17.11.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 300/1

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 (2), o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite tipuri de polietilen tereftalat (PET) originare, printre altele, din Republica Populară Chineză (în continuare „măsurile antidumping definitive”). Nivelurile taxei instituite se ridicau până la 22,9 %, echivalentul a 184 EUR/t pentru importurile originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „țara în cauză” sau „RPC”).

(2)

În urma reexaminării în ceea ce privește un „nou exportator” în temeiul articolului 11 alineatul (4) din regulamentul de bază, Regulamentul (CE) nr. 1467/2004 a fost modificat de Consiliu prin Regulamentul (CE) nr. 2167/2005 (3).

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4) a măsurilor antidumping definitive în vigoare, Comisia a primit, la 13 mai 2009, o cerere de deschidere a reexaminării în perspectiva expirării măsurilor respective în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost înaintată de către Comitetul pentru polietilen tereftalat din cadrul Plastics Europe (denumit în continuare „solicitantul”) în numele producătorilor reprezentând o proporție majoră, în acest caz peste 50 %, din producția totală de PET a Uniunii.

(4)

Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor s-a bazat pe motivul că este probabil ca expirarea măsurilor să determine continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(5)

După consultarea Comitetului consultativ, Comisia a ajuns la concluzia că existau elemente de probă suficiente pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. În mod corespunzător, Comisia a anunțat la 18 august 2009, printr-un aviz de deschidere (5) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(6)

Se precizează că, la 3 septembrie 2009, Comisia a anunțat, de asemenea, deschiderea unei proceduri antidumping (6) în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază, precum și a unei proceduri antisubvenții (7) în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (8) în ceea ce privește importurile de anumite tipuri de PET originare din Iran, din Pakistan și din Emiratele Arabe Unite.

(7)

Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor de anumite tipuri de polietilen tereftalat originar din Iran, din Pakistan și din Emiratele Arabe Unite, prin Regulamentul (UE) nr. 857/2010, publicat la 29 septembrie 2010 (9). În același timp, Comisia a încheiat procedura antidumping (10).

(8)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2008 și 30 iunie 2009 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Analiza tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2006 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada examinată”).

(9)

Comisia a anunțat oficial producătorii reclamanți, alți producători cunoscuți din Uniune, importatorii/comercianții, utilizatorii cunoscuți ca fiind interesați și asociațiile lor, producătorii-exportatori și reprezentanții țării exportatoare în cauză cu privire la deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor. Părțile interesate au avut posibilitatea de a-și prezenta în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(11)

Având în vedere numărul aparent ridicat de producători, producători-exportatori și importatori din Uniune, s-a considerat adecvat, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, să se analizeze dacă este necesar să se recurgă la eșantionare. Pentru a permite Comisiei să stabilească dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, s-a cerut părților menționate anterior să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea reexaminării și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(12)

Paisprezece producători din Uniune au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Pe baza informațiilor primite de la producătorii cooperanți din Uniune, Comisia a selectat un eșantion de cinci producători din Uniune, reprezentând 65 % din vânzările realizate de toți producătorii cooperanți din Uniune către clienții neafiliați din UE.

(13)

Deoarece numai doi producători-exportatori chinezi au furnizat informațiile solicitate, nu a fost necesară selectarea unui eșantion.

(14)

Numai un agent de import a furnizat informațiile solicitate și a acceptat să fie inclus în eșantion. Prin urmare, eșantionarea nu a fost necesară în ceea ce privește importatorii neafiliați.

(15)

Comisia a trimis chestionare producătorilor din Uniune eșantionați, producătorilor-exportatori și tuturor utilizatorilor și furnizorilor cunoscuți ca fiind interesați, precum și părților care s-au prezentat în termenele stabilite în avizul de deschidere. De asemenea, au fost trimise chestionare producătorilor cunoscuți din SUA (țara analoagă preconizată).

(16)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la cinci producători din Uniune eșantionați, șapte utilizatori din Uniune, trei furnizori de materii prime și doi producători din SUA. În plus, șapte producători cooperanți din Uniune au furnizat datele de ordin general solicitate pentru analiza prejudiciului. Nu s-au primit însă răspunsuri la chestionare din partea producătorilor-exportatori chinezi.

(17)

În cursul anchetei, unul dintre cei cinci producători din Uniune eșantionați nu a reușit să furnizeze toate datele solicitate și, prin urmare, eșantionul a trebuit să fie redus la patru producători, reprezentând 47 % din vânzările tuturor producătorilor cooperanți.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului care rezultă din acesta, precum și interesul Uniunii. S-au efectuat vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(19)

Produsul în cauză este același ca în ancheta inițială, și anume polietilen tereftalat cu un indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 39076020 și originar din RPC.

