27.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 137/7

(1)

La 26 aprilie 2010 Consiliul a examinat programul de stabilitate actualizat al Austriei pentru perioada 2009-2013.

(2)

Criza financiară și economică internațională a împins economia austriacă în cea mai profundă recesiune din istoria postbelică. În Austria, încetinirea creșterii a fost cauzată în primul rând de scăderea exporturilor, care reflectă prăbușirea comerțului mondial, și contractarea investițiilor fixe, ca urmare a scăderii cererii și a înăspririi condițiilor de pe piața de creditare. În general, în conformitate cu cele mai recente estimări oficiale, PIB-ul a scăzut cu aproximativ 3,6 % (2) în 2009. Industria producătoare orientată puternic spre exporturi a avut cel mai mult de suferit.

Creșterea consumului privat, cu toate că a avut un nivel cu mult mai scăzut decât în anii precedenți, a devenit un factor de stabilizare. Prețurile de consum au crescut cu numai 0,4 % în 2009, în principal ca urmare a unor efecte de bază puternice ale scăderii prețurilor la combustibili și la păcură și a presiunii puternice în sens descendent asupra marjelor de profit determinate de condițiile slabe ale cererii. Pe măsură ce recesiunea a început să își pună amprenta asupra pieței forței de muncă, nivelul ocupării forței de muncă a scăzut cu 1,4 % în 2009, determinând o creștere a ratei șomajului până la 5,0 % (de la 3,8 % în anul precedent). Ca răspuns, guvernul austriac a adoptat un pachet substanțial de stimulare fiscală discreționară, în conformitate cu planul european de redresare economică (PERE). Ca urmare a măsurilor de stimulare și a funcționării stabilizatorilor automați, finanțele publice au suferit o deteriorare semnificativă, nivelul deficitului public general ajungând la 3,5 % din PIB (în creștere de la 0,4 % din PIB în 2008), iar al datoriei publice la 66,5 % din PIB în 2009. Consiliul a decis la data de 2 decembrie 2009 că există un deficit excesiv în Austria și a emis o recomandare de corectare a deficitului până în 2013. Cu toate că înaintea crizei Austria deținea o poziție bugetară aproape echilibrată, deteriorarea semnificativă a finanțelor publice necesită adoptarea unor măsuri de consolidare considerabile.

(3)

Deși declinul constatat al PIB-ului real în contextul crizei este în mare măsură ciclic, nivelul producției potențiale a fost la rândul său influențat negativ. De asemenea, criza poate afecta și creșterea potențială pe termen mediu prin investiții mai mici, prin limitarea accesului la creditare și prin creșterea șomajului structural. Mai mult, impactul crizei economice accentuează efectele negative ale îmbătrânirii populației asupra producției potențiale și asupra sustenabilității finanțelor publice. În acest context va fi esențială accelerarea ritmului reformelor structurale în scopul susținerii creșterii potențiale. În special, în cazul Austriei este important să se apeleze la reforme în domeniul ofertei de forță de muncă (în special prin îmbunătățirea suplimentară a stimulentelor pentru continuarea activității lucrătorilor în vârstă) și al învățământului (prin îmbunătățirea rezultatelor pentru tinerii dezavantajați).

(4)

Scenariul macroeconomic aflat la baza programului de stabilitate din ianuarie 2010 prevede o reluare a creșterii PIB-ului real de la – 3,4 % în 2009 la 1,5 % în perioada 2010-2011 și la aproximativ 2 % ulterior. Evaluat pe baza informațiilor disponibile în prezent (3), scenariul menționat se prezintă relativ optimist pentru 2010 și pare să se bazeze pe ipoteze de creștere plauzibile pentru perioada 2011-2013. Diferența de creștere preconizată pentru 2010 este generată de contribuția mai mare din exporturi nete, menționată în program, față de nivelul cuprins în previziunile serviciilor Comisiei din toamna anului 2009. Previziunile programului cu privire la inflație par realiste.

