8.5.2008

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 123/1

---

DECIZIA COMISIEI

din 4 martie 2008

de adoptare a Manualului SIRENE și a altor dispoziții de aplicare a Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)

[notificată cu numărul C(2008) 774]

(Numai textele în limbile bulgară, cehă, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză sunt autentice)

(2008/333/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (1), în special articolul 8 alineatul (4), articolul 9 alineatul (1), articolul 20 alineatul (3), articolul 22 litera (a), articolul 36 alineatul (4) și articolul 37 alineatul (7),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 ar trebui să se aplice statelor membre care participă la SIS 1+ începând cu datele care urmează să fie stabilite de către Consiliu, hotărând prin unanimitatea membrilor săi, reprezentanți ai guvernelor statelor membre participante la SIS 1+. Aceste date ar trebui fixate după ce, printre altele, dispozițiile de aplicare necesare vor fi fost adoptate de către Comisie.

(2)	Aceste dispoziții de punere în aplicare se referă la aspecte ale SIS II care, datorită naturii lor tehnice, gradului lor de detaliu și necesității lor de actualizare constantă, nu sunt reglementate în mod exhaustiv de Regulamentul (CE) nr. 1987/2006.

(3)

Aceste dispoziții de aplicare includ manualul SIRENE, care conține reguli detaliate pentru schimbul de informații suplimentare. Informații suplimentare înseamnă acele informații care nu sunt stocate în SIS II, dar care sunt în legătură cu semnalările introduse în SIS II și care urmează a fi transmise în cadrul schimbului de informații: pentru a permite statelor membre să se consulte sau să se informeze reciproc cu ocazia introducerii unei semnalări; pentru a permite întreprinderea acțiunii adecvate în urma obținerii unui rezultat pozitiv; în cazul în care acțiunea necesară nu poate fi întreprinsă; în cazul în care se abordează problema calității datelor din SIS II; în cazul în care se abordează intercompatibilitatea și ordinea de prioritate a semnalărilor; în cazul în care se iau în considerare drepturile de acces.

(4)

Alte dispoziții de aplicare sunt protocoalele și procedurile tehnice care asigură compatibilitatea N.SIS II cu CS-SIS; regulile tehnice necesare introducerii, actualizării, ștergerii și căutării datelor; caracteristicile unui control specific al calității care să garanteze respectarea standardelor minime de calitate de către fotografiile și amprentele digitale introduse în SIS II; regulile tehnice necesare introducerii și prelucrării ulterioare a datelor complementare privind cazurile de uzurpare a identității și regulile tehnice pentru stabilirea de legături între semnalări.

(5)	Manualul SIRENE trebuie să fie un instrument important pentru operatorii SIRENE în activitatea lor zilnică cu SIS II. Acesta trebuie să aibă forma unui ghid practic și să faciliteze activitatea Biroului SIRENE în ansamblul său.

(6)	Întrucât anumite reguli de natură tehnică au un impact direct asupra activității utilizatorilor finali din statele membre, este necesară reunirea lor într-un singur document.

(7)

Prezenta decizie reprezintă temeiul necesar pentru adoptarea Manualului SIRENE și a altor dispoziții de aplicare pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) cu privire la aspectele care intră în domeniul de aplicare al Tratatului de instituire al Comunității Europene („Tratatul CE”). Decizia 2008/334/JAI a Comisiei (2) de adoptare a Manualului SIRENE și a altor dispoziții de aplicare pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) reprezintă baza necesară cu privire la aspectele care intră în domeniul de aplicare al Tratatului privind Uniunea Europeană („Tratatul UE”). Faptul că temeiul necesar pentru adoptarea Manualului SIRENE și a altor dispoziții de aplicare pentru Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) constă în două instrumente distincte nu afectează principiul unității acestor dispoziții de aplicare. Cu toate acestea, din rațiuni de claritate, Manualul SIRENE și alte dispoziții de aplicare trebuie reproduse în anexele ambelor decizii.

(8)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Consiliului, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 se bazează pe acquis-ul Schengen, în temeiul dispozițiilor titlului IV din partea a treia a Tratatului CE, Danemarca a notificat, prin scrisoarea din 15 iunie 2007, transpunerea acquis-ului respectiv în legislația sa internă, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior. Prin urmare, aceasta este obligată, în temeiul legislației internaționale, să pună în aplicare prezenta decizie. În consecință, Danemarca ar trebui să primească un exemplar din prezenta decizie.

(9)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru acesta. Prin urmare, prezenta decizie nu se adresează Regatului Unit.

(10)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta. Prin urmare, prezenta decizie nu se adresează Irlandei.

(11)	Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care are legătură în alt mod cu acesta în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.

(12)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), dezvoltare care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (6) privind anumite modalități de aplicare a acestui acord.

(13)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul acordului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, dezvoltare care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 4 alineatul(1) din Decizia 2004/860/CE a Consiliului (7) referitoare la semnarea, în numele Comunității Europene, și la aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale acestui acord.

(14)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 51 din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În ceea ce privește domeniile care intră sub incidența Tratatului CE, Manualul SIRENE și alte dispoziții de aplicare a Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) sunt cele prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei, Republicii Bulgaria, Republicii Cehe, Republicii Federale Germania, Republicii Estonia, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Marelui Ducat al Luxemburgului, Republicii Ungare, Republicii Malta, Regatului Țărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, României, Republicii Slovenia, Republicii Slovace, Republicii Finlanda și Regatului Suediei, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

---

(1)  JO L 381, 28.12.2006, p. 4.

(2)  A se vedea pagina 39 din prezentul Jurnal Oficial.

(3)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(4)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(5)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(6)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(7)  JO L 370, 17.12.2004, p. 78.

---

ANEXĂ

Manualul Sirene și alte dispoziții de aplicare (1)

CUPRINS

INTRODUCERE

Acquis-ul Schengen

Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)

Informații suplimentare

1.	BIROURILE SIRENE ŞI SIS II

1.1.	Biroul SIRENE

1.2.	Manualul SIRENE

1.3.	Alte dispoziții de aplicare

1.4.

Principii

1.4.1.

Disponibilitate

1.4.2.

Continuitatea

1.4.3.

Securitatea

1.4.4.

Confidențialitatea

1.4.5.

Accesibilitatea

1.4.6.

Comunicări

1.4.7.

Reguli de transliterare

1.4.8.

Calitatea datelor

1.4.9.

Structuri

1.4.10.

Arhivarea

1.5.	Personalul

1.5.1.

Cunoștințe

1.5.2.

Recrutarea

1.5.3.

Formarea profesională

1.5.4.

Schimburi de personal

1.6.	Infrastructura tehnică

1.6.1.

Schimbul de date între birourile SIRENE

1.7.	Formarea profesională a altor servicii

2.	PROCEDURI GENERALE

2.1.

Definiții

2.2.	Semnalări multiple [articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) din Decizia SIS II]

2.2.1.

Compatibilitatea semnalărilor și ordinea de prioritate

2.2.2.

Verificarea existenței unor semnalări multiple

2.2.3.

Introducerea semnalărilor multiple

2.3.	Schimbul de informații după obținerea unui rezultat pozitiv

2.3.1.

Comunicarea informațiilor suplimentare

2.4.	Imposibilitatea respectării procedurilor după obținerea unui rezultat pozitiv (articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II)

2.5.	Procesarea datelor în alt scop decât cel pentru care au fost introduse în SIS II [articolul 46 alineatul (5) din Decizia SIS II]

2.6.	Aplicarea unui indicator de validitate (articolele 24 și 25 din Decizia SIS II)

2.6.1.

Consultarea statelor membre în vederea aplicării unui indicator de validitate

2.6.2.

Clauza provizorie până la 1 ianuarie 2009: cererea de aplicare sistematică a unui indicator de validitate pentru semnalările referitoare la resortisanții unui stat membru

2.7.	Cazul datelor care conțin erori de drept sau de fapt (articolul 34 din Regulamentul SIS II și articolul 49 din Decizia SIS II)

Schimbul de informații ca urmare a descoperirii de noi fapte

2.8.	Dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolul 41 din Regulamentul SIS II și articolul 58 din Decizia SIS II)

2.8.1.

Cereri de acces la date sau de rectificare a datelor

2.8.2.

Schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre

2.8.3.

Schimbul de informații privind cererile de a rectifica sau de a șterge datele introduse de alte state membre

2.9.	Ștergerea semnalării în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere

2.10.

Introducerea numelor proprii

2.11.

Diferite categorii de identitate

2.11.1.

Identitate uzurpată (articolul 36 din Regulamentul SIS II și articolul 51 din Decizia SIS II)

2.11.2.

Introducerea unui alias

2.11.3.

Alte informații utilizate pentru stabilirea identității unei persoane

2.12.

Schimbul de informații în cazul semnalărilor între care există conexiuni

2.12.1.

Reguli tehnice

2.12.2.

Reguli operaționale

2.13.

SIRPIT (SIRENE PIcture Transfer), formatul și calitatea datelor biometrice în SIS II

2.13.1.

Utilizarea ulterioară a datelor transmise, inclusiv arhivarea

2.13.2.

Cerințe tehnice

2.13.3.

Utilizarea formularului L SIRENE

2.13.4.

Procedura SIRPIT

2.13.5.

Formatul și calitatea datelor biometrice

2.14.

Suprapunerea rolurilor SIRENE și Interpol

2.14.1.

Prioritatea semnalărilor SIS II față de semnalările Interpol

2.14.2.

Alegerea canalului de comunicare

2.14.3.

Utilizarea și transmiterea semnalărilor Interpol în statele Schengen

2.14.4.

Rezultat pozitiv și ștergerea unei semnalări

2.14.5.

Îmbunătățirea cooperării între birourile SIRENE și BCN Interpol

2.14.6.

Transmiterea de informații către state terțe

2.15.

Relațiile dintre SIRENE și Europol

2.16.

Relațiile dintre SIRENE și Eurojust

2.17.

Tipuri specifice de căutare

2.17.1.

Căutare după criteriul geografic

3.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU A FI ARESTATE ÎN VEDEREA PREDĂRII SAU A EXTRĂDĂRII (ARTICOLUL 26 DIN DECIZIA SIS II)

3.1.	Introducerea unei semnalări

3.2.	Semnalările multiple

Compatibilitatea semnalărilor în vederea arestării

3.3.	Identitatea uzurpată

3.4.	Introducerea unui alias

3.5.	Informații suplimentare care trebuie trimise statelor membre

3.5.1.

Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la un MEA

3.5.2.

Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la arestarea preventivă

3.6.	Aplicarea unui indicator de validitate

3.7.	Acțiunea biroului SIRENE la primirea unei semnalări în vederea arestării

3.8.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

4.	SEMNALĂRILE PRIVIND INTERDICȚIA DE INTRARE SAU DE ȘEDERE (ARTICOLUL 24 DIN REGULAMENTUL SIS II)

4.1.	Introducerea unei semnalări

4.2.	Semnalările multiple

Compatibilitatea semnalărilor privind interdicția de intrare sau de ședere

4.3.	Identitatea uzurpată

4.4.	Introducerea unui alias

4.5.	Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv

4.5.1.

Schimbul de informații în vederea eliberării permiselor de ședere sau a vizelor

4.5.2.

Schimbul de informații în cazul interdicției de intrare pe teritoriul Schengen sau al expulzării de pe teritoriul Schengen

4.6.	Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație

4.7.	Ștergerea semnalărilor emise pentru cetățenii UE

5.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANE DISPĂRUTE (ARTICOLUL 32 DIN DECIZIA SIS II)

5.1.	Introducerea unei semnalări

5.2.	Semnalările multiple

Compatibilitatea semnalărilor privind persoane dispărute

5.3.	Identitatea uzurpată

5.4.	Introducerea unui alias

5.5.	Aplicarea unui indicator de validitate

5.6.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

6.	SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU O PROCEDURĂ JUDICIARĂ (ARTICOLUL 34 DIN DECIZIA SIS II)

6.1.	Introducerea unei semnalări

6.2.	Semnalări multiple

Compatibilitatea semnalărilor privind o procedură judiciară

6.3.	Identitate uzurpată

6.4.	Introducerea unui alias

6.5.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

7.	SEMNALĂRILE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CONTROALE DISCRETE ȘI CONTROALE SPECIFICE (ARTICOLUL 36 DIN DECIZIA SIS II)

7.1.	Introducerea unei semnalări

7.2.	Semnalări multiple

Compatibilitatea semnalărilor în vederea efectuării de controale

7.3.	Identitatea uzurpată

7.4.	Introducerea unui alias

7.5.	Informarea altor state membre în cazul emiterii unor semnalări la cererea autorităților responsabile de securitatea națională [articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II]

7.6.	Aplicarea unui indicator de validitate

7.7.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

8.	SEMNALĂRILE PRIVIND OBIECTELE CĂUTATE PENTRU A FI CONFISCATE SAU FOLOSITE CA PROBE (ARTICOLUL 38 DIN DECIZIA SIS II)

8.1.	Introducerea unei semnalări

8.2.	Semnalări multiple

Compatibilitatea semnalărilor pentru confiscare sau folosire ca probă

8.3.	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

9.	STATISTICI

10.	REVIZUIREA MANUALULUI SIRENE ȘI A ALTOR DISPOZIȚII DE APLICARE

INTRODUCERE

Acquis-ul Schengen

La 14 iunie 1985, guvernele Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Marelui Ducat al Luxemburgului și Regatului Țărilor de Jos au semnat la Schengen, o localitate din Luxemburg, un acord care avea drept obiectiv „[…] libera trecere a frontierelor interne de către toți resortisanții statelor membre” și „[…] libera circulație a mărfurilor și a serviciilor”.

Cele cinci state fondatoare au semnat la 19 iunie 1990 Convenția privind punerea în aplicare a Acordului Schengen (2), cărora li s-au alăturat ulterior Republica Italiană (la 27 noiembrie 1990), Regatul Spaniei și Republica Portugheză (la 25 iunie 1991), Republica Elenă (la 6 noiembrie 1992), Republica Austria (la 28 aprilie 1995), precum și Regatul Danemarcei, Regatul Suediei și Republica Finlanda (la 19 decembrie 1996).

Regatul Norvegiei și Republica Islanda, de asemenea, au încheiat un acord de cooperare cu statele membre (19 decembrie 1996) pentru a se alătura acestei convenții.

