11/Volumul 45

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

171

L 068/6

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2597/1999 (2), Consiliul a instituit un drept compensatoriu definitiv la importurile de benzi de polietilenă tereftalată (denumite în continuare „benzi de PET”) încadrate la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90 și originare din India (denumit în continuare „măsuri compensatorii definitive”). Măsurile se prezentau sub forma unui drept ad valorem, cuprins între 3,8 % și 19,1 % pentru importurile de la exportatorii citați individual, nivelul dreptului rezidual aplicabil importurilor efectuate de toate celelalte societăți ridicându-se la 19,1 %.

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 (3), Consiliul a instituit drepturi antidumping definitive la importurile de benzi de PET originare, printre altele, din India (denumite în continuare „măsuri antidumping definitive”). Tehnica eșantionării a fost utilizată pentru producătorii-exportatori indieni; au fost aplicate niveluri individuale ale dreptului, variind între 0 și 62,6 % societăților cuprinse în eșantion, în timp ce celorlalte societăți care au cooperat, dar care nu au fost cuprinse în eșantion, li s-a atribuit un nivel individual al dreptului, calculat pe baza marjei de dumping medii ponderate (57,7 %) din care se scade marja lor individuală de subvenție la export. Un drept de 53,3 % a fost aplicat tuturor celorlalte societăți. Ancheta inițială viza perioada cuprinsă între 1 aprilie 1999 și 31 martie 2000 (denumită în continuare „perioadă de anchetă inițială”).

(3)

La 22 august 2001, prin Decizia 2001/645/CE (4), Comisia a acceptat angajamentele oferite de cinci producători indieni, și anume Ester Industries Limited („Ester”), Flex Industries Limited („Flex”), Garware Polyester Limited („Garware”), MTZ Polyfilms Limited („MTZ”) și Polyplex Corporation Limited („Polyplex”). La 17 februarie 2005, Comisia a anunțat schimbarea numelui MTZ într-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5).

(4)

Prin Regulamentele (CE) nr. 1975/2004 și (CE) nr. 1976/2004, Consiliul a extins măsurile compensatorii definitive și măsurile antidumping definitive aplicate importurilor de benzi de PET originare din India la importurile aceluiași produs expediat din Brazilia și Israel, indiferent dacă au fost declarate sau nu originare din aceste țări.

(5)

La 28 iunie 2002 (6), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială a Regulamentului (CE) nr. 2597/1999, care se limita doar la forma măsurilor compensatorii definitive, mai precis la acceptabilitatea unui angajament oferit de un producător-exportator indian în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază. Ancheta s-a încheiat cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 365/2006 (7).

(6)

La 22 noiembrie 2003 (8), Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială a Regulamentului (CE) nr. 1676/2001, limitată doar la forma măsurilor antidumping definitive. Ancheta s-a încheiat cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 365/2006, care a modificat Regulamentul (CE) nr. 1676/2001.

(7)

La 10 decembrie 2004 (9), Comisia a deschis o reexaminare în temeiul expirării măsurilor compensatorii definitive. Ancheta s-a încheiat cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 367/2006 (10) al Consiliului, care menține măsurile compensatorii definitive.

(8)

La 23 august 2005 (11), Comisia a deschis o reexaminare a Regulamentelor (CE) nr. 1975/2004 și (CE) nr. 1976/2004 pentru a studia posibilitatea acordării unei scutiri de la măsurile extinse unui producător israelian. Ancheta s-a încheiat cu adoptarea Regulamentului (CE) nr. 101/2006 al Consiliului (12).

(9)

La 5 noiembrie 2004, următorii producători comunitari au depus o cerere de reexaminare intermediară parțială a Regulamentului (CE) nr. 1676/2001, care se limita doar la nivelul dumpingului: Du Pont Teijin Films, Mitsubishi Polyester Film GmbH și Nuroll SpA (denumiți în continuare „reclamanții”). Reclamanții reprezintă o proporție majoră a producției comunitare de benzi de PET. Cu toate că nu se numără printre reclamanți, Toray Plastics Europe și-a anunțat sprijinul față de această cerere.

(10)

Reclamanții au afirmat că nivelul măsurilor existente nu mai era suficient pentru a compensa dumpingul prejudiciabil legat de importurile de benzi de PET provenind de la cinci producători-exportatori indieni, ale căror angajamente au fost acceptate prin Decizia 2001/645/CE.

