4.7.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 174/5

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2320/97 (2), Consiliul a instituit taxe antidumping la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, inter alia, din Rusia. Prin Decizia 2000/70/CE a Comisiei (3) a fost acceptat un angajament din partea unui exportator din Rusia. Prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000 (4), Consiliul a instituit taxe antidumping la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația și Ucraina. Prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2004 al Consiliului (5) s-a decis ca măsurile în vigoare aplicabile importurilor, originare, inter alia, din Rusia, să nu mai fie aplicate, ca măsură de precauție față de comportamentul anticoncurențial al anumitor producători din Uniune în trecut (a se vedea considerentul 9 din regulamentul menționat anterior).

(2)

În urma unei reexaminări efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin Regulamentul (CE) nr. 258/2005 (6), Consiliul a modificat măsurile definitive impuse prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000, a abrogat posibilitatea de scutire de taxe prevăzută la articolul 2 din respectivul regulament și a impus o taxă antidumping de 38,8 % la importurile originare din Croația și o taxă antidumping de 64,1 % la importurile originare din Ucraina, cu excepția importurilor de la Dnepropetrovsk Tube Works (denumită în continuare „DTW”), pentru care se aplica o taxă antidumping de 51,9 %.

(3)

Prin Decizia 2005/133/CE (7), Comisia a suspendat parțial măsurile definitive privind Croația și Ucraina, pentru o perioadă de nouă luni, din 18 februarie 2005. Această extindere parțială a fost prelungită pentru o perioadă suplimentară de un an prin Regulamentul (CE) nr. 1866/2005 al Consiliului (8).

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 (9), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive la importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, originare, inter alia, din Croația, Rusia și Ucraina, a abrogat Regulamentele (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000, a încheiat reexaminarea intermediară și reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor a taxelor antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, inter alia, din Rusia și a încheiat reexaminările intermediare ale taxelor antidumping aplicabile importurilor anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, inter alia, din Croația, Rusia și Ucraina („ancheta finală”).

(5)

Prin urmare, măsurile în vigoare sunt cele stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006, adică 29,8 % pentru importurile din Croația, 35,8 % pentru importurile din Rusia, cu excepția societăților Joint Stock Company Chelyabinsk Tube Rolling Plant și Joint Stock Company Pervouralsky Novotrubny Works (24,1 %), OAO Volzhsky Pipe Plant, OAO Taganrog Metallurgical Works, OAO Sinarsky Pipe Plant și OAO Seversky Tube Works (27,2 %), și 25,7 % pentru importurile din Ucraina, cu excepția societăților OJSC Dnepropetrovsk Tube Works (12,3 %), CJSJ Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube și OJSC Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (25,1 %).

(6)

Cu privire la CJSC Nikopolosky Seamless Tubes Plant Niko Tube și OJSC Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (NTRP), se reamintește faptul că denumirea societăților lor s-a modificat în februarie 2007 în CJSC Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube și, respectiv, OJSC Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (10). Ulterior, CJSC Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube și-a încetat funcționarea ca entitate juridică și toate drepturile și obligațiile patrimoniale și extrapatrimoniale au fost preluate de LLC Interpipe Niko Tube, înființată în decembrie 2007.

(7)

În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nivelul taxei antidumping aplicabil grupului Interpipe a fost recalculat pe baza hotărârii Curții Europene de Justiție (CEJ) din 12 februarie 2012 (11). Taxa aflată în vigoare pentru acest grup este de 17,7 %, astfel cum s-a stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 540/2012 al Consiliului (12) privind punerea în aplicare a respectivei hotărâri a CEJ.

(8)

La 28 iunie 2011, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (13), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurii antidumping aplicabile importurilor anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația, Rusia și Ucraina, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(9)

Reexaminarea a fost deschisă în urma unei cereri justificate în mod corespunzător, depuse la 29 martie 2011 de Comitetul de protecție a industriei tuburilor din oțel fără sudură al Uniunii Europene (denumit în continuare „solicitantul”) în numele producătorilor care reprezintă o mare parte, în cazul de față peste 50 %, din producția totală a Uniunii de anumite tuburi și țevi fără sudură. Cererea s-a bazat pe motivul că expirarea măsurilor ar determina, probabil, continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria Uniunii.

(10)

Ca urmare a reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor menționate mai sus, Comisia a inițiat, în paralel, două reexaminări parțiale în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază privind importurile anumitor tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Ucraina și Rusia (14). Aceste reexaminări parțiale au fost solicitate de un grup de producători-exportatori din Ucraina, societatea Interpipe Group și, respectiv, de un grup de producători-exportatori din Rusia, societatea TMK Group. Ambele reexaminări s-au limitat la evaluarea dumpingului doar în ceea ce privește solicitanții.

(11)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți și asociațiile lor, reprezentanții țărilor exportatoare, solicitantul și producătorii din Uniune menționați în cerere cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(12)

Având în vedere numărul mare al producătorilor-exportatori din Rusia și Ucraina, al producătorilor din Uniune și al importatorilor implicați în anchetă, în avizul de deschidere, inițial, s-a avut în vedere eșantionarea în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, părților menționate anterior li s-a solicitat să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea procedurii și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(13)

Dat fiind că doar un producător-exportator din Rusia și doar un producător-exportator din Ucraina au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-au exprimat dorința de a coopera în continuare cu Comisia, s-a decis să nu se aplice eșantionarea în cazul producătorilor-exportatori din Rusia și Ucraina, dar să se trimită un chestionar producătorilor respectivi. Ulterior, producătorul-exportator din Rusia care a furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere a decis să nu continue colaborarea prin trimiterea unui răspuns la chestionarul destinat producătorului-exportator din Rusia.

(14)

Nouăsprezece producători din Uniune au furnizat informațiile solicitate pentru selectarea unui eșantion și și-au exprimat dorința de a coopera cu Comisia. Pe baza informațiilor primite din partea producătorilor din Uniune, Comisia a selectat, în mod provizoriu, înainte de deschidere, un eșantion de patru producători, care au fost considerați reprezentativi pentru industria Uniunii în ceea ce privește volumul de producție și vânzările produsului similar în Uniune. În urma observațiilor primite privind oportunitatea acestei alegeri în termen de 15 zile de la deschidere, Comisia a înlocuit unul dintre producătorii selectați în mod provizoriu cu un alt producător.

(15)

Patru importatori au furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și și-au exprimat dorința de a coopera cu Comisia. Prin urmare, Comisia a decis să nu aplice eșantionarea, ci să trimită un chestionar importatorilor respectivi.

(16)

Prin urmare, au fost trimise chestionare celor patru producători din Uniune incluși în eșantion, celor patru importatori și tuturor producătorilor-exportatori din cele trei țări în cauză care s-au prezentat.

(17)

Niciunul dintre producătorii-exportatori din Rusia nu a prezentat răspunsuri la chestionar. Prin urmare, se consideră că niciun producător-exportator din Rusia nu a cooperat în cadrul anchetei.

(18)

Un grup de producători-exportatori din Ucraina a trimis un răspuns la chestionar.

(19)

Un producător-exportator din Croația a trimis un răspuns la chestionar.

(20)

Au mai fost primite răspunsuri la chestionare de la cei patru producători din Uniune incluși în eșantion, de la trei importatori și de la un utilizator.

