18/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

8

---

32005E0557

---

L 188/46

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

ACȚIUNEA COMUNĂ 2005/557/PESC A CONSILIULUI

din 18 iulie 2005

privind acțiunea Uniunii Europene de sprijin civil și militar pentru misiunea Uniunii Africane în regiunea Darfur din Sudan

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 14, articolul 25 paragraful al treilea, articolul 26 și articolul 28 alineatul (3),

întrucât:

(1)

La 28 mai 2004, Uniunea Africană (UA) a hotărât să desfășoare în Darfur o misiune de monitorizare, cu scopul de a asigura aplicarea Acordului umanitar de încetare a focului de la N'djamena din 8 aprilie 2004 (AMIS) și, la 20 octombrie 2004, Consiliul pentru Pace și Securitate al Uniunii Africane a hotărât să consolideze AMIS și să includă în mandatul acesteia asistența pentru procesul de instaurare a unui climat de încredere și pentru protecția civililor și a operațiunilor umanitare, precum și o monitorizare a aplicării tuturor acordurilor care au fost semnate între părți de la încheierea Acordului umanitar de încetare a focului de la N'djamena (AMIS II).

(2)

În Rezoluția 1547 din 11 iunie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a solicitat comunității internaționale să fie pregătită pentru un angajament constant, incluzând acordarea unei finanțări importante, pentru a contribui la menținerea păcii în Sudan. În Rezoluția 1556 din 30 iulie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a aprobat detașarea unor observatori internaționali în regiunea Darfur sub conducerea UA, a cerut statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite să consolideze echipa de monitorizare internațională condusă de UA și și-a exprimat aprecierea pentru contribuțiile aduse până în prezent, în special de către Uniunea Europeană (UE), pentru a sprijini operațiunea condusă de UA.

(3)

În Rezoluția 1564 din 18 septembrie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a aprobat și a sprijinit intenția UA de a-și consolida și a-și extinde misiunea de monitorizare în regiunea Darfur din Sudan și a încurajat punerea în aplicare a unei monitorizări dinamice. Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a încurajat, de asemenea, statele membre ale Organizației Națiunilor Unite să sprijine UA în aceste încercări, în special prin furnizarea echipamentului și resurselor logistice, financiare, materiale și de altă natură necesare extinderii rapide a misiunii UA și prin sprijinirea eforturilor UA, în vederea încheierii pașnice a crizei și a protejării bunăstării populației din Darfur.

(4)

În Rezoluția 1574 din 19 noiembrie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să monitorizeze îndeplinirea de către părți a obligațiilor acestora, în vederea încetării imediate a tuturor violențelor și atacurilor, și-a exprimat sprijinul ferm al deciziilor UA de a consolida misiunea sa în Darfur și a cerut statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite să furnizeze materialele, mijloacele logistice și financiare și celelalte resurse necesare.

(5)	În Rezoluția 1590 din 24 martie 2005, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să creeze Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Sudan (UNMIS).

(6)	În Rezoluția 1593 din 31 martie 2005, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să prezinte procurorului Curții Penale Internaționale situația din Darfur, de la 1 iulie 2002.

(7)	În Rezoluția 1325 din 31 octombrie 2000, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a recunoscut importanța formării în privința protecției, a nevoilor speciale și a drepturilor fundamentale ale femeilor și ale copiilor în situații de conflict.

(8)

Poziția comună 2005/304/PESC a Consiliului din 12 aprilie 2005 privind prevenirea, gestionarea și soluționarea conflictelor din Africa și de abrogare a Poziției comune 2004/85/PESC (1) subliniază faptul că UA este actorul principal pentru prevenirea, gestionarea și soluționarea conflictelor armate din Africa. Concluziile succesive adoptate de Consiliu începând cu iulie 2004 au exprimat angajamentul ferm al UE de a sprijini UA în eforturile sale de a monitoriza încetarea focului și de a facilita soluționarea politică a conflictului în regiunea sudaneză Darfur.

(9)

În urma aprobării de către Consiliu, la 22 noiembrie 2004, a Planului de acțiune privind sprijinul adus în cadrul Politicii Europene de Securitate și Apărare (PESA) păcii și securității în Africa, acesta a aprobat, la 13 decembrie 2004, Orientările pentru punerea în aplicare a sprijinului adus în cadrul Politicii Europene de Securitate și Apărare păcii și securității în Africa, pe baza respectării principiului suveranității în Africa și pe baza unei depline cooperări cu actorii competenți ai comunității internaționale, în special cu Organizația Națiunilor Unite și UA.

