară o prelungire suplimentară după 2015, aceasta ar trebui să transmită Comisiei un raport privind aplicarea măsurii de derogare împreună cu cererea de prelungire până la 31 martie 2015, pentru a lăsa suficient timp Comisiei să examineze cererea și, în cazul în care Comisia ar înainta o propunere, pentru a lăsa suficient timp Consiliului să o adopte.

(11)

Derogarea nu va avea decât un efect neglijabil asupra valorii globale a taxei colectate în Portugalia în stadiul de consum final și nu va afecta negativ resursele proprii ale Uniunii provenite din taxa pe valoarea adăugată.

(12)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2010/39/UE ar trebui modificată în consecință,

1.

La articolul 4 paragraful al doilea, data de „31 decembrie 2012” se înlocuiește cu data de „31 decembrie 2015”.

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 4a

Orice cerere de prelungire a măsurii prevăzute de prezenta decizie se transmite Comisiei până la 31 martie 2015 și este însoțită de un raport privind aplicarea măsurii respective.”