(11)

După consultarea comitetului consultativ, ajungând la concluzia că existau elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 4 ianuarie 2005, prin publicarea unui aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (13), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(12)

Această reexaminare se limita numai la dumpingul practicat de cei cinci producători-exportatori indieni ale căror angajamente au fost acceptate și numai la nivelul dreptului rezidual, pentru a determina dacă era necesar să se mențină sau să se elimine măsurile existente, sau să se modifice din nou nivelul acestora. Ancheta a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2003 și 30 septembrie 2004.

(13)

Comisia a informat oficial producătorii-exportatori, reprezentanții țării exportatoare și producătorii comunitari despre deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale. Ea a dat părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscut în scris punctul de vedere și de a solicita să fie audiate în termenul fixat în avizul de deschidere.

(14)

Pentru a obține informațiile considerate necesare anchetei, Comisia a trimis un chestionar producătorilor-exportatori în cauză, la care au răspuns toți. Au fost efectuate vizite de verificare în localurile următorilor producători-exportatori indieni:

(15)

Produsul în cauză, definit în cadrul anchetei inițiale, este reprezentat de benzile de polietilenă tereftalată (PET) originare din India, în mod normal înregistrate la codurile NC ex 3920 62 19 și ex 3920 62 90.

(16)

Ca și în cadrul anchetei inițiale, s-a constatat că benzile de PET produse și vândute pe piața internă indiană și benzile de PET exportate din India spre Comunitate prezentau aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și erau destinate acelorași utilizări. Prin urmare, este vorba de produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(17)

Pentru a stabili valoarea normală, s-a verificat mai întâi dacă vânzările interne totale ale fiecărui producător-exportator erau reprezentative, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, adică dacă reprezentau cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor produselor în cauză exportate spre Comunitate. S-a constatat că pentru toate societățile vânzările erau reprezentative.

(18)

Ulterior s-a determinat, pentru fiecare tip de produs, dacă vânzările interne totale reprezentau cel puțin 5 % din volumul vânzărilor la export spre Comunitate. S-a constatat că două societăți vindeau pe piața internă indiană benzi de PET de calitatea a doua, pe care nu le exportau spre Comunitate. Deoarece aceste produse nu erau direct comparabile cu cele de calitatea întâi, aceste vânzări au fost excluse din calculul valorii normale. O altă societate comercializa pe piața internă indiană benzi de trei categorii calitative diferite, însă doar benzile de cea mai bună calitate erau exportate spre Comunitate. Deseori societatea vindea benzile de calitatea întâi și a doua „în vrac” cu benzi de calitatea a treia, aplicând pentru toate prețul celei de-a treia calități, practică descrisă de societate ca fiind o formă de lichidare a stocurilor. Și în acest caz, aceste vânzări au fost excluse din calcul.

(19)

O societate vindea comercianților de pe piața internă mărfuri destinate exportului. Mărfurile puteau fi identificate cu ușurință ca fiind destinate exportului, deoarece erau supuse unui regim fiscal diferit de cel aplicat vânzărilor pe piața internă. Cu toate acestea, societatea nu putut indica destinația finală a mărfurilor (Comunitatea sau altă țară terță) și aceste vânzări au fost excluse din calcul.

(20)

Pentru tipurile de produse ale căror vânzări interne reprezentau cel puțin 5 % din volumul vânzărilor aceluiași tip la export spre Comunitate, s-a examinat dacă volumul vânzărilor realizate în cursul operațiunilor comerciale normale era suficient, în sensul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Pentru tipurile de produse al căror volum de vânzări la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție reprezenta mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor și al căror preț mediu ponderat era egal sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului real de pe piața internă, exprimat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale tipului în cauză, indiferent dacă aceste vânzări au fost sau nu rentabile. Pentru tipurile de produse al căror volum de vânzări rentabile era egal sau mai mic de 80 %, dar nu mai mic de 10 % din vânzări, sau al căror preț de vânzare mediu ponderat era inferior costului de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, exprimat ca medie ponderată doar a prețurilor vânzărilor interne rentabile ale tipului în cauză.