(10)

UE a furnizat un sprijin tot mai mare eforturilor UA de a contribui la stabilizarea situației din Darfur. UE participă la misiunea UA, care are sarcina de a monitoriza încetarea focului și cofinanțează misiunea în cauză, prin intermediul Operațiunii de sprijinire a păcii în Africa. Personalul militar al UE participă la Comisia UA de încetare a focului (CIF), inter alia, asigurând vicepreședinția Comisiei UA de încetare a focului și prin participarea la Comisia mixtă instituită pentru supravegherea politică a încetării focului. UE furnizează, de asemenea, sprijin sub diverse forme, prin intermediul unor experți în planificare și asistență tehnică, financiară, materială și logistică, misiunii mai generale de susținere a păcii din UA (AMIS).

(11)

Într-o scrisoare din 29 aprilie 2005, Dl Alpha Oumar Konaré, președintele Comisiei UA, i-a arătat Secretarului General/Înaltului Reprezentant (SG/ÎR) că, ținând seama, pe de o parte, de provocarea pe care o reprezintă în continuare situația din Darfur pentru UA și partenerii săi și, pe de altă parte, de dimensiunea strategică a parteneriatului dintre UA și Uniunea Europeană, speră să poată conta pe un sprijin substanțial din partea Uniunii Europene și a statelor sale membre pentru eforturile UA și pentru consolidarea AMIS II.

(12)

Ca răspuns la cererea formulată de UA, Consiliul a convenit, la 23 mai 2005, să aducă tot sprijinul posibil pentru eforturile militare, polițienești și civile, prin prezentarea unei oferte globale și substanțiale, care a fost propusă Uniunii Africane cu ocazia Conferinței donatorilor AMIS, la 26 mai 2005, la Addis Abeba. Coordonarea dintre actorii UE este esențială pentru ca această ofertă să se concretizeze în furnizarea unei asistențe consistente acordate UA în timp util.

(13)	La 23 iunie 2005, Consiliul a aprobat conceptul referitor la acțiunea Uniunii Europene de sprijin civilo-militară a AMIS II.

(14)

Acordul privind statutul Misiunii pentru înființarea și gestionarea Comisiei pentru încetarea focului în regiunea Darfur din Sudan, semnat între UA și Guvernul Sudanului la 4 iunie 2004, se aplică observatorilor militari ai UE și personalului militar și civil, altul decât funcționarii Comisiei pentru încetarea focului, și face referire la Convenția privind privilegiile și imunitățile Organizației pentru unitatea țărilor africane (OAU), al cărei articol VII vizează experții în misiune pentru OAU.

(15)

Schimbul de scrisori între SG/ÎR și președintele Comisiei Uniunii Africane, care confirmă acordurile referitoare la acțiunea UE de sprijin al AMIS II, confirmă, de asemenea, faptul că toți membrii personalului UE deja alocat sau care urmează a fi alocat în Sudan și în alte țări africane în cadrul acțiunii UE de sprijin, în ceea ce privește statutul acestora, intră sub incidența Acordului între UA și Sudan privind statutul misiunii UA.

(16)

La 18 iulie 2005, Consiliul adoptă Acțiunea comună 2005/556/PESC de numire a Reprezentantului special al Uniunii Europene pentru Sudan (2). Reprezentantul special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Sudan trebuie să asigure coerența dintre activitățile UE în sprijinul AMIS II și Acordului global de pace și obiectivele generale ale politicii UE cu privire la Sudan.

(17)	Trebuie să se stabilească o coordonare între toți donatorii la Addis Abeba, pentru a se asigura că sprijinul acordat de comunitatea internațională este complementar și corespunde cerințelor specifice ale UA.

(18)

Comitetul Politic și de Securitate (COPS) ar trebui să exercite controlul politic și conducerea strategică a acțiunii Uniunii Europene de sprijin civilo-militară a AMIS II, în special în vederea acordării unui sprijin coerent și în timp util pentru AMIS II, și a luării unor decizii adecvate, în conformitate cu articolul 25 paragraful al treilea din tratat. Comitetul pentru Aspectele civile în Managementul Crizelor (CIVCOM) și Comitetul Militar al UE (CMUE), asistate de Statul Major Militar al Uniunii Europene (EUMS), în conformitate cu mandatul său, ar trebui să continue să consilieze COPS în domeniile lor de competență.