(5)

Programul estimează un deficit public general de 3,5 % din PIB în 2009. Deteriorarea semnificativă de la un deficit de 0,4 % din PIB în 2008 reflectă în mare măsură impactul crizei asupra finanțelor publice, dar a fost, de asemenea, cauzată de măsurile de stimulare în valoare de 1½ % din PIB, adoptate de guvern în conformitate cu PERE. Majoritatea măsurilor de stimulare fiscală introduse în 2009 au fost de natură permanentă (aproximativ 1,3 % din PIB în 2009, față de nivelul de 0,2 % din PIB reprezentat de măsuri temporare). În conformitate cu strategia de ieșire susținută de Consiliu și în vederea corectării deficitului excesiv până în 2013 și a revenirii la o poziție sustenabilă a finanțelor publice, orientarea fiscală va rămâne axată pe acțiuni de sprijin în 2010, fiind urmată de impunerea unei discipline fiscale stricte începând cu 2011.

(6)

În conformitate cu programul, valoarea nominală a deficitului public general va crește de la 3,5 % în 2009 la 4,7 % în 2010. Programul nu prevede aproape nicio variație a ratei cheltuielilor în 2010, deteriorarea de peste 1 % din PIB provenind aproape exclusiv din evoluția veniturilor. Actualizarea nu prezintă măsuri suplimentare față de cele deja cunoscute la data celei mai recente examinări a situației Austriei în cadrul procedurii de deficit excesiv, aspect care este conform cu recomandarea Consiliului potrivit căreia „în 2010 autoritățile austriece ar trebui să pună în aplicare măsurile bugetare conform planului”.

Deteriorarea preconizată este în parte generată de funcționarea liberă a stabilizatorilor automați și în parte de anumite măsuri discreționare. În special, o parte din măsurile cuprinse în reforma fiscală din 2009, și anume scutirile pentru familiile cu copii și reducerile de impozite pentru persoanele care desfășoară activități independente, intră în vigoare abia în 2010 și se preconizează că acestea vor atrage costuri asupra bugetului estimate la aproximativ ¼ % din PIB. Dispozițiile privind deprecierea accelerată, adoptate în ianuarie 2009, vor atrage o presiune suplimentară asupra bugetului de aproximativ 0,1 % din PIB. Se previzionează o orientare fiscală expansionistă, întrucât deteriorarea soldului nominal este reflectată într-o creștere cu 1¼ % din PIB a soldului ajustat ciclic și structural recalculat de serviciile Comisiei pe baza informațiilor din program, în conformitate cu metodologia adoptată de comun acord. Această variație este diferită de cea explicată prin informațiile privind măsurile discreționare puse în aplicare în 2010 (abordarea ascendentă) estimate de serviciile Comisiei la aproximativ ½ % din PIB. O parte din neconcordanța menționată se poate explica prin efectele negative de componență, motoarele de creștere deplasându-se către exporturile nete și efectele întârziate asupra veniturilor din impozitul pe profit.

(7)

Principalul obiectiv al strategiei bugetare pe termen mediu îl reprezintă aducerea deficitului sub valoarea de referință de 3 % din PIB până la finalul orizontului de timp al programului, în conformitate cu recomandarea Consiliului emisă la 2 decembrie 2009 în temeiul articolului 126 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Programul prevede o consolidare semnificativă și distribuită uniform în perioada 2011-2013. Se estimează o scădere a soldului structural de la nivelul de 3,9 % din PIB în 2010 la 2,2 % din PIB în 2013, care corespunde unui efort fiscal mediu anual puțin sub ¾ % din PIB pentru perioada 2011-2013. Se estimează o trecere a soldului primar structural de la un deficit de 1¼ % din PIB în 2010 la un excedent de ¾ % din PIB în 2013. Programul prevede că ponderea veniturilor în PIB va rămâne în mare măsură neschimbată între 2010 și 2013 și că urmează să se realizeze consolidarea în special în ceea ce privește cheltuielile.

Cu toate acestea, singura măsură prevăzută în program pentru a sprijini consolidarea planificată este o scădere a cheltuielilor din sectorul îngrijirilor medicale de ordinul a aproximativ 1,7 miliarde de euro între 2010 și 2013, asupra căreia au convenit guvernul federal și fondurile de sănătate publică. Întrucât economiile convenite sunt în valoare de aproximativ 0,6 % din PIB, această măsură prevede mai puțin de o treime din consolidarea prevăzută între 2010 și 2013. Obiectivul pe termen mediu (OTM) al Austriei îl reprezintă realizarea unui buget echilibrat. Date fiind cele mai recente previziuni și nivelul datoriei, OTM-ul reflectă în mod foarte adecvat obiectivele pactului. Cu toate acestea, programul nu prevede îndeplinirea OTM-ului în cadrul orizontului programului.