Prin urmare, de la 26 martie 1995, acquis-ul Schengen este pe deplin aplicabil în Belgia, Germania, Franța, Luxemburg, Țările de Jos, Spania și Portugalia (3). De la 31 martie 1998, în Austria și Italia (4); de la 26 martie 2000, în Grecia (5), și, în final, de la 25 martie 2001, acquis-ul Schengen a fost pe deplin aplicabil în Norvegia, Islanda, Suedia, Danemarca și Finlanda (6).

Regatul Unit și Irlanda participă doar la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen, în conformitate cu Deciziile 2000/365/CE și, respectiv, 2002/192/CE.

În cazul Regatului Unit, dispozițiile la care acesta dorește să participe (cu excepția SIS) sunt aplicabile cu începere de la 1 ianuarie 2005 (7).

Acquis-ul Schengen a fost integrat în cadrul juridic al Uniunii Europene prin intermediul protocoalelor anexate la Tratatul de la Amsterdam (8) în 1999. La 12 mai 1999 a fost adoptată o decizie a Consiliului în vederea determinării, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Europene și din Tratatul privind Uniunea Europeană, a temeiului juridic pentru fiecare dintre dispozițiile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen.

De la 1 mai 2004, acquis-ul Schengen, astfel cum este integrat în cadrul juridic al Uniunii Europene prin protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene (denumit în continuare „Protocolul Schengen”), și actele adoptate în temeiul acestuia sau care au legătură în alt mod cu acesta sunt obligatorii pentru Republica Cehă, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Republica Ungară, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Slovenia și Republica Slovacia. De la 1 ianuarie 2007, aceste dispoziții se aplică și Republicii Bulgaria și României.

Unele dispoziții ale acquis-ului Schengen se aplică odată cu aderarea noilor state la UE. În aceste state membre, alte dispoziții se aplică doar în temeiul unei decizii a Consiliului în acest sens. În cele din urmă, Consiliul a adoptat o decizie de desființare a controalelor la frontiere, după ce s-a verificat, în conformitate cu procedurile de evaluare Schengen aplicabile în domeniu, că în respectivul stat membru sunt îndeplinite condițiile necesare aplicării tuturor părților în cauză din acquis și după consultarea Parlamentului European.

În 2004, Confederația Elvețiană a semnat un acord cu Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană privind asocierea sa la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care trebuie coroborat cu Decizia 2004/860/CE.

Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II)

SIS II, instituit în temeiul dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului (11) (denumite în continuare instrumentele juridice SIS II), constituie un sistem comun de informații care permite autorităților competente din statele membre să coopereze prin intermediul schimbului de informații și reprezintă un instrument esențial pentru aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene. Acesta înlocuiește Sistemul de Informații Schengen din prima generație, care a devenit operațional în 1995 și care a fost extins în 2005 și 2007.

Scopul său este, în conformitate cu articolul 1 din regulamentul menționat anterior, „[…] de a asigura un grad sporit de securitate în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene, inclusiv menținerea securității și a ordinii publice și garantarea securității pe teritoriul statelor membre, precum și de a aplica dispozițiile părții a treia titlul IV din Tratatul CE (denumit în continuare «Tratatul CE»), referitoare la deplasarea persoanelor pe teritoriul acestora, cu ajutorul informațiilor comunicate prin intermediul acestui sistem”.

În conformitate cu instrumentele juridice SIS II menționate anterior, prin intermediul unei proceduri de consultare automatizată, SIS II permite următoarelor autorități accesul la semnalările privind persoane și obiecte:

(a)	autoritățile responsabile de controlul la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod Comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (12);

(b)	autoritățile responsabile de efectuarea și coordonarea altor controale polițienești și vamale în interiorul țării;

(c)	autoritățile judiciare naționale și autoritățile de coordonare a acestora;

(d)

autoritățile care au competențe privind eliberarea vizelor, autoritățile centrale care au competențe privind examinarea cererilor de viză, autoritățile care au competențe privind eliberarea permiselor de ședere și punerea în aplicare a legislației cu privire la resortisanții țărilor terțe în cadrul aplicării dispozițiilor acquis-ului comunitar privind circulația persoanelor;

(e)	autoritățile responsabile de eliberarea certificatelor de înmatriculare a vehiculelor [în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (13)].

În conformitate cu Decizia SIS II, Europol și Eurojust au, de asemenea, acces la anumite categorii de semnalări. Atât Europol, cât și Eurojust pot accesa datele introduse în SIS II în conformitate cu articolele 26 (semnalări în vederea arestării) și 38 (semnalări privind obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe). În plus, Europol poate accesa și datele introduse în conformitate cu articolul 36 (semnalări în vederea efectuării de controale discrete sau specifice); și Eurojust poate accesa datele introduse în conformitate cu articolul 32 (semnalări privind persoane dispărute) și articolul 34 (semnalări privind o procedură judiciară).

SIS II este alcătuit din următoarele componente:

1.	un sistem central („SIS II central”) cu:

2.	o funcție de suport tehnic („CS-CIS”) care conține baza de date („baza de date SIS II”);

3.	o interfață națională uniformă („NI-SIS”);

4.	un sistem național („N.SIS II”) în fiecare dintre statele membru, care constă în sistemele naționale de date care comunică cu SIS II central. Un N.SIS II poate conține un fișier de date („o copie națională”) care conține o înregistrare completă sau parțială a bazei de date SIS II;

5.	o infrastructură de comunicare între CS-SIS și NI-SIS („infrastructura de comunicare”) care asigură o rețea virtuală criptată consacrată datelor din SIS II și schimbului de date între birourile SIRENE, astfel cum se precizează în continuare.

Informații suplimentare

SIS II conține doar informații indispensabile (de exemplu, date privind semnalările) care permit identificarea unei persoane sau a unui obiect și acțiunea necesară care trebuie întreprinsă. În plus, în conformitate cu instrumentele juridice SIS II și la nivel bilateral sau multilateral, statele membre fac schimb de informații suplimentare referitoare la semnalare, care sunt necesare punerii în aplicare a anumitor dispoziții în temeiul instrumentelor juridice SIS II, precum și schimbului de informații suplimentare necesare bunei funcționări a SIS II.

Această structură creată pentru a realiza schimbul de informații suplimentare a fost denumită „SIRENE”, abreviere de la definiția în limba engleză a structurii: Supplementary Information REquest at the National Entries („Solicitarea de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național”).

În conformitate cu instrumentele juridice SIS II, schimbul de informații suplimentare se desfășoară în următoarele cazuri:

(a)	pentru a permite statelor membre să se consulte sau să se informeze reciproc la introducerea unei semnalări (de exemplu, la introducerea semnalărilor în vederea arestării);

(b)	în urma obținerii unui rezultat pozitiv, pentru a permite luarea unei măsuri adecvate (de exemplu, descoperirea unei semnalări);

(c)	atunci când măsura necesară nu poate fi luată (de exemplu, aplicarea unui indicator de validitate);

(d)	atunci când se analizează calitatea datelor SIS II (de exemplu, în cazurile în care datele au fost introduse în mod ilegal sau în cazurile în care datele conțin erori de fapt);

(e)	atunci când se analizează compatibilitatea și prioritatea semnalărilor (de exemplu, atunci când se verifică semnalări multiple);

(f)	atunci când se analizează exercitarea dreptului de acces.

1.   BIROURILE SIRENE ȘI SIS II

1.1.   Biroul SIRENE

Fiecare stat membru înființează un „Birou SIRENE” național, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II. Acesta reprezintă un punct de contact unic pus la dispoziția statelor membre în vederea realizării schimbului de informații suplimentare. Principalele sale sarcini sunt (14):

1.	să asigure schimbul tuturor informațiilor suplimentare, în conformitate cu dispozițiile Manualului SIRENE, astfel cum prevede articolul 8 din instrumentele juridice SIS II;

2.	să coordoneze verificarea calității informațiilor introduse în SIS II.

Funcționarea SIS II se bazează pe principiul că sistemele naționale nu pot realiza direct între ele schimbul electronic de date, ci numai prin intermediul sistemului central (CS-SIS).

Cu toate acestea, este necesar ca statele membre Schengen să poată realiza, la nivel bilateral sau multilateral, schimbul de informații suplimentare indispensabile punerii în aplicare a anumitor dispoziții prevăzute de instrumentele juridice SIS II, pentru a asigura buna funcționare a acestuia.

1.2.   Manualul SIRENE

Manualul SIRENE este un set de instrucțiuni destinate birourilor SIRENE care descriu detaliat normele și procedurile care stau la baza schimbului bilateral sau multilateral de informații suplimentare. Acesta reprezintă o dispoziție de aplicare necesară pentru utilizarea operațională a SIS II în conformitate cu instrumentele juridice SIS II.

Normele detaliate pentru schimbul de informații suplimentare sunt adoptate în conformitate cu procedura definită la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și articolul 67 din Decizia SIS II, sub forma unui manual intitulat „Manualul SIRENE”.

1.3.   Alte dispoziții de aplicare

Anumite aspecte ale SIS II, precum normele tehnice privind introducerea datelor, inclusiv a datelor necesare introducerii unei semnalări, actualizarea, ștergerea sau căutarea datelor, normele privind compatibilitatea și prioritatea semnalărilor, aplicarea indicatorilor de validitate, conexiunile dintre semnalări și schimbul de informații suplimentare, nu pot fi reglementate în mod exhaustiv de dispozițiile Regulamentului SIS II și ale Deciziei SIS II, datorită naturii lor tehnice, gradului de detaliu și necesității de actualizare periodică. Prin urmare, competențele de executare cu privire la aceste aspecte ar trebui să fie delegate Comisiei.

Deoarece anumite norme de natură tehnică au un impact direct asupra muncii utilizatorilor finali din statele membre, este oportun ca acestea să se regăsească în Manualul SIRENE. Prin urmare, anexele 1, 2 și 4 la acest manual stabilesc regulile de transliterare, tabelele de coduri și, respectiv, alte dispoziții tehnice de aplicare în domeniul prelucrării datelor.

1.4.   Principii

Principiile fundamentale care stau la baza cooperării prin intermediul SIRENE sunt următoarele:

1.4.1.   Disponibilitate

Fiecare birou național SIRENE trebuie să fie deplin operațional 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Biroul va fi, de asemenea, disponibil 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, pentru analize tehnice, asistență și soluții.

1.4.2.   Continuitatea

Fiecare birou SIRENE realizează o structură internă care să garanteze continuitatea gestionării, a personalului și a infrastructurii tehnice.

Responsabilii birourilor SIRENE se întrunesc de cel puțin două ori pe an, pentru a evalua calitatea cooperării între serviciile acestora, de a discuta despre măsurile tehnice sau organizatorice care se impun în cazul unor dificultăți și de a clarifica, după caz, procedurile.

1.4.3.   Securitatea

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II, cu privire la schimbul de informații suplimentare, statele membre au obligația să adopte măsuri de securitate echivalente celor referitoare la propriul sistem N.SIS II, așa cum se prevede la articolul 10 alineatul (1).

Recomandările și cele mai bune practici menționate în volumul 2 al „Catalogului Schengen-UE: Sistemul de Informații Schengen, SIRENE” trebuie să se regăsească, pe cât posibil, în practică.

Sistemul biroului SIRENE va fi echipat cu un computer și un sistem de baze de date de rezervă, instalate într-un spațiu secundar, pentru cazurile de urgență majoră la biroul SIRENE.

Măsuri de securitate, fizice și organizatorice, sunt necesare pentru a proteja sediile în care se află birourile SIRENE. În vederea îndeplinirii cerințelor de securitate, în conformitate cu instrumentele juridice SIS II, sediile în care se află birourile SIRENE trebuie să îndeplinească cerințe corespunzătoare de securitate. Caracteristicile specifice ale acestor exigențe pot varia în măsura în care vor trebui să se adapteze la amenințări identificate în imediata vecinătate a sediului biroului SIRENE și chiar în locul unde se află sediul biroului SIRENE. În consecință, acestea pot include următoarele (totuși, lista nu este exhaustivă):

—	ferestre exterioare echipate cu geamuri de securitate;

—	uși securizate și închise;

—	ziduri din cărămidă/beton care să împrejmuiască biroul SIRENE;

—	alarme cu senzori de intruziune, precum și înregistrarea intrărilor, a ieșirilor și a evenimentelor neobișnuite;

—	agenți de pază la fața locului sau disponibili în cel mai scurt timp;

—	un sistem de stingere a incendiilor și/sau o legătură directă cu brigada de pompieri;

—	sedii speciale pentru a evita ca persoane care nu sunt implicate în măsurile de cooperare polițienească internațională sau care nu au autorizație de acces să intre în birourile SIRENE sau să treacă prin acestea;

—	o alimentare electrică de rezervă suficientă.

Măsurile specifice care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II sunt stabilite de fiecare stat membru. Statele membre controlează eficiența acestor măsuri de securitate și adoptă măsurile organizaționale necesare în domeniul supravegherii interne pentru a asigura conformitatea cu instrumentele juridice SIS II.

1.4.4.   Confidențialitatea

În temeiul articolului 11 din instrumentele juridice SIS II, întregului personal SIRENE i se aplică normele naționale în domeniul secretului de serviciu sau alte obligații echivalente de confidențialitate. Această obligație continuă să se aplice chiar și după încetarea mandatului sau a contractului de muncă al persoanelor respective.

1.4.5.   Accesibilitatea

Pentru a îndeplini obligația de a furniza informații suplimentare, este necesar ca personalul SIRENE să aibă acces direct sau indirect la toate informațiile naționale relevante și la consiliere specializată.

1.4.6.   Comunicări

În temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din instrumentele juridice SIS II, birourile SIRENE utilizează o rețea virtuală criptată consacrată datelor din SIS II și schimbului de date între birourile SIRENE. Numai în cazul în care acest canal nu este disponibil, poate fi utilizat un alt mijloc de comunicare, securizat în mod corespunzător și cel mai potrivit, având în vedere circumstanțele. Posibilitatea de a alege canalul de comunicare înseamnă că acesta va fi stabilit, de la caz la caz, în funcție de posibilitățile tehnice și de cerințele privind securitatea și calitatea pe care trebuie să le respecte comunicarea.

Se pot distinge două categorii de mesaje: textele libere și formularele standard. Ultimele se redactează în conformitate cu modelele din anexa 3.

Pentru o maximă eficiență a comunicării bilaterale între membrii personalului SIRENE, este necesară utilizarea unei limbi cunoscute de ambele părți.

Biroul SIRENE răspunde în cel mai scurt termen oricărei cereri de informații din partea celorlalte state membre transmisă prin intermediul birourilor SIRENE ale acestora. În orice caz, se dă un răspuns în termen de douăsprezece ore.