(19)

În conformitate cu orientările Consiliului European reunit la Nisa între 7 și 9 decembrie 2000, prezenta acțiune comună ar trebui să stabilească rolul SG/ÎR, în conformitate cu articolele 18 și 26 din tratat, pentru punerea în aplicare a măsurilor care intră sub incidența controlului politic și a conducerii strategice exercitate de COPS.

(20)	Articolul 14 alineatul (1) din tratat prevede că acțiunile comune stabilesc mijloacele care sunt puse la dispoziția Uniunii.

(21)

În conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din tratat, cheltuielile operaționale, cu excepția cheltuielilor aferente operațiunilor cu implicații militare sau de apărare, sunt în sarcina bugetului Comunităților Europene. Precizarea sumelor care trebuie să fie finanțate din bugetul comunitar dovedește voința autorității politice și se subordonează disponibilității creditelor de angajament din timpul anului bugetar respectiv.

(22)

Cheltuielile operaționale aferente componentelor prezentei acțiuni de sprijin care au implicații militare sau în domeniul apărării ar trebui, în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din tratat, să fie în sarcina statelor membre și să fie gestionate, în mod excepțional, de mecanismul creat prin Decizia 2004/197/PESC a Consiliului din 23 februarie 2004 de înființare a mecanismului de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiunilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (3) (denumit în continuare „Athena”). Valoarea de referință financiară constituie cea mai bună estimare actuală a costurilor respective.

(23)	Ar trebui ca, în măsura în care este posibil, să se utilizeze din nou echipamentele care provin din alte activități operaționale ale UE, ținându-se cont de necesitățile operaționale și de principiile unei bune gestiuni financiare.

(24)	Acțiunea UE de sprijin a AMIS II se va desfășura într-un context care se poate deteriora și care ar putea dăuna obiectivelor PESC definite la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(25)

În conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Danemarca nu participă la punerea în aplicare a secțiunii III din prezenta acțiune comună și, prin urmare, nu contribuie la finanțarea componentelor militare din prezenta acțiune de sprijin,

ADOPTĂ PREZENTA ACȚIUNE COMUNĂ:

SECȚIUNEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv

Uniunea Europeană instituie o acțiune UE de sprijin civil și militar pentru AMIS II, denumită în continuare „acțiunea UE de sprijin pentru AMIS”.

Obiectivul acțiunii UE de sprijin pentru AMIS este de a acorda în timp util asistență efectivă consolidării AMIS II. UE respectă și sprijină principiul autodeterminării în Africa, iar acțiunea UE de sprijin are ca scop susținerea UA și a eforturilor politice, militare și polițienești pe care aceasta le desfășoară pentru a face față crizei din regiunea sudaneză Darfur.

Acțiunea UE de sprijin include o componentă civilă și o componentă militară.

Articolul 2

Relațiile cu Uniunea Africană

SG/ÎR și RSUE pentru Sudan, în cadrul mandatului lor, sunt principalele puncte de contact cu reprezentanții UA pentru aspectele referitoare la punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune. Președinția este informată cu regularitate și promptitudine cu privire la contactele respective.

Articolul 3

Coordonarea cu ceilalți agenți

(1)   UE menține o strânsă și efectivă coordonare cu toți donatorii instituționali și bilaterali care participă la sprijinirea AMIS II.

(2)   UE continuă să lucreze în strânsă coordonare cu ONU și, în ceea ce privește componenta militară a acțiunii de sprijin, cu NATO.

(3)   Statele membre ale UE sunt informate cu privire la procesul de coordonare pentru asigurarea participării depline a acestora la procesul decizional al UE.

Articolul 4

Control politic și conducere strategică

(1)   Sub răspunderea Consiliului, COPS exercită controlul politic și conducerea strategică ale acțiunii UE de sprijin, în special în vederea acordării, în timp util, a sprijinului coerent al UE pentru AMIS II. Consiliul autorizează COPS să ia deciziile adecvate, în conformitate cu articolul 25 din tratat. Această autorizare se referă în special la competențele necesare pentru a numi șeful echipei de poliție a UE, pe baza unei propuneri a SG/ÎR, întemeiată pe o recomandare a RSUE. Aceasta se referă, de asemenea, la competențele necesare pentru a numi consilierul militar al RSUE, pe baza unei propuneri a SG/ÎR, întemeiată pe o recomandare a RSUE. În ceea ce privește obiectivele și încheierea acțiunii UE de sprijin, puterea de decizie revine Consiliului, asistat de SG/ÎR.