(21)

Comisia a solicitat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina, pe de o parte, probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului rezultat și, pe de altă parte, interesul Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(22)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 aprilie 2010 și 31 martie 2011 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2008 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

(23)

Produsul în cauză este același cu cel din ancheta inițială care a dus la instituirea măsurilor în prezent în vigoare, și anume tuburi și țevi obținute fără sudură, din fier sau din oțel („tuburi și țevi obținute fără sudură”), având o secțiune circulară, diametrul extern de maximum 406,4 mm și o valoare de echivalent carbon mai mică sau egală cu 0,86, în conformitate cu formula și analizele chimice ale Institutului Internațional de Sudură (IIS) (15), încadrate în prezent la codurile NC ex 7304 11 00, ex 7304 19 10, ex 7304 19 30, ex 7304 22 00, ex 7304 23 00, ex 7304 24 00, ex 7304 29 10, ex 7304 29 30, ex 7304 31 80, ex 7304 39 58, ex 7304 39 92, ex 7304 39 93, ex 7304 51 89, ex 7304 59 92 și ex 7304 59 93 și originare din Croația, Rusia și Ucraina („produsul în cauză”).

(24)

Produsul în cauză este utilizat într-o mare varietate de aplicații, precum pentru conducte pentru transportul lichidelor, în construcții pentru piloni, pentru utilizări mecanice, țevi de gaz, țevi pentru boilere și în industria petrolieră pentru tuburi de sondare („tuburi OCTG” – oil country tubular goods) utilizate pentru forare, extracție și tubare.

(25)

Tuburile și țevile obținute fără sudură pot fi livrate utilizatorului în diferite forme. De exemplu, pot fi galvanizate, filetate sau semifinite (fără tratament termic), pot avea extremități speciale sau secțiuni diferite, pot fi tăiate la dimensiune sau nu. Nu există o dimensiune standard generalizată, ceea ce explică faptul că majoritatea tuburilor și țevilor obținute fără sudură sunt fabricate în conformitate cu cerințele clientului. Tuburile și țevile obținute fără sudură sunt racordate între ele, în mod normal, prin sudură. Totuși, în anumite cazuri speciale, pot fi conectate prin propriile fileturi sau pot fi utilizate singure, rămânând însă sudabile. Ancheta a arătat că toate tuburile și țevile obținute fără sudură prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și termice și au aceleași utilizări de bază.

(26)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta anterioară, precum și în ancheta finală, această anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat că produsul exportat către Uniune din Croația, Rusia și Ucraina, produsul fabricat și vândut pe piețele interne din Croația, Rusia și Ucraina și produsul fabricat și vândut în cadrul Uniunii de producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale și sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(27)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a analizat probabilitatea ca dumpingul să continue sau să reapară după eventuala expirare a măsurilor în vigoare.

(28)

În cursul PAR, volumul total, înregistrat de Eurostat, al importurilor de tuburi și țevi, obținute fără sudură, din Croația, Rusia și Ucraina s-a ridicat la 42 723 de tone, ceea ce reprezintă 2,5 % din cota de piață a Uniunii.

(29)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, atunci când circumstanțele nu s-au schimbat și au fost disponibile informații, a fost utilizată aceeași metodologie ca în ancheta finală. În cazul lipsei cooperării, precum în cazul Rusiei, a trebuit să se utilizeze datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În ceea ce privește Croația și Ucraina, au fost utilizate informațiile furnizate de societățile care au cooperat, precum și informațiile publice disponibile.

(30)

Metodologia generală descrisă în continuare a fost aplicată tuturor producătorilor care au cooperat din Croația și din Ucraina. Constatările referitoare la dumping pentru fiecare țară în cauză nu descriu, prin urmare, decât situația specifică a fiecărei țari exportatoare. Cu privire la Rusia, în absența cooperării din partea oricăruia dintre producătorii-exportatori ruși existenți, analiza globală, inclusiv calcularea dumpingului, se bazează pe cele mai bune date disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(31)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi pentru fiecare producător care a cooperat dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți a fost reprezentativ în comparație cu volumul său total al vânzărilor la export către Uniune, adică dacă volumul total al acestor vânzări reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune.

(32)

Pentru fiecare tip de produs vândut de către un producător-exportator pe piața sa internă și despre care s-a constatat că este direct comparabil cu tipul de produs vândut la export către Uniune, s-a stabilit dacă vânzările interne sunt suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui anumit tip de produs au fost considerate ca fiind suficient de reprezentative atunci când, în cursul PAR, volumul total al vânzărilor interne ale acestui tip de produs realizate de către producătorul-exportator în cauză către clienții independenți a reprezentat cel puțin 5 % din volumul său total de vânzări ale tipului de produs comparabil exportat către Uniune.

(33)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale fiecărui tip de produs ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care erau profitabile pentru fiecare tip de produs în cauză exportat pe durata PAR.

(34)

Pentru tipurile de produs ale căror vânzări (ca volum) pe piața internă a tipului de produs respectiv s-au realizat, în proporție de peste 80 %, la prețuri care erau superioare costului și al căror preț de vânzare mediu ponderat pentru acel tip a fost mai mare sau egal cu costul unitar de producție, valoarea normală, pentru fiecare tip de produs, a fost determinată ca fiind media ponderată a prețurilor interne reale ale tuturor vânzărilor tipului de produs în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu profitabile.

(35)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile pentru un tip de produs a reprezentat 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor pentru acel tip sau atunci când prețul mediu ponderat pentru acel tip era mai mic decât costul unitar de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca preț mediu ponderat numai pentru vânzările interne profitabile ale acelui tip, în cursul PAR.

(36)

Atunci când nu au fost realizate vânzări interne ale unui anumit tip de produs și când vânzările interne au fost insuficiente pentru tipuri de produs, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(37)

În momentul stabilirii valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, sumele corespunzătoare costurilor legate de vânzări, cheltuielilor generale și administrative, precum și profiturilor s-au bazat, în conformitate cu partea introductivă a articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, pe datele efective privind producția și vânzările de produs similar, în cursul unor operațiuni comerciale normale, ale producătorului-exportator sau pe datele disponibile.

(38)

În toate cazurile în care produsul în cauză a fost exportat către clienți independenți din Uniune, prețul de export s-a stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite.

(39)

Valoarea normală și prețul de export ale producătorilor-exportatori din grupul societăților care au cooperat au fost comparate pe o bază franco fabrică. În scopul asigurării unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama, în mod corespunzător, sub formă de ajustări, de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(40)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat pe tip de produs, pe o bază franco fabrică, pentru fiecare dintre societățile care au cooperat.

(41)

În cursul PAR, volumul total al importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură realizate de CMC Sisak, care este singurul producător-exportator de tuburi și țevi obținute fără sudură din Croația, a reprezentat mai puțin de 1 % din consumul total din Uniune.

(42)

Ancheta a stabilit că, în timp ce vânzările de pe piața internă ale produsului în cauză au fost reprezentative în conformitate cu considerentele 30 și 31 de mai sus, nu au existat vânzări în cadrul operațiunilor comerciale normale. În consecință, valoarea normală pentru producătorul care a cooperat a fost stabilită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(43)

Ca urmare, valoarea normală a fost stabilită pe baza costului de producție la care s-a adăugat o sumă rezonabilă pentru profit și pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, bazate pe datele disponibile.