(21)

Pentru tipurile de produse ale căror prețuri practicate de producători-exportatori pe piața internă indiană nu au putut fi utilizate pentru a stabili valoarea normală, fie din cauză că vânzările nu erau reprezentative, fie din cauză că proporția vânzărilor efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale era insuficientă, valoarea normală a fost construită pe baza costurilor de fabricație ale tipurilor de produse exportate spre Comunitate, suportate de producătorii-exportatori în cauză, majorate cu o valoare rezonabilă care corespunde costurilor de desfacere, cheltuielilor administrative și altor cheltuieli generale, precum și profitului, în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(22)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost bazate pe costurile suportate de producătorii-exportatori, în legătură cu vânzările lor interne ale produselor în cauză care au fost considerate reprezentative. Marja de profit a fost calculată prin stabilirea marjei de profit medii ponderate realizate de fiecare societate pentru tipurile de produse vândute pe piața internă în cantități suficiente în cursul unor operațiuni comerciale normale.

(23)

După ce i-au fost comunicate informațiile, un producător-exportator a contestat ajustarea prețului achitat pentru o materie primă specifică. Ajustarea contestată a fost reexaminată, ceea ce a dus la revizuirea nivelului său și, în consecință, la recalcularea marjei de dumping în mod corespunzător.

(24)

O altă societate a afirmat că benzile care nu erau de calitatea întâi trebuia să fie incluse în calcul și că trebuia să se facă ajustări pentru a le face comparabile cu benzile de calitatea întâi. Ea a mai afirmat că era necesar să se țină cont de aceste tranzacții și, prin urmare, să se recalculeze marja de profit.

(25)

Volumul benzilor de calitatea a doua și a treia excluse din calcul a reprezentat mai puțin de 3 % din totalul vânzărilor interne. Celelalte tranzacții efectuate pe piața internă, astfel cum se prezintă ele, sunt considerate suficient de reprezentative pentru a permite un calcul exact al valorii normale. Prin urmare, nu mai este necesară o recalculare a marjei de profit.

(26)

Producătorii-exportatori au fost informați cu privire la calcule și au prezentat anumite observații. Comisia a ținut cont de acestea și, în măsura în care le-a considerat justificate, a ajustat calculele în mod corespunzător.

(27)

În ceea ce privește determinarea prețurilor de export, trebuie amintit că prezenta anchetă încearcă să stabilească dacă nivelurile de dumping s-au schimbat și dacă aceste eventuale schimbări pot fi considerate durabile. În acest context, determinarea prețurilor de export nu poate fi limitată la analiza comportamentului din trecut al exportatorilor; de asemenea, trebuie avută în vedere evoluția lor probabilă în viitor. Cu alte cuvinte, trebuie determinat dacă prețurile de export practicate într-o anumită perioadă constituie o indicație fiabilă despre evoluția lor probabilă în viitor. În cazul de față, ținând cont de faptul că au fost acceptate angajamente, s-a examinat, în special, dacă existența acestor angajamente influențase prețurile de export practicate, încât să le facă necorespunzătoare unei extrapolări a comportamentului viitor al exportatorilor.

(28)

Pentru a stabili dacă prețurile de export spre Comunitate erau fiabile, ținând cont de existența angajamentelor, ele au fost comparate cu prețurile minime de import fixate în angajamente. În fapt, trebuia determinat dacă prețurile de export spre Comunitate se stabileau la un anumit nivel, în principal din cauza existenței unor prețuri minime fixate în angajamente și, prin urmare, dacă erau sau nu durabile. În acest sens, s-a analizat, pe o bază medie ponderată pentru fiecare societate, dacă prețurile practicate pentru vânzările pe piața Comunității erau sau nu cu mult superioare prețurilor minime, ținând cont de particularitățile produselor în cauză și ale piețelor pe care erau comercializate, în perioada de anchetă, și la ce nivel se situau aceste prețuri față de cele practicate la export spre țări terțe. Atunci când pentru o anumită societate prețurile de export spre Comunitate erau, în medie, cu mult superioare prețurilor minime, s-a considerat că acestea erau stabilite suficient de independent de angajamente și că, prin urmare, reprezentau o indicație fiabilă a politicii de stabilire a prețurilor pe care exportatorul ar putea să o aplice în viitor. În schimb, atunci când prețurile de export spre Comunitate nu erau, în medie, cu mult deasupra prețurilor minime, deși erau cu mult superioare prețurilor practicate la export spre țări terțe, s-a considerat că acestea erau influențate de angajamente și că nu erau destul de fiabile pentru a fi utilizate la calcularea dumpingului, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, în contextul unei reexaminări intermediare.