CIVCOM și CMUE, asistate de EUMS, în conformitate cu mandatul său, consiliază COPS în domeniile lor de competență.

(2)   RSUE asigură reprezentarea Uniunii în toate domeniile care au legătură cu gestionarea crizei din Darfur, inclusiv coordonarea contribuțiilor UE la AMIS II, susținerea procesului politic și aspectele referitoare la punerea în aplicare și respectarea rezoluțiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

(3)   COPS primește periodic, prin intermediul SG/ÎR, rapoarte întocmite de RSUE privind desfășurarea acțiunii de sprijin a UE. COPS poate invita RSUE la ședințele sale, după caz.

(4)   COPS prezintă periodic rapoarte Consiliului.

Articolul 5

Acțiunea de coordonare a UE

(1)   SG/ÎR ia toate măsurile necesare pentru a asigura coordonarea activităților UE care au ca scop susținerea consolidării AMIS II, precum și coordonarea dintre Secretariatul General al Consiliului (SGC) și Celula de coordonare a UE la Addis Abeba (ACC). SGC oferă orientări și sprijin pentru ACC în îndeplinirea sarcinilor sale, care constau în gestionarea coordonării cotidiene, cu scopul ca UE să acorde AMIS II, în timp util, sprijinul coerent în cadrul acțiunilor sale de sprijin de natură politică, militară, polițienească și al altor acțiuni de sprijin cu caracter civil. SGC furnizează organelor competente ale Consiliului rapoarte ale situației, precum și actualizări și evaluări, atât ale sprijinului acordat AMIS II de către UE, cât și ale consolidării AMIS II, și asigură coordonarea la nivel strategic cu ceilalți donatori, în special ONU și NATO.

(2)   ACC acționează sub conducerea RSUE, în conformitate cu articolul 7 din Acțiunea comună 2005/556/PESC, pentru a susține acțiunea sa, și include un consilier politic, un consilier militar și un consultant în probleme de poliție. Aceasta asigură coordonarea cotidiană cu toți actorii interesați ai UE, precum și cu Centrul de control și management administrative (ACMC) în cadrul lanțului de comandă al UA de la Addis Abeba, pentru a asigura acordarea la timp a unui sprijin consistent pentru AMIS II de către UE.

SECȚIUNEA II

COMPONENTA CIVILĂ

Articolul 6

Misiuni, structură și personal ale componentei polițienești

(1)   Acțiunea UE de sprijin a componentei de poliție civilă (CIVPOL) din cadrul AMIS II furnizează:

—	sprijin pentru lanțul polițienesc de comandă al AMIS II, furnizând UA, la toate nivelurile lanțului de comandă, consultanți cu experiență în probleme de poliție;

—	sprijin pentru formarea personalului CIVPOL, furnizând o capacitate de formare în cursul misiunii, asigurată de un grup de formatori al UE;

—	sprijin pentru înființarea unei unități de poliție în cadrul Secretariatului UA.

(2)   Echipa de poliție UE este compusă din ofițeri de poliție detașați de statele membre. De regulă, durata minimă a detașării ar trebui să fie de șase luni. Fiecare stat membru suportă cheltuielile aferente detașării polițiștilor, inclusiv salariile, asigurarea medicală, indemnizațiile, cu excepția diurnelor, precum și cheltuielile de călătorie spre sau dinspre zona operațiunii.

(3)   Șeful echipei de poliție a UE recrutează, în funcție de necesități, personal civil internațional și personal local, pe bază contractuală.

(4)   După caz, statul membru sau instituția de origine poate, de asemenea, să detașeze personal civil internațional, de regulă, pe o perioadă de minimum șase luni. Fiecare stat membru sau instituție comunitară care contribuie la această acțiune suportă cheltuielile aferente detașării agenților acestora, inclusiv salariile, asigurarea medicală, indemnizațiile, cu excepția diurnelor, precum și cheltuielile de călătorie spre sau dinspre zona operațiunii.