(44)

Producătorul care a cooperat a exportat produsul în cauză fie direct, fie prin intermediul societății sale comerciale afiliate din Elveția către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export au fost stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmează să fie plătite de către primul client independent din Uniune.

(45)

Comparația între valoarea normală construită și prețul de export s-a efectuat pe o bază franco fabrică.

(46)

Pentru a se asigura o comparație echitabilă, la același nivel comercial, s-a ținut seama de diferențele despre care s-a constatat că afectează comparabilitatea prețurilor. Au fost efectuate ajustări, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, în ceea ce privește costurile de transport, rabaturile și reducerile de prețuri, comisioanele și costurile de credit.

(47)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping s-a stabilit pe baza unei comparații între media ponderată a valorii normale construite și media ponderată a prețului de export către Uniune. Comparația a indicat existența unui dumping semnificativ de peste 60 % în cursul PAR.

(48)

În cursul PAR, conform înregistrărilor Eurostat, volumul total al importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură din Rusia a fost de 10 785 de milioane de tone, reprezentând 1 % din cota de piață a Uniunii.

(49)

Astfel cum s-a menționat anterior, în absența cooperării din partea producătorilor-exportatori din Rusia, a trebuit să se recurgă la datele disponibile pentru a se stabili dacă dumpingul a existat în cursul PAR. În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și în absența unor informații obținute prin chestionar, valoarea normală a fost calculată pe baza informațiilor din cererea de reexaminare și din publicațiile periodice Metal Expert privind calitatea cea mai elementară a tuburilor obținute fără sudură prelucrate la cald.

(50)

În ceea ce privește prețurile gazului în Rusia, s-a constatat că o ajustare a trebuit să fie făcută în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, atunci când măsurile au fost instituite în ancheta finală (16). Cu toate acestea, în cadrul prezentei anchete, valoarea normală a fost obținută fără a se lua în considerare dacă a fost necesară o ajustare a costurilor de gaz suportate de producătorii-exportatori ruși, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Acest lucru s-a datorat faptului că, astfel cum se arată în considerentul 53, utilizarea unui cost de producție neajustat demonstrează cu claritate că a existat dumping în cursul PAR. În consecință, ținând cont că scopul unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping este de a determina dacă există vreo probabilitate ca dumpingul să continue sau să reapară în situația în care măsurile ar fi abrogate pentru a determina dacă măsurile în vigoare în prezent ar trebui menținute sau abrogate, s-a considerat că nu a fost necesar să se examineze dacă ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază a fost justificată în acest caz.

(51)

Prețul de export mediu a fost calculat pe baza valorii CIF obținute de la Eurostat pentru tipurile corespunzătoare de tuburi obținute fără sudură, prelucrate la cald.

(52)

În absența unor date verificate furnizate prin chestionar, comparația între valoarea normală și prețul de export a fost făcută pe baza informațiilor incluse în cerere în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(53)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (5) din regulamentul de bază, marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie calculată și media ponderată a prețului de export către Uniune, pe tip de produs. Această comparație a demonstrat existența unui dumping de 38,4 %, valoare mai ridicată decât marja de 35,8 % constatată în cadrul anchetei finale.

(54)

Dintre cei trei producători-exportatori cunoscuți din Ucraina, doar un grup de producători-exportatori a cooperat cu Comisia în prezenta anchetă de reexaminare, societatea Interpipe Group. Acest producător-exportator a reprezentat aproximativ 70 % din producția totală de tuburi și țevi obținute fără sudură a Ucrainei și mai mult de 80 % din exporturile totale ale Ucrainei pentru Uniune. În cursul PAR, exporturile din Ucraina către Uniune în raport cu consumul din Uniune s-au ridicat la mai puțin de 2 %.

(55)

Ancheta a stabilit că vânzările interne ale produsului similar sunt reprezentative, în conformitate cu considerentele 31-33 de mai sus. În consecință, valoarea normală a fost stabilită în conformitate cu considerentele 34-37 de mai sus.

(56)

În ceea ce privește prețurile energiei în Ucraina, s-a constatat că a trebuit să fie făcută o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, atunci când au fost instituite măsurile în ancheta finală (17). Cu toate acestea, în cadrul prezentei anchete, valoarea normală a fost obținută fără a se lua în considerare dacă a fost necesară o ajustare a costurilor energiei suportate de producătorii-exportatori ucrainieni, în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază. Acest lucru s-a datorat faptului că, astfel cum se arată în considerentul 61 de mai jos, utilizarea unui cost de producție neajustat demonstrează cu claritate că a existat dumping în cursul PAR. În consecință, ținând cont că scopul unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping este de a determina dacă ar exista o probabilitate ca dumpingul să continue sau să reapară în situația în care măsurile ar fi abrogate pentru a determina dacă măsurile în vigoare în prezent ar fi menținute sau abrogate, s-a considerat că nu a fost necesar să se examineze dacă ajustarea în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază a fost justificată în acest caz.

(57)

Societatea Interpipe group a exportat produsul în cauză prin intermediul societății sale comerciale afiliate, cu sediul în Elveția, direct către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețurile de export s-au stabilit în conformitate cu considerentul 38.

(58)

Valoarea normală și prețul de export al Interpipe group au fost comparate în conformitate cu considerentul 39. Pe această bază, au fost făcute ajustări cu privire la costurile de transport, asigurări, manipulare, încărcare, costuri auxiliare, costuri de credit și comisioane, în cazul în care acestea erau aplicabile și justificate.

(59)

Marja de dumping a fost calculată în conformitate cu considerentul 40.

(60)

La fel ca în ancheta finală și în conformitate cu practica obișnuită a instituțiilor, s-a calculat o singură marjă de dumping pentru întregul grup. În metoda utilizată în acest scop, suma aferentă marjei de dumping a fost calculată pentru fiecare producător-exportator în parte, înainte de a determina o rată medie ponderată de dumping pentru întregul grup, în ansamblu. Trebuie remarcat faptul că această metodologie a fost diferită de metodologia utilizată în ancheta finală, în care calcularea dumpingului a fost efectuată prin reunirea producției, rentabilității și a vânzărilor în Uniune realizate de entitățile producătoare. Modificarea circumstanțelor care justifică prezenta modificare a metodologiei se datorează unei schimbări în structura corporativă a grupului care permite identificarea producătorului în cadrul grupului în ceea ce privește vânzările și producția.

(61)

Comparația a arătat existența unui dumping de peste 10 % pentru grupul de producători-exportatori care au cooperat și care au exportat către Uniune în cursul PAR.

(62)

Din considerațiile de mai sus rezultă că dumpingul a continuat să fie prezent în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, probabilitatea continuării dumpingului în cazul în care ar fi permisă expirarea acestor măsuri este examinată în continuare.

(63)

Astfel cum este menționat mai sus în considerentul 46, o marjă de dumping semnificativă a fost constatată în perioada anchetei de reexaminare. Cu toate acestea, deținătorul producătorului-exportator a decis ulterior să cesioneze societatea și, ca urmare, producătorul-exportator a încetat să accepte noi comenzi în toamna anului 2011 și și-a încetat întreaga producție de tuburi și țevi obținute fără sudură până la sfârșitul anului 2011. În consecință, începând cu 2012 nu mai există o producție de tuburi și țevi obținute fără sudură în Croația și exporturile efectuate în cursul perioadei ulterioare PAR au fost în cantități foarte limitate.