(29)

S-a constatat că prețurile de export spre Comunitate practicate de doi exportatori indieni, Flex și Polyplex, erau mult superioare prețurilor minime. Prin urmare, ele au fost considerate fiabile și au fost utilizate în calculul dumpingului.

(30)

Pentru celelalte trei societăți (Ester, Garware și MTZ) s-a constatat că prețurile de export spre Comunitate erau foarte apropiate de prețurile minime. În plus, prețurile practicate în cadrul vânzărilor spre alte țări terțe, analizate pe tip de produs, erau cu mult inferioare celor practicate la exportul spre Comunitate, ceea ce face probabil ca, în lipsa unor angajamente, acestea din urmă să fi fost aliniate la prețurile practicate, pentru aceleași tipuri de produs, în cadrul vânzărilor la export spre țări terțe. Prin urmare, s-a concluzionat că prețurile de export spre Comunitate ale acestor trei societăți nu puteau fi utilizate pentru a stabili prețuri de export fiabile, în sensul articolului 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, în contextul prezentei reexaminări intermediare.

(31)

Cu toate acestea, s-a considerat că absența unui preț fiabil pentru acești trei producători-exportatori din cauza existenței angajamentelor de față nu ar trebui să ducă la închiderea reexaminării pentru aceștia, în cazul în care ar putea fi stabilită o modificare durabilă a circumstanțelor privind practica lor de dumping, în special în ceea ce privește prețurile de export. În acest scop și ținând cont de faptul că producătorii-exportatori vindeau produsele în cauză pe piața mondială, s-a decis să se stabilească prețurile de export ale tipurilor exportate spre Comunitate pe baza prețurilor plătite efectiv sau care trebuie să fie plătite în cadrul vânzărilor spre alte țări terțe.

(32)

După ce li s-au comunicat faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere recomandarea unei modificări a Regulamentului (CE) nr. 1676/2001, mai multe părți au prezentat observații.

(33)

Un anumit număr de producători-exportatori indieni și guvernul indian au afirmat că, din punct de vedere juridic, nu era permis, în temeiul articolului 2 alineatul (8) sau (9) din regulamentul de bază, să se stabilească prețurile de export pe baza celor practicate față de țări terțe. Ei au afirmat că prețurile de export spre Comunitate existau și că lipsea o justificare satisfăcătoare pentru faptul că nu s-a recurs la aceste prețuri. Ei au susținut că prețurile de export spre Comunitate erau fiabile și că trebuia să fie utilizate în locul prețurilor practicate față de țări terțe.

(34)

În ceea ce privește utilizarea prețurilor de export practicate față de țări terțe, trebuie amintit că prezenta reexaminare, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, are scopul de a stabili dacă menținerea măsurilor mai este necesară pentru a compensa dumpingul. Pentru a analiza nivelul dumpingului corespunzător exportatorilor în cauză, trebuie examinat dacă acesta s-a schimbat față de concluziile inițiale referitoare la dumping. Trebuie menționat că recurgerea cu prioritate la prețurile practicate față de țări terțe și nu la prețurile de export spre Comunitate în cazul a trei producători-exportatori indieni nu se bazează pe aplicarea articolului 2 alineatele (8) și (9) din regulamentul de bază. Astfel cum s-a explicat la considerentele 27 și 28, aceasta se justifică prin necesitatea evaluării probabilității de a menține în viitor aceste prețuri față de Comunitate și, prin urmare, a probabilității de reapariție a dumpingului.

(35)

Această evaluare a dus la concluzia că în cazul celor trei producători-exportatori indieni, prețurile acestora față de Comunitate fuseseră influențate de existența unor prețuri minime de import, de care se apropiau foarte mult. Prin urmare, prețurile lor nu erau rezultatul forțelor pieței și s-a considerat puțin probabil ca ele să fie menținute la același nivel în viitor. În consecință, s-a considerat că nici un preț practicat față de Comunitate nu putea fi utilizat pentru determinarea dumpingului. În lipsă de prețuri de export spre Comunitate, s-a considerat că prețurile practicate față de țări terțe reprezenta o alternativă fiabilă și rezonabilă pentru stabilirea prețurilor de export pe parcursul perioadei de anchetă și pentru determinarea dumpingului.