Articolul 7

Echipa de poliție a UE

(1)   Consultantul RSUE în probleme de poliție, care este și șeful echipei de poliție a UE, este responsabil pentru coordonarea cotidiană a acțiunilor UE de sprijin în domeniul polițienesc.

(2)   Șeful echipei de poliție a UE asigură gestiunea cotidiană a componentei polițienești a acțiunii de sprijin, în cele trei sectoare menționate la articolul 6 alineatul (1), și este responsabil cu personalul și cu aspectele disciplinare.

(3)   Șeful echipei de poliție a UE semnează un contract cu Comisia și răspunde în fața acesteia pentru toate cheltuielile.

(4)   Toți experții care fac parte din echipa de poliție a UE își exercită funcțiile și acționează exclusiv în interesul acțiunii UE de sprijin, rămânând în același timp sub autoritatea statului membru sau a instituției de origine a acestora. Atât în timpul acțiunii UE de sprijin, cât și după încheierea acesteia, experții au obligația de păstra discreție maximă cu privire la toate faptele și informațiile referitoare la acțiunea UE de sprijin.

(5)   Pentru a asigura vizibilitatea acțiunii UE de sprijin, membrii echipei de poliție a UE poartă semne de identificare a UE.

Articolul 8

Dispoziții financiare

(1)   Valoarea de referință financiară destinată să acopere cheltuielile în legătură cu punerea în aplicare a secțiunii II din prezenta acțiune comună pentru o perioadă de șase luni este de 2 120 000 EUR.

Consiliul adoptă, după caz, valoarea de referință pentru continuarea acțiunii UE de sprijin.

(2)   Gestionarea cheltuielilor finanțate din suma prevăzută la alineatul (1) se efectuează respectând procedurile și normele Comunității Europene aplicabile în materie bugetară, cu excepția faptului că nicio prefinanțare nu va rămâne în proprietatea Comunității. Resortisanții statelor terțe sunt autorizați să participe la licitații.

(3)   Dispozițiile financiare respectă cerințele operaționale ale asistenței acordate AMIS II în domeniul polițienesc, inclusiv compatibilitatea echipamentelor.

(4)   Cheltuielile sunt eligibile de la data intrării în vigoare a prezentei acțiuni comune.

SECȚIUNEA III

COMPONENTA MILITARĂ

Articolul 9

Misiuni și personal ale componentei militare

(1)   Componenta militară a acțiunii UE de sprijin al AMIS II cuprinde diferite tipuri de asistență:

—	furnizarea de asistență tehnică și în materie de planificare la toate nivelurile de comandă ale AMIS II, incluzând structura de coordonare a sprijinului logistic;

—	trimiterea unor observatori militari, în cadrul unui plan de consolidare a AMIS II și

—	formarea militarilor și a observatorilor africani în cadrul consolidării AMIS II, în funcție de necesități;

—	transportul strategic și tactic;

—	observarea aeriană, în cazul în care UA solicită acest lucru.

(2)   Întregul personal militar își îndeplinește misiunea și acționează exclusiv în interesul acțiunii UE de sprijin, rămânând în același timp sub autoritatea statului membru sau a instituției de origine a acestora. Atât în timpul acțiunii UE de sprijin, cât și după încheierea acesteia, personalul militar are obligația de a păstra discreție maximă cu privire la toate faptele și informațiile referitoare la acțiunea UE de sprijin.

(3)   Pentru a asigura vizibilitatea acțiunii UE de sprijin, membrii personalului militar poartă semne de identificare a UE.

(4)   De regulă, durata minimă a detașării personalului militar ar trebui să fie de șase luni.

Articolul 10

Consilierul militar al RSUE

Sub autoritatea RSUE și cu susținerea SGC, inclusiv a EUMS, în conformitate cu mandatul său, consilierul militar al RSUE:

(a)	contribuie la asigurarea coerenței componentei militare a acțiunii UE de sprijin de la Addis Abeba, în conformitate cu misiunile menționate la articolul 9 și

(b)	este însărcinat cu asigurarea coordonării cotidiene a componentei militare a acțiunii UE de sprijin cu ACMC din Addis Abeba, cu scopul de a acorda AMIS II un sprijin coerent, în timp util.