(64)

Ancheta a arătat că nu sunt deținute stocuri considerabile de către societatea care a produs la comandă. Într-adevăr, dată fiind varietatea mare de țevi și costurile ridicate, nu pot fi realizate beneficii economice prin deținerea de stocuri masive.

(65)

Având în vedere considerațiile de mai sus și luând în considerare faptul că procesul de vânzare a societății este încă în curs, continuarea unui dumping al tuburilor și țevilor obținute fără sudură originare din Croația este foarte puțin probabilă pe un termen scurt până la mediu.

(66)

Pe lângă analiza existenței dumpingului în cursul PAR, s-a efectuat și o examinare a probabilității de continuare a dumpingului.

(67)

În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: volumul și prețurile importurilor din Rusia care au făcut obiectul unui dumping, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Rusia, atractivitatea pieței Uniunii și a altor piețe terțe.

(68)

După instituirea măsurilor definitive în iunie 2006 și revizuirea lor în august 2008 prin Regulamentul (CE) Nr. 812/2008 al Consiliului (18), importurile declarate ca fiind originare din Rusia au scăzut în mod constant și au rămas la un nivel scăzut până la sfârșitul PAR.

(69)

În aceeași perioadă, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping originare din Rusia au rămas relativ scăzute.

(70)

În ceea ce privește capacitatea totală de producție de tuburi și țevi obținute fără sudură din Rusia și în absența unor date verificate, mai multe surse de informații disponibile în mod public indică o capacitate de producție care depășește cu mult cererea de pe piața internă.

(71)

Deși cota de piață a Rusiei în Uniune nu depășește cu mult 1 %, capacitatea instalată estimată a Rusiei este de aproape 4 milioane de tone pe an. Industria din Rusia funcționează la un nivel de doar aproximativ 70 % din capacitatea sa de producție. Prin deducerea consumului cunoscut de pe piața internă și a volumelor de export către alte piețe, în funcție de statisticile de export rusești, există o capacitate neutilizată actuală care depășește 1 milion de tone pe an, reprezentând aproape 65 % din consumul Uniunii. În ciuda acestei capacități excedentare din prezent și pe baza informațiilor furnizate de reclamant, care nu au fost contestate de părțile interesate, s-a constatat că prezenta capacitate a Rusiei poate crește și mai mult în următorii ani. Un producător-exportator din Rusia a susținut că a funcționat la un nivel mai mare al capacității și că nu a avut intenția de a-și extinde capacitatea de producție în viitorul apropiat. Producătorul-exportator în cauză a afirmat, de asemenea, că, potrivit unei publicații comerciale reputate, ratele de utilizare a capacității în industria de tuburi și țevi obținute fără sudură din Rusia erau „ridicate”, iar volumul de producție a produsului în cauză în Rusia a fost în concordanță cu consumul de pe piața internă. Cu toate acestea, informațiile respective furnizate de societate nu erau disponibile în dosar, deoarece societatea a decis să nu coopereze, și nu au putut fi verificate. În plus, termenul „ridicat” nu a fost cuantificat în respectiva publicație și nu a permis constatarea în această privință. Prin urmare, observațiile referitoare la nivelurile de producție și consum din Rusia ale produsului în cauză nu a avut efecte devalorizante privind existența unei capacități neutilizate semnificative în Russia. Ar trebui observat faptul că estimarea capacității instalate, de aproape 4 milioane de tone pe an, nu a fost contestată după dezvăluirea constatărilor anchetei către toate părțile interesate.

(72)

Astfel cum s-a menționat mai sus, există o importantă supracapacitate de producție pe piața internă din Rusia, ceea ce sugerează o nevoie puternică și naturală de a găsi piețe alternative pentru a absorbi acest surplus de capacitate de producție.

(73)

Piața Uniunii este una dintre cele mai mari piețe din lume și continuă să crească. Având în vedere informațiile colectate în cursul anchetei, este evident, de asemenea, că societățile ruse s-au arătat foarte interesate să își dezvolte prezența pe una dintre cele mai mari piețe din lume și să își mențină o cotă de piață semnificativă pe piața Uniunii. Un producător-exportator din Rusia a susținut faptul că informațiile prezentate astfel cum s-a solicitat în avizul de deschidere ar fi trebuit să fie baza constatărilor referitoare la existența dumpingului și la probabilitatea de reapariție a dumpingului și a prejudiciului, în locul folosirii celor mai bune date disponibile. Cu toate acestea, atunci când acest producător-exportator din Rusia a ales să nu mai coopereze, a precizat că, datorită proceselor de restructurare internă, completarea chestionarului, care ar include informațiile transmise după deschidere, nu a putut fi utilizată pentru a stabili dacă există, în cazul său, probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului sau dacă circumstanțele s-au modificat într-atât încât să justifice reexaminarea nivelului măsurilor. Prin urmare, s-a considerat că aceste informații nu au putut fi utilizate.

(74)

Ținând cont de constatările descrise mai sus, se poate constata că dumpingul continuă să afecteze importurile din Rusia și că este foarte probabil ca aceste practici să continue. Având în vedere capacitățile de producție neutilizate actuale și potențial viitoare din Rusia și faptul că piața Uniunii este una dintre cele mai mari piețe din lume, cu un nivel atractiv al prețurilor, se poate constata că este foarte probabil ca exportatorii ruși să-și mărească în continuare exporturile către Uniune la prețuri de dumping, în cazul în care măsurile antidumping vor expira.

(75)

În afară de analiza existenței unui dumping în cursul PAR (a se vedea considerentele 54-61 de mai sus), s-a efectuat o examinare a probabilității de continuare a dumpingului.

(76)

În acest sens au fost analizate următoarele elemente: volumul și prețurile importurilor din Ucraina care au făcut obiectul unui dumping, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Ucraina și atractivitatea pieței Uniunii și a altor piețe terțe.

(77)

După instituirea măsurilor definitive în iunie 2006, importurile din Ucraina au scăzut în mod semnificativ și au rămas la un nivel relativ scăzut, cu o cotă de piață a Uniunii mai mică de 2 %. În aceeași perioadă, prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping originare din Ucraina au rămas relativ scăzute. În plus, prețurile medii de vânzare către alte piețe de export decât Uniunea, unde nu se aplică taxe antidumping, s-au aflat la un nivel similar sau chiar inferior față de prețurile de vânzare către Uniune.

(78)

Pe baza informațiilor accesibile publicului, există trei producători ucraineni principali de tuburi și țevi obținute fără sudură, cu o capacitate de producție totală estimată la aproximativ 1,5 milioane tone pe an sau aproximativ egală cu consumul total al Uniunii.

(79)

Deși cota de piață a Ucrainei în Uniune este puțin sub 2 %, capacitatea de producție neutilizată estimată din Ucraina este de 50 % sau de 750 000 de tone pe an, ceea ce reprezintă aproape jumătate din consumul din Uniune.

(80)

Ancheta a confirmat că toți cei trei producători ucraineni principali de tuburi și țevi obținute fără sudură exportă produsul în cauză către Uniune. Ancheta a mai stabilit că partea care a cooperat exportă către Uniune la prețuri de dumping. Informațiile accesibile publicului arată, de asemenea, faptul că ceilalți producători ucraineni principali exportă tuburi și țevi obținute fără sudură către Uniune la prețuri mai mici decât cele ale societății care a cooperat.

