22.7.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 191/22

(1)

Prin scrisoarea din 27 decembrie 2010, Germania a solicitat autorizarea în vederea aplicării unei rate reduse a taxei pentru energie electrică în cazul energiei electrice furnizate în mod direct navelor aflate la dană într-un port („energie electrică furnizată din rețeaua terestră”) în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE.

(2)

Prin reducerea fiscală pe care intenționează să o aplice, Germania urmărește promovarea pe scară mai largă a utilizării energiei electrice furnizate din rețeaua terestră ca o modalitate mai puțin dăunătoare pentru mediu de a satisface necesitățile de energie electrică ale navelor atunci când se află la dană în port prin comparație cu arderea combustibililor de rezervor aflați la bordul acestora.

(3)

În măsura în care utilizarea energiei electrice furnizate din rețeaua terestră contribuie la evitarea emisiilor de poluanți atmosferici rezultați din arderea combustibililor de rezervor aflați la bordul navelor aflate la dană, acest lucru contribuie la îmbunătățirea la nivel local a calității aerului în porturi. Prin urmare, se așteaptă ca această măsură să contribuie la atingerea obiectivelor politicilor Uniunii în materie de mediu și sănătate.

(4)

Autorizarea Germaniei de a aplica o rată redusă a taxei pentru energia electrică în cazul energiei electrice furnizate din rețeaua terestră nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat mai sus, deoarece producerea de energie la bord va rămâne, în majoritatea cazurilor, soluția alternativă cea mai competitivă. Din același motiv și din cauza gradului relativ redus în prezent de pătrundere pe piață a tehnologiei, este puțin probabil ca măsura să conducă la denaturarea semnificativă a concurenței pe durata sa de aplicare și, așadar, nu va influența în mod negativ buna funcționare a pieței interne.

(5)

Din articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE decurge că fiecare autorizare acordată în temeiul respectivului articol trebuie să fie strict limitată în timp. Dat fiind că este necesar, pe de o parte, ca perioada să fie suficient de lungă astfel încât operatorii portuari să nu fie descurajați să facă investiții, iar pe de alta, ca situația în Germania să fie reexaminată la momentul oportun și să nu se submineze dezvoltarea viitoare a cadrului juridic existent, este oportun să se acorde autorizația solicitată pentru o perioadă de trei ani, sub rezerva intrării în vigoare a dispozițiilor generale în materie înainte de data de expirare prevăzută,