(8)

Rezultatele bugetare s-ar putea dovedi inferioare previziunilor din cadrul programului pentru anul 2011 și ulterior. În timp ce previziunile privind veniturile din actualizare rămân realiste, consolidarea planificată cu privire la cheltuieli este susținută numai parțial de măsuri. Alte riscuri specifice sunt legate de garanțiile bancare aprobate de guvern pentru sprijinirea sectorului financiar, garanții care, dacă ar fi mobilizate, ar conduce la creșterea deficitului și a datoriei. Însă este posibil ca, în viitor, statul să recupereze o parte din costurile aferente sprijinului acordat de guvern sectorului financiar. Posibila introducere a unui impozit special pe tranzacțiile bancare începând cu 2011, care ar putea genera venituri de aproximativ 0,2 % din PIB, reprezintă un mic factor de risc pozitiv.

(9)

Datoriile publice brute sunt estimate la 66,5 % din PIB în 2009, în creștere față de nivelul de 62,5 % din anul precedent. Pe lângă creșterea deficitului și reducerea creșterii PIB-ului, la creșterea ratei datoriei a contribuit și o ajustare stoc-flux semnificativă, care reflectă în principal operațiunile de salvare a băncilor. Rata datoriei publice brute s-a situat peste valoarea de referință din tratat în 2009 și are o tendință de creștere pe întreaga perioadă de programare. Se previzionează o creștere a ratei datoriei cu 7,8 puncte procentuale pe întreaga perioadă de programare, determinată în principal de menținerea nivelului ridicat al deficitelor publice. Pe lângă posibilitatea ca deficitele să depășească nivelurile estimate după 2011, evoluția ratei datoriei este expusă unor riscuri generate, în special, de incertitudinile legate de costul funcționării pe viitor a celei de-a cincea bănci ca mărime a țării, Hypo Group Alpe Adria (naționalizată în decembrie 2009) și de garanțiile de stat emise pentru datoriile Autorității austriece pentru autostrăzi (ASFINAG) și ale Căilor ferate federale austriece (ÖBB).

(10)

Previziunile în privința datoriei publice pe termen mediu, care presupun o revenire treptată a PIB-ului la ratele de creștere prevăzute înainte de criză și o întoarcere a ponderii impozitelor la nivelurile dinaintea crizei, incluzând creșterea conform previziunilor a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populației și creșterea conform previziunilor a ratelor reale ale dobânzilor, arată că strategia bugetară prezentată în program, luată ca atare, fără alte modificări la nivel de politici, ar fi aproape suficientă pentru a stabiliza ponderea datoriei în PIB până în 2020.

(11)

Impactul bugetar pe termen lung al îmbătrânirii populației din Austria se situează puțin sub media din UE, fiind preconizată doar o creștere ușoară, pe termen lung, a cheltuielilor cu pensiile ca procent din PIB. Poziția bugetară din 2009 estimată în program accentuează impactul bugetar al îmbătrânirii populației. Realizarea pe termen mediu a unor excedente primare ar contribui la reducerea riscurilor la adresa sustenabilității finanțelor publice, care au fost estimate drept medii în cadrul Raportului Comisiei privind sustenabilitatea din 2009 (4).

(12)

Cadrul bugetar intern existent, având la bază legea egalizării fiscale („Finanzausgleichsgesetz”) și pactul de stabilitate internă prezintă un grad destul de ridicat de complexitate și o lipsă de transparență. Acesta prevede nu numai o cheie fixă de distribuție a veniturilor provenite din majoritatea impozitelor individuale între diferitele niveluri teritoriale, ci și o repartizare a competențelor între diferite niveluri ale administrației, în numeroase domenii. Responsabilitățile privind colectarea și utilizarea veniturilor pentru numeroase activități nu sunt atribuite în cadrul aceluiași nivel al administrației publice. În forma în care se prezintă, sistemul nu încurajează cea mai eficientă utilizare a resurselor. Cu toate acestea, Austria s-a angajat recent într-o reformă de amploare a legii privind cadrul bugetar la nivel federal.

