21.4.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 104/14

(1)

Articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 318/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (2) prevede faptul că restituirile la export pentru produsele din sectorul zahărului se pot diferenția în funcție de destinație, în cazul în care situația de pe piața mondială sau cerințele specifice ale anumitor piețe justifică acest lucru.

(2)

Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 958/2006 al Comisiei din 28 iunie 2006 privind invitația permanentă de participare la licitație în vederea stabilirii restituirilor la exportul de zahăr alb pentru anul de comercializare 2006/2007 (3) prevede o astfel de diferențiere prin excluderea anumitor destinații.

(3)

Articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 prevede faptul că, în cazul în care cuantumul de restituire diferă în funcție de destinație, restituirile sunt achitate în funcție de condițiile suplimentare stabilite la articolele 15 și 16 din regulamentul menționat anterior.

(4)

Articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 prevede faptul că produsul trebuie să fie importat în țara terță sau într-una dintre țările terțe în aceeași stare pentru care se aplică restituirea.

(5)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 indică diversele documente care pot constitui dovada finalizării formalităților vamale pentru importul într-o țară terță, în cazul în care cuantumul de restituire diferă în funcție de destinație. În conformitate cu această prevedere, Comisia poate decide, în anumite cazuri specifice care urmează să fie stabilite, că dovada la care se face referire în articolul menționat se consideră adusă în temeiul unui document anume sau în orice alt mod.

(6)

În sectorul zahărului, operațiunile de export fac, în mod normal, obiectul unor contracte definite fob pe piața la termen din Londra. În consecință, cumpărătorii acceptă în acest stadiu fob toate obligațiile contractuale, inclusiv dovada finalizării formalităților vamale, fără a fi beneficiarii direcți ai restituirii la care dă dreptul dovada respectivă. Obținerea dovezii pentru toate cantitățile exportate poate presupune dificultăți administrative majore în anumite țări, ceea ce poate întârzia considerabil sau împiedica plata restituirii pentru toate cantitățile exportate efectiv.

(7)

În vederea limitării impactului asupra echilibrului pieței zahărului, Regulamentul (CE) nr. 2255/2004 al Comisiei din 27 decembrie 2004 privind dovada îndeplinirii formalităților vamale pentru importul de zahăr într-o țară terță, prevăzută la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 (4), a stabilit dovezile alternative care oferă garanțiile ce permit considerarea produsului ca fiind importat în țara terță.

(8)

Având în vedere faptul că dificultățile administrative și impactul acestora asupra pieței persistă încă și după 31 decembrie 2006, dată de la care Regulamentul (CE) nr. 2255/2004 nu se mai aplică, trebuie stabilite din nou dovezile alternative ale destinației pentru exporturile efectuate începând cu 1 ianuarie 2007 și, prin urmare, trebuie prevăzută aplicarea retroactivă a prezentului regulament.

(9)

Din moment ce aceasta constituie o măsură derogatorie, trebuie limitată durata de aplicare.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestionare a zahărului,

(a)

o copie a documentului de transport;

(b)

un certificat care să ateste faptul că produsul a fost descărcat, întocmit de o agenție oficială a țării terțe în cauză sau de către agențiile oficiale ale unui stat membru existente în țara de destinație sau de către o agenție internațională de supraveghere agreată în conformitate cu articolele 16a-16f din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, care să ateste faptul că produsul a părăsit locul de descărcare sau cel puțin că, după datele de care dispun agențiile care emit certificatul, produsul nu a fost ulterior încărcat în vederea reexportării;

(c)

un document bancar emis de intermediari acceptați care funcționează pe teritoriul Comunității, prin care se certifică faptul că plata pentru exportul în cauză este creditată prin aceștia în contul exportatorului, sau dovada plății.