(20)

Ancheta de reexaminare a confirmat constatarea anchetei inițiale, și anume că produsul în cauză și produsele fabricate și vândute de producătorii-exportatori pe piața lor internă și către țări terțe, precum și cele fabricate și vândute de către industria din Uniune au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări. În consecință, aceste produse sunt considerate produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(21)

Astfel cum se explică mai sus, eșantionarea nu a fost necesară pentru producătorii-exportatori din RPC.

(22)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă este probabil ca expirarea măsurilor existente să determine continuarea sau reapariția dumpingului.

(23)

Dată fiind absența unor cantități semnificative de importuri din RPC în Uniune, acestea nu au permis formularea unei constatări privind dumpingul. Prin urmare, nu s-a efectuat niciun calcul privind dumpingul pe baza prețurilor de export din RPC, iar ancheta s-a concentrat asupra probabilității reapariției dumpingului.

(24)

Dat fiind faptul că niciun producător-exportator din RPC nu a cooperat la anchetă, concluziile de mai jos se bazează pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, și anume datele Eurostat și cererea de reexaminare.

(25)

Deoarece niciun producător-exportator din RPC nu a cooperat, prețurile vânzărilor interne dintr-o țară terță cu economie de piață au fost comparate cu prețurile de export din RPC către țări terțe, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(26)

Întrucât RPC este o economie în tranziție și în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a trebuit să fie stabilită pe baza prețului sau a valorii normale construite obținute într-o țară terță cu economie de piață adecvată (denumită în continuare „țara analoagă”) sau pe baza prețului practicat la exportul din țara analoagă către alte țări, inclusiv către Uniune sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Uniune pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, dacă este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.

(27)

În avizul de deschidere, Comisia și-a exprimat intenția de a utiliza SUA ca țară analoagă corespunzătoare pentru a stabili valoarea normală pentru RPC, iar părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile privind oportunitatea acestei alegeri. Niciuna dintre părți nu a formulat observații sau obiecții în această privință. SUA a fost utilizată ca țară analoagă în ancheta inițială. Prin urmare, s-a considerat că SUA constituie o țară analoagă adecvată.

(28)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, valoarea normală s-a stabilit pe baza informațiilor verificate furnizate de producătorii din țara analoagă, și anume pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite pe piața internă a SUA pentru tipurile de produse despre care s-a constatat că sunt vândute în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(29)

Prin urmare, valoarea normală a fost stabilită ca fiind prețul de vânzare mediu ponderat practicat pe piața internă de producătorii cooperanți din SUA față de clienții neafiliați.

(30)

S-a verificat mai întâi, pentru fiecare dintre cei doi producători-exportatori cooperanți din SUA, dacă vânzările interne totale ale produsului similar către clienți neafiliați erau reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume dacă vânzările respective reprezentau cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produsului în cauză exportat în Uniune. Vânzările interne ale ambilor producători-exportatori din SUA au fost considerate suficient de reprezentative în cursul perioadei de anchetă.

(31)

Ulterior, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Aceasta s-a efectuat prin stabilirea pentru produsul similar vândut pe piața din SUA a proporției de vânzări interne profitabile către clienți neafiliați în cursul PAR.

(32)

Deoarece volumul vânzărilor profitabile pentru produsul similar a reprezentat mai puțin de 80 % din volumul total de vânzări ale produsului similar, valoarea normală s-a bazat pe prețul intern efectiv, calculat ca medie ponderată a vânzărilor profitabile.

(33)

Astfel cum se explică mai sus, în absența unor cantități semnificative de importuri și ținând cont de absența oricărei cooperări din partea producătorilor-exportatori din RPC, prețul de export a fost analizat pe baza datelor disponibile din statisticile exporturilor din RPC privind cantitatea și valoarea exporturilor din RPC către cele mai importante trei piețe de export (Japonia, Ucraina, Statele Unite), acestea fiind cele mai bune informații disponibile în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. Exporturile către aceste piețe reprezentau aproximativ 50 % din exporturile din RPC ale produsului care face obiectul anchetei.

(34)

Date din statisticile exporturilor din RPC au arătat că prețurile de export ale țărilor terțe menționate anterior erau mai scăzute decât valoarea normală stabilită pentru RPC. Astfel, ancheta a stabilit că, global, diferența de preț a fost cuprinsă, pe durata PAR, între 14 % și 38 %. Aceasta indică probabilitatea reapariției dumpingului la exporturile către Uniune în cazul abrogării măsurilor.

(35)

În absența altor informații privind producția și capacitățile, analiza s-a efectuat, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pe baza informațiilor din cererea de reexaminare.

(36)

Pe baza informațiilor disponibile și în absența oricăror informații contrare, capacitatea de producție din RPC a crescut cu 16 % în perioada examinată. În cursul PAR, utilizarea capacităților s-a situat la un nivel de aproximativ 72 %. Prin urmare, capacitățile neutilizate au fost importante, înregistrându-se un surplus de 700 000 de tone. Dacă ar utiliza aceste capacități, producția chineză ar putea satisface până la 23 % din consumul Uniunii.

