13.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 297/9

(1)

Decizia 2002/167/CE a Consiliului din 18 februarie 2002 (2) a autorizat Portugalia să aplice o rată redusă a accizei pentru romul și lichiorurile produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Madeira și pentru lichiorurile și rachiul produse și consumate pe plan local în regiunea autonomă Azore. Aplicarea unei rate reduse a accizei la aceste produse a fost considerată necesară pentru supraviețuirea industriei locale care produce și comercializează aceste produse. Având în vedere costul ridicat al activităților generat, în principal, de factorii inerenți situației de regiuni ultraperiferice a insulelor Madeira și Azore (depărtare, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile), s-a considerat că numai o reducere a accizei la produsele consumate și produse pe plan local le-ar putea permite să concureze în condiții de egalitate cu produse similare importate sau furnizate din alte zone ale Comunității și, astfel, să asigure supraviețuirea industriilor. Astfel, conform acestei decizii, Portugalia putea aplica acestor produse o rată a accizei inferioară ratei accizei la alcool stabilite la articolul 3 din Directiva 92/84/CEE (3) și inferioară ratei minime a accizei la alcool stabilite prin respectiva directivă, dar fără a scădea cu mai mult de 75 % sub nivelul național al accizei la alcool. Măsura s-a aplicat de la 1 ianuarie 2002 până la 31 decembrie 2008.

(2)

În cererile din 16 iunie 2008 și 20 iunie 2008, Portugalia a solicitat o autorizație în aceleași condiții, pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 decembrie 2013.

(3)

Acordarea noii autorizații solicitate este justificată pentru a evita periclitarea dezvoltării acestor regiuni ultraperiferice. În industria locală din Madeira lucrează aproximativ 130 de muncitori, iar în Azore, aproximativ 90 de muncitori. În Madeira, cultivarea și prelucrarea trestiei de zahăr și a fructelor oferă locuri de muncă pentru aproximativ 1 000 de gospodării agricole. Din cauza dificultăților de export în afara acestor regiuni, piețele regionale sunt singurele puncte de desfacere pentru vânzarea acestor produse.

(4)

Trebuie autorizată în continuare aplicarea unei rate reduse a accizei la nivelul solicitat pentru a compensa dezavantajul concurențial pe care îl au băuturile alcoolice distilate produse în Madeira și în Azore din cauza costurilor ridicate de producție și de comercializare.

(5)

Materiile prime de origine agricolă sunt, într-adevăr, mai scumpe decât în condiții normale de producție, din cauza dimensiunii reduse, a naturii fragmentare și a mecanizării scăzute a gospodăriilor agricole. În plus, în cazul Madeirei, producția de trestie de zahăr prelucrată este mai scăzută decât în alte regiuni ultraperiferice din cauza reliefului, a climei, a solului și a producției artizanale. Transportul către insule al anumitor materii prime și materiale de ambalare care nu sunt produse pe plan local presupune costuri suplimentare în comparație cu simplul transport al produsului finit. În cazul Insulelor Azore, insularitatea este dublă deoarece insulele sunt răspândite pe o suprafață întinsă. Transportul și instalarea echipamentelor în aceste regiuni ultraperiferice și îndepărtate duc la o creștere și mai mare a costurilor suplimentare. Acest lucru este valabil și în cazul călătoriilor și expedierilor necesare pe continent. De asemenea, există și costuri suplimentare pentru depozitarea produselor finite, deoarece consumul local nu epuizează producția pe măsură ce aceasta se realizează, ci de-a lungul întregului an. Dimensiunea redusă a pieței regionale crește costurile unitare în diverse moduri, în special prin relația nefavorabilă dintre costurile fixe și producție, atât în ceea ce privește echipamentele, cât și costurile necesare pentru respectarea normelor de mediu. În plus, producătorii de rom din Madeira trebuie să trateze deșeurile provenite din prelucrarea trestiei de zahăr, în timp ce producătorii din alte regiuni pot recicla aceste produse. În final, producătorii în cauză suportă, de asemenea, costuri suplimentare care sunt, de obicei, suportate de economiile locale, în special costurile crescute ale forței de muncă și ale energiei.

(6)

Reducerea de 75 % nu depășește ceea ce este necesar pentru compensarea nivelurilor costurilor suplimentare efectuate de operatori ca urmare a caracteristicilor specifice Madeirei și Insulelor Azore ca regiuni ultraperiferice.

(7)

Așadar, o examinare atentă a situației arată că, pentru menținerea unei industrii a alcoolului în regiunile ultraperiferice în cauză, este esențial ca cererea Portugaliei să fie aprobată.

(8)

Deoarece avantajul fiscal este limitat la ceea ce este necesar pentru compensarea costurilor suplimentare și deoarece volumele care se află în joc rămân modeste și avantajul fiscal este limitat la consumul din regiunile în cauză, măsura nu aduce atingere integrității și coerenței ordinii juridice comunitare.

(9)

Comparând necesitatea de a stabili o dată limită de aplicare a derogărilor fiscale cu necesitatea operatorilor economici locali de a beneficia de un climat de securitate necesar pentru desfășurarea activităților lor comerciale, este necesar să se acorde autorizația pentru o perioadă de cinci ani.

(10)

Este necesar să se garanteze că Portugalia poate aplica reducerile în cauză începând cu expirarea autorizației similare acordate prin Decizia 2002/167/CE pentru perioada anterioară. Prin urmare, noua autorizație solicitată trebuie acordată începând cu 1 ianuarie 2009.

(11)

Este necesar să se prezinte un raport intermediar, care să permită Comisiei să evalueze dacă mai sunt sau nu îndeplinite condițiile care au justificat acordarea acestei derogări.

(12)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 87 și 88 din tratat,

1.

în Madeira

2.

în Insulele Azore