(36)

Un producător-exportator indian a afirmat că respingerea prețurilor sale de vânzare pe piața Comunității și utilizarea prețurilor sale față de țări terțe reprezenta o practică discriminatorie, în sensul că era tratat diferit față de exportatorii ale căror prețuri de vânzare practicate în realitate față de Comunitate fuseseră utilizate.

(37)

În această privință, trebuie menționat că nu a existat nici o practică discriminatorie în stabilirea prețurilor de export, deoarece a fost adoptată aceeași abordare față de toți exportatorii indieni. Pentru fiecare producător-exportator s-a analizat dacă existau prețuri corespunzătoare de export spre Comunitate pentru determinarea dumpingului. Această analiză a fost efectuată prin compararea prețurilor de export spre Comunitate ale fiecărui producător-exportator cu prețurile minime de import, pentru a se stabili dacă puteau sau nu fi considerate ca fiind fixate independent de aceste prețuri minime. Astfel cum se explică la considerentul 28, atunci când prețurile de export spre Comunitate depășeau suficient prețurile minime, s-a concluzionat că acestea nu fuseseră influențate de cele din urmă și că puteau fi utilizate pentru calcularea dumpingului, dat fiind faptul că ele reprezentau o indicație fiabilă a politicii de stabilire a prețurilor pe care producătorul-exportator ar putea să o aplice în viitor.

(38)

Atunci când s-a considerat că prețurile la export spre Comunitate fuseseră influențate de existența unor prețuri minime de import, acestea nu au putut fi considerate o indicație fiabilă a politicii de stabilire a prețurilor, pe care exportatorul ar fi putut să o aplice în viitor și nu au fost utilizate pentru calcularea dumpingului; în acest caz, soluția alternativă a reprezentat-o utilizarea prețurilor practicate față de țări terțe. Pin urmare, faptul că pentru anumiți exportatori au fost utilizate prețurile reale de export, în timp ce pentru alții s-au folosit prețurile practicate față de țări terțe, nu reprezintă un tratament discriminatoriu între exportatori.

(39)

Mai mulți producători-exportatori indieni au contestat concluzia conform căreia prețurile lor de export spre Comunitate erau foarte apropiate de prețurile minime de import și, prin urmare, nu puteau fi utilizate pentru determinarea dumpingului. Ei au considerat că prețurile lor depășeau destul de mult prețurile minime de import și au precizat că, în cadrul angajamentului privind prețurile, ei aveau doar obligația de a nu vinde sub aceste prețuri minime. Un exportator a afirmat că o comparare cu prețurile minime de import nu reprezintă o bază satisfăcătoare pentru a stabili dacă prețurile practicate față de Comunitate erau sau nu rezonabile și fiabile și că ar fi mai potrivit să se facă o comparație cu prețurile altor producători-exportatori indieni sau ale industriei comunitare.

(40)

În această privință, astfel cum se explică la considerentul 30, instituțiile comunitare au constatat că prețurile celor trei producători-exportatori nu depășeau destul de mult prețurile minime de import, pentru a fi considerate ca fiind fixate independent de acestea din urmă. Prin urmare, prețurile lor nu reprezentau o bază corespunzătoare pentru a calcula dumpingul. Nu se contestă faptul că, în cadrul angajamentelor privind prețurile, producătorii-exportatori se obligă doar să nu vândă sub aceste prețuri minime, dar acest fapt nu este relevant pentru acest tip de analiză.

(41)

Încercând să se afle dacă prețurile practicate față de Comunitate au fost sau nu influențate de existența prețurilor minime de import, trebuie menționat că, în prezența angajamentelor, este necesar să se analizeze dacă prețurile de export sunt sau nu fiabile și dacă reprezintă o bază potrivită pentru determinarea marjelor de dumping. Atunci când prețurile de export spre Comunitate sunt influențate de alți factori decât forțele pieței, precum angajamentele privind prețurile minime de import, aceste prețuri nu sunt considerate nici rezonabile, nici fiabile. În acest caz, trebuie precizat că s-a considerat mult mai potrivit să se efectueze o comparare cu prețurile fiecărui producător-exportator față de alte țări terțe, astfel cum se menționează la considerentul 28, pentru a determina politica de stabilire a prețurilor a fiecăruia dintre ei, decât să se efectueze o comparare cu prețurile altor producători-exportatori indieni sau ale industriei comunitare, deoarece ea oferă o imagine generală mai bună a comportamentului comercial al fiecărui producător-exportator în parte.