Articolul 11

Dispoziții financiare

(1)   În ceea ce privește componenta militară a acțiunii UE de sprijin, costurile menționate în continuare sunt finanțate în comun:

(a)	costurile aferente sistemelor de informare și de comunicare (SIC), transportului, evacuării medicale (MEDEVAC) și cazării ofițerilor UE care își desfășoară activitatea în lanțul de comandă AMIS II și a personalului militar al ACC;

(b)	costurile aferente SIC și evacuării medicale a observatorilor militari și

(c)	costurile aferente semnelor de identificare a ofițerilor și observatorilor militari ai UE.

(2)   Finanțarea costurilor comune este gestionată prin mecanismul Athena.

(3)   Suma de referință pentru aceste costuri comune este de 1 970 000 EUR pentru o perioadă de șase luni. Procentajul sumei de referință menționate la articolul 31 alineatul (3) din Decizia 2004/197/PESC a Consiliului este stabilit la 100 %.

SECȚIUNEA IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 12

Statutul personalului acțiunii UE de sprijin

(1)   SH/ÎR se străduiește să obțină, din partea statelor africane pe teritoriul cărora este sau va fi dislocat personalul acțiunii UE de sprijin, garanții obligatorii din punct de vedere juridic, conform cărora statutul personalului respectiv este reglementat de Acordul privind statutul Misiunii pentru înființarea și gestionarea Comisiei pentru încetarea focului în regiunea Darfur din Sudan, semnat la 4 iunie 2004 de UA și Guvernul Sudanului, și de Convenția privind privilegiile și imunitățile Organizației pentru unitatea țărilor africane. În cazul în care este necesar, statutul personalului acțiunii UE de sprijin, incluzând, după caz, privilegiile, imunitățile și alte garanții necesare îndeplinirii și bunei desfășurări a acțiunii UE de sprijin, face obiectul unui acord, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 din tratat. SG/ÎR, care asistă președinția, poate negocia un astfel de acord în numele acesteia.

(2)   Statele membre sau instituțiile UE care au detașat sau dislocat personal pentru acțiunea UE de sprijin trebuie să răspundă tuturor plângerilor, indiferent dacă provin de la personal sau se referă la acesta. Statele membre sau instituțiile UE în cauză trebuie să introducă orice acțiuni împotriva personalului.

Articolul 13

Comunicarea informațiilor clasificate

(1)   SG/ÎR este autorizat să comunice UA, precum și Organizației Națiunilor Unite, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de securitate al Consiliului, astfel cum a fost adoptat prin Decizia 2001/264/CE a Consiliului din 19 martie 2001 (4), și în funcție de necesitățile operaționale ale acțiunii UE de sprijin, informațiile și documentele clasificate ale UE până la nivelul „RESTREINT UE”, înființat în scopul acțiunii UE de sprijin.

(2)   SG/ÎR este autorizat să comunice UA și Organizației Națiunilor Unite, în funcție de necesitățile operaționale ale acțiunii UE de sprijin, documente neclasificate ale UE privind deliberările Consiliului referitoare la acțiunea UE de sprijin, care intră sub incidența secretului profesional, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului (5).

Articolul 14

Acțiune comunitară

Consiliul și Comisia asigură, fiecare în conformitate cu propriile competențe, coerența între punerea în aplicare a prezentei acțiuni comune și punerea în aplicare a altor activități externe ale Comunității, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Consiliul și Comisia cooperează în acest scop.

Articolul 15

Reexaminarea

Până la 31 decembrie 2005, Consiliul evaluează oportunitatea continuării acțiunii UE de sprijin.

Articolul 16

Intrarea în vigoare și încetarea

(1)   Prezenta acțiune comună intră în vigoare la data adoptării.

(2)   Acțiunea UE de sprijin se încheie la o dată care urmează să fie decisă de către Consiliu.

Articolul 17

Publicare

Prezenta acțiune comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 97, 15.4.2005, p. 57.

(2)  JO L 188, 20.7.2005, p. 43.

(3)  JO L 63, 28.2.2004, p. 68. Decizie, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/68/PESC a Consiliului din 24 ianuarie 2005 (JO L 27, 29.1.2005, p. 59).

(4)  JO L 101, 11.4.2001, p. 1. Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2004/194/CE (JO L 63, 28.2.2004, p. 48).

(5)  Decizia 2004/338/CE, Euratom a Consiliului din 22 martie 2004 de adoptare a Regulamentului de procedură al Consiliului (JO L 106, 15.4.2004, p. 22). Decizie, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2004/701/CE, Euratom (JO L 319, 20.10.2004, p. 15).

---