(37)

În plus, dat fiind că se preconizează o creștere a capacităților de producție din RPC la un nivel mult mai ridicat decât cererea internă, se anticipează că o mare parte a creșterii producției va fi orientată către export.

(38)

Dat fiind că prețurile produsului care face obiectul anchetei exportat către principalele piețe de export ale RPC se situează sub valoarea normală stabilită în cursul PAR și ținând cont de capacitățile neutilizate în creștere, este probabil ca, în cazul expirării măsurilor, volumul exporturilor chineze în UE la prețuri de dumping să crească.

(39)

Ținând cont de cele de mai sus, există probabilitatea reapariției dumpingului în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(40)

În cursul PAR, produsul similar a fost fabricat de către 17 producători din Uniune. În consecință, producția acestor producători (stabilită pe baza informațiilor colectate de la producătorii cooperanți și, pentru ceilalți producători din Uniune, pe baza datelor din cererea de reexaminare) este considerată producția Uniunii în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(41)

Din acești 17 producători, 12 au cooperat pe deplin la anchetă. S-a constatat că acești 12 producători reprezintă o proporție majoră, în acest caz peste 80 %, din producția totală a Uniunii pentru produsul similar. Prin urmare, se consideră că acești 12 producători cooperanți constituie industria din Uniune, în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază, și sunt denumiți în continuare „industria din Uniune”. Ceilalți producători din Uniune sunt denumiți în continuare „ceilalți producători din Uniune”. Aceștia din urmă nu au susținut în mod activ plângerea, dar nici nu s-au opus acesteia.

(42)

În scopul analizei prejudiciului, indicatorii de prejudiciu au fost stabiliți la următoarele două niveluri:

(43)

Se constată că piața de PET din UE este caracterizată de un număr relativ ridicat de producători, care aparțin, în general, unor grupuri mai mari al căror sediu se situează în afara UE. Piața este angajată într-un proces de consolidare și a cunoscut recent o serie de preluări și de închideri. De exemplu, începând din 2009, uzinele de producție de PET Tergal Fibers (Franța), Invista (Germania) și Artenius (Regatul Unit) s-au închis, în timp ce Indorama a preluat fostele uzine Eastman din Regatul Unit și din Țările de Jos.

(44)

Consumul la nivelul Uniunii a fost stabilit utilizând volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii, datele privind volumul importurilor destinate pieței Uniunii furnizate de Eurostat și, în cazul celorlalți producători din Uniune, estimări bazate pe cererea de reexaminare.

(45)

Consumul produsului care face obiectul anchetei la nivelul Uniunii a crescut, între 2006 și PAR, cu 11 %. Mai exact, cererea aparentă a crescut în 2007 cu 8 %, a scăzut ușor între 2007 și 2008 (cu 2 puncte procentuale) și a crescut cu încă 5 puncte procentuale între 2008 și PAR.

Tabelul 1

(46)

Volumul importurilor în UE care fac obiectul dumpingului pentru produsul în cauză a rămas relativ mic și chiar a scăzut în perioada examinată. El a ajuns la 13 483 de tone în PAR, corespunzând unei cote de piață de 0,4 %. Prețurile importurilor chineze au rămas stabile între 2006 și 2008 și, apoi, au scăzut brusc la 897 EUR/tonă la nivel CIF în cursul PAR, și anume cu 12 puncte procentuale față de prețurile din 2008.

Tabelul 2

(47)

Astfel cum se menționează mai sus, la considerentele 6 și următoarele, în paralel cu prezenta reexaminare s-au efectuat o procedură antidumping și o procedură antisubvenții în ceea ce privește importurile de PET din Iran, din Pakistan și din Emiratele Arabe Unite.

(48)

Volumul importurilor din Iran, din Pakistan și din Emiratele Arabe Unite în UE a crescut semnificativ în perioada examinată și a ajuns la 304 202 tone în PAR, corespunzând unei cote de piață de 10,2 %. Prețurile acestor importuri au fost chiar mai mici decât prețurile importurilor din RPC.

Tabelul 3

(49)

Republica Coreea face obiectul unor taxe antidumping din 2000. Cu toate acestea, două societăți coreene beneficiază de o taxă antidumping egală cu zero, iar ancheta a stabilit că importurile din Republica Coreea rămân la un nivel ridicat și au crescut semnificativ în cursul perioadei examinate. Între 2006 și PAR, importurile coreene au crescut cu aproape 150 %, iar cota de piață corespunzătoare a acestora a crescut de la 3,5 % în 2006 la 7,7 % în PAR.