(42)

Industria comunitară a afirmat că, având în vedere efectul de denaturare a angajamentelor privind prețurile minime, nu ar fi trebuit utilizate prețurile reale de vânzare la export spre Comunitate pentru nici unul dintre producătorii-exportatori indieni, și că ar fi trebuit mai degrabă să se recurgă la prețurile practicate față de țări terțe pentru toți. Ea și-a mai exprimat preocuparea cu privire la faptul că producătorii-exportatori indieni ale căror marje de dumping calculate pe baza prețurilor de export spre Comunitate s-au dovedit a fi scăzute, nu vor menține același nivel al prețurilor în viitor.

(43)

În ceea ce privește acest argument, astfel cum se explică la considerentul 32, a fost adoptată aceeași abordare pentru toți producătorii-exportatori indieni. Utilizarea sau nu a prețurilor de export spre Comunitate ale fiecărui exportator a fost decisă în funcție de o evaluare a influenței sau a lipsei de influență a existenței prețurilor minime de import asupra acestor prețuri, pe de o parte, și, pe de altă parte, de diferența dintre prețurile lor de export practicate față de Comunitate și față de țări terțe, astfel cum se explică la considerentul 28.

(44)

Industria comunitară a mai afirmat că această comparare a prețurilor de export cu prețurile minime de import pe o bază medie ponderată, pentru a determina dacă prețurile practicate față de Comunitate erau reprezentative pentru comportamentul ulterior al exportatorilor și fiabile pentru a evalua dumpingul era contrară concluziilor reexaminării formei măsurilor, în conformitate cu care prețurile minime de import nu mai erau adecvate.

(45)

În această privință, trebuie menționat că problema pusă în cadrul reexaminării formei măsurilor antidumping era de a ști dacă angajamentele privind prețurile mai erau sau nu corespunzătoare sau eficiente (adică dacă mai aveau același efect ca instituirea unui drept antidumping) în cazul produselor exportate în temeiul acestora [a se vedea considerentul 8 din Regulamentul (CE) nr. 365/2006 al Consiliului]. Această reexaminare a făcut posibilă constatarea că, în cazul anumitor categorii de produse, diferența dintre prețurile reale practicate față de Comunitate se schimbase considerabil (fie a crescut, fie a scăzut) de la ancheta inițială, și s-a concluzionat că prețurile minime specifice fondate pe prețurile inițiale nu mai erau eficiente pentru a compensa efectul dumpingului prejudiciabil în ceea ce privește vânzările actuale. În cadrul prezentei reexaminări, s-a pus întrebarea dacă prețurile practicate față de Comunitate au fost sau nu influențate de existența unor angajamente privind prețurile minime de import, respectiv dacă au fost sau nu durabile. S-a afirmat că, atunci când prețurile sunt mult superioare prețurilor minime de import, ele nu sunt influențate de acestea din urmă. Această regulă se aplică independent de faptul că angajamentele privind prețurile sunt corespunzătoare produsului. În acest caz, prețurile sunt determinate de forțele pieței și constituie o bază potrivită pentru evaluarea practicilor de dumping. Prin urmare, acest argument este respins.

(46)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate la nivelul franco fabrică. Au fost efectuate ajustări pentru a ține cont în mod corespunzător de diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Atunci când erau aplicabile și sprijinite prin elemente de probă verificate, au fost acordate ajustări pentru diferențele privind reducerile sau rabaturile, transportul, asigurarea, cheltuielile de manipulare, cheltuielile de încărcare și costurile accesorii, costurile de ambalare, costurile de credit și comisioanele. De asemenea, prețul de export al anumitor tipuri de produse vândute de societățile Ester, Garware și MTZ a făcut obiectul unei ajustări pentru diferențele fizice dintre produsul vândut pe piețe terțe și cel vândut la export spre Comunitate, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (a) din regulamentul de bază.