Prima parte a reformei, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2009, a instituit un nou cadru multianual pentru cheltuieli cu plafoane fixe (pentru aproximativ 80 % din cheltuielile totale) stabilite pentru patru ani consecutivi, pe o bază mobilă. Se preconizează că această măsură va împiedica efectuarea de cheltuieli prociclice și va îmbunătăți eficacitatea stabilizatorilor automați. A doua parte, adoptată deja din punct de vedere juridic, care trebuie să intre în vigoare în 2013, presupune introducerea unui cadru bugetar bazat pe rezultate și modernizarea sistemului contabil al administrației publice și a previziunilor pe termen lung.

(13)

Există posibilitatea sporirii eficienței în mai multe domenii ale cheltuielilor publice ale Austriei, în special în ceea ce privește sistemul de îngrijiri medicale și învățământul, unde performanțele Austriei sunt comparabile cu media pentru țările UE sau ușor sub acest nivel, dar adesea cu atragerea unor costuri mai mari. Unul dintre motivele care explică aceste discrepanțe este reprezentat de suprapunerea sus-menționată a responsabilităților administrative și în materie de finanțare ale celor trei niveluri ale administrației publice. Programul pentru 2010 prezintă economiile planificate pentru sectorul îngrijirilor medicale, în valoare de aproximativ 0,6 % din PIB pentru perioada 2010-2013. În plus, acesta afirmă că s-a creat un grup de lucru la nivel de experți în vederea identificării metodelor de îmbunătățire a eficienței cheltuielilor publice în multe domenii. Cu toate acestea, actualizarea nu prezintă nicio nouă propunere legislativă concretă ca fiind iminentă.

(14)

Per ansamblu, în 2010 strategia bugetară stabilită în program este conformă cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7). Cu toate acestea, începând cu 2011, luând în considerare riscurile, strategia bugetară ar putea să nu fie conformă cu recomandarea Consiliului emisă în temeiul articolului 126 alineatul (7). În special, strategia prevede reducerea deficitului la 2,7 % din PIB – și, prin urmare, corectarea deficitului excesiv până în 2013 și un efort fiscal mediu anual puțin sub ¾ % din PIB pentru perioada 2011-2013, dar, având în vedere riscurile, este posibil ca acest efort fiscal să nu fie suficient. Traiectoria de consolidare prezentată în program pentru perioada începând cu 2011 nu este susținută de măsuri corespunzătoare. În plus, strategia bugetară nu este suficientă pentru a readuce ponderea datoriei în PIB pe o traiectorie descendentă.

(15)

În ceea ce privește cerințele prevăzute în codul de conduită pentru prezentarea de date pentru programele de stabilitate și de convergență, programul furnizează toate datele obligatorii, precum și majoritatea datelor opționale (5). În cadrul recomandărilor sale emise în temeiul articolului 126 alineatul (7) la 2 decembrie 2009 în vederea încetării situației de deficit excesiv, Consiliul a adresat, de asemenea, Austriei invitația de a înainta un raport privind progresele realizate în punerea în aplicare a recomandărilor Consiliului într-un capitol separat în actualizările programelor de stabilitate. Secțiunea respectivă a actualizării programului furnizează doar informații foarte limitate asupra modului în care guvernul austriac plănuiește realizarea de progrese în punerea în aplicare a recomandării Consiliului.

(i)

să materializeze măsurile considerate necesare pentru a susține consolidarea planificată începând cu anul 2011, pentru a atinge efortul fiscal mediu anual recomandat de ¾ % din PIB și pentru a reduce deficitul public general sub valoarea de referință de 3 % din PIB până în 2013 și să valorifice orice oportunitate în plus față de eforturile fiscale, astfel cum se prevede în recomandarea PDE, inclusiv cele care decurg din condiții economice mai bune, pentru a accelera reducerea ponderii datoriei publice brute către valoarea de referință de 60 % din PIB;

(ii)

să îmbunătățească în continuare cadrul bugetar în vederea consolidării disciplinei fiscale la toate nivelurile administrației, printr-o mai mare transparență și responsabilizare, în special prin alinierea responsabilităților legislative, administrative și de finanțare între diversele niveluri ale administrației și prin consolidarea mecanismelor de punere în aplicare în conformitate cu pactul de stabilitate internă.