Tabelul 4

(50)

Prețul mediu al importurilor coreene rămâne, în general, ușor inferior prețurilor medii ale producătorilor din Uniune. Totuși, prețurile coreene au fost mai ridicate decât prețurile medii din RPC.

(51)

Volumul importurilor din alte țări terțe în UE pentru produsul în cauză a înregistrat o ușoară creștere în perioada examinată și a ajuns la 428 396 de tone în PAR, corespunzând unei cote de piață de 14,3 %. Prețurile acestor importuri sunt relativ ridicate și superioare prețurilor respective din RPC și din țările care fac obiectul anchetelor desfășurate în paralel; de asemenea, ele sunt mai mari decât nivelul mediu al prețurilor industriei din Uniune.

Tabelul 5

(52)

Din cele de mai sus se poate concluziona că importurile din alte țări terțe nu au avut niciun impact negativ asupra situației industriei din Uniune.

(53)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a analizat toți factorii și indicatorii economici care au influențat situația industriei din Uniune în perioada examinată.

(54)

Producția Uniunii a scăzut cu 4 % între 2006 și PAR. Mai exact, aceasta a crescut cu 5 %, în 2007, la aproximativ 2 570 000 de tone, dar a scăzut brusc cu 10 puncte procentuale în 2008 față de 2007 și a crescut ușor cu 1 punct procentual între 2008 și PAR, când a ajuns la aproximativ 2 300 000 de tone.

Tabelul 6

(55)

Capacitatea de producție a producătorilor din Uniune a crescut cu 15 % în perioada examinată. Mai precis, creșterea a fost de 1 % în 2007, apoi de alte 5 puncte procentuale în 2008 și de încă 9 puncte procentuale în PAR.

Tabelul 7

(56)

Rata de utilizare a capacității a fost de 83 % în 2006, a crescut la 87 % în 2007, dar a scăzut ulterior la 75 % în 2008 și la numai 69 % în PAR. Rata utilizării în scădere în 2008 și în PAR reflectă o scădere a producției și o mărire a capacității de producție în această perioadă.

(57)

Volumul vânzărilor producătorilor din Uniune către clienți neafiliați de pe piața Uniunii a scăzut ușor în perioada examinată. Vânzările au crescut cu 5 % în 2007 dar, în anul următor, au scăzut ușor sub nivelul din 2006, iar în PAR erau cu 3 % mai mici decât în 2006, ridicându-se la aproximativ 2 100 000 de tone. Ținând seama de volumul limitat al stocurilor, evoluția vânzărilor reflectă îndeaproape evoluția producției.

Tabelul 8

(58)

În cursul perioadei examinate, producătorii din Uniune au pierdut 10 puncte procentuale din cota lor de piață, care a trecut de la 85 % în 2006 la 75 % în cursul PAR. Această pierdere în ceea ce privește cota de piață reflectă faptul că, în pofida creșterii consumului, vânzările realizate de industria din Uniune au scăzut cu 3 % în perioada examinată. Se precizează că această tendință descrescătoare a fost constatată, de asemenea, pentru producătorii din Uniune eșantionați.

Tabelul 9

(59)

Între 2006 și PAR, în timp ce consumul din Uniune a crescut cu 11 %, volumul vânzărilor efectuate de producătorii din Uniune pe piața Uniunii a scăzut cu 3 %, iar cota de piață a acestora a scăzut cu 10 puncte procentuale. Se concluzionează, așadar, că producătorii din Uniune nu au putut profita deloc de creșterea pieței.

(60)

Nivelul de ocupare a forței de muncă pentru producătorii din Uniune prezintă o scădere de 15 % între 2006 și PAR. Mai precis, numărul de persoane încadrate în muncă a scăzut, în mod semnificativ, de la 2 400 în 2006 la 2 100 în 2007 sau cu 13 %, și a rămas aproape de acest nivel în 2008 și în PAR. Scăderea din 2007 reflectă eforturile de restructurare depuse de o serie de producători din UE.

Tabelul 10

(61)

Productivitatea forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată ca producție (tone) pe salariat pe an, a crescut cu 12 % în perioada examinată. Aceasta reflectă faptul că producția a diminuat mai lent decât nivelul ocupării forței de muncă, indicând astfel un spor de eficacitate al producătorilor din Uniune. Acest fapt este evident în special în 2007, când producția a crescut, în timp ce nivelul ocupării forței de muncă a scăzut, iar productivitatea a fost cu 21 % mai ridicată decât în 2006.