(47)

De asemenea, pentru un număr limitat de tranzacții, doi producători-exportatori au solicitat o ajustare a prețului lor de export, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază, corespunzătoare valorii avantajelor oferite de sistemul de credite pentru drepturi de import acordate ulterior exportului (DEPB). În această privință, s-a constatat că acest sistem prevedea că se puteau utiliza creditele primite la exportul produselor în cauză pentru a achita drepturile vamale datorate la importurile oricăreia dintre mărfuri sau că acestea puteau fi vândute liber altor societăți. De asemenea, societatea beneficiară nu are nici o obligație de a aloca mărfurile importate producției produsului exportat. Prin urmare, producătorii nu au putut demonstra că avantajul oferit de sistemul de credite pentru drepturi de import acordate ulterior exportului afecta comparabilitatea prețurilor și, în special, că, din cauza acestui regim, clienții plăteau sistematic prețuri diferite pe piața internă. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(48)

Marja de dumping a fost stabilită pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază. Atunci când prețurile de export se bazau pe prețurile practicate față de țări terțe, valoarea CIF corespunzătoare a fost calculată prin adăugarea la prețul franco fabrică a diferenței medii ponderate, pe tip de produs, dintre prețurile la export spre Comunitate la nivel franco fabrică și la nivel CIF.

(49)

Ținând cont de diminuarea considerabilă a marjelor de dumping individuale comparativ cu cele care au dus la instituirea măsurilor inițiale, s-a considerat, de asemenea, potrivit să se modifice dreptul rezidual. Acesta a fost stabilit, în conformitate cu articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în funcție de marja de dumping cea mai mare constatată pentru cei cinci producători-exportatori indieni supuși prezentei reexaminări, care au fost considerați reprezentativi (în termeni de volumele exportate) pentru producătorii care au cooperat, cuprinși în eșantionul pe baza căruia fusese calculat dreptul reziduală inițial.

(50)

Marjele de dumping, exprimate ca procentaj din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(51)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, s-a mai analizat dacă modificarea circumstanțelor privind dumpingul putea fi considerată în mod rezonabil ca fiind durabilă.

(52)

În această privință, trebuie menționat că valoarea normală a fost stabilită pe baza costurilor și a prețurilor reclamanților. Exportatorii pot conta pe o piață internă importantă pentru produsele în cauză, iar prețurile interne au crescut, comparativ cu nivelul atins pe parcursul anchetei inițiale. Nu există indicii că valoarea normală stabilită în cadrul prezentei reexaminări nu poate fi considerată durabilă.

(53)

S-ar putea afirma că evoluția prețurilor materiilor prime, foarte strâns corelate cu cele ale petrolului, ar putea avea o influență semnificativă asupra valorii normale. Cu toate acestea, s-a considerat că, întrucât materiile prime sunt produse de bază al căror curs este fixat la nivel internațional, efectul unei creșteri a prețurilor acestora ar afecta toți operatorii de pe piață și, prin urmare, ar avea influență atât asupra valorii normale, cât și asupra prețului de export.

(54)

Astfel cum s-a menționat deja la considerentele 22 și 23, ținând cont de existența angajamentelor, pentru a determina dacă prețurile de export spre Comunitate puteau fi considerate sau nu durabile, acestea din urmă a trebuit să fie analizate în corelație cu prețurile minime de import stabilite prin angajamente. De altfel, prețurile produselor în cauză au fost comparate în funcție de cum erau vândute, la export spre Comunitate sau la export spre țări terțe, pe parcursul perioadei de anchetă. Astfel cum s-a explicat la considerentul 23, s-a considerat că, atunci când prețurile de export spre Comunitate nu erau decât puțin superioare prețurilor minime, în timp ce ele erau mult superioare prețurilor de export destinate altor țări terțe, ele nu puteau fi considerate ca un indicator fiabil al politicii de stabilire a prețurilor pe care ar putea-o aplica în viitor exportatorii. În locul lor, au fost utilizate prețurile de export practicate față de țări terțe, pentru a determina prețurile viitoare de export care ar putea fi considerate durabile.

(55)

Pe această bază, s-a concluzionat că modificarea circumstanțelor privind dumpingul în raport cu situația din ancheta inițială putea fi considerată în mod rezonabil ca fiind durabilă, cu mențiunea că pentru trei exportatori indieni, astfel cum s-a concluzionat la considerentul 26, modificarea durabilă a circumstanțelor privind practica lor de dumping și, în special, prețurile lor de export, a trebuit să fie stabilită pe baza prețurilor real plătite sau care trebuie să fie plătite pentru exporturile spre alte țări terțe ale tipurilor exportate spre Comunitate, în loc să se facă pe baza prețurilor de export ale acestora spre Comunitate.