Ordinea priorităților în programul de muncă zilnic este determinată în funcție de categoria de semnalare și de importanța cazului.

De asemenea, biroul SIRENE este obligat să utilizeze o adresă de e-mail specială și securizată, creată special pentru schimbul tuturor informațiilor care nu au fost transmise prin formulare standard.

1.4.7.   Reguli de transliterare

Este necesar ca regulile de transliterare stabilite la anexa 1 să fie respectate.

1.4.8.   Calitatea datelor

În temeiul articolului 7 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II, birourile SIRENE coordonează verificarea calității informațiilor introduse în SIS II. Birourile SIRENE dispun de competența necesară la nivel național pentru a îndeplini această funcție. Prin urmare, este necesar să se stabilească un control național adecvat al calității datelor, în special verificarea raportului semnalări/rezultate pozitive și a conținutului datelor.

Pentru a permite fiecărui birou SIRENE să își îndeplinească rolul de coordonator al verificării calității datelor, trebuie să fie disponibile asistența informatică necesară și drepturile de acces la sisteme.

1.4.9.   Structuri

Este necesar ca toate autoritățile naționale, inclusiv birourile SIRENE, responsabile de cooperarea polițienească internațională, să se organizeze în mod structurat, pentru a se evita orice conflict de competențe cu alte organisme naționale care îndeplinesc funcții similare, precum și orice dublare a muncii.

1.4.10.   Arhivarea

(a)	Fiecare stat membru stabilește condițiile de păstrare a informațiilor.

(b)	Biroul SIRENE din statul membru care a emis semnalarea are obligația de a păstra și de a pune la dispoziția celorlalte state membre toate informațiile privind propriile semnalări, în special referința la decizia care a dus la emiterea semnalării.

(c)	Este necesar ca arhivele fiecărui birou SIRENE să permită un acces rapid la informațiile relevante pentru a respecta termenele foarte scurte de transmitere a informațiilor.

(d)

Datele cu caracter personal păstrate în dosare de biroul SIRENE ca urmare a unui schimb de informații sunt păstrate numai pentru perioada necesară realizării obiectivelor pentru care au fost furnizate. De regulă, aceste informații se șterg imediat după ce semnalarea privind persoana în cauză a fost ștearsă din SIS II. Totuși, datele referitoare la o semnalare specială emisă de un stat membru sau o semnalare în raport cu care s-a întreprins o acțiune pe teritoriul său pot fi păstrate o perioadă mai îndelungată, în conformitate cu legislația internă.

(e)

Informațiile suplimentare trimise de alte state membre se păstrează în conformitate cu legislația internă în domeniul protecției datelor din statul membru destinatar. Se aplică, de asemenea, dispozițiile relevante ale instrumentelor juridice SIS II, ale Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) și ale Convenției 108 a Consiliului Europei (16).

(f)	Este necesar ca accesul la arhive să fie controlat și limitat la personalul desemnat.

1.5.   Personalul

1.5.1.   Cunoștințe

Este necesar ca personalul birourilor SIRENE să aibă cunoștințe lingvistice care să acopere un maximum de limbi, iar personalul de serviciu trebuie să fie capabil să comunice cu toate birourile SIRENE.

Acesta trebuie să aibă cunoștințele necesare în următoarele domenii:

—	aspecte juridice naționale, europene și internaționale;

—	autorități naționale de aplicare a legii; și

—	sisteme judiciare și de gestionare a imigrației, europene și naționale.

Este necesar ca personalul să dispună de autoritatea necesară pentru a se ocupa în mod independent de orice nou caz.

Este necesar ca operatorii care sunt de serviciu în afara orelor de program să dispună de aceleași competențe, cunoștințe și responsabilități și să aibă posibilitatea de a se adresa unor experți care asigură permanența.

În cadrul biroului SIRENE sunt necesare cunoștințe în domeniul juridic care să permită rezolvarea atât a cazurilor normale, cât și a celor excepționale. În funcție de caz, acestea pot fi furnizate de oricare membru al personalului care are pregătirea juridică necesară sau de experți ai autorităților judiciare.

1.5.2.   Recrutarea

La angajarea unor noi salariați, autoritățile însărcinate cu recrutarea la nivel național iau în considerare toate competențele și cunoștințele menționate anterior și, prin urmare, organizează cursuri sau sesiuni de formare profesională internă atât la nivel național, cât și la nivel european.

Un personal cu un nivel superior de experiență poate lucra din proprie inițiativă și se poate ocupa în mod eficient de cazuri. Prin urmare, este de dorit o fluctuație redusă de personal, ceea ce necesită susținerea necondiționată a conducerii pentru a crea un mediu de lucru descentralizat.

1.5.3.   Formarea profesională

Nivel național

La nivel național, o formare profesională suficientă va garanta că personalul îndeplinește cerințele stabilite în prezentul manual. Înainte de a fi autorizat să proceseze datele stocate în SIS II, personalul trebuie să urmeze, în special, o formare profesională corespunzătoare privind normele în domeniul securității și protecției datelor și să fie informat cu privire la infracțiunile și sancțiunile penale în domeniu.

Nivel european

Cel puțin o dată pe an vor fi organizate cursuri comune de formare profesională, pentru a întări cooperarea dintre birourile SIRENE, personalul putând astfel să întâlnească colegi din celelalte birouri SIRENE, să facă schimb de informații cu privire la metodele de lucru naționale și să constituie un corpus de cunoștințe omogen și echivalent. De asemenea, aceste cursuri vor permite personalului să devină conștient de importanța muncii pe care o desfășoară și de necesitatea unei solidarități reciproce în vederea asigurării securității comune a statelor membre.

1.5.4.   Schimburi de personal

Pe cât posibil, birourile SIRENE vor lua în considerare și organizarea unor schimburi de personal cu celelalte birouri SIRENE, cel puțin o dată pe an. Aceste schimburi au ca scop aprofundarea cunoașterii metodelor de lucru de către personal, prezentarea structurii organizatorice a altor birouri SIRENE și stabilirea unor contacte personale cu colegi din alte state membre.

1.6.   Infrastructura tehnică

Este necesar ca fiecare birou SIRENE să dispună de un sistem de gestionare computerizat, pentru a automatiza o bună parte din gestionarea cotidiană a fluxurilor de date.

1.6.1.   Schimbul de date între birourile SIRENE

Specificațiile tehnice privind schimbul de date între birourile SIRENE sunt stabilite în documentul intitulat „Schimbul de date între birourile SIRENE” (17).

1.7.   Formarea profesională a altor servicii

Birourile SIRENE se implică în stabilirea de standarde naționale în formarea profesională a utilizatorilor finali cu privire la principiile și practicile referitoare la calitatea datelor, precum și pentru formarea profesională a tuturor autorităților care introduc semnalări, punând accentul pe calitatea datelor, cerințele de protecție a acestora și utilizarea cât mai frecventă a SIS II.

2.   PROCEDURI GENERALE

Procedurile descrise mai jos se aplică tuturor categoriilor de semnalări, iar procedurile specifice fiecărei categorii se regăsesc în secțiunile corespunzătoare din prezentul manual.

2.1.   Definiții

„Stat membru semnalant”	stat membru care a introdus semnalarea în SIS II;
„Stat membru executant”	stat membru care execută acțiunea care trebuie întreprinsă în urma obținerii unui rezultat pozitiv;
„Rezultat pozitiv”	un utilizator final efectuează o căutare în SIS II și găsește o semnalare care corespunde criteriilor introduse și trebuie întreprinsă o acțiune ulterioară;
„Indicator de validitate”	suspendarea validității care poate fi adăugată semnalărilor în vederea arestării, semnalărilor privind persoane dispărute și semnalărilor în vederea efectuării de controale, în cazul în care un stat membru consideră că faptul de a da curs unei semnalări este incompatibil cu legislația sa internă, obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale fundamentale. În cazul în care semnalării i s-a aplicat un indicator de validitate, acțiunea care trebuie întreprinsă în baza semnalării nu va fi pusă în practică pe teritoriul respectivului stat membru.

2.2.   Semnalări multiple [articolul 34 alineatul (6) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (6) din Decizia SIS II]

Uneori pot exista mai multe semnalări venind din țări diferite pentru aceleași persoane. Este esențial ca această situație să nu ducă la confuzii în rândul utilizatorilor finali și ca aceștia din urmă să cunoască în mod clar măsurile care trebuie luate în momentul introducerii unei semnalări și ce procedură trebuie urmată în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. Prin urmare, vor fi stabilite proceduri pentru a depista semnalările multiple, precum și ordinea de prioritate pentru introducerea lor în SIS II.

Acest lucru necesită:

—	efectuarea de verificări anterioare introducerii unei semnalări, pentru a depista dacă respectiva persoană nu există deja în SIS II;

—	consultarea celorlalte state membre, în cazul în care introducerea unei semnalări duce la semnalări multiple incompatibile.

2.2.1.   Compatibilitatea semnalărilor și ordinea de prioritate

O persoană poate face obiectul unei singure semnalări în SIS II pentru un stat membru.

În consecință, de fiecare dată când este posibil și necesar, semnalările ulterioare privind aceeași persoană sau același obiect își păstrează valabilitatea la nivel național pentru a putea fi introduse după expirarea sau ștergerea primei semnalări.

Mai multe state membre pot introduce o semnalare privind aceeași persoană sau același obiect, dacă aceste semnalări sunt compatibile.

Semnalările în vederea arestării (articolul 26 din Decizia SIS II) sunt compatibile cu semnalările privind interdicția de intrare (articolul 24 din Regulamentul SIS II), semnalările privind persoane dispărute (articolul 32 din Decizia SIS II) și semnalările privind o procedură judiciară (articolul 34 din Decizia SIS II). Ele nu sunt compatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale (articolul 36 din Decizia SIS II).

Semnalările privind interdicția de intrare sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării. Ele nu sunt compatibile cu semnalările privind persoane dispărute, semnalările în vederea efectuării de controale și semnalările privind o procedură judiciară.

Semnalările privind persoane dispărute sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării și cu semnalările privind o procedură judiciară. Ele nu sunt compatibile cu semnalările privind interdicția de intrare și cu semnalările în vederea efectuării de controale.

Semnalările privind o procedură judiciară sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării și cu semnalările privind persoane dispărute. Ele nu sunt compatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale și cu semnalările privind interdicția de intrare.

Semnalările în vederea efectuării de controale nu sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării, semnalările privind interdicția de intrare, semnalările privind persoane dispărute și cu semnalările privind o procedură judiciară.

În cadrul semnalărilor în vederea efectuării de controale, semnalările emise pentru „controale discrete” sunt incompatibile cu cele emise pentru „controale specifice”.

Diferitele categorii de semnalări privind obiecte nu sunt compatibile între ele (a se vedea tabelul compatibilității de mai jos).

Ordinea priorității pentru semnalările privind persoane dispărute este următoarea:

—	arestare în vederea predării sau extrădării (articolul 26 din Decizia SIS II);

—	interdicția de intrare sau ședere pe teritoriul Schengen (articolul 24 din Regulamentul SIS II);

—	plasarea sub protecție (articolul 32 din Decizia SIS II);

—	controale specifice (articolul 36 din Decizia SIS II);

—	controale discrete (articolul 36 din Decizia SIS II);

—	comunicarea locului de ședere (articolele 32 și 34 din decizie).

Ordinea priorității pentru semnalările privind obiecte este următoarea:

—	folosirea ca probă (articolul 38 din decizie);

—	confiscare (articolul 38 din decizie);

—	control specific (articolul 36 din decizie);

—	control discret (articolul 36 din decizie).

În cazul în care anumite interese naționale esențiale impun acest lucru, se pot face derogări de la ordinea priorității indicată anterior, după o consultare între statele membre.

Tabelul compatibilității semnalărilor privind persoane

Ordinea importanței	Semnalare în vederea arestării	Semnalare privind interdicția de intrare	Semnalare privind persoane dispărute (protecție)	Semnalare în vederea efectuării de controale specifice	Semnalare în vederea efectuării de controale discrete	Semnalare privind persoane dispărute (loc de ședere)	Semnalare privind o procedură judiciară
Semnalare în vederea arestării	da	da	da	nu	nu	da	da
Semnalare privind interdicția de intrare	da	da	nu	nu	nu	nu	nu
Semnalare privind persoane dispărute – protecție	da	nu	da	nu	nu	da	da
Semnalare în vederea efectuării de controale specifice	nu	nu	nu	da	nu	nu	nu
Semnalare în vederea efectuării de controale discrete	nu	nu	nu	nu	da	nu	nu
Semnalare privind persoane dispărute – loc de ședere	da	nu	da	nu	nu	da	da
Semnalare privind o procedură judiciară	da	nu	da	nu	nu	da	da

Tabelul compatibilității pentru semnalările privind obiecte

Ordinea importanței	Semnalare privind folosirea ca probă	Semnalare în vederea confiscării	Semnalare în vederea efectuării de controale specifice	Semnalare în vederea efectuării de controale discrete
Semnalare privind folosirea ca probă	da	da	nu	nu
Semnalare în vederea confiscării	da	da	nu	nu
Semnalare în vederea efectuării de controale specifice	nu	nu	da	nu
Semnalare în vederea efectuării de controale discrete	nu	nu	nu	da

2.2.2.   Verificarea existenței unor semnalări multiple

În cazul unor potențiale semnalări multiple, este important să se facă cu precizie distincția între persoane și obiecte care prezintă caracteristici similare. Prin urmare, consultarea și cooperarea între birourile SIRENE sunt esențiale și fiecare stat membru va stabili procedurile tehnice corespunzătoare pentru identificarea unor asemenea cazuri înaintea introducerii unei semnalări.

Se aplică următoarea procedură:

(a)	în cazul în care prelucrarea unei cereri de introducere a unei noi semnalări duce la constatarea că în SIS II există deja o persoană sau un obiect având aceleași criterii pentru stabilirea identității, se impune efectuarea unei verificări mai detaliate anterior introducerii respectivei semnalări;

(b)	în cazul semnalărilor privind persoane, dacă este cazul, biroul SIRENE contactează biroul SIRENE al statului membru semnalant pentru a verifica dacă semnalarea se referă sau nu la aceeași persoană (formularul E);

(c)

în cazul în care, în urma verificării, se constată că detaliile sunt identice și ar putea să se refere la aceeași persoană sau obiect, biroul SIRENE pune în aplicare procedura privind introducerea de semnalări multiple. În cazul în care, în urma verificării, se constată că este vorba de două persoane sau obiecte diferite, biroul SIRENE validează cererea de introducere a unei noi semnalări.