Tabelul 11

(62)

Prețurile de vânzare medii anuale ale producătorilor din Uniune pe piața Uniunii către clienți neafiliați au rămas stabile între 2006 și 2008 la aproximativ 1 100 EUR/tonă. În PAR, prețul de vânzare anual mediu a scăzut cu 12 %, ajungând la 977 EUR/tonă. Prețul de vânzare anual mediu nu reflectă fluctuațiile lunare sau chiar zilnice ale prețului PET pe piața europeană (și mondială), dar este considerat ca fiind suficient pentru a indica tendința în cursul perioadei examinate. În mod normal, prețurile de vânzare ale PET urmează tendințele prețurilor principalelor sale materii prime (în special PTA – acid tereftalic purificat și MEG – monoetilenglicol), deoarece acestea reprezintă până la 80 % din costul total al PET.

Tabelul 12

(63)

Se amintește că, ținând cont de volumul în prezent foarte redus al importurilor de PET din RPC, nu s-a efectuat niciun calcul privind dumpingul. Cu toate acestea, astfel cum se menționează la considerentul 39, s-a stabilit probabilitatea reapariției dumpingului pe baza prețurilor din țările terțe și a capacității în exces. În privința redresării după practicile anterioare de dumping, este important să se reamintească faptul că, după instituirea măsurilor antidumping definitive asupra importurilor din RPC, industria din Uniune s-a confruntat cu importuri subvenționate din Iran, Pakistan și Emiratele Arabe Unite, care au determinat instituirea unor măsuri compensatorii provizorii în iunie 2010 (11). Prin urmare, nu s-a putut constata o redresare reală după practicile anterioare de dumping și se consideră că industria din Uniune rămâne vulnerabilă la efectul prejudiciabil al oricăror importuri la prețuri de dumping pe piața Uniunii.

(64)

Între 2006 și PAR, nivelul stocurilor finale ale producătorilor eșantionați a scăzut cu 22 %. Se observă că stocurile reprezintă mai puțin de 5 % din producția anuală și, în consecință, relevanța acestui indicator în cadrul analizei prejudiciului este limitată.

Tabelul 13

(65)

Costul anual al forței de muncă a crescut cu 11 % între 2006 și 2007, înainte de a scădea cu 2 puncte procentuale în 2008 față de 2007 și cu încă 9 puncte procentuale în PAR față de 2008, atingând același nivel din 2006. În ansamblu, costurile forței de muncă au rămas, deci, stabile.

Tabelul 14

(66)

În perioada examinată, rentabilitatea vânzărilor produsului similar efectuate de producătorii eșantionați pe piața Uniunii către clienții neafiliați, exprimată ca procentaj din vânzările nete, a rămas negativă și chiar a scăzut de la – 6,9 % la – 7,5 %. Mai exact, situația în privința rentabilității producătorilor eșantionați s-a îmbunătățit în 2007, atunci când pierderile nete au reprezentat doar – 1,5 % din vânzările nete, însă pierderile au crescut rapid, în 2008, la – 9,3 %. Situația s-a îmbunătățit ușor în PAR.

Tabelul 15

(67)

Randamentul investițiilor (denumit în continuare „RI”), exprimat ca profit în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor, a urmat, în linii mari, evoluția rentabilității. Acesta a crescut de la un nivel de – 9,6 % în 2006 până la – 3,1 % în 2007. A scăzut la – 16,8 % în 2008 și a crescut din nou în PAR, la – 12,3 %. În ansamblu, randamentul investițiilor a rămas negativ și a scăzut cu 2,7 puncte procentuale în perioada examinată.

(68)

Fluxul de numerar net provenit din activitățile de exploatare a fost negativ în 2006, de – 18,5 milioane EUR. El s-a îmbunătățit în mod semnificativ în 2007, când a devenit pozitiv, atingând 19,5 milioane EUR, dar a scăzut mult în 2008 (– 42 milioane EUR) înainte de a atinge rezultatul negativ de – 11 milioane EUR în PAR. În ansamblu, fluxul de numerar s-a îmbunătățit în perioada examinată, chiar dacă a rămas negativ.

(69)

Nu există niciun indiciu că industria din Uniune ar fi întâmpinat dificultăți pentru mobilizarea de capital, în special pentru că un anumit număr de producători fac parte din grupuri mai mari.

Tabelul 16

(70)

Investițiile anuale ale întreprinderilor eșantionate în producția produsului similar au scăzut cu 34 % între 2006 și 2007, cu încă 59 de puncte procentuale între 2007 și 2008 și apoi au scăzut ușor în PAR față de 2008. În ansamblu, investițiile au scăzut cu 96 % în perioada examinată. Această scădere importantă a investițiilor se explică în parte prin faptul că în 2006 și în 2007 au fost achiziționate noi linii de producție cu scopul de a crește capacitatea.

Tabelul 17

(71)

Se consideră că nivelul scăzut al investițiilor în 2008 și în PAR este rezultatul actualei situații financiare vulnerabile a industriei din Uniune.