(56)

Scăderea considerabilă a marjelor de dumping individuale ale societăților cuprinse în eșantion, comparativ cu cele care au dus la instituirea măsurilor inițiale și caracterul lor durabil pot fi considerate ca reprezentative pentru toate societățile. Prin urmare, trebuia să fie modificat dreptul rezidual, astfel cum s-a explicat la considerentul 30.

(57)

Ținând seama de concluziile stabilite în ceea ce privește dumpingul și caracterul durabil al modificării circumstanțelor și având în vedere concluziile Regulamentului (CE) nr. 365/2006 privind forma măsurilor antidumping (retragerea angajamentelor în vigoare), trebuie modificate măsurile antidumping aplicate importurilor produsului în cauză originare din India, astfel încât să reflecte noile marje de dumping constatate.

(58)

Întrucât, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, nici un produs nu poate fi supus în același timp drepturilor antidumping și drepturilor compensatorii pentru a înfrunta aceeași situație care apare dintr-un dumping sau din acordarea unei subvenții la export, dreptul compensatoriu în vigoare care corespunde subvențiilor la export a fost dedus din dreptul antidumping care trebuie aplicat. Pentru dreptul rezidual, deducerea corespunde marjei de subvenție la export a societății a cărei marjă a fost utilizată pentru a determina marja reziduală de dumping.

(59)

Pe baza celor menționate anterior și ținând cont de concluziile reexaminării efectuate în temeiul expirării măsurilor compensatorii definitive [Regulamentul (CE) nr. 367/2006], valorile propuse ale dreptului, exprimate ca procentaj din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(60)

Astfel cum se evidențiază la considerentul 4, măsurile antidumping în vigoare au fost extinse pentru a acoperi și importurile de benzi de PET expediate din Brazilia și din Israel, indiferent dacă acestea au fost sau nu declarate ca originare din aceste țări. Măsurile antidumping modificate, astfel cum sunt descrise la considerentul 59, ar trebui să continue să fie extinse la importurile de benzi de PET expediate din Brazilia și din Israel, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca originare din aceste țări. Producătorii-exportatori brazilieni și israelieni scutiți de măsurile extinse prin Regulamentul (CE) nr. 1975/2004 modificat prin Regulamentul (CE) nr. 101/2006 ar trebui, de asemenea, să fie scutiți de măsuri, astfel cum au fost modificate prin prezentul regulament.

(61)

Toate părțile în cauză au fost informate despre faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a avut în vedere propunerea modificării Regulamentului (CE) nr. 1676/2001 și au avut posibilitatea să-și prezinte observațiile.

(62)

Nivelurile individuale ale dreptului precizate în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete. Prin urmare, ele reflectă situația constatată pentru societățile în cauză pe parcursul acestei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (spre deosebire de dreptul național aplicabil „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor de produse originare din țara în cauză, fabricate de societățile și, prin urmare, de entitățile juridice specifice menționate. Produsele importate fabricate de orice societate al cărei nume și a cărei adresă nu sunt menționate în mod special în dispozitivul prezentului regulament, inclusiv de entitățile de legătură ale societăților citate în mod special, nu pot beneficia de aceste niveluri și vor fi supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(63)

Oricare cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului antidumping (de exemplu, în urma unei modificări a numelui entității sau în urma creării de noi entități de producție sau de vânzare) ar trebui să fie adresată de îndată Comisiei și să conțină toate informațiile utile, în special orice modificare a activităților societății în legătură cu producția, cu vânzările interne și exportul care rezultă din această modificare a numelui sau din crearea acestor noi entități de producție sau de vânzare. Regulamentul nr. 1676/2001 va fi modificat în mod corespunzător, printr-o actualizare a listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(64)

Pentru a garanta aplicarea corespunzătoare a dreptului antidumping, nivelul dreptului rezidual nu ar trebui să se aplice doar exportatorilor care nu au cooperat, ci și societăților care nu au exportat produsul în cauză pe parcursul perioadei de anchetă.

(65)

Trebuie menționat că exportatorul indian MTZ și-a schimbat adresa de la 1 iulie 2005, fără ca aceasta să-i afecteze conducerea, structura și activitățile. Prin urmare, trebuie modificată adresa societății.

(66)

Din motive de transparență și ținând cont de Regulamentul (CE) nr. 365/2006, adoptat în aceeași zi cu prezentul regulament și care se referă, de asemenea, la o reexaminare a măsurilor antidumping definitive, trebuie inserată o nouă versiune consolidată a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1676/2001 în dispozitivul prezentului regulament,