Următoarele criterii de identitate se compară pentru a verifica existența semnalărilor multiple privind o persoană:

—

numele

—

prenumele

—	data nașterii

—

sexul

—	numărului documentului național de identitate

—	prenumele și numele părinților

—	locul nașterii

—	amprente digitale

—	fotografii.

Următoarele criterii de identitate se compară pentru a verifica existența semnalărilor multiple privind un vehicul:

—	numărul de identificare (VIN)

—	numărul de înmatriculare și țara de înmatriculare

—

marca

—

tipul.

În cazul în care, în momentul introducerii unei noi semnalări, se constată că același număr VIN și/sau plăcuță de înmatriculare există deja în SIS II, se presupune că sunt potențiale semnalări multiple privind același vehicul. Totuși, această metodă de verificare este eficientă numai atunci când sunt utilizate aceleași elemente descriptive; prin urmare, comparația nu este întotdeauna posibilă.

Biroul SIRENE trebuie să atragă atenția utilizatorilor naționali asupra problemelor care pot apărea atunci când este utilizat doar unul dintre numere pentru comparație. Un rezultat pozitiv nu înseamnă în mod automat că există semnalări multiple; un răspuns negativ nu trebuie interpretat în sensul că nu există o semnalare privind vehiculul respectiv.

În cazul altor obiecte, cele mai potrivite câmpuri pentru a verifica existența semnalărilor multiple sunt câmpurile obligatorii, care vor fi toate utilizate pentru a permite sistemului efectuarea unei comparații automate.

2.2.3.   Introducerea semnalărilor multiple

În cazul în care o cerere de semnalare este în conflict cu o semnalare efectuată de același stat membru, biroul național SIRENE se asigură că nu există decât o singură semnalare în SIS II, în conformitate cu procedura națională.

În cazul în care semnalările sunt efectuate de state membre diferite, se aplică următoarea procedură:

(a)	în cazul în care semnalările sunt compatibile, nu sunt necesare consultări între birourile SIRENE;

(b)	în cazul în care semnalările nu sunt compatibile sau există cea mai mică îndoială cu privire la compatibilitatea acestora, sunt necesare consultări între birourile SIRENE, utilizându-se un formular E, pentru a se ajunge la introducerea unei semnalări unice;

(c)	semnalările în vederea arestării se introduc imediat, fără a se aștepta rezultatul unei consultări cu alte state membre;

(d)

în cazul în care, în urma consultărilor, o semnalare incompatibilă cu semnalări existente devine prioritară, în momentul introducerii sale, celelalte semnalări sunt șterse de către statele membre care le-au emis. Statele membre soluționează orice divergențe prin intermediul birourilor SIRENE. În cazul în care nu este posibil niciun acord pe baza listei priorităților stabilite, în SIS II se menține semnalarea cea mai veche;

(e)	statele membre care nu au putut introduce o semnalare se pot înscrie pentru a fi informate de către CS-SIS cu privire la ștergerea semnalării;

(f)	biroul SIRENE din statul membru care nu a putut introduce semnalarea poate solicita ca biroul SIRENE din statul membru care a introdus semnalarea să îl informeze în cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la aceasta.

2.3.   Schimbul de informații după obținerea unui rezultat pozitiv

Un „rezultat pozitiv” se obține atunci când un utilizator final efectuează o căutare în SIS II, găsește o semnalare care corespunde criteriilor introduse și se impune întreprinderea unei acțiuni.

În cazul în care, după obținerea unui rezultat pozitiv, utilizatorul final are nevoie de informații suplimentare, biroul SIRENE contactează cât mai repede posibil biroul SIRENE din statul semnalant și solicită informațiile necesare. Atunci când este cazul, birourile SIRENE acționează ca intermediari pe lângă autoritățile naționale, obțin și transmit informațiile suplimentare relevante pentru semnalarea respectivă.

Cu excepția unor dispoziții contrare, statul membru semnalant trebuie să fie informat despre rezultatul pozitiv și despre consecințele acestuia.

Se aplică următoarea procedură:

(a)

Fără a aduce atingere dispozițiilor secțiunii 2.4 din prezentul manual, un „rezultat pozitiv” privind o persoană sau un obiect pentru care a fost introdusă o semnalare se comunică, în principiu, biroului SIRENE din statul membru semnalant, prin intermediul formularului G. În cazul în care statului membru semnalant i se comunică obținerea unui rezultat pozitiv, articolul aplicabil din instrumentele juridice SIS II se menționează la rubrica 090 din formularul G. Dacă este necesar, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică biroului SIRENE din statul membru care a obținut rezultatul pozitiv informațiile relevante și specifice și precizează măsurile speciale care urmează să fie adoptate. În cazul în care răspunsul pozitiv privește o persoană semnalată în vederea arestării și dacă este necesar, biroul SIRENE din statul membru care a obținut rezultatul pozitiv informează telefonic biroul SIRENE din statul membru semnalant cu privire la răspunsul pozitiv, după ce a trimis un formular G.

(b)

Birourile SIRENE din statele membre care au introdus semnalări privind interdicția de intrare nu sunt, în mod necesar, informate cu privire la rezultatele pozitive, dar pot fi informate cu privire la acestea în împrejurări excepționale. Un formular G poate fi trimis în orice caz în care, de exemplu, sunt solicitate informații suplimentare. Un formular G se trimite întotdeauna atunci când există un rezultat pozitiv privind o persoană care beneficiază de dreptul comunitar la libera circulație.

2.3.1.   Comunicarea informațiilor suplimentare

Schimbul de informații în temeiul instrumentelor juridice SIS II nu prejudiciază atribuțiile încredințate birourilor SIRENE de legislația internă de punere în aplicare a altor instrumente juridice ale Uniunii Europene, în special în aplicarea legislației interne de transpunere a Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (18) sau dacă aceste informații intră în domeniul de aplicare a asistenței juridice reciproce.

2.4.   Imposibilitatea respectării procedurilor după obținerea unui rezultat pozitiv (articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II)

În conformitate cu articolul 48 din Decizia SIS II și articolul 33 din Regulamentul SIS II, se aplică următoarea procedură:

(a)	statul membru care se află în imposibilitatea de a urma procedura informează imediat statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, despre imposibilitatea de a întreprinde acțiunea solicitată și precizează motivele într-un formular H;

(b)	statele membre respective pot ajunge la un acord referitor la acțiunea care trebuie întreprinsă, compatibilă cu legislația lor internă și cu dispozițiile instrumentelor juridice SIS II.

2.5.   Procesarea datelor în alt scop decât cel pentru care au fost introduse în SIS II [articolul 46 alineatul (5) din Decizia SIS II]

Datele conținute în SIS II pot fi procesate numai în scopurile stabilite pentru fiecare categorie de semnalări.

Cu toate acestea, dacă a fost obținută o autorizație prealabilă din partea statului membru semnalant, datele pot fi utilizate în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, în vederea prevenirii unei amenințări grave, iminente la adresa ordinii și securității publice, din motive serioase de securitate națională sau în scopul prevenirii unei infracțiuni grave.

Dacă un stat membru dorește să proceseze datele din SIS II în alt scop decât cel pentru care au fost introduse, schimbul de informații se desfășoară în conformitate cu următoarele reguli:

(a)	prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru care dorește să utilizeze datele în alt scop își expune motivele statului membru semnalant, utilizând un formular I;

(b)	cât mai rapid, statul membru semnalant examinează posibilitatea de a da curs acestei solicitări și informează celălalt stat membru cu privire la decizia sa, prin intermediul biroului său SIRENE;

(c)	dacă este cazul, statul membru semnalant poate acorda autorizația, sub rezerva anumitor condiții privind utilizarea datelor.

După acordul statului membru semnalant, celălalt stat membru utilizează datele numai în scopul pentru care le-a solicitat și a obținut autorizația. Acesta ia în considerare toate condițiile care au fost stabilite de către statul membru semnalant.

2.6.   Aplicarea unui indicator de validitate (articolele 24 și 25 din Decizia SIS II)

Este posibil să se aplice un indicator de validitate la cererea unui alt stat membru.

Articolele 24 și 25 din Decizia SIS II permit unui stat membru să refuze, în orice moment, întreprinderea unei acțiuni pe teritoriul său, solicitând aplicarea unui indicator de validitate la semnalările în vederea arestării (articolul 26 din decizie), semnalările privind persoane dispărute (articolul 32 din decizie) și semnalările privind controale discrete și specifice (articolul 36 din decizie), în cazul în care acesta consideră că a da curs semnalării este incompatibil cu legislația sa internă, cu obligațiile sale internaționale sau cu interesele sale naționale vitale. Este necesar ca motivele cererii să fie comunicate în același timp.

O procedură alternativă există doar în cazul semnalărilor în vederea arestării. Fiecare stat membru are obligația de a repera cât mai rapid semnalările care pot necesita aplicarea unui indicator de validitate.

În cazul în care circumstanțele menționate la articolul 24 alineatul (1) sau la articolul 25 din Decizia SIS II nu mai există, este necesar ca statul membru care a solicitat aplicarea indicatorului de validitate să solicite eliminarea cât mai rapidă a acestuia.

2.6.1.   Consultarea statelor membre în vederea aplicării unui indicator de validitate

Se aplică următoarea procedură:

(a)	în cazul în care un stat membru dorește să aplice un indicator de validitate, acesta face o cerere către statul membru semnalant, utilizând un formular F, precizând motivele;

(b)	statul membru semnalant aplică imediat indicatorul de validitate solicitat;

(c)	la încheierea schimbului de informații, în funcție de informațiile furnizate în cadrul procesului de consultare de către statul membru solicitând aplicarea indicatorului de validitate, semnalarea va trebui eventual modificată, ștearsă, sau cererea poate fi retrasă.

2.6.2.   Clauza provizorie până la 1 ianuarie 2009: cererea de aplicare sistematică a unui indicator de validitate pentru semnalările referitoare la resortisanții unui stat membru

A fost adoptată următoarea procedură:

(a)	un stat membru poate solicita biroului SIRENE dintr-un alt stat membru să aplice în mod sistematic un indicator de validitate semnalărilor în vederea arestării, referitoare la resortisanții acestuia;

(b)	orice stat membru care dorește să procedeze astfel adresează o cerere scrisă statului membru cu care dorește să coopereze;

(c)	orice stat membru care primește o asemenea cerere aplică un indicator de validitate pentru statul membru respectiv de îndată ce o semnalare a fost emisă;

(d)	această procedură rămâne în vigoare atât timp cât nu este anulată de o instrucțiune scrisă în acest sens.

2.7.   Cazul datelor care conțin erori de drept sau de fapt (articolul 34 din Regulamentul SIS II și articolul 49 din Decizia SIS II)

În cazul descoperirii unor date incorecte sau stocate ilegal în SIS II, schimbul de informații suplimentare se desfășoară în conformitate cu normele stabilite la articolul 34 alineatul (2) din Regulamentul SIS II și articolul 49 alineatul (2) din Decizia SIS II, care prevăd că doar statul membru care a emis semnalarea este autorizat să modifice, să suplimenteze, să corecteze, să actualizeze sau să șteargă datele.

Statul membru care a descoperit că datele conțin o eroare sau că au fost stocate ilegal informează statul membru semnalant, prin intermediul biroului său SIRENE, în cel mai scurt timp și nu mai târziu de zece zile de la data la care a identificat aceste elemente. Schimbul de informații se desfășoară utilizând un formular J.

(a)	Ca urmare a consultărilor, statul membru semnalant poate fi nevoit să șteargă sau să corecteze datele, în conformitate cu procedurile sale naționale referitoare la corectarea informației respective.

(b)

În cazul în care nu se ajunge la un acord în termen de două luni, biroul SIRENE al statului membru care a descoperit eroarea sau stocarea ilegală a datelor sesizează autoritatea competentă din țara sa pentru a prezenta situația Autorității Europene pentru Protecția Datelor, care acționează ca mediator, de comun acord cu autoritățile naționale de supraveghere interesate.

Schimbul de informații ca urmare a descoperirii de noi fapte

Pentru a asigura calitatea datelor și legalitatea procesării datelor, dacă o nouă faptă în legătură cu o semnalare este supusă atenției unui birou SIRENE, altul decât cel din statul membru semnalant, acesta comunică informația respectivă cât mai repede posibil biroului SIRENE al statului membru semnalant utilizând un formular J. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, atunci când un resortisant al unei țări terțe în legătură cu care a fost emisă o semnalare privind interdicția de intrare devine beneficiar al dreptului comunitar la liberă circulație ulterior emiterii semnalării.

2.8.   Dreptul de acces la date și de rectificare a acestora (articolul 41 din Regulamentul SIS II și articolul 58 din Decizia SIS II) (19)

Dreptul persoanelor de a avea acces la datele care le privesc și care au fost introduse în SIS II, în conformitate cu instrumentele juridice SIS II, se exercită în conformitate cu legislația statului membru în care ele invocă acest drept.

Persoana interesată este informată cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de cel mult 60 de zile de la data la care depune cererea de acces la date sau mai devreme, în cazul în care legislația internă prevede un termen mai scurt.

Un stat membru care nu a emis semnalarea poate comunica informații persoanei respective numai dacă a oferit în prealabil ocazia statului membru semnalant să-și facă cunoscută poziția.

Orice persoană are dreptul de a obține rectificarea datelor care o privesc și care sunt eronate sau ștergerea datelor care o privesc și care sunt stocate în mod ilegal.

Persoana interesată este informată cu privire la rezultatul exercitării acestor drepturi cât mai curând posibil și, în orice caz, în cel mult trei luni de la data la care a depus cererea inițială. Persoana interesată este informată mai devreme, în cazul în care legislația națională prevede un termen mai scurt.

2.8.1.   Cereri de acces la date sau de rectificare a datelor

Fără să aducă atingere legislației interne, în cazul în care este necesar ca autoritățile naționale să fie informate cu privire la o cerere de acces la date sau de rectificare a datelor, schimbul de informații se desfășoară în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

fiecare birou SIRENE aplică legislația sa internă privind dreptul de acces la datele personale. După caz și în conformitate cu legislația aplicabilă, birourile SIRENE fie transmit autorităților naționale competente cererile pe care le primesc privind accesul la date sau rectificarea datelor, fie iau o decizie cu privire la aceste cereri în limita competențelor pe care le dețin;

(b)	la solicitarea autorităților naționale competente, birourile SIRENE din statele membre respective transmit, în conformitate cu legislația lor internă, informații privind exercitarea dreptului de acces la date.