(72)

Analiza datelor macroeconomice indică faptul că producătorii din Uniune și-au diminuat producția și vânzările în perioada examinată. Chiar dacă reducerea constatată nu a fost dramatică în sine, aceasta trebuie analizată în contextul cererii crescute din perioada cuprinsă între 2006 și PAR, care a determinat scăderea cotei de piață a producătorilor din Uniune cu 10 puncte procentuale, la 75 %.

(73)

În același timp, indicatorii microeconomici relevanți arată o deteriorare clară a situației economice a producătorilor eșantionați din Uniune. Rentabilitatea și randamentul investițiilor au rămas la valori negative și, în ansamblu, au continuat să scadă între 2006 și PAR. Fluxul de numerar, în pofida unei evoluții generale pozitive, a rămas, de asemenea, negativ în PAR.

(74)

Ținând cont de cele de mai sus, se concluzionează că industria din Uniune a continuat să sufere prejudicii materiale în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază și că situația sa este foarte fragilă și vulnerabilă, fiind departe de nivelurile care s-ar putea preconiza în cazul unei redresări după prejudiciul constatat în ancheta inițială.

(75)

Astfel cum se concluzionează la considerentul 38 de mai sus, producătorii-exportatori din RPC dețin capacități neutilizate semnificative și un potențial clar de creștere a volumului exporturilor către piața Uniunii.

(76)

Prețurile de export CIF către țările terțe pentru PET originar din RPC au fost mai scăzute decât prețurile medii ale industriei din Uniune în PAR. Se precizează că diferența nu era semnificativă și că, dat fiind că acestor importuri li se aplică o taxă vamală convențională și anumite costuri postimport, ele nu ar fi subcotat prețurile industriei din Uniune preponderente în PAR. Trebuie însă precizat că informațiile din procedurile antisubvenții desfășurate în paralel menționate la considerentul 6 arată că prețurile practicate de industria din Uniune în PAR au scăzut în mod semnificativ ca urmare a importurilor subvenționate din Iran, din Pakistan și din EAU. Astfel, faptul că nu a existat o subcotare efectivă în PAR nu înseamnă că, în cazul în care importurile din RPC ar reapărea, nivelurile prețurilor lor nu ar fi prejudiciabile.

(77)

Într-adevăr, o comparație între prețurile efective de import din RPC și nivelul de preț neprejudiciabil a arătat că importurile din RPC ar subcota prețurile de referință (neprejudiciabile) ale industriei din Uniune. Prin urmare, în absența oricăror taxe antidumping asupra importurilor originare din RPC, orice creștere a volumului importurilor din RPC care fac probabil obiectul unui dumping ar exercita o presiune și mai puternică asupra prețurilor industriei din Uniune și ar cauza prejudicii.

(78)

În plus, ținând cont de capacitățile neutilizate existente în RPC în ceea ce privește PET, precum și de probabilitatea ridicată ca exportatorii din RPC să încerce să își recâștige cotele de piață pierdute, este foarte probabil ca abrogarea măsurilor să determine scăderea prețurilor de export. Aceasta ar cauza creșterea presiunii asupra prețurilor, determinând alte efecte negative asupra industriei din Uniune, aflată într-o situație de vulnerabilitate și de prejudicii materiale.

(79)

Deși efectul importurilor din RPC asupra stării precare actuale a industriei din Uniune a fost limitat datorită nivelurilor scăzute de importuri în perioada examinată, este foarte probabil că abrogarea măsurilor ar modifica această situație. Într-adevăr, dacă măsurile ar fi abrogate și industria din Uniune ar fi expusă unui volum crescut de importuri la prețuri de dumping din RPC, aceasta ar determina o agravare a situației sale financiare deja precare și pierderi și mai mari.

(80)

Pe această bază, se concluzionează că abrogarea măsurilor împotriva RPC ar conduce, cel mai probabil, la continuarea prejudiciului pentru industria din Uniune.

(81)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a analizat dacă menținerea măsurilor antidumping existente ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe o apreciere a tuturor intereselor implicate. Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(82)

Trebuie reamintit că în ancheta inițială s-a considerat că adoptarea măsurilor nu era contrară interesului Uniunii. În plus, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare, prin care se analizează o situație în care măsuri antidumping sunt deja în vigoare, permite evaluarea oricărui impact negativ necorespunzător asupra părților vizate de măsurile antidumping în vigoare.

(83)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind probabilitatea unei continuări sau reapariții a dumpingului prejudiciabil, au existat motive incontestabile care ar putea determina că în acest caz particular menținerea măsurilor nu este în interesul Uniunii.

(84)

Continuarea măsurilor antidumping pentru importurile din țara în cauză ar determina creșterea posibilității ca industria din Uniune să atingă un nivel rezonabil de rentabilitate, deoarece cu ajutorul lor s-ar evita ca industria din Uniune să fie eliminată de pe piață ca urmare a volumului important al importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Există într-adevăr o probabilitate evidentă de dumping prejudiciabil în cantități substanțiale, la care industria din Uniune nu ar putea face față. Prin urmare, menținerea măsurilor antidumping actuale ar continua să fie avantajoasă pentru industria din Uniune.