(81)

Având în vedere faptul că importurile din Ucraina fac obiectul unui dumping în continuare și că vânzările la export către alte piețe de export decât Uniunea Europeană sunt efectuate la prețuri similare sau chiar mai reduse decât prețurile la nivelul Uniunii și ținând seama de capacitatea de producție neutilizată semnificativă din Ucraina și de faptul că piața Uniunii este una dintre cele mai mari piețe din lume, se poate constata că este foarte probabil ca exportatorii ucraineni să-și mărească în continuare exporturile către Uniune la prețuri de dumping, în cazul în care măsurile antidumping vor expira.

(82)

Având în vedere considerațiile anterioare, se constată că există un risc important și real de continuare a dumpingului cu privire la tuburile și țevile obținute fără sudură, originare din Ucraina și Rusia, în cazul în care măsurile existente expiră. Pe de altă parte, circumstanțele speciale care au fost constatate cu privire la Croația duc la constatarea că nu există riscul continuării dumpingului în cazul expirării măsurilor antidumping în vigoare cu privire la importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, originare din Croația.

(83)

Pe teritoriul Uniunii, tuburile și țevile obținute fără sudură sunt fabricate de către circa 19 producători/grupuri de producători, care constituie industria Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(84)

Astfel cum se arată în considerentul 14, a fost selectat un eșantion de patru producători/grupuri de producători din rândul următorilor 19 producători ai Uniunii care au prezentat informațiile solicitate:

(85)

Se observă că cei patru producători ai Uniunii incluși în eșantion reprezentau 30 % din producția totală a Uniunii în cursul PAR și 35 % din vânzările totale de pe piața Uniunii, pe când cei 19 producători din Uniune menționați mai sus reprezentau 100 % din producția totală a Uniunii în cursul PAR, valoare considerată a fi reprezentativă pentru întreaga producție a Uniunii.

(86)

Consumul din Uniune s-a stabilit pe baza volumului vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii și pe baza datelor furnizate de Eurostat pentru toate importurile UE.

(87)

Pe baza acestor date, s-a constatat că consumul din Uniune a scăzut cu 34 %, de la 2 597 110 tone la 1 724 743 tone, între 2008 și PAR. Consumul a fost foarte ridicat în 2008, ceea ce poate fi explicat prin faptul că prețurile ridicate ale petrolului și gazului din 2008 au încurajat investițiile în aceste sectoare și, prin urmare, au determinat creșterea cererii. Scăderea a avut loc pe deplin în 2009, când consumul a scăzut cu aproape 50 %. După 2009, consumul a început să crească din nou, o tendință care a continuat până la PAR.

(88)

În cadrul anchetelor anterioare, importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, originare din Croația, Rusia și Ucraina au fost evaluate cumulat, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază. S-a examinat și dacă o evaluare cumulativă este de asemenea relevantă pentru ancheta actuală.

(89)

În acest sens, s-a constatat că marja de dumping stabilită în raport cu importurile din fiecare țară era superioară nivelului de minimis. În ceea ce privește cantitățile, s-a efectuat o analiză prospectivă a volumelor de export probabile pentru fiecare țară, în cazul abrogării măsurilor. Aceasta a arătat că, în cazul abrogării măsurilor, importurile din Rusia și Ucraina, spre deosebire de cele din Croația, ar crește, probabil, la niveluri considerabil superioare celor atinse în cursul PAR și ar depăși, cu siguranță, pragul de minimis. În ceea ce privește Croația, s-a constatat că importurile către Uniunea Europeană au fost neglijabile în cursul perioadei luate în considerare, iar producția a încetat complet după PAR. Prin urmare, nu este foarte probabil ca, pe termen scurt, această situație să se modifice.

(90)

Având în vedere faptul că volumul importurilor care fac obiectul unui dumping din Croația în cursul PAR a fost neglijabil și faptul că nu este probabil ca acesta să crească din cauza motivelor explicate în considerentul 88 de mai sus, s-a considerat că criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază nu au fost îndeplinite în ceea ce privește importurile provenite din Croația.

(91)

În ceea ce privește importurile din cele trei țări în cauză, ancheta a constatat că tuburile și țevile obținute fără sudură, importate din aceste țări, au caracteristici tehnice și fizice de bază similare. De asemenea, diversele tipuri de tuburi și țevi obținute fără sudură importate erau substituibile tipurilor produse în Uniune și au fost comercializate în Uniune în toată această perioadă. Având în vedere aceste elemente, s-a considerat că tuburile și țevile obținute fără sudură importate, originare din țările în cauză, au concurat cu tuburile și țevile obținute fără sudură produse în Uniune.

(92)

Pe baza celor de mai sus, s-a considerat, în consecință, că criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază au fost îndeplinite cu privire la Rusia și Ucraina. În consecință, importurile din aceste două țări au fost examinate cumulat. Întrucât criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază, în special condițiile de concurență dintre produsele importate, nu au fost îndeplinite cu privire la Croația, importurile originare din această țară au fost examinate individual.

(93)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor de produs în cauză originar din Rusia și Ucraina a scăzut cu 47 % în cursul perioadei luate în considerare. Mai precis, o scădere importantă cu 44 % a avut loc în 2009 și, de atunci, importurile au scăzut ușor de la 40 611 la 38 108 tone. Această evoluție trebuie să fie privită în contextul unui consum în scădere.

(94)

Cota de piață deținută de importurile din Rusia și Ucraina a scăzut de la 2,7 %, la 2,2 % în cursul perioadei luate în considerare.

(95)

În ceea ce privește prețurile medii ponderate ale importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură, acestea au scăzut cu 15 % în 2009 și apoi au crescut din nou pentru a atinge, în cursul PAR, același nivel ca în 2008. Această scădere și creștere ulterioară a urmat, în linii mari, tendința costului materiilor prime.

(96)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori ruși, a fost necesar ca subcotarea prețurilor privind importurile din Rusia să fie stabilită pe baza statisticilor referitoare la importuri, în funcție de codul NC, utilizându-se informațiile colectate pe baza articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază. Subcotarea prețurilor privind importurile din Ucraina a fost stabilită utilizând prețurile de export practicate de producătorul-exportator ucrainean care a cooperat, fără taxa antidumping. Prețurile de vânzare relevante ale industriei Uniunii au fost prețurile practicate față de clienții independenți, ajustate, după caz, pe o bază franco fabrică. În cursul PAR, marja de subcotare pentru importurile de tuburi și țevi obținute fără sudură, originare din Rusia și Ucraina, a fost cuprinsă între 20,4 % și 55,4 % (fără taxa antidumping).

(97)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor de produs în cauză originar din Croația a crescut cu 133 % în cursul perioadei luate în considerare. Foarte puține importuri au fost realizate în 2008, apoi importurile au crescut până în 2010, iar în cursul PAR acestea au scăzut din nou. În ansamblu, nivelul importurilor din Croația a rămas foarte scăzut în cursul întregii perioade luate în considerare.

(98)

În perioada luată în considerare, cota de piață a importurilor din Croația a crescut de la 0,1 % la 0,3 %.

(99)

În ceea ce privește prețurile importurilor, acestea au scăzut constant, cu 23 % în cursul perioadei luate în considerare.