2.8.2.   Schimbul de informații privind cererile de acces la semnalările emise de alte state membre

Pe cât posibil, informațiile privind cererile de acces la semnalările introduse în SIS II de către un alt stat membru se comunică prin intermediul birourilor naționale SIRENE, utilizând un formular K.

Se aplică următoarea procedură:

(a)	cererea de acces este transmisă statului membru semnalant în cel mai scurt timp posibil, astfel încât acesta să se poată pronunța;

(b)	statul membru semnalant informează statul membru care a primit cererea referitor la poziția sa;

(c)	se iau în calcul termenele-limită pentru procesarea cererii de către statul membru care a primit cererea de acces.

În cazul în care statul membru semnalant transmite poziția sa biroului SIRENE din statul membru care a primit cererea de acces, biroul SIRENE, în conformitate cu legislația sa internă și în limitele domeniului său de competență, fie se pronunță asupra cererii, fie se asigură că această poziție este comunicată în cel mai scurt timp posibil autorității competente pentru ca aceasta să hotărască în ceea ce privește cererea.

2.8.3.   Schimbul de informații privind cererile de a rectifica sau de a șterge datele introduse de alte state membre

În cazul în care o persoană solicită ca datele care o privesc să fie rectificate sau șterse, operațiunea poate fi efectuată doar de statul membru semnalant. Dacă persoana se adresează unui alt stat membru decât cel care a emis semnalarea, biroul SIRENE din statul membru solicitat informează persoana despre necesitatea de a contacta statul membru semnalant și îi pune la dispoziție coordonatele autorității competente din statul membru semnalant.

2.9.   Ștergerea semnalării în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere

Semnalările introduse în SIS II se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru realizarea obiectivelor în vederea cărora au fost introduse.

Cu excepția cazurilor ulterioare obținerii unui rezultat pozitiv, o semnalare este ștearsă fie automat de către C-SIS (după expirarea datei de valabilitate), fie direct de către serviciul care a introdus semnalarea în SIS II (după ce nu mai sunt îndeplinite condițiile de menținere a semnalării).

În ambele cazuri mesajul de ștergere a CS-SIS este procesat automat de N.SIS II.

Statele membre se pot înscrie pentru a fi informate automat privind ștergerea unei semnalări emise de alt stat membru.

2.10.   Introducerea numelor proprii

Respectând constrângerile impuse de sistemele naționale privind introducerea datelor, numele proprii (nume și prenume) sunt introduse în SIS II într-o formă (grafie și ortografie) cât mai apropiată de cea utilizată în documentele de identitate oficiale. Statele membre vor utiliza, ca regulă, alfabetul latin pentru introducerea datelor în SIS II, fără să aducă atingere normelor de transliterare și transcriere prevăzute în anexa 1.

2.11.   Diferite categorii de identitate

Identitate confirmată (identitate stabilită)

O identitate confirmată (identitate stabilită) înseamnă că identitatea a fost confirmată pe baza unor documente de identitate originale, pe baza unui pașaport sau printr-o declarație din partea autorităților competente.

Identitate neconfirmată

O identitate neconfirmată înseamnă că nu există dovezi suficiente pentru probarea identității.

Identitate uzurpată

O identitate uzurpată (nume, prenume, data nașterii) apare atunci când o persoană utilizează identitatea unei alte persoane reale. Este, de exemplu, cazul în care un document este utilizat în detrimentul adevăratului proprietar al acestuia.

Alias

Alias este o identitate de împrumut, utilizată de către o persoană cunoscută sub alte identități.

2.11.1.   Identitate uzurpată (articolul 36 din Regulamentul SIS II și articolul 51 din Decizia SIS II)

Cu consimțământul persoanei în cauză, de îndată ce se stabilește că identitatea persoanei a fost uzurpată, se adaugă informații suplimentare la semnalarea din SIS II, pentru a evita consecințele negative ale identificării eronate. Persoana a cărei identitate a fost uzurpată poate, în conformitate cu procedurile naționale, să furnizeze autorității competente informațiile precizate la articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul SIS II și articolul 51 alineatul (3) din Decizia SIS II. Orice persoană a cărei identitate a fost uzurpată are dreptul de a-și retrage acordul pentru procesarea informațiilor.

În cazul în care un stat membru descoperă că o semnalare privind o persoană emisă de un alt stat membru se referă la un caz de identitate uzurpată, acesta informează biroul SIRENE al statului membru semnalant utilizând un formular Q, astfel încât datele să fie adăugate semnalării în SIS II.

Datele persoanelor a căror identitate a fost uzurpată sunt disponibile numai în scopul stabilirii identității persoanei controlate și nu pot fi în niciun caz utilizate în alte scopuri. Informațiile privind identitatea uzurpată sunt șterse în același timp cu semnalarea sau mai devreme, în cazul în care persoana în cauză solicită acest lucru.

Ținând cont de scopul introducerii datelor de această natură, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei a cărei identitate a fost uzurpată vor fi adăugate la semnalare. În formularul Q, numai numărul Schengen face trimitere la datele persoanei căutate prin semnalarea SIS II. Informațiile de la rubrica 052 (Data eliberării documentului) sunt obligatorii.

De asemenea, atunci când statul membru semnalant descoperă că o persoană semnalată în SIS II uzurpă identitatea unui terț, este necesar ca acesta să verifice dacă ar trebui menținută identitatea uzurpată în semnalarea SIS II (pentru a găsi persoana căutată).

2.11.2.   Introducerea unui alias

Pentru a asigura calitatea datelor, statele membre se informează reciproc, pe cât posibil, despre alias-uri și transmit toate informațiile relevante cu privire la identitatea reală a subiectului căutat.

Statul membru care a introdus semnalarea este responsabil de adăugarea alias-urilor. Dacă un alt stat membru descoperă un alias, acesta are obligația să îl transmită statului membru semnalant.

În cazul semnalărilor în vederea arestării, statul membru care a adăugat alias-ul poate informa celelalte state membre utilizând un formular M.

2.11.3.   Alte informații utilizate pentru stabilirea identității unei persoane

În cazul în care datele din SIS II sunt insuficiente, Biroul SIRENE din statul membru semnalant poate să furnizeze și informații suplimentare după consultare, din proprie inițiativă sau la cererea unui alt stat membru, pentru a ajuta la stabilirea identității unei persoane. În acest scop se utilizează formularul L. Aceste informații se referă, în special, la următoarele:

—	originea pașaportului sau a documentului de identitate în posesia persoanei căutate;

—	numărul, data, locul și autoritatea care a emis pașaportul sau documentul de identitate, data-limită de valabilitate;

—	descrierea persoanei căutate;

—	numele și prenumele tatălui și ale mamei persoanei căutate;

—	ultima adresă cunoscută.

Pe cât posibil, aceste informații vor fi disponibile în birourile SIRENE sau accesibile acestora în mod imediat și în permanență, în vederea unei transmiteri rapide.

Obiectivul comun este reducerea la minimum a riscului de a interpela în mod greșit o persoană care ar avea o identitate similară persoanei pentru care a fost emisă semnalarea.

2.12.   Schimbul de informații în cazul semnalărilor între care există conexiuni

Articolul 37 din Regulamentul SIS II și articolul 52 din Decizia SIS II oferă statelor membre posibilitatea de a stabili conexiuni între diferite semnalări, în conformitate cu legislația lor internă, în vederea evidențierii relațiilor între persoane și obiecte semnalate în SIS II. Aceste conexiuni nu pot fi stabilite decât în cazul în care răspund unei necesități operaționale clare.

2.12.1.   Reguli tehnice

Fiecare conexiune permite stabilirea unei relații între cel puțin două semnalări.

Un stat membru poate crea o conexiune între semnalările pe care le introduce în SIS II și numai acest stat membru poate modifica sau șterge conexiunea. Conexiunile sunt vizibile pentru utilizatori numai în cazul în care cel puțin două semnalări în conexiune sunt vizibile pentru ei. Statele membre se asigură că doar accesul autorizat este posibil.

2.12.2.   Reguli operaționale

Conexiunile între semnalări nu necesită proceduri speciale pentru schimbul de informații suplimentare. Cu toate acestea, se vor respecta următoarele principii:

În cazul obținerii un rezultat pozitiv pentru două sau mai multe semnalări între care există conexiuni, biroul SIRENE al statului membru executant trimite un formular G pentru fiecare dintre acestea.

Nu se trimit formulare în cazul semnalărilor care, deși au conexiuni cu o semnalare în legătură cu care s-a obținut un rezultat pozitiv, nu au făcut ele însele obiectul respectivului rezultat pozitiv. Această regulă nu se aplică în cazul în care o semnalare având conexiuni în legătură cu care nu s-a obținut un rezultat pozitiv este o semnalare în vederea arestării sau privind o persoană dispărută (protecție). În acest caz, comunicarea descoperirii semnalării având conexiuni se efectuează utilizându-se un formular M.

2.13.   SIRPIT (SIRENE PIcture Transfer), formatul și calitatea datelor biometrice în SIS II

Dacă sunt disponibile, amprentele digitale și fotografiile se adaugă la semnalarea introdusă în SIS II.

Este necesar ca birourile SIRENE să fie în măsură să facă schimb de amprente digitale și fotografii pentru completarea semnalării. În cazul în care un stat membru are o fotografie sau amprente digitale ale unei persoane în legătură cu care a fost emisă o semnalare de către un alt stat membru, acesta le poate transmite prin intermediul SIRPIT pentru a da posibilitatea statului membru semnalant să completeze semnalarea.

Acest schimb are loc fără să aducă prejudicii schimbului de informații în cadrul cooperării polițienești în aplicarea Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului.

2.13.1.   Utilizarea ulterioară a datelor transmise, inclusiv arhivarea

Este necesar ca orice utilizare ulterioară a fotografiilor și a amprentelor digitale transmise prin intermediul SIRPIT, inclusiv arhivarea acestora, să fie conformă cu dispozițiile relevante ale instrumentelor juridice SIS II, ale Directivei 95/46/CE, ale Convenției 108 a Consiliului Europei și cu legislația în vigoare în domeniu în statele membre respective.

2.13.2.   Cerințe tehnice

Amprentele digitale și fotografiile sunt colectate și transmise în conformitate cu standardele definite în dispozițiile de aplicare privind introducerea datelor biometrice în SIS II.

Este necesar ca fiecare birou SIRENE să îndeplinească cerințele tehnice SIRPIT.

Amprentele digitale și fotografiile sunt transmise, sub forma unui fișier atașat, unui ecran de introducere a datelor (input screen), special conceput pentru SIRPIT.

2.13.3.   Utilizarea formularului L SIRENE

Transmiterea prin intermediul SIRPIT este anunțată prin trimiterea unui formular L prin canalul utilizat de obicei pentru toate formularele SIRENE. Formularele L sunt transmise în același timp cu amprentele digitale și/sau fotografiile.

2.13.4.   Procedura SIRPIT

Biroul SIRENE din țara care deține amprentele digitale sau fotografiile persoanei în legătură cu care a fost emisă o semnalare de către un alt stat membru este denumit în continuare „biroul SIRENE furnizor”.

Biroul SIRENE din țara care a introdus semnalarea în SIS II este denumit în continuare „biroul SIRENE din statul membru semnalant”.

Se aplică următoarea procedură:

(a)	Biroul SIRENE furnizor trimite un formular L pe calea electronică uzuală și menționează în câmpul 083 că amprentele digitale și fotografiile sunt transmise în scopul completării semnalării în SIS II.

(b)	Biroul SIRENE din statul membru semnalant adaugă amprentele digitale sau fotografiile la semnalarea din SIS II și le transmite autorității competente în vederea completării semnalării.

2.13.4.1.   Ecranul de introducere a datelor (input screen)

Interfața de introducere a datelor va conține următoarele date:

1.	Numărul de identificare Schengen (*) (1)

2.	Numărul de referință (*) (1)

3.	Data amprentelor digitale

4.	Locul prelevării amprentelor digitale

5.	Data fotografiei

6.	Motivul prelevării amprentelor digitale

7.	Numele de familie (*) (2)

8.	Prenume (*) (2)

9.	Nume purtat înainte de căsătorie

10.	Identitate stabilită?

11.	Data nașterii (*)

12.	Locul nașterii

13.

Cetățenia

14.

Sexul (*)

15.	Informații suplimentare

Observații:

(*)	Obligatoriu

(1)	se indică fie în câmpul 1, fie în câmpul 2.

(2)	Se poate indica „necunoscut”.

În cazul în care sunt cunoscute, se introduc locul și data prelevării amprentelor digitale.

2.13.5.   Formatul și calitatea datelor biometrice

Toate datele biometrice introduse în sistem au fost supuse unui control specific al calității în vederea asigurării unui standard minim de calitate comun tuturor utilizatorilor SIS II.

Înainte de introducere, se efectuează controale la nivel național pentru a se asigura că:

—	datele privind amprentele digitale sunt conforme cu formatul specificat ANSI/NIST-ITL 1-2000, astfel cum a fost pus în aplicare pentru necesitățile Interpol și adaptat pentru SIRPIT (SIRENE Picture Transfer);

—

fotografiile, care se utilizează doar pentru a confirma identitatea unei persoane localizate ca urmare a unei căutări alfanumerice efectuate în SIS II, îndeplinesc următoarele cerințe: raportul înălțime/lățime al fotografiilor feței va fi, pe cât posibil, de 3/4 sau 4/5. Dacă este disponibilă, se utilizează o rezoluție de cel puțin 480 × 600 pixeli cu 24 biți de intensitate a culorii. Dacă imaginea trebuie să fie scanată, mărimea acesteia va fi, pe cât posibil, mai mică de aproximativ 200 kilobiți.

2.14.   Suprapunerea rolurilor SIRENE și Interpol (20)

Vocația SIS II nu este de a se substitui Interpol și nici de a reproduce rolul acestuia. Deși sarcinile se pot suprapune, principiile de acțiune și de cooperare între statele membre în cadrul Schengen sunt sensibil diferite față de cele din cadrul Interpol. Prin urmare, este necesar să se stabilească la nivel național reguli de cooperare între birourile SIRENE și BCN (Birourile Centrale Naționale).