(85)

În consecință, se concluzionează că menținerea măsurilor antidumping împotriva RPC ar fi, în mod clar, în interesul industriei din Uniune și al altor producători din Uniune.

(86)

Astfel cum se indică mai sus, numai un agent de import a transmis unele informații în cadrul exercițiului de eșantionare. Acest agent s-a opus ferm oricărei continuări a măsurilor, deși nu a declarat importuri din RPC. Prin urmare, se concluzionează că menținerea măsurilor împotriva importurilor din RPC nu va avea niciun impact semnificativ asupra activității acestui agent.

(87)

Niciun alt importator nu a transmis informații relevante. Având în vedere că importurile originare din alte țări cu privire la care, la ora actuală, sunt în vigoare măsuri antidumping nu au fost întrerupte și că sunt disponibile importuri din țări în care nu există măsuri antidumping (de exemplu Oman, SUA, Brazilia), se consideră că importatorii pot continua să se aprovizioneze din surse alternative.

(88)

Având în vedere că nu există niciun element de probă care să sugereze că măsurile în vigoare au afectat în mod considerabil importatorii, se concluzionează că importatorii din Uniune nu vor fi afectați în mod semnificativ de continuarea măsurilor.

(89)

Trei furnizori de materii prime (doi de PTA și unul de MEG) au cooperat la anchetă, răspunzând la chestionar în termenul stabilit. Numărul persoanelor angajate în unitățile de producție din Europa și implicate în producția de PTA/MEG era în jur de 700.

(90)

Producătorii de PTA cooperanți comercializează aproximativ 50 % din achizițiile de PTA ale producătorilor din Uniune eșantionați. Producătorii de PTA sunt deosebit de dependenți de situația producătorilor de PET, care sunt principalii lor clienți. Prețurile scăzute ale PET determină prețuri mai scăzute pentru PTA și marje mai mici pentru producătorii de PTA. În consecință, se consideră că instituirea de măsuri pentru importurile de PET care fac obiectul unui dumping ar fi benefică pentru producătorii de PTA.

(91)

Pentru furnizorul de MEG cooperant, MEG reprezintă mai puțin de 10 % din cifra sa totală de afaceri. Trebuie remarcat faptul că PET nu reprezintă singura utilizare posibilă și nici măcar utilizarea principală a MEG și că producătorii de MEG sunt mai puțin dependenți de situația industriei de PET. Cu toate acestea, dificultățile industriei de PET pot avea un impact limitat asupra furnizorilor de MEG, cel puțin pe termen scurt sau mediu.

(92)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că o continuare a măsurilor asupra importurilor din RPC ar fi în interesul furnizorilor de materie primă.

(93)

PET care face obiectul prezentei proceduri [și anume cu un indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, denumit „bottle grade” (tip utilizat pentru fabricarea sticlelor)] este utilizat mai ales pentru fabricarea sticlelor pentru apă și alte băuturi. Utilizarea sa pentru a produce alte ambalaje (pentru produse alimentare solide sau detergenți) și pentru a produce folii se dezvoltă, dar rămâne relativ limitată. Sticlele din PET sunt produse în două etape: (i) întâi se realizează o preformă prin injectarea PET și (ii) ulterior preforma este încălzită și transformată în sticlă prin suflare. Fabricarea sticlelor poate fi un proces integrat (și anume aceeași societate cumpără PET, fabrică o preformă și o transformă în sticlă, prin suflare) sau limitat la cea de-a doua etapă (suflarea de la preformă la sticlă). Preformele sunt destul de ușor de transportat, deoarece sunt mici și dense, în timp ce sticlele goale sunt instabile și, din cauza dimensiunilor, transportarea lor este foarte costisitoare.

(94)

Sticlele din PET sunt umplute cu apă și/sau alte băuturi de către societățile de îmbuteliere („agenți de îmbuteliere”). Agenții de îmbuteliere sunt adesea implicați în sectorul PET, fie în cadrul unor contracte de furnizare pe bază de comandă („tolling agreements”) cu prelucrători subcontractați și/sau producători de sticle în numele cărora negociază prețurile pentru PET cu producătorul („soft tolling”) sau chiar cumpără PET pentru propriile lor sticle („hard tolling”).

(95)

În consecință, se pot distinge două categorii de utilizatori:

(96)

Peste 70 de utilizatori au fost contactați în cadrul acestei anchete, dar numai șapte dintre aceștia (prelucrători și îmbuteliatori) au decis să coopereze completând un chestionar.

(97)

S-a stabilit că utilizatorii cooperanți au importat numai cantități neglijabile de PET din țara în cauză, aprovizionându-se în special de la producătorii din Uniune și/sau din alte țări.