(100)

Subcotarea prețurilor a fost stabilită prin utilizarea prețurilor de export ale producătorului croat care a cooperat, fără taxa antidumping, și s-a constatat că este de 29,3 %. În lipsa unui alt producător-exportator din Croația, această constatare este valabilă și pentru întreaga țară.

(101)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură originare din Republica Populară Chineză, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 926/2009 al Consiliului (19) a scăzut cu 80 % în perioada luată în considerare.

(102)

Cota de piață a importurilor din China a scăzut de la 20,5 % în 2008 la 3,1 % în cursul PAR.

(103)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care influențează situația industriei din Uniune.

(104)

Având în vedere faptul că eșantionarea a fost utilizată cu privire la industria Uniunii, prejudiciul a fost evaluat atât pe baza informațiilor colectate la nivelul întregii industrii a Uniunii definite în considerentul 57, precum și pe baza informațiilor colectate la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(105)

În cazul în care se apelează la eșantionare, conform practicii constante, se examinează anumiți indicatori de prejudiciu (producție, capacități, productivitate, vânzări, cotă de piață, creștere și ocuparea forței de muncă) pentru industria Uniunii în ansamblu, în timp ce acei indicatori de prejudiciu legați de performanța societăților individuale, respectiv prețurile, costurile de producție, rentabilitatea, salariile, investițiile, randamentul investițiilor, fluxul de numerar și capacitatea de a mobiliza capital sunt examinați pe baza datelor colectate la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(106)

Producția industriei Uniunii a scăzut cu 16 % între 2008 și PAR, și anume de la 3 479 266 de tone la 2 917 325 de tone. Volumul producției a scăzut semnificativ cu 43 % în 2009, ca urmare a declinului activității economice mondiale. Ca urmare a îmbunătățirii cererii, acesta s-a redresat în 2010 și în cursul PAR și a crescut cu 27 % între 2009 și PAR, dar nu a mai atins nivelul din 2008. Volumul producției a urmat o tendință similară cu cea a consumului, dar a cunoscut o scădere mai redusă decât consumul pe piața Uniunii, drept consecință a cererii de pe piețele din afara UE.

(107)

Capacitatea de producție a rămas stabilă în cursul perioadei luate în considerare. Întrucât producția a scăzut cu 16 %, utilizarea capacității rezultată s-a redus de la 80 % în 2008 la 67 % în cursul PAR. Principala scădere de la 80 % la 45 % a avut totuși loc în 2009, ca urmare a diminuării volumului producției. În 2010 și în cursul PAR, gradul de utilizare a capacității a crescut constant.

(108)

În ceea ce privește stocurile, cea mai mare parte a producției este realizată pentru a răspunde unor comenzi. Prin urmare, în timp ce nivelul stocurilor producătorilor incluși în eșantion a scăzut semnificativ în 2009, dar a crescut cu o fluctuație ușoară în 2010 până la PAR aproape la nivelul din 2008, se consideră că, în acest caz, stocurile nu constituie un indicator relevant al prejudiciului.

(109)

Vânzările realizate de industria Uniunii pe piața Uniunii au scăzut cu 21 % între 2008 și PAR. După ce a scăzut cu 42 % în 2009, volumul vânzărilor a crescut din nou cu 21 % până la PAR. Această evoluție corespunde evoluției consumului în cadrul Uniunii, care a scăzut cu 48 % în 2009, ca urmare a recesiunii economice, și a început să se redreseze ulterior.

(110)

Industria Uniunii a reușit să își crească cota de piață treptat, din 2008 până la PAR. Această creștere se datorează în principal măsurilor antidumping în vigoare împotriva importurilor din Republica Populară Chineză, începând cu anul 2009. Cota de piață de mai jos reprezintă cota din totalul vânzărilor industriei Uniunii, atât către clienți independenți, cât și către clienți de legătură din Uniune, ca procent din consumul Uniunii.

(111)

Între 2008 și PAR, când consumul în cadrul Uniunii a scăzut cu 34 %, volumul vânzărilor realizate de industria Uniunii a scăzut cu doar 21 %. Industria Uniunii și-a majorat astfel cota de piață, în timp ce importurile din Rusia și Ucraina au pierdut 0,6 % în cursul aceleiași perioade.

(112)

Nivelul ocupării forței de muncă în industria Uniunii a scăzut cu 8 % între 2008 și PAR. Scăderea a început în 2009, a continuat în 2010, dar în cursul PAR a crescut din nou cu 11 % față de 2010. Aceasta indică faptul că industria Uniunii a fost în măsură să se adapteze noii situații de pe piață.

(113)

Productivitatea forței de muncă a industriei Uniunii, măsurată ca producție per echivalent normă întreagă (denumit în continuare „ENI”) anual, a fost fluctuantă în perioada luată în considerare.

(114)

În ceea ce privește impactul amplorii marjei de dumping efective asupra industriei Uniunii, acesta nu poate fi considerat neglijabil, având în vedere volumul general al importurilor din țările în cauză.

(115)

Prețurile unitare de vânzare ale industriei Uniunii au scăzut cu 13 % între 2008 și PAR. Prețurile au crescut ușor în 2009, apoi au scăzut cu 17 % în 2010. În cursul PAR, prețurile au înregistrat o ușoară creștere în comparație cu 2010. Această evoluție a prețului este legată de faptul că 2008 a fost un an cu o cerere foarte ridicată și cu prețuri ridicate ale materiei prime, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor de vânzare. Efectele acestei evoluții au putut fi încă resimțite în prima parte a anului 2009. Începând din a doua parte a anului 2009, cererea a scăzut semnificativ și prețurile au scăzut, urmând tendința de scădere a prețurilor materiilor prime. În cursul PAR, scăderea prețurilor pare să fi încetat.

(116)

Între 2008 și PAR, salariul mediu per ENI a scăzut cu 12 % în cursul perioadei luate în considerare. Cu toate acestea, nu se poate formula o constatare semnificativă.

(117)

Investițiile în industria tuburilor și țevilor obținute fără sudură au crescut cu 24 % în perioada luată în considerare. Investițiile au fost considerabile și s-au ridicat la peste 100 milioane EUR în cursul PAR. Industria tuburilor și țevilor obținute fără sudură este o industrie cu utilizare intensivă a capitalului, care necesită investiții semnificative în liniile de producție pentru a rămâne competitivă. Ancheta a arătat că investițiile au fost realizate în vederea menținerii capacității de producție la nivelul actual al acesteia, și nu în scopul creșterii volumului producției. S-a constatat, de asemenea, că producătorii din eșantion nu s-au confruntat cu dificultăți în mobilizarea capitalurilor în cursul perioadei luate în considerare.

(118)

Deși rentabilitatea a scăzut cu 66 % în cursul perioadei examinate, producătorii din eșantion au reușit să realizeze profituri pe parcursul întregii perioade luate în considerare. Profiturile obținute între 2008 și PAR au fost superioare profitului țintă de 3 %, stabilit în cadrul anchetei finale. 2008 a fost un an foarte bun cu profituri ridicate. În 2009 și în 2010, de asemenea, rentabilitatea a scăzut cu 50 % față de anul precedent, dar, în cursul PAR, rentabilitatea a crescut din nou cu 35 % în comparație cu 2010, reprezentând 6,6 %. Industria Uniunii a reușit să se adapteze la cererea scăzută din UE și a fost sprijinită de cererea mondială susținută pentru producătorii incluși în eșantion, ceea ce le-a permis să dilueze costurile fixe. Scăderea rentabilității după 2008 se explică prin încetinirea economică care a avut ca rezultat o scădere semnificativă a cererii, o reducere a prețurilor și prin scăderea volumului producției, ceea ce a avut un impact negativ asupra costului de producție.

(119)

Randamentul investițiilor (ROI), exprimat ca profit total generat de sectorul tuburilor și țevilor obținute fără sudură, în procente din valoarea contabilă netă a activelor asociate direct și indirect cu producția de tuburi și țevi obținute fără sudură, a urmat, în linii mari, tendința rentabilității prezentată mai sus pe parcursul întregii perioade luate în considerare și a rămas pozitiv pe parcursul întregii perioade luate în considerare. Randamentul investițiilor a scăzut cu 80 % în perioada luată în considerare, dar în cursul PAR a crescut din nou cu 50 % în comparație cu 2010.

(120)

Situația fluxului de numerar s-a deteriorat semnificativ între 2008 și PAR, scăzând cu 93 %. Tendința fluxului de numerar nu a urmat tendința rentabilității, datorită costului de amortizare care este, în mod tradițional, ridicat pentru acest tip de industrie cu utilizare intensivă a capitalului.

(121)

Deși indicatorii examinați anterior arată că industria Uniunii a fost afectată de recesiunea economică, prin scăderea volumului vânzărilor, a volumului producției, a randamentului investițiilor și a fluxului de numerar, aceștia indică, de asemenea, faptul că industria Uniunii și-a adaptat echipamentele de producție pentru a face față provocărilor specifice noului mediu economic și pentru a valorifica ocaziile pe piața Uniunii și pe piețele din afara Uniunii, în special în segmentele în care pot fi atinse marje ridicate. Îmbunătățirea situației economice și financiare a industriei Uniunii ca urmare a instituirii de măsuri antidumping în 2006, împotriva importurilor originare din țările în cauză, și în 2009, împotriva importurilor originare din Republica Populară Chineză, arată că măsurile sunt eficiente și că s-a redresat în urma efectelor practicilor de dumping anterioare, cu toate că nu a mai atins nivelul de rentabilitate din 2008.

(122)

Deși consumul a scăzut cu 34 %, industria Uniunii a reușit să își crească cota de piață, iar volumul producției și volumul de vânzări au scăzut mai puțin decât consumul. În ceea ce privește rentabilitatea, industria Uniunii a fost rentabilă pe întreaga durată a perioadei luate în considerare. Pe baza constatărilor de mai sus, se poate ajunge la constatarea că industria Uniunii nu a suferit niciun prejudiciu material în cursul perioadei luate în considerare.

(123)

Astfel cum se explică în considerentele 69, 70, 77 și 78, producătorii-exportatori din Rusia și Ucraina au potențialul de a-și majora semnificativ volumul exporturilor către Uniune prin utilizarea capacităților neutilizate disponibile de aproximativ 1 750 000 de tone, care echivalează cu întregul consum al Uniunii. Capacitatea totală a producătorilor-exportatori din Rusia și Ucraina se ridică la 5 500 000 tone. Prin urmare, există probabilitatea ca, în cazul abrogării măsurilor, cantități substanțiale de tuburi și țevi obținute fără sudură, originare din Rusia și din Ucraina, să intre pe piața Uniunii, pentru a recâștiga cota de piață pierdută datorită măsurilor antidumping în vigoare și pentru a atinge o cotă chiar mai ridicată.

(124)

Astfel cum s-a subliniat în considerentul 95, s-a constatat că prețurile importurilor originare din Rusia și Ucraina sunt reduse și subcotează prețurile UE. Cel mai probabil, aceste prețuri se vor menține. Într-adevăr, în cazul Ucrainei, astfel cum s-a specificat în considerentul 80, prețurile pot chiar înregistra o nouă scădere. Această politică în materie de prețuri, combinată cu capacitatea exportatorilor din aceste țări de a livra cantități semnificative de produs în cauză pe piața Uniunii, ar conduce foarte probabil la scăderea prețurilor pe piața Uniunii, cu un impact negativ preconizat asupra situației economice a industriei Uniunii. Astfel cum s-a arătat mai sus, performanța financiară a industriei Uniunii este strâns legată de nivelul prețurilor de pe piața Uniunii. Prin urmare, este probabil ca, în cazul în care industria Uniunii ar fi expusă unei creșteri a volumelor importurilor din Rusia și din Ucraina la prețuri de dumping, aceasta să aibă drept rezultat o deteriorare a situației sale financiare, astfel cum s-a constatat în ancheta finală. Pe această bază, se ajunge la constatarea că abrogarea măsurilor împotriva importurilor originare din Rusia și din Ucraina ar conduce, cel mai probabil, la reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(125)

Este important să reamintim faptul că măsurile antidumping au fost impuse în 2006 în vederea contrabalansării dumpingului prejudiciabil produs de importurile provenite din, inter alia, Croația, Rusia și Ucraina. Cu toate acestea, industria Uniunii nu a putut beneficia pe deplin de aceste măsuri, deoarece cotele de piață din țările respective au fost înlocuite cu importurile la prețuri scăzute originare din China. Acest lucru a avut, cu siguranță, un efect de limitare a redresării industriei Uniunii până la momentul în care măsurile au fost instituite împotriva Chinei în 2009. Prin urmare, se poate constata că redresarea industriei Uniunii în urma practicilor de dumping anterioare nu poate fi considerată completă și că industria Uniunii rămâne vulnerabilă în fața efectului prejudiciabil cauzat probabil de prezența cantităților substanțiale de importuri care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

(126)

În ceea ce privește Croația și astfel cum este indicat în considerentul 60, singura instalație de producție este de vânzare, producția a încetat complet și este improbabil să fie reluată la scurt timp. În plus, date fiind volumele neglijabile exportate către Uniune, chiar și în cazul în care capacitatea ar fi reluată la scurt timp, este foarte puțin probabil ca volumul care poate fi exportat către Uniune să ajungă la nivelul volumelor exportate în trecut.

(127)

Prin urmare, ținând seama de exporturile neglijabile în perioada luată în considerare și de faptul că producția a încetat complet după PAR, se constată că abrogarea măsurilor privind importurile originare din Croația nu ar determina, cel mai probabil, reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(128)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente în cazul Rusiei și al Ucrainei contravine interesului Uniunii, în ansamblu. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate. Trebuie amintit că, în anchetele anterioare, s-a considerat că adoptarea de măsuri nu era împotriva interesului Uniunii. În plus, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, prin care se analizează o situație în care sunt deja în vigoare măsuri antidumping, permite evaluarea oricărui impact negativ necorespunzător asupra părților vizate de măsurile antidumping în vigoare.

(129)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în pofida constatărilor privind probabilitatea unei reapariții a dumpingului prejudiciabil, există motive imperioase care ar conduce la constatarea că menținerea măsurilor împotriva importurilor originare din Rusia și din Ucraina nu este în interesul Uniunii, în acest caz specific.

(130)

Industria Uniunii s-a dovedit a fi o industrie viabilă din punct de vedere structural. Acest lucru a fost confirmat de evoluția pozitivă a situației sale economice în timpul perioadei luate în considerare. În special, faptul că industria Uniunii și-a mărit cota de piață în cursul perioadei luate în considerare este un indiciu solid al faptului că industria Uniunii a reușit să se adapteze la noile condiții ale pieței. De asemenea, industria Uniunii a rămas rentabilă în cursul perioadei luate în considerare.

(131)

Se poate preconiza, în mod rezonabil, că industria Uniunii va continua să înregistreze beneficii dacă măsurile sunt menținute. Instituirea măsurilor va permite industriei Uniunii să-și crească volumul vânzărilor și nivelul de profit care să permită continuarea investițiilor în instalații de producție. Dacă măsurile împotriva importurilor originare din Rusia și Ucraina nu sunt menținute, industria Uniunii va suferi, probabil, din nou un prejudiciu generat de creșterea importurilor din țările respective la prețuri de dumping, iar situația sa financiară se va deteriora.

(132)

Trebuie reamintit faptul că, în anchetele anterioare, s-a constatat că instituirea măsurilor nu ar avea un impact semnificativ asupra importatorilor. Astfel cum se menționează în considerentul 18, trei importatori au răspuns la chestionar și au cooperat pe deplin la prezenta anchetă. Aceștia au indicat că măsurile determină creșterea prețurilor. Cu toate acestea, astfel cum ancheta a arătat că importatorii care au cooperat obțin tuburile și țevile obținute fără sudură de la diverși furnizori din numeroase țări diferite și că prețurile au fost la niveluri concurențiale, posibilul impact al prelungirii măsurilor asupra importurilor din Rusia și Ucraina va fi limitat.

(133)

Pe baza celor de mai sus, s-a constatat că măsurile în vigoare în prezent nu au avut niciun efect negativ important asupra situației financiare a importatorilor și că menținerea măsurilor nu i-ar afecta în mod necorespunzător.

(134)

Pe baza datelor disponibile, se pare că tuburile și țevile obținute fără sudură dețin o cotă relativ mică în costurile de producție ale utilizatorilor. Tuburile și țevile obținute fără sudură sunt, în general, componente ale unor proiecte mai importante (boilere, conducte, lucrări de construcții), reprezentând doar o parte limitată a acestora. Prin urmare, impactul posibil al menținerii măsurilor poate să nu fie unul semnificativ.

(135)

Comisia a trimis chestionare tuturor utilizatorilor cunoscuți. Astfel cum se specifică în considerentul 18, un singur utilizator a cooperat în cadrul prezentei anchete. Acesta a indicat că nu a fost afectat de existența măsurilor, întrucât erau disponibile alte surse de aprovizionare, iar tuburile și țevile obținute fără sudură nu reprezentau o cotă semnificativă din costul său de producție. În acest context, s-a ajuns la constatarea că, având în vedere impactul neglijabil al costului tuburilor și țevilor obținute fără sudură asupra industriilor utilizatoare și existența altor surse de aprovizionare, măsurile în vigoare nu au un impact semnificativ asupra industriei utilizatoare.

(136)

Având în vedere cele menționate mai sus, se constată că nu există motive imperioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(137)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora se intenționează recomandarea de a menține măsurile existente în cazul importurilor de produs în cauză originar din Rusia și Ucraina și de a le abroga în cazul importurilor originare din Croația. Părților li s-a acordat, de asemenea, un termen pentru a-și prezenta observațiile cu privire la prezenta comunicare.

(138)

Un exportator rus a cerut și i s-a acordat o audiere la consilierul-auditor. Respectivul exportator rus a susținut că Comisia a constatat, în mod incorect, că acesta nu a cooperat la anchetă. Acest exportator s-a manifestat ca parte interesată și a furnizat Comisiei două comunicări, legate în principal de prejudiciu, care au fost luate în considerare în mod corespunzător de către Comisie. Cu toate acestea, exportatorul respectiv nu a răspuns la chestionarul antidumping și nu a furnizat nicio informație privind prețul său de export. Prin urmare, Comisia nu putea decât să calculeze valoarea normală cu privire la Rusia pe baza celor mai bune date disponibile. Utilizarea acestei metode nu a fost contestată de către respectivul exportator. În aceste condiții, exportatorul respectiv nu poate fi considerat ca participant deplin la anchetă.

(139)

Același exportator a afirmat, de asemenea, că prezentarea de informații a fost vagă, contradictorie și insuficient motivată. Cu toate acestea, această afirmație nu a fost fondată.

(140)

Un alt exportator rus a susținut că importurile originare din Rusia nu ar trebui să fie cumulate cu cele din Ucraina. Cu toate acestea, în ancheta finală, importurile din Rusia și Ucraina au făcut obiectul unei evaluări cumulative (împreună cu importurile din Croația). Întrucât condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din regulamentul de bază sunt, în continuare, îndeplinite, în ceea ce privește importurile din Rusia și Ucraina, efectele acestor importuri au făcut obiectul unei evaluări cumulative, astfel cum s-a stabilit în considerentele 88-92. Nu au fost aduse argumente care ar justifica o modificare a metodei în acest sens.

(141)

Mai multe părți interesate au afirmat că situația industriei Uniunii nu garantează menținerea măsurilor, întrucât reapariția prejudiciului este puțin probabilă. Cu toate acestea, nu au fost aduse argumente noi care să conducă la o constatarea diferită cu privire la reapariția prejudiciului, astfel cum s-a stabilit în considerentele 123-127 de mai sus.

(142)

De asemenea, mai multe părți interesate au afirmat că durata măsurilor este nejustificată și necesită expirarea acestora. În această privință, trebuie să fie reamintit faptul că aceasta este prima reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în ceea ce privește definiția produsului. Măsurile referitoare la domeniul de aplicare al acestui produs sunt în vigoare doar din 2006, perioadă care nu poate fi considerată nejustificat de lungă. Într-adevăr, măsurile erau în vigoare între 1997 și 2004 privind importurile din Rusia și între 2000 și 2004 privind importurile din Croația și Ucraina, dar măsurile în cauză vizau definiția produsului într-o măsură mai mică. În orice caz, după cum s-a constatat în prezenta anchetă, condițiile prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază au fost îndeplinite pentru continuarea măsurilor, iar faptul că măsurile au fost în vigoare timp de câțiva ani este irelevant.

(143)

În sfârșit, s-a afirmat că importurile din Rusia sunt tratate în mod diferit decât importurile din Belarus și Croația, lucru ce poate fi considerat discriminatoriu. Această afirmație nu reflectă realitatea, întrucât situația referitoare la aceste țări este total diferită. Plângerea referitoare la importurile din Belarus a fost retrasă ulterior, iar procedura a fost încheiată în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul de bază (20). După comunicarea informațiilor, nu a fost furnizat niciun indiciu care să arate că o astfel de încheiere nu ar fi în interesul Uniunii. În ceea ce privește Croația, astfel cum este prevăzut în considerentele 63-65, producția din Croația a fost încetată.

(144)

Prin urmare, se poate constata că observațiile primite nu sunt de așa natură încât să schimbe constatările de mai sus.

(145)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de tuburi și țevi obținute fără sudură, originare din Rusia și Ucraina ar trebui menținute. În schimb, ar trebui să se permită expirarea măsurilor aplicabile importurilor din Croația,