Se aplică următoarele principii:

2.14.1.   Prioritatea semnalărilor SIS II față de semnalările Interpol

În cazul unor semnalări emise de statele membre, semnalările SIS II și schimbul de informații în legătură cu aceste semnalări au întotdeauna prioritate față de semnalările și schimbul de informații prin intermediul Interpol. Această dispoziție este deosebit de importantă în cazul unui conflict de semnalări.

2.14.2.   Alegerea canalului de comunicare

Este necesar ca principiul priorității semnalărilor Schengen față de cele Interpol emise de statele membre să fie respectat și să se asigure faptul că BCN din statele membre se conformează acestui principiu. În momentul în care a fost creată semnalarea SIS II, birourile SIRENE asigură toate comunicările legate de aceasta, de scopul acesteia și de executarea acțiunii care trebuie întreprinsă. În cazul în care un stat membru dorește să schimbe canalul de comunicare, acesta va trebui să consulte în prealabil celelalte părți. O astfel de schimbare de canal este posibilă numai în cazuri speciale.

2.14.3.   Utilizarea și transmiterea semnalărilor Interpol în statele Schengen

Având în vedere prioritatea semnalărilor SIS II față de cele Interpol, semnalările Interpol vor fi limitate la cazuri excepționale (și anume pentru semnalări a căror introducere în SIS II nu este prevăzută nici în convenția de aplicare, nici din punct de vedere tehnic sau în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare creării unei semnalări SIS II). În spațiul Schengen se evită semnalările paralele în SIS II și prin intermediul Interpol. Este necesar ca semnalările transmise prin intermediul canalelor Interpol, care acoperă și spațiul Schengen sau părți din acesta, să menționeze următorul text: „cu excepția statelor Schengen”.

2.14.4.   Rezultat pozitiv și ștergerea unei semnalări

Pentru a asigura rolul de coordonator al verificării calității informațiilor introduse în SIS II pe care îl îndeplinește biroul SIRENE, statele membre se asigură că birourile SIRENE și BCN se informează reciproc în cazul obținerii de rezultate pozitive și al ștergerii semnalărilor.

2.14.5.   Îmbunătățirea cooperării între birourile SIRENE și BCN Interpol

În conformitate cu legislația sa internă, fiecare stat membru adoptă măsurile corespunzătoare pentru a asigura schimbul efectiv de informații la nivel național între birourile SIRENE și BCN.

2.14.6.   Transmiterea de informații către state terțe

(a)

Date procesate în SIS II În conformitate cu articolul 39 din Regulamentul SIS II și Decizia SIS II, datele procesate în SIS II conform prevederilor acestor două instrumente juridice nu pot fi transferate sau puse la dispoziția unor țări terțe sau unor organizații internaționale. Articolul 55 din Decizia SIS II prevede o derogare de la această regulă pentru schimbul de date cu Interpol privind pașapoartele furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate, în conformitate cu prevederile articolului respectiv.

(b)

Informații suplimentare În conformitate cu „principiul proprietății datelor” conținut la articolul 4 alineatul (2) din instrumentele juridice SIS II, transmiterea informațiilor suplimentare către state terțe se efectuează de către statul membru „proprietar” al datelor. În cazul în care o cerere de informații suplimentare privind o anumită semnalare este primită de către biroul SIRENE al unui stat altul decât cel care a emis semnalarea, acesta îl informează cu privire la cererea de informații, pentru a permite statului semnalant să adopte o decizie în deplină conformitate cu normele aplicabile, inclusiv normele privind protecția datelor. Recurgerea la canalul de comunicare Interpol depinde de dispozițiile sau de procedurile din legislația națională.

2.15.   Relațiile dintre SIRENE și Europol

Europol are dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 36 și 38 din Decizia SIS II. Europol poate solicita informații suplimentare statelor membre în cauză, în conformitate cu dispozițiile Convenției Europol. În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu unitatea națională Europol (ENU) se stabilește pentru a garanta că biroul SIRENE va fi informat despre orice schimb de informații suplimentare între Europol și ENU cu privire la semnalările din SIS II. În cazul în care comunicarea la nivel național cu privire la semnalările din SIS II este efectuată de către ENU, este important să se evite orice confuzie în rândul utilizatorilor finali.

2.16.   Relațiile dintre SIRENE și Eurojust

Membrii naționali ai Eurojust și asistenții lor au dreptul de a accesa și de a căuta direct datele introduse în SIS II, în conformitate cu articolele 26, 32, 34 și 38 din decizie. În conformitate cu legislația internă, cooperarea cu aceștia se stabilește pentru a garanta un schimb facil de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În special, biroul SIRENE va servi drept punct de contact pentru membrii naționali ai Eurojust și pentru asistenții lor pentru informații suplimentare referitoare la semnalările introduse în SIS II.

2.17.   Tipuri specifice de căutare

2.17.1.   Căutare după criteriul geografic

O căutare după criteriul geografic se efectuează în situațiile în care un stat membru are dovezi ferme privind locul unde se află o persoană căutată sau un obiect, într-un spațiu geografic restrâns delimitat. În astfel de cazuri, se poate da curs unei cereri a autorităților judiciare imediat după primire.

În spațiul Schengen, căutările după criteriul geografic se realizează prin intermediul semnalării din SIS II. În cazul în care locul de ședere este cunoscut în momentul emiterii unei semnalări în vederea arestării, câmpul 061 din formularul A trebuie să includă această informație referitoare la locul de ședere al persoanei căutate. În toate celelalte cazuri, inclusiv cele de comunicare a locului unde se află obiecte, se utilizează formularul M (câmpul 83). Semnalarea privind persoana căutată va fi introdusă în SIS II pentru a se garanta caracterul imediat executoriu al oricărei cereri privind acțiunea care trebuie întreprinsă [articolul 64 din Convenția Schengen, articolul 9 alineatul (3) din Decizia-cadru privind MEA].

O semnalare în SIS II sporește șansele de succes în cazul deplasării neprevăzute a persoanei sau a obiectului în interiorul spațiului Schengen, astfel încât neintroducerea în SIS II a semnalării unei persoane căutate sau a unui obiect căutat nu este posibilă decât în împrejurări speciale [de exemplu, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul SIS II și Decizia SIS II, în cazul în care informațiile disponibile nu sunt suficiente pentru a crea o semnalare etc.].

3.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU A FI ARESTATE ÎN VEDEREA PREDĂRII SAU A EXTRĂDĂRII (ARTICOLUL 26 DIN DECIZIA SIS II)

Se vor avea în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței unor semnalări multiple

—	Identitatea uzurpată

—	Introducerea unui alias

—	Trimiterea de informații suplimentare către statele membre

—	Aplicarea unui indicator de validitate

—	Acțiunea biroului SIRENE după primirea unei semnalări în vederea arestării

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

3.1.   Introducerea unei semnalări

Majoritatea semnalărilor în vederea arestării vor fi însoțite de un mandat european de arestare (MEA). Cu toate acestea, semnalarea în vederea arestării poate duce la arest preventiv înaintea obținerii unei cereri de extrădare (CE).

MEA/CE trebuie eliberat(ă) de către o autoritate judiciară competentă să îndeplinească această funcție în statul membru semnalant.

În momentul introducerii unei semnalări în vederea arestării în scopul predării, o copie a MEA original se introduce ca fișier atașat în SIS II. Poate fi introdusă și o copie a MEA tradusă în una sau mai multe limbi oficiale ale instituțiilor UE.

În plus, se adaugă fotografiile și amprentele digitale ale persoanei, în cazul în care acestea sunt disponibile.

Este necesar ca informațiile relevante, inclusiv MEA sau CE, furnizate cu privire la persoanele căutate în vederea arestării în scopul predării sau extrădării să fie disponibile pentru birourile SIRENE în momentul introducerii semnalării. Se efectuează o verificare pentru a se asigura că informațiile sunt complete și corect prezentate.

Statele membre au posibilitatea să introducă mai multe MEA pentru fiecare semnalare în vederea arestării. Statelor membre le revine responsabilitatea de a șterge orice MEA care nu mai este valabil și de a verifica dacă există alte mandate europene de arestare referitoare la semnalare și de a prelungi durata acesteia din urmă, dacă este necesar.

Semnalările în vederea arestării pot conține un fișier binar pentru fiecare MEA. Statele membre au posibilitatea să atașeze traduceri la fiecare mandat european de arestare pe care îl anexează la o semnalare în vederea arestării și, dacă este necesar, în fișiere binare separate.

Documentele în format PDF scanate, care se atașează la semnalări, pe cât posibil, vor avea o rezoluție de minimum 150 DPI.

3.2.   Semnalările multiple

Procedurile generale sunt descrise în secțiunea 2.2.

În plus, se aplică următoarele reguli:

Mai multe state membre pot introduce o semnalare în vederea arestării privind aceeași persoană. Dacă două sau mai multe state membre au emis o semnalare pentru aceeași persoană, în cazul arestării, autoritățile judiciare din statul membru în care a avut loc arestarea vor decide în privința executării mandatului.

Compatibilitatea semnalărilor în vederea arestării

Semnalările în vederea arestării sunt compatibile cu semnalările privind interdicția de intrare, semnalările privind persoane dispărute și semnalările privind o procedură judiciară. Ele nu sunt compatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale.

Semnalările în vederea arestării se introduc imediat, fără a se aștepta rezultatul unei consultări cu celelalte state membre.

3.3.   Identitatea uzurpată

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.1.

3.4.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.2.

3.5.   Informații suplimentare care trebuie trimise statelor membre

În cazul emiterii unei semnalări, informațiile suplimentare cu privire la semnalare se trimit tuturor statelor membre.

Informațiile menționate în secțiunile 3.5.1 și 3.5.2 se trimit către celelalte birouri SIRENE pe calea cea mai rapidă. Orice informații suplimentare solicitate în scopul identificării sunt transmise după consultarea și/sau cererea unui alt stat membru.

În cazul în care există mai multe MEA sau CE pentru aceeași persoană, se completează formulare A separate pentru fiecare dintre acestea.

Este necesar ca MEA/CE și formularul A să conțină suficiente detalii [în special, secțiunea (e) din MEA: „descrierea împrejurărilor în care a(au) fost comisă(e) infracțiunea (infracțiunile), în special momentul și locul”, câmpul 044: „descrierea faptelor”] pentru ca celelalte birouri SIRENE să poată verifica semnalarea. Cu toate acestea, vor fi transmise numai informațiile necesare.

3.5.1.   Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la un MEA

Formularul A trebuie să conțină cel puțin aceleași informații ca MEA. Informațiile din câmpul 044 trebuie să conțină un scurt rezumat al împrejurărilor.

Într-un formular A:

—	239: se indică faptul că formularul se referă doar la un MEA;

—	272: se introduce numărul de serie al MEA, pentru a distinge între mai multe MEA pentru aceeași persoană;

—	006-013, 266, 275, 237-238 și 050-061: se introduc informațiile relevante existente în SIS II și care corespund secțiunii (a) din MEA;

—	030-033 și 251-259: se introduc informațiile relevante din secțiunea (i) a MEA;

—	240-241 și 035-037: se introduc informațiile relevante din secțiunea (b) a MEA;

—	034, 038, 039: se introduc informațiile relevante din secțiunea (c) a MEA;

—	243-244: se introduc informațiile din secțiunea (d) a MEA. În cazul în care nu există nici o decizie in absentia, câmpurile nu se completează. La câmpul 244 se introduce o descriere simplă, fără a se copia textul legii;

—	245, 247, 040-045 și 047: se introduc informațiile din secțiunea (e) a MEA;

—	267: se introduc informațiile din secțiunea (f). Nu se copiază textul dispozițiilor legale relevante;

—	249: se introduc informațiile relevante din secțiunea (g). În cazul în care nu există o cerere de sechestru a proprietății, câmpul nu se completează;

—	250: se introduc informațiile relevante din secțiunea (g). Dacă este cunoscută, se menționează și situarea proprietății;

—	268: se introduc informațiile relevante din secțiunea (h);

—	260-264: se introduc informațiile relevante din secțiunea (i);

—	269-271: se introduc informațiile relevante din secțiunea (i), dar numai în cazul în care acestea diferă de cele din câmpurile 251, 252 și 032;

—	400 și 403: se pot atașa documente adiționale.

3.5.2.   Informații suplimentare care trebuie trimise cu privire la arestarea preventivă

3.5.2.1.   În cazul emiterii unei semnalări bazate deopotrivă pe un MEA și pe o CE

În cazul emiterii unei semnalări în vederea arestării în scopul extrădării, informațiile suplimentare se transmit tuturor statelor membre printr-un formular A. Dacă datele semnalării și informațiile suplimentare transmise statelor membre cu privire la un MEA nu sunt suficiente pentru extrădare, se pot furniza informații suplimentare.

În câmpul 239 se va indica faptul că formularul se referă deopotrivă la un MEA și la o CE.

3.5.2.2.   În cazul emiterii unei semnalări bazate doar pe CE

În cazul emiterii unei semnalări privind o arestare în vederea extrădării, informațiile suplimentare se trimit tuturor statelor membre printr-un formular A.

În câmpul 239 se indică faptul că formularul se referă la o CE.

3.6.   Aplicarea unui indicator de validitate

Pentru procedurile generale, a se vedea secțiunea 2.6.

Dacă cel puțin unul dintre MEA sau una dintre CE anexate la semnalare poate fi executat, nu se aplică semnalării un indicator de validitate.

O semnalare căreia i s-a aplicat un indicator de validitate este considerată ca fiind emisă în scopul comunicării locului de ședere al persoanei pentru care a fost emisă.

3.7.   Acțiunea biroului SIRENE la primirea unei semnalări în vederea arestării

Atunci când un birou SIRENE primește un formular A, acesta are obligația să consulte, cât mai repede posibil, toate sursele disponibile pentru a încerca să localizeze subiectul. Faptul că informațiile furnizate de statul membru semnalant sunt insuficiente pentru a fi acceptate de către statul membru destinatar nu trebuie să îl împiedice pe acesta din urmă să efectueze cercetările.

În cazul în care semnalarea în vederea arestării este validată și subiectul este localizat sau arestat într-un stat membru, informațiile conținute de formularul A trebuie să fie transmise autorității competente a statului membru responsabil cu executarea MEA sau CE. În cazul în care este solicitat originalul MEA sau al CE, acesta ar trebui transmis direct de către autoritatea judiciară semnalantă autorității judiciare executante (cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în legislația internă a statului membru semnalant sau a statului membru executant).

3.8.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.3.

În plus, se aplică următoarea procedură:

(a)	Un rezultat pozitiv referitor la o persoană pentru care a fost emisă o semnalare în vederea arestării se comunică imediat biroului SIRENE din statul membru semnalant. În plus, după trimiterea formularului G, răspunsul pozitiv se comunică telefonic biroului SIRENE din statul membru semnalant.

(b)	După caz, biroul SIRENE din statul membru semnalant comunică orice informații relevante și specifice privind măsurile speciale pe care biroul SIRENE din statul membru executant trebuie să le întreprindă.

În plus, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează toate celelalte birouri SIRENE despre rezultatul pozitiv, utilizând un formular M, cu condiția ca rezultatul pozitiv să fi fost obținut în termen de două săptămâni de la data emiterii semnalării. După această perioadă, informația se trimite doar acelor state membre care au solicitat-o.

4.   SEMNALĂRILE PRIVIND INTERDICȚIA DE INTRARE SAU DE ȘEDERE (ARTICOLUL 24 DIN REGULAMENTUL SIS II)

Se vor avea în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței unor semnalări multiple

—	Identitatea uzurpată

—	Introducerea unui alias

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

—	Cazul special al unui membru de familie al unui cetățean UE.

4.1.   Introducerea unei semnalări

În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul SIS II, resortisanții țărilor terțe pot face obiectul semnalărilor privind interdicția de intrare sau de ședere introduse în SIS II, pe baza unei semnalări naționale întemeiate pe o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității publice sau la adresa securității naționale.

O semnalare poate fi introdusă și pe baza faptului că resortisantul unei țări terțe a făcut obiectul unei măsuri de expulzare, de refuz al intrării sau de îndepărtare, care nu a fost abrogată sau suspendată, care conține sau este însoțită de o interdicție de intrare sau de ședere, întemeiată pe nerespectarea reglementărilor naționale privind intrarea sau șederea resortisanților țărilor terțe.

În plus, articolul 26 din Regulamentul SIS II prevede că, sub rezerva anumitor condiții specifice, în SIS II se introduc și semnalările cu privire la resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unei măsuri restrictive destinate să nu le permită intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestor teritorii, măsură adoptată în conformitate cu articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În plus, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul SIS II, norme specifice se aplică resortisanților țărilor terțe care se bucură de dreptul comunitar la liberă circulație în temeiul Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (21). Este necesar ca, pe cât posibil, biroul SIRENE să poată pune la dispoziție orice informație utilizată pentru a evalua dacă este cazul să introducă o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere pentru un beneficiar al dreptului comunitar la liberă circulație (22).

4.2.   Semnalările multiple

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.2.

Compatibilitatea semnalărilor privind interdicția de intrare sau de ședere

Semnalările privind interdicția de intrare sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării. Ele nu sunt compatibile cu semnalările privind persoane dispărute, semnalările în vederea efectuării de controale și semnalările privind o procedură judiciară.

4.3.   Identitatea uzurpată

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.1.

4.4.   Introducerea unui alias

Pentru procedurile generale, a se vedea secțiunea 2.11.2.

4.5.   Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv

Îndeplinirea procedurilor de informare prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (c) din Codul Frontierelor Schengen și a procedurilor de consultare prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen este de competența autorităților responsabile pentru controlul la frontiere și pentru eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor. În principiu, birourile SIRENE se implică în aceste proceduri numai pentru transmiterea de informații suplimentare legate în mod direct de semnalări (de exemplu, notificarea unui rezultat pozitiv, precizarea unei identități) sau pentru ștergerea semnalărilor.

Cu toate acestea, birourile SIRENE se pot implica și în transmiterea de informații suplimentare necesare expulzării sau interdicției de intrare vizând un resortisant al unei țări terțe și se pot implica în transmiterea oricăror informații suplimentare, ca urmare a acestor acțiuni.

4.5.1.   Schimbul de informații în vederea eliberării permiselor de ședere sau a vizelor

Se aplică următoarea procedură:

(a)

fără să aducă atingere procedurii speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 25 din Convenția Schengen, și fără să aducă atingere punctului 4.6, care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care se bucură de dreptul comunitar la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), statul membru executant poate informa statul membru care a emis semnalarea privind interdicția de intrare sau de ședere despre obținerea unui rezultat pozitiv pe parcursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere sau a unei vize. Statul membru semnalant poate informa celelalte state membre utilizând un formular M, dacă este cazul;

(b)	în cazul în care sunt solicitate, în conformitate cu legislația internă, birourile SIRENE din statele membre implicate pot ajuta la transmiterea informațiilor necesare către autoritățile competente responsabile pentru eliberarea permiselor de ședere și a vizelor.

Procedurile speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 25 din Convenția Schengen

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Convenția Schengen

Dacă un stat membru care intenționează să acorde un permis de ședere descoperă că solicitantul în cauză face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere emise de un alt stat membru, acesta se consultă cu statul membru semnalant prin intermediul birourilor SIRENE. În acest scop se utilizează formularul N. Semnalarea se șterge dacă, după consultare, statul membru își menține decizia de a acorda permisul de ședere. Cu toate acestea, persoana poate fi trecută pe lista națională a statului membru cu semnalările privind interdicția de intrare a unui stat membru.

Procedura în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Convenția Schengen

În cazul în care un stat membru care a introdus o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere descoperă că s-a eliberat un permis de ședere persoanei care face obiectul semnalării, acesta declanșează o procedură de consultare cu statul membru care a eliberat permisul de ședere, prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular O. Consultarea prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular O, are loc și dacă statul membru care a eliberat permisul de ședere descoperă ulterior că titularul face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere introdusă în SIS II (23).

În cazul în care un stat membru terț (de exemplu, care nici nu a eliberat permisul de ședere, nici nu a emis semnalarea) descoperă o semnalare privind un resortisant al unei țări terțe care este titularul unui permis de ședere eliberat de unul dintre statele membre, acesta informează atât statul membru care a eliberat permisul de ședere, cât și statul membru semnalant, prin intermediul birourilor SIRENE, utilizând un formular H.

În cazul în care procedura prevăzută la articolul 25 din Convenția Schengen atrage după sine ștergerea unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere, birourile SIRENE își oferă sprijinul, cu respectarea legislației interne și în măsura în care sunt solicitate.

4.5.2.   Schimbul de informații în cazul interdicției de intrare pe teritoriul Schengen sau a expulzării de pe teritoriul Schengen

Se va aplica următoarea procedură:

(a)

Fără să aducă atingere procedurilor speciale privind schimbul de informații, care se desfășoară în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul Frontierelor Schengen și fără să aducă atingere punctului 4.6, care se referă la schimbul de informații ulterior obținerii unui rezultat pozitiv privind un resortisant al unei țări terțe care se bucură de dreptul comunitar la liberă circulație (caz în care este obligatorie consultarea biroului SIRENE din statul membru semnalant), un stat membru poate solicita să fie informat cu privire la orice rezultat pozitiv referitor la semnalările privind interdicția de intrare sau de ședere pe care le-a introdus în SIS II. Orice stat membru care dorește să utilizeze această posibilitate trimite cererea sa în scris celorlalte state membre.

(b)	Statul membru executant poate să ia inițiativa și să informeze statul membru semnalant despre obținerea unui rezultat pozitiv și despre faptul că resortisantul țării terțe nu a primit permisiunea de intrare pe teritoriul Schengen sau că acesta a fost expulzat de pe teritoriul Schengen.

(c)

În cazul în care un stat membru descoperă, pe teritoriul său, un resortisant al unei țări terțe în legătură cu care a fost emisă o semnalare, statul semnalant transmite, la cerere, informațiile necesare pentru returnarea persoanei respective. În funcție de necesitățile statului membru executant și de datele de care dispune statul membru semnalant, aceste informații conțin următoarele elemente: — tipul și motivul deciziei — autoritatea care a luat decizia — data deciziei — data notificării deciziei (data la care decizia a fost emisă) — data executării — termenul-limită al deciziei sau durata de valabilitate a acesteia.

În cazul în care o persoană pentru care a fost emisă o semnalare este interceptată la frontieră, se aplică procedurile stabilite în Codul Frontierelor Schengen și de către statul membru semnalant.

În cazurile speciale, pentru identificarea cu precizie a unei persoane (a se vedea secțiunea 2.8.3), schimbul de informații suplimentare prin intermediul birourilor SIRENE se poate dovedi o necesitate urgentă.

Procedurile speciale, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 alineatul (4) literele (a) și (c) din Codul Frontierelor Schengen

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (a)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (a) din Codul Frontierelor Schengen, resortisantul unei țări terțe care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare sau de ședere, care este, în același timp, titularul unui permis de ședere sau al unei vize de întoarcere eliberate de unul din statele membre, este autorizat să intre în scopul tranzitului pe teritoriul altor state membre pentru a putea ajunge pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de ședere sau viza de întoarcere. Intrarea îi poate fi refuzată dacă acest stat membru a emis o semnalare națională privind interdicția de intrare.

Dacă resortisantul țării terțe în cauză încearcă să intre în statul membru care a introdus semnalarea în SIS II, intrarea îi poate fi refuzată de către acest stat membru. Cu toate acestea, la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru respectiv consultă biroul SIRENE din statul membru care a eliberat permisul de ședere utilizând un formular O, pentru a permite autorității competente să stabilească dacă există suficiente motive pentru retragerea permisului de ședere. În cazul în care permisul de ședere nu este retras, semnalarea în SIS II este ștearsă, dar, cu toate acestea, persoana în cauză poate fi înscrisă pe lista națională a semnalărilor privind interdicția de intrare.

Dacă această persoană încearcă să intre în statul membru care i-a eliberat permisul de ședere, intrarea îi este permisă, dar biroul SIRENE din acest stat membru, la solicitarea autorității competente, trimite un formular O către biroul SIRENE din statul membru semnalant pentru a permite autorităților competente să decidă cu privire la retragerea permisului de ședere sau a ștergerii semnalării.

Dacă rezidentul țării terțe în cauză încearcă să intre pe teritoriul unui stat membru terț (care nu este nici statul care a emis semnalarea, nici cel care a eliberat permisul de ședere), iar acesta descoperă existența unei semnalări în SIS II privind persoana respectivă, deși aceasta deține un permis de ședere eliberat de unul dintre statele membre, va fi autorizat tranzitul către statul membru care a eliberat permisul de ședere. Intrarea poate fi refuzată dacă acest stat membru terț a înscris persoana în cauză pe lista sa națională de semnalări. În ambele cazuri, la solicitarea autorității competente, biroul său SIRENE transmite birourilor SIRENE din cele două state membre în cauză un formular H, informându-le despre contradicție și solicitându-le să se consulte reciproc, în scopul de a permite ștergerea semnalării în SIS II sau retragerea permisului de ședere. Statul membru terț poate solicita și să fie informat cu privire la rezultatul consultărilor.

Procedura în cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) litera (c)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (4) litera (c), un stat membru poate deroga de la principiul interzicerii intrării pe teritoriul său unei persoane care face obiectul unei semnalări privind interdicția de intrare, din motive umanitare, de interes național sau în temeiul unor obligații internaționale. La solicitarea autorității competente, biroul SIRENE al statului membru care a autorizat intrarea pe teritoriul său informează de îndată biroul SIRENE al statului membru semnalant, utilizând un formular H.

4.6.   Schimbul de informații în urma obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la un resortisant al unei țări terțe care se bucură de dreptul comunitar la liberă circulație în temeiul Directivei 2004/38/CE (24), se aplică reguli speciale:

(a)	la solicitarea autorității competente, biroul SIRENE din statul membru executant contactează imediat biroul SIRENE din statul membru semnalant, utilizând un formular G, în vederea obținerii informațiilor necesare pentru a decide fără întârziere ce acțiune trebuie întreprinsă;

(b)	la primirea unei cereri de informații, biroul SIRENE din statul membru semnalant colectează imediat informațiile solicitate și le transmite cât mai curând posibil biroului SIRENE din statul membru executant;

(c)	prin intermediul biroului său SIRENE, statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant dacă acțiunea solicitată a fost dusă la îndeplinire (utilizând un formular G) sau nu (utilizând un formular H).

4.7.   Ștergerea semnalărilor emise pentru cetățenii UE

În cazul în care un resortisant al unei țări terțe pentru care a fost emisă o semnalare privind interdicția de intrare sau de ședere dobândește cetățenia unuia dintre statele membre UE, semnalarea este ștearsă. Dacă schimbarea cetățeniei intră în atenția biroului SIRENE dintr-o țară, alta decât cea semnalantă, acesta trimite biroului SIRENE din statul membru semnalant un formular J, în conformitate cu procedura de rectificare și ștergere a datelor care conțin erori de drept sau de fapt (a se vedea secțiunea 2.7).

5.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANE DISPĂRUTE (ARTICOLUL 32 DIN DECIZIA SIS II)

Se vor avea în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței semnalărilor multiple

—	Identitatea uzurpată

—	Introducerea unui alias

—	Aplicarea unui indicator de validitate

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

5.1.   Introducerea unei semnalări

La solicitarea autorității competente, datele privind următoarele categorii de persoane, atât minore, cât și adulte, se introduc în SIS II în scopul stabilirii locului de ședere sau al plasării sub protecție:

—	persoane dispărute care ar trebuie plasate sub protecție: (i) pentru propria lor protecție (ii) pentru a preîntâmpina amenințări

—	persoane dispărute al căror loc de ședere trebuie determinat sau care nu trebuie să fie plasate sub protecție.

În consecință, se respectă procedurile naționale stabilind persoanele care pot solicita căutarea unei persoane dispărute sunt respectate, în timpul inițierii căutării.

În conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Decizia SIS II, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei se adaugă la semnalare, în cazul în care sunt disponibile.

5.2.   Semnalările multiple

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.2.

Compatibilitatea semnalărilor privind persoane dispărute

Semnalările privind persoane dispărute sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării și semnalările privind o procedură judiciară. Ele nu sunt compatibile cu semnalările privind interdicția de intrare sau cu semnalările în vederea efectuării de controale.

5.3.   Identitatea uzurpată

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.1.

5.4.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.2.

5.5.   Aplicarea unui indicator de validitate

Se poate solicita aplicarea unui indicator de validitate în cazul obținerii unui rezultat pozitiv. În vederea aplicării unui indicator de validitate, se urmează procedurile generale descrise la secțiunea 2.6.

Nu se întreprinde o acțiune alternativă pentru semnalările privind persoane dispărute.

5.6.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

(a)

pe cât posibil, birourile SIRENE comunică informațiile medicale necesare privind persoana dispărută (persoanele dispărute) în cauză, în cazul în care este necesar să se ia măsuri pentru protecția acestora. Informațiile transmise sunt păstrate numai pentru intervalul de timp strict necesar și sunt utilizate exclusiv în cadrul tratamentului medical al persoanei respective;

(b)	biroul SIRENE din statul membru executant comunică întotdeauna locul de ședere al persoanei către biroul SIRENE din statul membru semnalant;

(c)

în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Decizia SIS II, comunicarea locului de ședere al unei persoane dispărute, care este majoră, către persoana care a raportat dispariția se face numai cu consimțământul persoanei dispărute. Cu toate acestea, autoritățile competente pot comunica persoanei care a raportat dispariția faptul că semnalarea a fost ștearsă, ca urmare a obținerii unui rezultat pozitiv.

6.   SEMNALĂRILE PRIVIND PERSOANELE CĂUTATE PENTRU O PROCEDURĂ JUDICIARĂ (ARTICOLUL 34 DIN DECIZIA SIS II)

Se au în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței semnalărilor multiple

—	Identitatea uzurpată

—	Introducerea unui alias

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

6.1.   Introducerea unei semnalări

La solicitarea autorității competente, datele privind următoarele categorii de persoane se introduc în SIS II, pentru a comunica reședința sau domiciliul:

—

martori;

—	persoane care au primit citații de înfățișare în fața autorităților judiciare în cadrul unei proceduri penale pentru a răspunde în legătură cu fapte pentru care sunt inculpate;

—	persoane împotriva cărora urmează să se pronunțe o sentință penală sau alte documente în cadrul unei proceduri penale pentru a răspunde în legătură cu fapte pentru care sunt inculpate;

—	persoane împotriva cărora urmează să se emită o citație de a se prezenta pentru a executa o pedeapsă privativă de libertate.

În conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Decizia SIS II, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei se adaugă la semnalare, în cazul în care sunt disponibile.

6.2.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.2.

Compatibilitatea semnalărilor privind o procedură judiciară

Semnalările privind o procedură judiciară sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării și semnalările privind persoane dispărute. Ele nu sunt compatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale sau cu semnalările privind interdicția de intrare.

6.3.   Identitate uzurpată

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.1.

6.4.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.2.

6.5.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

(a)	adevăratul loc de reședință sau de domiciliu se obține utilizându-se toate mijloacele permise de legislația internă a statului membru în care persoana a fost localizată;

(b)	spre deosebire de semnalările privind persoane dispărute, nu este necesar consimțământul pentru comunicarea locului de reședință sau de domiciliu către autoritățile competente.

7.   SEMNALĂRILE ÎN VEDEREA EFECTUĂRII DE CONTROALE DISCRETE ȘI CONTROALE SPECIFICE (ARTICOLUL 36 DIN DECIZIA SIS II)

Se au în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței semnalărilor multiple

—	Identitate uzurpată

—	Introducerea unui alias

—	Schimbul de informații în cazul emiterii de semnalări la cererea autorităților responsabile cu securitatea statului

—	Aplicarea unui indicator de validitate

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

7.1.   Introducerea unei semnalări

La solicitarea autorității competente, datele privind persoane și obiecte (vehicule, ambarcațiuni, aeronave și containere) pot fi introduse în SIS II în vederea efectuării de controale discrete sau specifice.

Un control specific este o verificare amănunțită a persoanelor, a vehiculelor, a ambarcațiunilor și a aeronavelor, în timp ce un control discret se efectuează fără compromite caracterul său discret.

Asemenea semnalări pot fi introduse în scopul urmăririi penale și pentru prevenirea amenințărilor la adresa securității publice, în cazurile prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din Decizia SIS II.

Semnalările în vederea efectuării de controale discrete și controale specifice pot fi emise și la cererea autorităților responsabile cu securitatea națională, în conformitate cu articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II.

În conformitate cu articolul 37 alineatul (4) din Decizia SIS II, în cazul în care legislația unui stat membru interzice controalele specifice, acestea sunt înlocuite în mod automat, în statul membru respectiv, de controale discrete.

În conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Decizia SIS II, fotografiile și amprentele digitale ale persoanei se adaugă la semnalare, în cazul în care sunt disponibile.

7.2.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.2.

Compatibilitatea semnalărilor în vederea efectuării de controale:

Semnalările privind persoanele care trebuie să facă obiectul unor controale discrete sau specifice nu sunt compatibile cu semnalările în vederea arestării, semnalările privind interdicția de intrare, semnalările privind persoane dispărute și semnalările privind o procedură judiciară.

Semnalările privind obiectele care trebuie să facă obiectul unor controale discrete sau al unor controale specifice nu sunt compatibile cu alte categorii de semnalări.

Semnalările în vederea efectuării de controale discrete nu sunt compatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale specifice.

7.3.   Identitatea uzurpată

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.1.

7.4.   Introducerea unui alias

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.11.2.

7.5.   Informarea altor state membre în cazul emiterii unor semnalări la cererea autorităților responsabile de securitatea națională [articolul 36 alineatul (3) din Decizia SIS II]

În cazul introducerii unei semnalări la cererea unei autorități responsabile cu securitatea națională, biroul SIRENE din statul membru semnalant informează toate celelalte birouri SIRENE despre aceasta, utilizând un formular M. Formularul conține numele și datele de contact ale autorității care a solicitat introducerea semnalării.

Confidențialitatea anumitor informații va fi protejată în conformitate cu legislația internă, mai ales prin păstrarea contactului între birourile SIRENE, separat de orice alt contact între serviciile responsabile cu securitatea națională.

7.6.   Aplicarea unui indicator de validitate

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.6.

Nu se poate întreprinde nici o acțiune alternativă în cazul semnalărilor în vederea efectuării de controale discrete sau controale specifice.

În plus, în cazul în care serviciul de securitate al statului membru executant decide că este necesară aplicarea unui indicator de validitate pentru semnalarea respectivă, acesta contactează biroul său național SIRENE și îl informează că acțiunea solicitată nu poate fi întreprinsă. Biroul SIRENE solicită atunci aplicarea unui indicator de validitate, transmițând un formular F biroului SIRENE din statul membru semnalant. Nu este necesar să se explice motivele pentru aplicarea indicatorului de validitate.

7.7.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.3.

În plus, se aplică următoarele reguli:

În cazul obținerii unui rezultat pozitiv cu privire la o semnalare emisă în temeiul articolului 36 alineatul (3) din Decizia SIS II, biroul SIRENE din statul membru executant informează biroul SIRENE din statul membru semnalant cu privire la rezultate (deopotrivă în cazul controalelor discrete și al controalelor specifice) prin intermediul formularului G. În același timp, biroul SIRENE din statul membru executant informează propriul serviciu competent, responsabil cu securitatea națională.

8.   SEMNALĂRILE PRIVIND OBIECTELE CĂUTATE PENTRU A FI CONFISCATE SAU FOLOSITE CA PROBE (ARTICOLUL 38 DIN DECIZIA SIS II)

Se vor avea în vedere următorii pași:

—	Introducerea unei semnalări

—	Verificarea existenței semnalărilor multiple

—	Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

8.1.   Introducerea unei semnalări

Datele privind următoarele obiecte pot fi introduse în SIS II în vederea confiscării sau folosirii ca probe în cursul procedurilor penale:

—	vehicule cu o capacitate cilindrică de peste 50 de cm3, ambarcațiuni și aeronave;

—	remorci cu un tonaj în vid de peste 750 kg, caravane, echipamente industriale, motoare exterioare și containere;

—	arme de foc;

—	documente oficiale în alb care au fost furate, deturnate sau pierdute;

—	documente de identitate, de tipul pașapoartelor, al cărților de identitate, al permiselor de conducere, al permiselor de ședere și al documentelor de călătorie, care au fost furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate;

—	certificate de înmatriculare ale vehiculelor sau plăci de înmatriculare, care au fost furate, deturnate, pierdute sau anulate;

—	bancnote (bancnote înregistrate);

—	titluri de valoare și mijloace de plată, de tipul cecurilor, al cărților de credit, al obligațiunilor și al acțiunilor, care au fost furate, însușite ilegal, pierdute sau anulate.

8.2.   Semnalări multiple

A se vedea procedura generală din secțiunea 2.2.

Compatibilitatea semnalărilor pentru confiscare sau folosire ca probă

Semnalările pentru confiscare sau folosire ca probă sunt incompatibile cu semnalările în vederea efectuării de controale.

8.3.   Schimbul de informații în cazul obținerii unui rezultat pozitiv

Dacă sunt solicitate, birourile SIRENE transmit cât mai repede posibil informații suplimentare prin intermediul unui formular P, ca răspuns la un formular G, în cazul obținerii unui rezultat pozitiv privind o semnalare în scopul confiscării sau folosirii ca probă, emisă pentru un vehicul, aeronavă, ambarcațiune sau container în temeiul articolului 36 din Decizia SIS II.

Având în vedere că este vorba de un răspuns urgent și că, prin urmare, nu va fi posibilă strângerea imediată a tuturor informațiilor, nu este necesar să se completeze toate câmpurile formularului P. Cu toate acestea, se vor face eforturi pentru strângerea informațiilor referitoare la principalele rubrici: 041, 042, 043, 162, 164, 165, 166, 167 și169.

9.   STATISTICI

O dată pe an, birourile SIRENE furnizează statistici, care sunt trimise către Autoritatea de gestionare și către Comisie. De asemenea, statisticile sunt trimise, la cerere, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și autorităților naționale competente pentru protecția datelor.

Statisticile includ numărul fiecărui tip de formular trimis către fiecare stat membru. În special, statisticile menționează numărul rezultatelor pozitive și al indicatorilor de validitate. Este necesar să se distingă între rezultatele pozitive la semnalările emise de un alt stat membru și rezultatele pozitive obținute de statul membru semnalant.

10.   REVIZUIREA MANUALULUI SIRENE ȘI A ALTOR DISPOZIȚII DE APLICARE

Manualul și alte dispoziții de aplicare vor fi revizuite dacă este necesar să se modifice anumite dispoziții în vederea asigurării bunei funcționări operaționale.

---

(1)  Acest text este identic cu cel din anexa la Decizia 2008/334/JAI a Comisiei (a se vedea pagina 41 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

(3)  Decizia Comitetului Executiv din 22 decembrie 1994 privind intrarea în vigoare a Convenției de punere în aplicare [(SCH/com-ex (94) 29 rev. 2] (JO L 239, 22.9.2000, p. 130).

(4)  Decizia Comitetului Executiv din 7 octombrie 1997 [SCH/com-ex 97 (27) rev. 4] pentru Italia și [SCH/com-ex 97 (28) rev. 4] pentru Austria.

(5)  Decizia 1999/848/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind aplicarea integrală a acquis-ului Schengen pe teritoriul Greciei (JO L 327, 21.12.1999, p. 58).

(6)  Decizia 2000/777/CE a Consiliului de punere în aplicare a acquis-ului Schengen în Danemarca, Finlanda și Suedia, precum și în Islanda și Norvegia (JO L 309, 9.12.2000, p. 24).

(7)  Decizia 2004/926/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind punerea în aplicare a unor părți din acquis-ul Schengen de către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (JO L 395, 31.12.2004, p. 70).

(8)  JO C 340, 10.11.1997.

(9)  JO L 370, 17.12.2004, p. 78.

(10)  În continuare denumit „Regulamentul SIS II”.

(11)  JO L 205, 7.8.2007, p. 63. În continuare denumită „Decizia SIS II”.

(12)  JO L 105, 13.4.2006, p. 1.

(13)  JO L 381, 28.12.2006, p. 1.

(14)  Fără a aduce atingere altor sarcini atribuite birourilor SIRENE în temeiul legislației în domeniu în cadrul cooperării polițienești, de exemplu, prin aplicarea Deciziei-cadru 2006/960/JAI a Consiliului (JO L 386, 29.12.2006, p. 89).

(15)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(16)  Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor privind prelucrarea automată a datelor personale și modificările ulterioare ale acesteia.

(17)  Doc. 16375/07.

(18)  Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene.

(19)  Unele informații cu privire la procedurile de acces și de modificare din statele membre pot fi găsite pe site-ul Comisiei: http://ec.europa.eu/justice_home/fsj/privacy/index_fr.htm

(20)  A se vedea și „Catalogul UE Schengen, vol. 2: Sistemul de Informații Schengen, SIRENE: recomandări și cele mai bune practici”, decembrie 2002.

(21)  JO L 158, 30.4.2004, p. 77.

(22)  Articolul 30 din Directiva 2004/38/CE prevede că persoana căreia îi este interzisă intrarea trebuie să fie notificată în scris cu privire la decizie și informată în mod complet referitor la motivele pe care se bazează decizia luată, cu excepția situațiilor în care acest lucru este contrar intereselor siguranței statului.

(23)  În cazul semnalărilor privind interdicția de intrare emise pentru membrii de familie ai cetățenilor UE, este necesar să amintim că nu este posibilă consultarea sistematică a SIS II înainte de eliberarea unui permis de ședere pentru aceste persoane. Articolul 10 din Directiva 2004/38/CE enumeră condițiile necesare pentru dobândirea dreptului de ședere pentru mai mult de trei luni într-un stat membru gazdă de către membrii de familie ai cetățenilor Uniunii care sunt resortisanți ai țărilor terțe. Această listă, care nu este limitativă, nu permite consultarea sistematică a SIS II înaintea eliberării permiselor de ședere. Articolul 27 alineatul (3) din această directivă specifică faptul că statele membre pot solicita (în cazul în care consideră indispensabil) informații din partea celorlalte state membre numai privind antecedentele persoanei respective (așadar, nu toate datele din SIS II). Această consultare nu poate avea un caracter sistematic.

(24)  În conformitate cu Directiva 2004/38/CE, unei persoane care beneficiază de dreptul comunitar la liberă circulație i se poate refuza intrarea sau șederea pentru motive de ordine sau securitate publică, în cazul în care conduita persoanei respective constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și în cazul în care alte criterii stabilite la articolul 27 alineatul (2) din această directivă sunt respectate. Articolul 27 alineatul (2) prevede: „Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.” În plus, există limitări suplimentare pentru persoanele care beneficiază de dreptul de ședere permanentă cărora le poate fi refuzată intrarea sau șederea pentru motive imperative de ordine publică sau siguranță publică, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din directivă.

---