(98)

Dat fiind că sursele alternative de aprovizionare continuă să existe și că în prezent utilizatorii importă din RPC numai cantități foarte limitate ale produsului în cauză, se concluzionează că o continuare a măsurilor împotriva importurilor din RPC nu va avea niciun efect negativ semnificativ asupra utilizatorilor din Uniune.

(99)

În urma comunicării faptelor și considerațiilor esențiale pe baza cărora s-a preconizat să se recomande menținerea măsurilor existente, unele părți interesate, în special utilizatori, și-au prezentat punctele de vedere.

(100)

Producătorii din Uniune care au solicitat reexaminarea au fost în general de acord cu constatările anchetei și în special cu concluziile privind interesul Uniunii.

(101)

Pe de altă parte, șapte utilizatori și o asociație de utilizatori s-au opus ferm reinstituirii măsurilor antidumping actuale, afirmând că există deficiențe și inexactități importante în constatările Comisiei privind interesul Uniunii; ei nu au prezentat însă elemente care să le susțină afirmațiile.

(102)

Dată fiind lipsa oricăror elemente care să susțină afirmațiile privind inexactitatea constatărilor Comisiei, aceste afirmații sunt respinse pe motiv că sunt neîntemeiate.

(103)

În urma comunicării constatărilor, și agentul de import cooperant s-a opus ferm reinstituirii măsurilor.

(104)

Această parte interesată a afirmat că nu a fost luat în considerare în mod corespunzător de către Comisie interesul sectorului utilizatorilor de PET, despre care se susține că ar suferi de pe urma oricărei creșteri de preț a PET, deoarece nu au posibilitatea de a repercuta nicio creștere a costurilor.

(105)

În acest context, trebuie precizat că partea interesată nu a reușit să demonstreze modul concret în care menținerea unor măsuri deja existente ar putea determina o creștere a prețului PET pe piața din Uniune și nivelul unei astfel de creșteri.

(106)

Se reamintește și că, ținând cont de cooperarea relativ redusă a utilizatorilor la această anchetă, dosarul nu conține informații care să demonstreze că o continuare a măsurilor ar avea efecte disproporționate asupra utilizatorilor.

(107)

Prin urmare, pe baza informațiilor disponibile, se consideră că menținerea măsurilor nu va avea niciun efect negativ disproporționat asupra nivelului prețurilor PET din UE și, prin urmare, afirmația agentului de import privind impactul negativ asupra utilizatorilor se respinge.

(108)

Conform aceleiași părți interesate, Comisia nu a examinat impactul menținerii măsurilor actuale asupra întreprinderilor de ambalaje din PET și că, prin urmare, analiza interesului Uniunii este incompletă și incorectă.

(109)

În acest context, se amintește că, în urma inițierii acestei reexaminări, numai șapte utilizatori s-au făcut cunoscuți, iar informațiile disponibile în cadrul acestei proceduri nu au permis analiza interesului acestui subgrup de utilizatori din Uniune.

(110)

Observațiile transmise după comunicarea constatărilor, inclusiv observațiile din partea întreprinderilor de ambalare, nu erau fundamentate (astfel cum se indică la considerentele 101 și 102 de mai sus) și nu au putut fi utilizate pentru o analiză mai aprofundată în legătură cu industria de ambalare.

(111)

Luând în considerare toți factorii de mai sus, se concluzionează că nu există motive convingătoare împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(112)

Toate părțile au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora s-a preconizat recomandarea menținerii măsurilor existente. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată formula observații în urma acestei comunicări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător atunci când erau întemeiate.

(113)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de PET originar din RPC ar trebui menținute. Se reamintește că aceste măsuri constau în taxe specifice.

(114)

Nivelurile individuale ale taxelor antidumping pentru anumite societăți, specificate în prezentul regulament, sunt aplicabile numai importurilor produsului în cauză fabricat de societățile respective și, prin urmare, de entitățile juridice menționate. Importurile produsului în cauză fabricat de orice altă societate ale cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod specific la articolul 1 alineatul (2), inclusiv de către entitățile afiliate societăților specific menționate, nu pot beneficia de aceste niveluri și urmează să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(115)

Orice cerere privind aplicarea acestor niveluri individuale ale taxei antidumping (de exemplu, ca urmare a unei schimbări a denumirii entității sau ca urmare a stabilirii unor noi entități de producție sau vânzări) trebuie să fie adresată imediat Comisiei (12), împreună cu toate informațiile aferente, în special orice modificări ale domeniului de activitate al societății legate de producție, vânzări interne și la export asociate cu, de exemplu, schimbarea denumirii sau modificarea entităților de vânzare și producție. După caz, regulamentul va fi modificat în consecință prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei,