32002D0733

DECIZIA COMISIEI

din 30 mai 2002

privind specificația tehnică de interoperabilitate pentru subsistemul energie al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză menționat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE

[notificată cu numărul C(2002) 1949]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2002/733/CE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (1), în special articolul 6 alineatul (1),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta, Comisia adoptă STI privind subsistemul „energie” al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză menționat la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE. STI este prezentată în anexa la prezenta decizie. STI se aplică în totalitate infrastructurii și materialului rulant din cadrul sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, definit în anexa I la Directiva 96/48/CE, având în vedere dispozițiile articolelor 2 și 3 de mai jos.

Articolul 2

(1)   În ceea ce privește aspectele comune sistemului feroviar de mare viteză și sistemului feroviar convențional, dar care nu sunt reglementate de STI anexată, condițiile care trebuie să fie respectate pentru verificarea interoperabilității în înțelesul articolului 16 alineatul (2) din Directiva 96/48/CE sunt reprezentate de normele tehnice în vigoare în statul membru care autorizează punerea în funcțiune a subsistemului vizat de prezenta decizie.

(2)   Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei, în termen de șase luni de la data notificării prezentei decizii, următoarele:

Articolul 3

(1)   În sensul prezentului articol:

(2)   În cazul modernizării, entitatea contractantă va prezenta spre examinare statului membru interesat un dosar cu descrierea proiectului. Statul membru va examina dosarul și, ținând seama de strategia de punere în aplicare din capitolul 7 al STI anexate, va decide (după caz) dacă anvergura lucrărilor impune o nouă autorizație de punere în funcțiune, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 96/48/CE. O astfel de autorizație de punere în funcțiune este necesară ori de câte ori nivelul de siguranță ar putea fi afectat în mod obiectiv de lucrările preconizate.

În cazul în care este necesară o nouă autorizație de punere în funcțiune, în temeiul articolului 14 din Directiva 96/48/CE, statul membru decide dacă:

În aceste două cazuri, statul membru va informa comitetul înființat în temeiul Directivei 96/48/CE în legătură cu dosarul relevant, inclusiv cu părțile din STI aplicate și gradul de interoperabilitate obținut.

(3)   În cazul reînnoirii și al înlocuirii în cadrul operațiilor de întreținere, aplicarea STI anexate nu este obligatorie.

Articolul 4

De la data intrării în vigoare a STI anexate, nu se mai aplică părțile relevante din Recomandarea 2001/290/CE (3) a Comisiei privind parametrii de bază ai sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

Articolul 5

STI anexată intră în vigoare în termen de șase luni de la data notificării prezentei decizii.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

(1)  JO L 235, 17.9.1996, p. 6.

(2)  Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (JO L 110, 20.4.2001, p. 1).

(3)  JO L 100, 11.4.2001, p. 17.

ANEXĂ

SPECIFICAȚIE TEHNICĂ DE INTEROPERABILITATE PRIVIND SUBSISTEMUL ENERGIE

CUPRINS

1.   INTRODUCERE

1.1.   Domeniu tehnic de aplicare

Prezenta STI se referă la subsistemul energie, care reprezintă unul dintre subsistemele enumerate la punctul (1) din anexa II la Directiva 96/48/CE.

Prezenta STI face parte dintr-un grup de șase STI care reglementează toate cele opt subsisteme definite în directivă. Specificațiile referitoare la subsistemele „utilizatori” și „mediu”, care sunt necesare pentru asigurarea interoperabilității sistemului feroviar transeuropean de mare viteză în conformitate cu cerințele esențiale, sunt precizate în STI respective.

Mai multe informații despre subsistemul energie sunt oferite în capitolul 2.

1.2.   Domeniu geografic de aplicare

Domeniul geografic de aplicare al prezentei STI este reprezentat de sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, descris în anexa I la Directiva 96/48/CE.

Se face referire în special la liniile rețelei feroviare transeuropene descrise în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport sau în orice actualizare a deciziei, menționate ca urmare a reviziei prevăzute la articolul 21 din decizia respectivă.

1.3.   Conținutul prezentei STI

În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și cu punctul 1 litera (b) din anexa I la Directiva 96/48/CE, prezenta STI:

2.   DEFINIREA SUBSISTEMULUI/DOMENIUL DE APLICARE AL SUBSISTEMULUI

2.1.   Domeniu de aplicare

Subsistemul energie al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză cuprinde toate instalațiile fixe care sunt necesare pentru alimentarea trenurilor cu energie electrică, din punct de vedere al cerințelor esențiale, de la rețelele de înaltă tensiune monofazate sau trifazate.

Subsistemul energie este format din:

—   stații de transformare: acestea au primarul racordat la rețeaua de înaltă tensiune, pentru a transforma tensiunea înaltă și/sau pentru a o converti într-un sistem de alimentare cu energie adecvat trenurilor. Secundarul stațiilor de transformare este racordat la liniile aeriene de contact ale căii ferate;

—   puncte de întrerupere: echipamente electrice amplasate în puncte intermediare între stațiile de transformare, pentru alimentarea și punerea în paralel a liniilor de contact și pentru a asigura protecție, izolare, alimentare auxiliară și compensare;

—   linii aeriene de contact: liniile aeriene de contact distribuie energie electrică trenurilor aflate în circulație pe traseu și o transmit acestora prin intermediul pantografelor. De asemenea, liniile aeriene de contact sunt echipate cu izolatoare acționate manual sau prin telecomandă, necesare pentru a izola tronsoane sau grupuri de linii aeriene de contact, în funcție de necesitățile operaționale. Toate tipurile de circuite de alimentare fac parte, de asemenea, din grupul liniilor aeriene de contact;

—   circuit de întoarcere a curentului: curentul de tracțiune folosește șinele, care sunt legate direct sau indirect la pământ, și conductoarele de întoarcere pentru a reveni la stațiile de transformare. Din acest motiv, din punct de vedere al acestui aspect, se consideră că circuitul de întoarcere a curentului face parte din subsistemul energie;

—   pantograf: deși este instalat pe materialul rulant aflat în mișcare, pantograful constituie un dispozitiv important, a cărui funcționare corespunzătoare este direct legată de liniile aeriene de contact. De aceea, se consideră că face parte din subsistemul energie.

Următoarele aspecte ale subsistemului energie au implicații pentru interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză:

2.2.   Definirea subsistemului

2.2.1.   Sistemul de electrificare

Ca în cazul oricărui dispozitiv electric, un vehicul de tracțiune este proiectat pentru a funcționa corect la o tensiune și la o frecvență nominale aplicate la bornele sale, reprezentate de pantograf și roți. Pentru a garanta performanțele scontate ale trenului, trebuie să se definească variațiile și limitele acestor parametri.

Trenurile de mare viteză au nevoie de o putere mare corespunzătoare. De aceea, pentru a alimenta trenurile cu pierderi minime, este necesar să se mărească tensiunea sistemului de alimentare și să se micșoreze curentul care dă naștere la pierderi rezistive. Sistemul de alimentare cu energie electrică trebuie să fie proiectat astfel încât fiecare tren să fie alimentat cu puterea necesară. Din acest motiv, consumul de energie al fiecărui tren și programul său de exploatare constituie aspecte importante pentru performanță.

Trenurile moderne folosesc frânarea cu recuperarea energiei, prin care se redistribuie energia electrică către sursa de alimentare, pentru a reduce consumul total de energie. Prin urmare, sistemul de alimentare cu energie electrică trebuie să poată prelua și energia provenită din frânarea recuperativă.

În orice sistem electric se pot produce scurtcircuite sau alte condiții de avarie. Sistemul de electrificare trebuie să fie proiectat astfel încât comanda subsistemului să poată detecta aceste avarii imediat și să determine inițierea unor măsuri prompte pentru a întrerupe curentul de scurtcircuit și pentru a izola partea defectă din circuit. După astfel de incidente, sistemul de electrificare trebuie să aibă capacitatea de a restaura alimentarea cu energie electrică pentru toate instalațiile cât mai curând posibil pentru a relua funcționarea.

2.2.2.   Linii aeriene de contact și pantografe

Din punct de vedere al interoperabilității, geometria echipamentelor liniilor aeriene de contact și a pantografelor constituie un aspect important. În ceea ce privește interacțiunea geometrică, trebuie să se specifice înălțimea firului de contact deasupra șinelor, deplasarea laterală în aer fără turbulențe și sub presiunea vântului, precum și forța de apăsare. Pentru pantograf, geometria armăturii este esențială pentru a garanta o interacțiune corectă cu linia de contact, luând în considerare și posibila balansare a vehiculelor.

2.2.3.   Interacțiunea liniei aeriene de contact cu pantograful

La vitezele mari preconizate pentru sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, interacțiunea liniei aeriene de contact cu pantograful reprezintă un aspect foarte important în asigurarea unei transmisii sigure de energie electrică, fără perturbări excesive pentru instalațiile feroviare și mediu. Această interacțiune este determinată în principal de:

2.2.4.   Limite între liniile de mare viteză și alte tipuri de linii

Liniile de mare viteză trebuie să fie interconectate cu liniile modernizate sau cu liniile de legătură. Amplasarea limitelor între aceste tipuri de linii are consecințe pentru alimentarea cu energie electrică, precum și pentru sistemul de linii de contact și, de aceea, constituie un aspect care trebuie reglementat de STI pentru energie.

2.3.   Relații cu alte subsisteme și în cadrul subsistemului energie

2.3.1.   Introducere

Subsistemul energie are multe relații cu alte subsisteme ale sistemului feroviar transeuropean de mare viteză pentru a putea realiza performanțele de interoperabilitate preconizate.

2.3.2.   Relații privind sistemul de electrificare

2.3.3.   Relații privind linia aeriană de contact și pantografele

2.3.4.   Relații privind interacțiunea între linia aeriană de contact și pantografe

3.   CERINȚE ESENȚIALE

3.1.   Respectarea cerințelor esențiale

În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva 96/48/CE, sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, subsistemele și elementele sale constitutive de interoperabilitate trebuie să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute în termeni generali în anexa III la directivă.

3.2.   Aspecte ale cerințelor esențiale

Cerințele esențiale reglementează următoarele aspecte:

În conformitate cu Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pot fi aplicabile întregului sistem feroviar transeuropean de mare viteză sau pot fi specifice fiecărui subsistem și elementelor sale constitutive.

3.3.   Aspecte specifice pentru subsistemul energie

3.3.1.   Siguranța

În conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pentru subsistemul energie în ceea ce privește siguranța sunt următoarele.

Aspectele menționate la punctele 1.1.2 și 1.1.5 nu sunt relevante pentru subsistemul energie.

Pentru a satisface cerințele esențiale 1.1.1, 1.1.3 și 1.1.4 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.2.2.2, 4.2.3.3, 4.3.1.2, 4.3.1.8, 4.3.2.1, 4.3.2.2 și 4.3.2.4 din capitolul 4, iar elementele constitutive de interoperabilitate folosite pentru a respecta cerințele prevăzute la punctele 5.3.1.1., 5.3.2.1, 5.3.2.4 și 5.3.3.2 din capitolul 5. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolelor 4 și 5.

Următoarele cerințe esențiale pentru siguranță, în conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, prezintă o importanță specială pentru subsistemul energie.

Pentru a satisface cerința esențială 2.2.1 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.1.1, 4.2.2.2, 4.2.2.3, 4.2.2.7, 4.2.2.9, 4.3.1.2, 4.3.1.5, 4.3.1.7, 4.3.2.1, 4.3.2.2 și 4.3.2.4 din capitolul 4, iar elementele constitutive de interoperabilitate folosite pentru a respecta cerințele precizate la punctul 5.3.1.1 din capitolul 5. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolelor 4 și 5.

3.3.2.   Fiabilitate, disponibilitate și întreținere

În conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pentru subsistemul energie în ceea ce privește fiabilitatea, disponibilitatea și întreținerea sunt următoarele.

Pentru a satisface cerința esențială 1.2 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.3.1.9 și 4.3.2.6 din capitolul 4. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolului 4.

3.3.3.   Sănătate

În conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pentru subsistemul energie în ceea ce privește sănătatea sunt următoarele.

Pentru a satisface cerințele esențiale 1.3.1 și 1.3.2 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.2.2.2, 4.2.3.2, 4.2.3.3, 4.3.1.2, 4.3.1.8, 4.3.1.10, 4.3.2.2 și 4.3.2.4 din capitolul 4, iar elementele constitutive de interoperabilitate folosite pentru a respecta cerințele prevăzute la punctul 5.3.3.2 din capitolul 5. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolelor 4 și 5.

3.3.4.   Protecția mediului

În conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pentru subsistemul energie în ceea ce privește protecția mediului sunt următoarele.

Aspectele menționate la punctul 1.4.2 nu sunt relevante pentru subsistemul energie.

Pentru a satisface cerințele esențiale 1.4.1 și 1.4.3 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.2.3.2, 4.2.3.3, 4.2.3.3 și 4.3.1.5 din capitolul 4. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolului 4.

Următoarea cerință esențială pentru protecția mediului, în conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, prezintă o importanță deosebită pentru subsistemul energie.

Pentru a îndeplini cerința esențială 2.2.2 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.2.3.2 și 4.3.1.5 din capitolul 4. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolului 4.

3.3.5.   Compatibilitate tehnică

În conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE, cerințele esențiale pentru subsistemul energie în ceea ce privește compatibilitatea tehnică sunt următoarele.

Pentru a satisface cerința esențială 1.5 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.1.1, 4.1.2, 4.2.2.1, 4.2.2.3, 4.2.2.4, 4.2.2.5, 4.2.2.6, 4.2.2.7, 4.2.2.8, 4.2.2.9, 4.2.2.10, 4.2.2.11, 4.2.2.12, 4.3.1.1, 4.3.1.3, 4.3.1.4, 4.3.2.1, 4.3.2.3, 4.3.2.5 și 4.3.3 din capitolul 4, iar elementele constitutive de interoperabilitate folosite pentru a respecta cerințele prevăzute la punctele 5.3.1.2, 5.3.1.3, 5.3.1.4, 5.3.1.5, 5.3.1.6, 5.3.1.8, 5.3.2.2, 5.3.2.3, 5.3.2.4, 5.3.2.5, 5.3.2.6, 5.3.2.7, 5.3.2.9, 5.3.3.1, 5.3.3.2, 5.3.3.3 și 5.3.3.4 din capitolul 5. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolelor 4 și 5.

Următoarele cerințe esențiale pentru compatibilitate tehnică în conformitate cu anexa III la Directiva 96/48/CE se referă în special la subsistemul energie.

Pentru a satisface cerința esențială 2.2.3 de mai sus, subsistemul energie trebuie să fie proiectat și construit astfel încât să fie îndeplinite cerințele prevăzute la punctele 4.1.1, 4.1.2.1, 4.1.2.2, 4.1.2.3, 4.3.1.1, 4.3.1.3, 4.3.2.1, 4.3.2.3 și 4.3.2.5 din capitolul 4, iar elementele constitutive de interoperabilitate folosite pentru a respecta cerințele precizate la punctele 5.3.1.1, 5.3.1.2, 5.3.1.4, 5.3.2.1, 5.3.2.5, 5.3.3.1 și 5.3.3.5 din capitolul 5. Cerințele esențiale sunt considerate îndeplinite după ce se verifică respectarea prevederilor capitolelor 4 și 5.

3.4.   Verificarea conformității

Conformitatea subsistemului energie și a elementelor sale constitutive cu cerințele esențiale trebuie verificată în conformitate cu dispozițiile Directivei 96/48/CE și cu specificațiile prezentate în capitolul 6 și în anexele A-C la prezenta STI.

4.   CARACTERIZAREA SUBSISTEMULUI

Sistemul feroviar transeuropean de mare viteză căruia i se aplică Directiva 96/48/CE și din care face parte subsistemul energie este un sistem integrat care necesită verificarea parametrilor de bază, a interfețelor și a performanțelor, astfel încât să se asigure interoperabilitatea sistemului și îndeplinirea cerințelor esențiale.

4.1.   Parametrii de bază ai subsistemului energie

4.1.1.   Tensiune și frecvență

Traficul feroviar necesită standardizarea valorilor de tensiune și frecvență definite pentru interoperabilitate. Tabelul 4.1 prezintă tensiunile și frecvențele aplicabile în funcție de categoria liniei.

Tabelul 4.1

Tensiuni și frecvențe

Tensiunea la bornele stației de transformare și la pantograf trebuie să fie conformă cu anexa N la prezenta STI. Frecvența tensiunii trebuie să fie în conformitate cu anexa N la prezenta STI. Tensiunea și frecvențele vor fi definite în registrul de infrastructură (anexa D la prezenta STI). Pentru evaluarea conformității a se vedea punctul 4 din anexa N.

4.1.2.   Linia aeriană și pantograful

Pe liniile de mare viteză, liniile modernizate sau liniile de legătură viitoare, ar trebui să se utilizeze un singur tip de armătură de pantograf pentru captarea curentului pentru toate trenurile care circulă pe aceste linii. Pentru a pune în aplicare această cerință, toate trenurile viitoare de mare viteză vor folosi pantografe cu armătură de 1 600 mm. Toate liniile aeriene în curent alternativ nou construite, destinate transportului la mare viteză, trebuie să fie conforme cu punctele 4.1.2.1 și, respectiv, 4.1.2.3. Aceste aspecte se referă și la liniile modernizate și la liniile de legătură alimentate în curent continuu și curent alternativ.

4.1.2.1   Geometria liniei aeriene de contact pentru sisteme în curent alternativ

Înălțimea firului de contact deasupra șinelor, înclinarea firului de contact în raport cu calea ferată și deplasarea laterală a firului de contact sub acțiunea unui vânt lateral reglementează interoperabilitatea rețelei de mare viteză. Valorile admisibile sunt indicate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2

Geometria liniei aeriene de contact pentru sistemele în curent alternativ

Geometria liniei aeriene de contact trebuie să fie conformă cu cerințele prevăzute la punctul 3.1 din anexa H la prezenta STI.

4.1.2.2.   Geometria liniei aeriene de contact pentru sistemele în curent continuu

În tabelul 4.3 se prezintă datele care determină geometria liniilor aeriene de contact pentru sistemele în curent continuu din cadrul sistemului feroviar transeuropean interoperabil.

Tabelul 4.3

Geometria liniei aeriene de contact pentru sistemele în curent continuu

Geometria liniei aeriene de contact trebuie să fie conformă cu cerințele prevăzute la punctul 3.1 din anexa J la prezenta STI.

4.1.2.3.   Geometria armăturii de pantograf

În vederea realizării interoperabilității, se definesc lățimea și intervalul util ale armăturii de pantograf, lățimea patinelor de contact și profilul armăturii. Tabelul 4.4 prezintă valorile respective, atât pentru sistemele în curent continuu, cât și pentru cele în curent alternativ. În figura 4.1 este reprezentat profilul armăturii de pantograf.

Tabelul 4.4

Geometria armăturii de pantograf pentru sisteme în curent continuu și curent alternativ

Figura 4.1

Profilul armăturii pantografului

4.2.   Interfețe ale subsistemului energie

4.2.1.   Lista interfețelor

4.2.1.1.   Interfețe cu infrastructura

4.2.1.2.   Interfețe cu subsistemul control-comandă și semnalizare

4.2.1.3.   Interfețe cu materialul rulant

4.2.1.4.   Criterii de performanță comune cu cele pentru materialul rulant

4.2.2.   Date caracteristice ale interfețelor

4.2.2.1.   Gabaritele

Gabaritul infrastructurii trebuie să ia în considerare spațiul liber necesar pentru trecerea pantografelor în contact cu linia aeriană de contact și pentru instalarea liniei de contact în sine. Gabaritele tunelurilor și ale altor lucrări trebuie să fie compatibile cu geometria liniei aeriene de contact și cu conturul cinematic al pantografului. (Date despre conturul cinematic al pantografului sunt prezentate la punctul 3.6 din anexa H la prezenta STI). Spațiul liber necesar pentru instalarea liniei aeriene de contact trebuie să fie stipulat de către entitatea contractantă. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului infrastructură.

4.2.2.2.   Împământare și continuitate electrică, protecția împotriva electrocutării

Subsistemul infrastructură trebuie să prevadă punerea în aplicare a unui sistem general de împământare de-a lungul traseului, pentru a respecta cerințele de protecție împotriva electrocutării prevăzute de standardul EN 50 122-1. Protecția împotriva electrocutării în timpul exploatării și în condiții de avarie este realizată prin limitarea tensiunilor de contact între valori acceptabile, astfel cum este prevăzut la punctul 7 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Pentru a demonstra respectarea cerințelor trebuie să se precizeze rezultatele investigațiilor efectuate de entitatea contractantă și dispozițiile specifice corespunzătoare. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului infrastructură.

4.2.2.3.   Curenții armonici, influența asupra semnalizării și telecomunicațiilor interne

Curenții armonici generați de materialul rulant afectează subsistemul control-comandă și semnalizare prin intermediul subsistemului energie. Din acest motiv, acest subiect este tratat în cadrul subsistemului control-comandă și semnalizare. Nu este necesară evaluarea conformității în cadrul subsistemului energie.

4.2.2.4.   Conturul cinematic al vehiculului

Proiectarea liniei aeriene de contact trebuie să fie compatibilă cu conturul cinematic al vehiculelor. Gabaritul care trebuie adoptat depinde de categoria liniei definite în registrul de infrastructură (anexa D la prezenta STI). Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul subsistemului energie.

4.2.2.5.   Limitarea puterii maxime absorbite

Puterea instalată pe o linie de mare viteză, pe o linie modernizată sau pe o linie de legătură determină puterea absorbită maxim admisă a trenurilor. Prin urmare, la bordul trenurilor se instalează dispozitive de limitare a curentului, descrise în anexa O la prezenta STI. Evaluarea trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului material rulant. Registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI trebuie să cuprindă informații referitoare la puterea maximă absorbită.

4.2.2.6.   Limitarea curentului absorbit de trenuri în regim de staționare

În cazul sistemelor în curent continuu de 1,5 kV și 3,0 kV, curentul absorbit de tren în regim de staționare trebuie să fie limitat la 300 A, respectiv 200 A per pantograf. Evaluarea trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului material rulant.

4.2.2.7.   Tensiune și frecvență

Trenurile trebuie să poată fi exploatate în domeniul de tensiuni și frecvențe prevăzut la punctul 4.1.1 și în anexa N la prezenta STI. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului material rulant.

4.2.2.8.   Coordonarea protecției electrice

Este necesară coordonarea între protecția electrică a stațiilor de transformare și cea a vehiculelor de tracțiune pentru a optimiza eliminarea scurtcircuitelor. (Cerințele aplicabile sunt prezentate în anexa E la prezenta STI.) Registrul de infrastructură, definit în anexa D la prezenta STI, trebuie să conțină informațiile referitoare la protecția stațiilor de transformare.

Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul subsistemului energie, în ceea ce privește proiectarea și exploatarea stației de transformare, și în cadrul subsistemului material rulant, în ceea ce privește echipamentele de la bordul vehiculelor de tracțiune.

4.2.2.9.   Dispunerea pantografelor

Dispunerea pantografelor pe trenuri trebuie să țină seama de lungimea maximă a trenului. Distanța maximă dintre pantografe trebuie să fie mai mică de 400 m. De asemenea, distanța dintre trei pantografe consecutive trebuie să fie mai mare de 143 m. Numărul acceptat de pantografe și distanța dintre acestea depind și de performanțele dinamice. Pantografele nu trebuie să fie conectate electric în cazul sistemelor în curent alternativ. Se face referire la acest aspect la punctul 3.5 din anexa H la prezenta STI.

Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul subsistemului material rulant.

4.2.2.10.   Trecerea prin sectoarele de separare a fazelor

Trenurile trebuie să poată trece dintr-un sector în alt sector alăturat fără șuntarea celor două faze.

Trebuie să se prevadă mijloace adecvate pentru a putea reporni un tren oprit sub un sector de separare a fazelor. Se face referire la acest aspect din punctul de vedere al proiectării la punctul 3.3 din anexa H la prezenta STI.

Registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI trebuie să conțină informații referitoare la proiectarea sectoarelor de separare a fazelor.

Este necesar ca energia absorbită de tren (pentru tracțiune și servicii auxiliare) să fie nulă în momentul intrării în sectorul de separare a fazelor. Acest lucru trebuie să se facă automat, fără intervenția mecanicului. Nu este necesară coborârea pantografului.

Cerințe pentru proiectarea subsistemului energie

Cerințe pentru subsistemele control-comandă și material rulant

4.2.2.11.   Trecerea prin sectoarele de separare a sistemelor

Generalități

Trenurile trebuie să poată trece dintr-un sistem de alimentare cu energie electrică în altul alăturat care folosește un alt tip de alimentare fără a șunta cele două sisteme. Acțiunile necesare depind de tipul celor două sisteme de alimentare, precum și de dispunerea pantografelor pe trenuri și de viteza de deplasare.

Există două posibilități pentru trecerea trenului prin sectoarele de separare a sistemelor:

Entitatea contractantă trebuie să opteze pentru una dintre aceste posibilități, pe care o declară în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI.

Cerințe pentru proiectarea subsistemului energie

Cerințe pentru subsistemele control-comandă și material rulant

4.2.2.12.   Reglarea forței de apăsare a pantografului

Materialul rulant trebuie să permită, prin comenzi interne, reglarea forței de apăsare a pantografului, pentru a respecta cerințele menționate la punctul 5.3.2.7. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul subsistemului material rulant.

4.2.3.   Dispoziții de reglementare și operaționale

4.2.3.1.   Condiții generale de reglementare

Pentru a garanta coerența sistemului feroviar transeuropean de mare viteză, se aplică următoarele dispoziții de reglementare și operaționale.

4.2.3.2.   Protecția mediului

Protecția mediului este reglementată de Directiva 85/337/CEE a Consiliului privind evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului.

Nu sunt necesare cerințe speciale pentru subsistemul energie al liniilor interoperabile de mare viteză.

4.2.3.3.   Protecția împotriva incendiilor

Protecția împotriva incendiilor este reglementată de Directiva 89/106/CEE și documentul său interpretativ privind cerința esențială de siguranță nr. 2, respectiv „siguranța împotriva incendiilor”.

Nu sunt necesare cerințe speciale pentru subsistemul energie al liniilor interoperabile de mare viteză.

4.2.3.4.   Excepții în cazul execuției lucrărilor

Specificațiile pentru subsistemul energie și elementele sale constitutive de interoperabilitate definite în capitolele 4 și 5 ale prezentei STI se aplică liniilor în condiții normale de funcționare sau în cazul unor defecțiuni neprevăzute care necesită aplicarea planului de întreținere.

În unele situații care implică lucrări planificate în prealabil, poate fi necesară derogarea temporară de la aceste dispoziții, pentru a permite executarea modificărilor la subsistemul energie.

Aceste derogări temporare de la normele STI trebuie să fie stabilite de către entitatea contractantă a liniei implicate, care trebuie să ia măsurile necesare pentru a preveni apariția oricărui risc privind siguranța circulației trenurilor, prin aplicarea următoarelor dispoziții generale:

4.2.3.5.   Registrul de infrastructură pentru liniile europene interoperabile

Pentru fiecare tronson de linie din sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat elaborează un document unic, denumit „Registrul european de infrastructură”. Acest document cuprinde caracteristicile liniilor implicate pentru ansamblul subsistemelor care includ echipamente fixe.

Registrul permite:

Entitatea contractantă anexează acest document la declarația CE de verificare a subsistemului energie, ca parte a dosarului tehnic descris în anexa V la Directiva 96/48/CE, pentru acordarea autorizației de dare în exploatare de către statul membru.

4.3.   Performanțe specificate

4.3.1.   Performanțele sistemului de alimentare cu energie, a stațiilor și a posturilor de transformare

4.3.1.1.   Putere instalată

Performanțele care trebuie atinse de către subsistemul energie trebuie să corespundă performanțelor relevante specificate pentru fiecare categorie de linii din sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, din punct de vedere al:

Entitatea contractantă trebuie să declare tipul de linie în funcție de rolul acesteia, făcând referire la anexa F la prezenta STI, în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI. Proiectarea sistemului de electrificare trebuie să garanteze capacitatea sursei de alimentare de a realiza performanțele specificate. Prin urmare, punctul 4.2.2.5 prezintă o cerință privind limitarea puterii absorbite care trebuie îndeplinită de către subsistemul material rulant.

Tensiunea medie utilă calculată la pantograf trebuie să fie în conformitate cu anexa L la prezenta STI.

4.3.1.2.   Siguranță, împământare și continuitate electrică

Siguranța sistemului de alimentare cu energie, a stațiilor și a posturilor de transformare se asigură prin proiectarea și încercarea acestor instalații în conformitate cu punctele 5, 7 și 9 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Trebuie să se interzică accesul neautorizat la stațiile și posturile de transformare.

4.3.1.3.   Factorul de putere

În anexa G la prezenta STI se precizează valorile acceptabile pentru factorul de putere. Pe liniile de mare viteză, valoarea minimă este de 0,95, în condițiile descrise în documentul menționat mai sus. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul evaluării subsistemului material rulant.

4.3.1.4.   Frânarea cu recuperarea energiei

Sistemele de alimentare cu energie în curent alternativ trebuie să se proiecteze astfel încât să permită folosirea frânării cu recuperarea energiei ca frână de serviciu, capabilă să facă schimb de energie cu alte trenuri sau cu furnizorul rețelei primare. Se face referire la acest aspect în anexa K la prezenta STI.

În cazul în care nu este posibilă frânarea cu recuperare de energie, echipamentele trenului trebuie să permită utilizarea altor sisteme de frânare.

Entitatea contractantă poate decide acceptarea sau neacceptarea frânării cu recuperare de energie în cazul sistemelor în curent continuu. Registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI trebuie să conțină informațiile necesare.

Evaluarea conformității pentru instalațiile fixe trebuie să se efectueze în conformitate cu prevederile punctului 4 din anexa K la prezenta STI.

Pentru materialul rulant, evaluarea conformității trebuie să se efectueze în conformitate cu specificațiile STI pentru material rulant.

4.3.1.5.   Compatibilitatea electromagnetică externă

Compatibilitatea electromagnetică externă nu constituie o caracteristică specifică a rețelei feroviare transeuropene de mare viteză. Instalațiile de alimentare cu energie electrică trebuie să respecte standardele din seriile EN 50 121-2 și EN 50 122, pentru a satisface toate cerințele referitoare la compatibilitatea electromagnetică. Nu este necesară evaluarea conformității în cadrul prezentei STI.

4.3.1.6.   Emisiile armonice către furnizorul de energie electrică

Referitor la emisiile armonice către furnizorul de energie electrică, respectarea standardelor naționale (sau a celor europene, în cazul în care există) și a cerințelor furnizorului de energie electrică este la latitudinea entității contractante. Nu este necesară evaluarea conformității în cadrul prezentei STI.

4.3.1.7.   Caracteristicile armonice și supratensiunile asociate la nivelul liniilor aeriene de contact

Pentru a evita supratensiuni inacceptabile pe liniile aeriene de contact produse de armonicele generate de vehiculele motoare, vehiculele motoare trebuie să respecte dispozițiile anexei P la prezenta STI. Cerințele necesare sunt definite în subsistemul material rulant, iar evaluarea conformității trebuie să se efectueze în cadrul subsistemului material rulant, astfel cum se prevede în anexa P.

4.3.1.8.   Protecția împotriva electrocutării

Sistemul de alimentare cu energie electrică trebuie să fie integrat în sistemul general de împământare existent de-a lungul liniei, pentru a respecta cerințele de protecție împotriva electrocutării, astfel cum se specifică la punctele 5, 7 și 9 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Protecția împotriva electrocutării în timpul exploatării și în situații de avarie se realizează prin limitarea tensiunilor de contact între valori acceptabile, astfel cum se prevede la punctele 7.2 și 7.3 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Pentru fiecare instalație trebuie să se realizeze un studiu pentru a demonstra protecția împotriva electrocutării. Studiul poate include și încercări.

4.3.1.9.   Planul de întreținere

Entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat trebuie să elaboreze un plan de întreținere pentru a garanta menținerea caracteristicilor specifice ale subsistemului energie în limitele specificate pentru acestea.

Planul de întreținere trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:

Procedurile de întreținere nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor referitoare la siguranță, cum ar fi continuitatea circuitului de întoarcere a curentului, limitarea supratensiunilor și detectarea scurtcircuitelor. Ele nu trebuie să reducă performanțele globale ale sistemului și trebuie să evite scoaterea de sub tensiune a oricărei părți a liniei aeriene de contact.

4.3.1.10.   Izolarea sursei de alimentare cu energie în caz de pericol

Trebuie să se instaleze echipamentele necesare și să se pună în aplicare procedurile pentru inițierea izolării tensiunii provenite de la vehiculele de tracțiune și de la liniile electrificate prin intermediul dispozitivelor de alarmă care permit furnizorului de energie să ia măsuri de urgență. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze prin verificarea dispozitivelor de transmisie și a instrucțiunilor aplicabile procedurilor.

4.3.1.11.   Continuarea alimentării cu energie electrică în cazul perturbațiilor

Alimentarea cu energie și liniile aeriene de contact trebuie să fie proiectate astfel încât să permită continuarea funcționării în cazul perturbațiilor. Acest lucru se poate realiza prin segmentarea liniilor de contact în sectoare de alimentare și prin instalarea unor echipamente redundante în stațiile de transformare. Evaluarea conformității trebuie să se efectueze prin verificarea schemelor de conexiuni.

4.3.2.   Performanțele liniei aeriene de contact

4.3.2.1.   Generalități

Performanțele care trebuie atinse de linia aeriană de contact trebuie să corespundă performanțelor relevante specificate pentru fiecare categorie de linii din sistemul feroviar transeuropean de mare viteză, în funcție de:

Proiectarea liniei aeriene de contact trebuie să garanteze performanțele specificate, în conformitate cu declarația făcută de entitatea contractantă în cadrul punctului 4.3.1.1.

4.3.2.2.   Siguranță, împământare și continuitate electrică

Siguranța liniei aeriene de contact se asigură prin proiectarea acestor instalații în conformitate cu standardele europene EN 50 119, versiunea 2001, punctul 5.1.2 și EN 50 122-1, versiunea 1997, punctele 5, 7 și 9. Toate componentele sub tensiune trebuie să se instaleze în afara zonei de acces a utilizatorilor sau a altor persoane.

4.3.2.3.   Cerințe privind comportamentul dinamic și calitatea captării curentului

Proiectarea liniei aeriene de contact trebuie să respecte cerințele privind comportamentul dinamic. Ridicarea până la viteza proiectată pentru linia respectivă trebuie să se facă în conformitate cu dispozițiile de la punctul 5.2.1.2 din EN 50 119, versiunea 2001 și din tabelele 4.5 și 4.6 din prezenta STI.

Calitatea captării curentului are un impact hotărâtor asupra duratei de viață a firului de contact și, prin urmare, trebuie să respecte parametrii conveniți și măsurabili.

Calitatea captării se poate evalua prin valoarea medie Fm și abaterea standard σ a forțelor de abatere măsurate sau simulate sau prin numărarea arcelor electrice. Pentru sistemele în curent alternativ, criteriile sunt prezentate în tabelul 4.5, iar pentru sistemele în curent continuu, în tabelul 4.6.

Entitatea contractantă trebuie să opteze pentru utilizarea fie a criteriului de interacțiune nr. 1 (forța de apăsare), fie a criteriului nr. 2 (formarea arcelor electrice), în conformitate cu tabelele 4.5 sau 4.6.

Se consideră că interacțiunea respectă dispozițiile prezentei STI atunci când condițiile de la

sunt îndeplinite.

Ca bază pentru evaluarea conformității, se pot folosi rezultatele încercărilor efectuate pe un sistem asemănător de catenară.

Pentru calificarea performanțelor în cazul funcționării cu mai multe pantografe, se va ține seama de pantograful care prezintă valorile cele mai critice.

Tabelul 4.5

Cerințe privind interacțiunea, pentru sisteme în curent alternativ

Tabelul 4.6

Cerințe privind interacțiunea, pentru sisteme în curent continuu

4.3.2.4.   Protecția împotriva electrocutării

Linia aeriană de contact trebuie să fie integrată în sistemul general de împământare de-a lungul traseului, pentru a respecta cerințele de protecție împotriva electrocutării precizate la punctele 5, 7 și 9 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Protecția împotriva electrocutării în timpul exploatării și în condiții de avarie se asigură prin limitarea tensiunilor de contact între valorile acceptabile prevăzute la punctele 7.2 și 7.3 din standardul EN 50 122-1, versiunea 1997. Pentru fiecare instalație se realizează un studiu pentru a demonstra protecția împotriva electrocutării.

4.3.2.5.   Forța de apăsare statică și forța de apăsare aerodinamică medie

Forța statică nominală se specifică de către entitatea contractantă între următoarele limite:

În cazul sistemelor în curent continuu, pentru a îmbunătăți contactul patinelor din carbon cu firul de contact, poate fi necesară o forță mult mai mare, în general de 140 N, pentru a evita încălzirea periculoasă a firului de contact în regim de staționare a trenului, dar cu instalațiile auxiliare în funcțiune.

Valoarea forței de ridicare medii totale trebuie să fie conformă cu valoarea forței de apăsare medii Fm necesare pentru o bună calitate a captării curentului (a se vedea punctele 4.3.2.3, 5.3.1.6 și 5.3.2.7).

Evaluarea conformității se efectuează prin evaluarea elementului constitutiv de interoperabilitate „pantograf”.

4.3.2.6.   Planul de întreținere

Entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat trebuie să elaboreze un plan de întreținere pentru a garanta menținerea caracteristicilor specifice ale subsistemului energie în limitele specificate pentru acestea.

Planul de întreținere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

Procedurile de întreținere nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor referitoare la siguranță, cum ar fi continuitatea circuitului de întoarcere a curentului, limitarea supratensiunilor și detectarea scurtcircuitelor. Ele nu trebuie să reducă performanțele globale ale sistemului.

4.3.3.   Limite între liniile de mare viteză și alte tipuri de linii

Entitatea contractantă trebuie să definească, în cazul unui tronson scurt de traseu care leagă o linie de mare viteză cu alt tip de linie, locul unde se aplică cerințele STI privind subsistemul energie pentru liniile de mare viteză și unde trebuie să se respecte performanțele specificate pentru acestea.

5.   ELEMENTE CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

5.1.   Generalități

În conformitate cu articolul 2 litera (d) din Directiva 96/48/CE, elementele constitutive de interoperabilitate sunt reprezentate de:

„orice componentă elementară, grup de componente, subansamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate sau destinate a fi încorporate într-un subsistem, de care depinde direct sau indirect interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză”.

În ceea ce privește subsistemul energie, elementele constitutive de interoperabilitate fac obiectul dispozițiilor relevante din Directiva 96/48/CE și sunt enumerate la punctul 5.2 din prezenta STI.

5.2.   Definirea elementelor constitutive de interoperabilitate

În cazul subsistemului energie, se definesc următoarele elemente constitutive:

5.3.   Caracteristicile elementelor constitutive

5.3.1.   Linia aeriană de contact

5.3.1.1.   Proiectare generală

Proiectarea liniilor aeriene de contact trebuie să respecte punctele 5 și 6 din standardul EN 50 119, versiunea 2001. Mai jos sunt indicate cerințele suplimentare, specifice liniilor de mare viteză.

Linia aeriană de contact trebuie să satisfacă cerințele de performanță specificate pentru linia respectivă, din punctul de vedere al vitezei maxime de deplasare și al capacității de preluare a curentului.

5.3.1.2.   Capacitatea de curent

Capacitatea de curent depinde de condițiile ambiante, reprezentate de temperatura ambiantă maximă și viteza minimă a vântului lateral, definite pentru fiecare linie în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI, precum și temperaturile admisibile ale elementelor liniei de contact și durata acțiunii curentului. Proiectarea liniei aeriene de contact trebuie să ia în considerare limitele pentru temperaturile maxime specificate în anexa B la EN 50 119, versiunea 2001, ținând seama de informațiile prezentate în tabelele 3 și 4 de la punctul 4.5 din standardul EN 50 149, versiunea 1999. Trebuie să se facă o analiză care să dovedească faptul că linia de contact poate satisface cerințele specificate.

5.3.1.3.   Parametri de bază

Proiectarea liniei aeriene de contact trebuie să respecte parametrii de bază, astfel cum sunt precizați la punctele 4.1.2.1 și 4.1.2.2.

5.3.1.4.   Viteza de propagare a undei

Viteza de propagare a undei pe firele de contact reprezintă un parametru caracteristic pentru evaluarea caracterului adecvat al liniei de contact pentru exploatarea în regim de mare viteză. Acest parametru depinde de masa specifică și de tensiunea firului de contact. Viteza maximă de exploatare nu poate fi mai mare de 70 % din viteza de propagare a undei. A se vedea și punctul 5.2.1.4 din standardul EN 50 119, versiunea 2001.

5.3.1.5.   Elasticitatea și uniformitatea elasticității

Elasticitatea și uniformitatea de-a lungul deschiderii sunt esențiale pentru calitatea captării curentului și pentru reducerea uzurii. Uniformitatea elasticității se poate evalua prin factorul de uniformitate u

Mijloace de măsurare

unde:

emax reprezintă elasticitatea maximă de-a lungul deschiderii;

emin reprezintă elasticitatea minimă de-a lungul deschiderii.

În cazul liniilor de mare viteză, trebuie să se tindă spre o valoare cât mai mică a parametrului u. Tabelul 5.1 prezintă valorile limită pentru u care sunt acceptate pentru fiecare tip de linie aeriană de contact.

Tabelul 5.1

Uniformitatea u a elasticității, în %

Pentru liniile de mare viteză, elasticitatea la jumătatea deschiderii trebuie să fie limitată la valori mai mici de 0,5 mm/N. Linia de contact trebuie să respecte punctul 5.2.1.3 din standardul EN 50 119, versiunea 2001.

5.3.1.6.   Forța medie de apăsare

Acest punct indică forțele medii de apăsare pentru care este proiectată linia de contact.

Figura 5.1

Curba-țintă a forței medii de contact Fm pentru sistemele în curent alternativ, în funcție de viteza de circulație

Forța medie de apăsare Fm, formată din componentele statică și aerodinamică, cărora li s-a aplicat o corecție dinamică, ale forței de apăsare care trebuie să fie aplicată pe linia de contact, este ilustrată în figura 5.1 pentru sisteme în curent alternativ, în funcție de viteza de deplasare.

În acest context, Fm reprezintă o valoare-țintă, care trebuie atinsă pentru a se asigura, pe de o parte, captarea curentului fără formarea excesivă de arce electrice și care nu trebuie depășită, iar pe de altă parte, pentru a limita uzura și apariția riscurilor la patinele de captare a curentului.

În cazul trenurilor cu mai multe pantografe aflate simultan în funcțiune, forța medie de apăsare Fm pentru orice pantograf nu trebuie să fie mai mare decât valoarea indicată în figura 5.1, deoarece trebuie respectate criteriile de captare a curentului pentru fiecare pantograf în parte.

În ceea ce privește sistemele în curent continuu, forța medie de apăsare Fm, formată din componentele statică și aerodinamică, cărora li s-a aplicat o corecție dinamică, ale forței de apăsare care trebuie aplicată pentru sistemele în curent continuu de 1,5 kV și 3,0 kV, este ilustrată în figura 5.2 în funcție de viteza de deplasare. Pentru liniile în curent continuu de 1,5 kV, forța de apăsare statică trebuie să fie de 140 N, pentru obținerea valorii necesare pentru intensitatea curentului în regim de staționare.

În cazul trenurilor cu mai multe pantografe aflate simultan în funcțiune, forța medie de apăsare Fm pentru orice pantograf nu trebuie să fie mai mare decât valoarea indicată în figura 5.2, deoarece trebuie respectate criteriile de captare a curentului pentru fiecare pantograf în parte.

Figura 5.2

Curba-țintă a forței medie de apăsare Fm pentru sistemele în curent continuu de 1,5 kV și de 3,0 kV, în funcție de viteza de deplasare

5.3.1.7.   Întreținere

Producătorul trebuie să furnizeze toate informațiile necesare pentru a da posibilitatea entității contractante să întocmească un plan de întreținere, luând în considerare în special geometria liniei aeriene de contact, uzura firului de contact, în special în punctele critice, cum ar fi încrucișările, zonele de deasupra macazurilor și zonele de suprapunere.

5.3.1.8.   Intensitatea curentului în regim de staționare

Intensitatea curentului în regim de staționare trebuie să fie la un nivel acceptabil atât pentru firul de contact, cât și pentru patinele de contact ale pantografului, pentru a permite alimentarea corectă a instalațiilor auxiliare aflate la bordul trenurilor. Pentru sistemele în curent continuu de 1,5 kV trebuie să se garanteze un curent de 300 A per pantograf, în timp ce pentru sistemele în curent continuu de 3,0 kV trebuie să se garanteze un curent de 200 A per pantograf. În cazul în care se testează linia aeriană de contact în conformitate cu metodologia precizată la punctul 6.13 din standardul EN 50 206-1, versiunea 1998, temperatura firului de contact nu trebuie să depășească limitele indicate în anexa B la EN 50 119, versiunea 2001.

5.3.2.   Pantograful

5.3.2.1.   Proiectare generală

Pantograful trebuie să satisfacă performanțele specifice în ceea ce privește viteza maximă de deplasare și capacitatea de preluare a curentului. În cazul în care nu se stipulează altfel în continuarea prezentului text, se aplică standardul EN 50 206. Instalarea pantografului pe materialul rulant este tratată în subsistemul material rulant.

5.3.2.2.   Parametri de bază

Proiectarea pantografului trebuie să respecte parametrii de bază astfel cum sunt prevăzuți la punctul 4.1.

5.3.2.3   Capacitatea de curent

Pantograful trebuie să fie proiectat pentru o valoare specificată a curentului care trebuie să fie transmis vehiculelor. Producătorul trebuie să precizeze curentul nominal. Trebuie să se acorde atenție în special datelor specifice, în funcție de utilizarea sistemului în curent alternativ sau în curent continuu. Trebuie să se efectueze o analiză care să demonstreze că pantograful poate să transmită curentul specificat.

5.3.2.4.   Proiectarea izolației

Pantografele trebuie să se monteze pe acoperișul vehiculelor și să fie izolate față de pământ. La proiectarea izolației se ține seama de eforturile induse de tensiune. În anexa N la prezenta STI și în tabelul 2 din standardul EN 50 124-1, versiunea 1999, se găsesc referințele privind datele ce urmează să fie verificate, din punct de vedere al cerințelor de coordonare a izolației. Izolatorii trebuie să fie testați în conformitate cu EN 60 383.

5.3.2.5.   Intervalul util al pantografelor

Pantografele trebuie să fie capabile să funcționeze sub fire de contact aflate la înălțimi cuprinse între 4 800 mm și 6 400 mm. În cazul exploatării pe liniile modernizate sau liniile de legătură din Regatul Unit și Finlanda, înălțimile sunt diferite. A se vedea punctul 7.3.

5.3.2.6.   Forța de apăsare statică

Forța statică este forța de apăsare verticală medie exercitată în sus de către armătura pantografului asupra liniei de contact și produsă de dispozitivul de ridicare al pantografului, în timp ce pantograful este ridicat iar vehiculul este în regim de staționare.

Pentru sistemele în curent alternativ, trebuie să existe posibilitatea de a regla forța statică între 40 N și 120 N.

În cazul sistemelor în curent continuu, pentru a îmbunătăți contactul dintre patinele de contact și firul de contact, poate fi necesară o forță mai mare, pentru a evita încălzirea periculoasă a firului de contact în regim de staționare a trenului, dar cu instalațiile auxiliare în funcțiune. Pentru sistemele în curent continuu, trebuie să existe posibilitatea de a regla forța statică între 50 și 150 N.

Pantografele și mecanismele lor care asigură forțele de apăsare necesare trebuie să garanteze posibilitatea folosirii lor pe orice tip de linie aeriană de contact interoperabilă. Detalii și referințe pentru evaluare pot fi găsite la punctul 6.3.1 din EN 50 206-1, versiunea 1998.

5.3.2.7.   Forța medie de apăsare și performanțele de interacțiune a sistemului linie aeriană de contact/pantograf

Forța medie de apăsare reprezintă valoarea medie a forțelor datorate acțiunilor statice și aerodinamice. Este egală cu suma dintre forța de apăsare statică (punctul 5.3.2.6) și forța aerodinamică produsă de curentul de aer asupra elementelor pantografului, la viteza de deplasare considerată. Forța de ridicare medie este o caracteristică a pantografului pentru materialul rulant dat și pentru o anumită desfășurare a pantografului. Forța de apăsare medie se măsoară la armătura pantografului, în conformitate cu punctul 4.2.2 din anexa Q.

Valoarea forței medii de apăsare trebuie să fie conformă cu forța medie de contact F definită la punctul 5.3.1.6.

Pentru liniile existente, modernizate, de legătură și de mare viteză alimentate în curent alternativ, care nu respectă cerințele menționate la punctul 5.3.1.6, pantograful se proiectează astfel încât forța medie de apăsare Fm, care este în funcție de viteza de deplasare, să permită și alte curbe de racordare, C1 și C2, în plus față de curba-țintă de la figura 5.1.

Aceste curbe sunt definite în anexa Q (punctul 4.1).

Producătorul pantografului trebuie să prevadă comutarea între cele trei curbe la bordul trenului, luând în considerare informațiile adecvate, de exemplu utilizarea pantografului de 1 950 mm sau informații referitoare la tipul tensiunii pe linia aeriană de contact. Registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI și care face referire la liniile existente trebuie să indice tipul de curbă care se ia în considerare pentru liniile existente, mai precis curba-țintă sau curbele alternative C1 sau C2.

În cazul trenurilor cu mai multe pantografe aflate simultan în funcțiune, forța de apăsare Fm pentru orice pantograf nu trebuie să fie mai mare decât valoarea dată de curba-țintă de la punctul 5.3.1.6 sau de una din curbele C1 sau C2, deoarece trebuie să fie îndeplinite criteriile de captare a curentului pentru fiecare pantograf în parte.

Aceste cerințe sunt precizate în anexa Q.

Evaluarea se desfășoară în conformitate cu anexa Q.

5.3.2.8.   Dispozitivul de coborâre automată

Pantografele trebuie să fie echipate cu un dispozitiv care coboară pantograful în caz de avarie, în conformitate cu punctul 4.9 din EN 50 206-1, versiunea 1998.

5.3.2.9.   Intensitatea curentului în regim de staționare

Intensitatea curentului absorbit de tren în regim de staționare trebuie să fie la un nivel acceptabil atât pentru firul de contact, cât și pentru patinele de captare ale pantografelor, pentru a permite alimentarea corectă a instalațiilor auxiliare instalate la bordul trenurilor. În cazul sistemelor în curent continuu, pentru conformitate cu punctul 5.3.1.8, trebuie să se garanteze un curent de 300 A per pantograf. Trebuie să se efectueze un studiu care să demonstreze că pantograful poate să transmită curentul specificat în regim de staționare.

Pentru evaluarea conformității se face trimitere la punctul 6.13 din standardul EN 50 206-1, versiunea 1998, și la anexa Q.

5.3.3.   Patinele de contact

5.3.3.1.   Parametri de bază

Patinele de contact ale pantografelor trebuie să respecte parametrii de bază prevăzuți la punctul 4.1.

5.3.3.2.   Materiale

Materialele folosite pentru patinele de contact ale pantografelor trebuie să fie compatibile, din punct de vedere fizic și electric, cu materialul firului de contact, pentru a evita frecarea excesivă a suprafeței firului de contact, cu scopul de a menține la minimum uzura atât a firelor, cât și a patinelor de contact. Carbonul simplu sau carbonul impregnat cu un material de adaos sunt acceptate pentru a fi utilizate în interacțiune cu firele de contact confecționate din cupru sau aliaje de cupru. Este de preferat să se utilizeze această combinație pentru sistemul feroviar transeuropean de mare viteză.

În cazul sistemelor în curent continuu, se pot folosi alte materiale, cu condiția să se ajungă la un acord multilateral asupra acestui lucru. În acest caz, patinele de contact nu pot fi considerate interoperabile. Se face trimitere la punctul 2 din anexa M la prezenta STI.

5.3.3.3   Capacitatea de curent

Selectarea materialului și a secțiunii transversale a patinelor de contact trebuie să țină seama de curentul maxim pentru care este proiectată patina de contact. Valoarea curentului nominal trebuie să fie indicată de producător. Conformitatea trebuie să se demonstreze prin încercări de tip, astfel cum este specificat la punctul 4 din anexa M la prezenta STI.

5.3.3.4.   Intensitatea curentului în regim de staționare

Intensitatea curentului în regim de staționare trebuie să fie la un nivel acceptabil atât pentru firul de contact, cât și pentru patinele de contact ale pantografului, pentru a permite alimentarea corectă a instalațiilor auxiliare de la bordul trenurilor. Pentru sistemele în curent continuu trebuie să se garanteze un curent de 300 A per pantograf, pentru conformitatea cu punctul 5.3.1.8. Trebuie să se efectueze un studiu pentru a dovedi capacitatea patinelor de contact. Pentru evaluarea conformității, se face trimitere la punctul 3 din anexa M la prezenta STI.

5.3.3.5.   Detectarea deteriorării patinelor de contact

Patinele de contact trebuie să fie proiectate astfel încât să fie detectată orice deteriorare a lor și să se declanșeze coborârea pantografului. Se face trimitere la punctul 4.9 din EN 50 206-1, versiunea 1998.

6.   EVALUAREA CONFORMITĂȚII ȘI/SAU A CARACTERULUI ADECVAT PENTRU UTILIZARE

6.1   Elemente constitutive de interoperabilitate

6.1.1.   Proceduri și module de evaluare

Procedura de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate, astfel cum sunt definite la capitolul 5 din prezenta STI, se efectuează prin aplicarea modulelor specificate în anexa A la prezenta STI.

În cazul în care entitatea contractantă poate demonstra că încercările sau verificarea efectuate în urma unor solicitări anterioare rămân valabile pentru noile solicitări, organismul notificat trebuie să le ia în considerare în evaluarea conformității.

Procedurile de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate: linia aeriană de contact, pantograful și patina de contact, astfel cum sunt definite la capitolul 5 din prezenta STI, sunt indicate în tabelele B.1-B.3 din anexa B la prezenta STI.

În măsura în care modulele prevăzute în anexa A la prezenta STI impun acest lucru, evaluarea conformității unui element constitutiv de interoperabilitate se efectuează de către organismul notificat, atunci când procedura indică acest lucru, căruia producătorul sau reprezentantul său stabilit în cadrul Comunității i-a înaintat solicitarea.

Înainte de a introduce un element constitutiv de interoperabilitate pe piață, producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității întocmește o declarație CE de conformitate, astfel cum este prevăzut la articolul 13 alineatul (1) și la punctul 3 din anexa IV la Directiva 96/48/CE. Pentru elementele constitutive de interoperabilitate ale subsistemului energie nu sunt necesare declarații CE privind caracterul adecvat pentru utilizare.

6.1.2.   Aplicarea modulelor

Pentru procedura de evaluare a fiecărui element constitutiv de interoperabilitate din cadrul subsistemului energie, producătorul sau reprezentatul său autorizat stabilit în cadrul Comunității poate opta pentru:

Aceste proceduri de evaluare sunt definite în anexa A la prezenta STI.

Modulul H2 poate fi ales doar în cazul în care producătorul pune în aplicare un sistem de calitate pentru proiectare, producție, control și testare a produsului finit, sistem certificat și supravegheat de către un organism notificat.

Evaluarea conformității trebuie să cuprindă toate etapele și caracteristicile indicate cu X în tabelele B.1, B.2 și B.3 din anexa B la prezenta STI.

6.2.   Subsistemul energie

6.2.1.   Proceduri și module de evaluare

La cererea entității contractante sau a reprezentatului său autorizat stabilit în cadrul Comunității, organismul notificat efectuează verificarea CE în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) și cu anexa VI din Directiva 96/48/CE și în conformitate cu dispozițiile modulelor relevante, astfel cum sunt specificate în anexa A la prezenta STI.

În cazul în care entitatea contractantă poate demonstra că încercările sau verificările efectuate în urma unor solicitări anterioare rămân valabile pentru noile solicitări, organismul notificat trebuie să le ia în considerare în evaluarea conformității.

Procedurile de evaluare pentru verificarea CE a subsistemului energie sunt indicate în tabelul C1 din anexa C la prezenta STI.

În măsura în care se specifică acest lucru în prezenta STI, verificarea CE a subsistemului energie trebuie să ia în considerare interfețele sale cu alte subsisteme ale sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

Entitatea contractantă va întocmi o declarație CE de verificare a subsistemului energie, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din anexa V la Directiva 96/48/CE.

6.2.2.   Aplicarea modulelor

Pentru procedura de verificare a subsistemului energie, entitatea contractantă sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității poate opta pentru:

Modulul SH2 poate fi ales doar în cazul în care toate activitățile care contribuie la realizarea unui subsistem care urmează să fie verificat (proiectare, fabricare, asamblare, instalare) fac obiectul unui sistem de calitate pentru proiectare, producție, control și testare a produsului finit, care să fie certificat și supravegheat de către un organism notificat.

Evaluarea va cuprinde toate etapele și caracteristicile indicate în tabelul C.1 din anexa C la prezenta STI.

7.   APLICAREA STI PENTRU ENERGIE

7.1.   Aplicarea prezentei STI liniilor de mare viteză și materialului rulant care urmează să fie date în exploatare

În ceea ce privește liniile de mare viteză care intră în domeniul geografic de aplicare al prezentei STI (a se vedea punctul 1.2) și materialul rulant care urmează să fie date în exploatare după intrarea în vigoare a prezentei STI, se aplică în totalitate capitolele 2-6, precum și, eventual, dispozițiile de la punctul 7.3 de mai jos.

7.2.   Aplicarea prezentei STI liniilor de mare viteză și materialului rulant care au fost date deja în exploatare

În ceea ce privește instalațiile de infrastructură și materialul rulant aflate deja în exploatare, prezenta STI se aplică componentelor în condițiile specificate la articolul 3 din prezenta decizie. În acest context special, este important să se pună accentul în mod fundamental pe aplicarea unei strategii de migrare care să permită o adaptare justificată din punct de vedere economic a instalațiilor existente, luând în considerare principiul „drepturilor dobândite”. În cazul STI pentru energie, se aplică următoarele principii.

În timp ce STI poate fi aplicat integral instalațiilor noi, punerea în aplicare pentru liniile existente poate impune modificări ale instalațiilor existente. Modificările necesare vor depinde de gradul de conformitate al instalațiilor existente. O strategie de punere în aplicare se poate aplica doar individual, pentru fiecare linie sau rețea în parte din statele membre ale Comunității. Punctul 7.3 menționează acele elemente pentru care punerea în aplicare necesită modificarea instalațiilor existente. Tabelul 7.1 recapitulează caracteristicile care urmează să fie puse în aplicare.

Entitatea contractantă definește măsurile practice și diferitele etape necesare pentru a permite darea în exploatare la performanțele cerute. Aceste etape pot include perioade de tranziție în care darea în exploatare este asigurată cu performanțe reduse.

Tabelul 7.1

Punerea în aplicare a specificațiilor tehnice de interoperabilitate, subsistemul energie

7.3.   Cazuri specifice

Sunt permise următoarele dispoziții speciale în următoarele cazuri specifice. Aceste cazuri specifice sunt clasificate în două categorii: dispoziții care se aplică permanent (cazurile „P”) sau temporar (cazurile „T”). În ceea ce privește cazurile temporare, se recomandă implementarea sistemului țintă fie până în anul 2010 (cazurile „T1”), obiectiv care a fost stabilit prin Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport, fie până în anul 2020 (cazurile „T2”).

7.3.1.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Austria

Linii de legătură

Costul investițiilor necesare pentru modificarea liniei aeriene de contact de pe liniile modernizate și de legătură și din gări pentru a satisface cerințele referitoare la euro-pantograful de 1 600 mm este prohibitiv. Trenurile care circulă pe aceste linii vor trebui să fie prevăzute cu un al doilea pantograf de 1 950 mm pentru exploatarea la viteze medii de până la 230 km/h, astfel încât linia aeriană de contact de pe aceste tronsoane de rețea transeuropeană să nu trebuiască să fie modernizată pentru exploatarea cu euro-pantograf. În aceste zone este permisă o deplasare laterală maximă a firului de contact de 550 mm, sub acțiunea vântului lateral. Studiile viitoare privind liniile modernizate și de legătură trebuie să ia în considerare euro-pantograful, pentru a demonstra relevanța opțiunilor făcute.

Linii modernizate și de legătură (caz P)

Datorită acceptării proiectării linei aeriene de contact pentru un pantograf cu lățimea de 1 950 mm, nu este necesară nici o modificare.

Linii de legătură (caz T1)

Pentru a respecta cerințele privind tensiunea utilă medie și puterea instalată, sunt necesare stații de transformare suplimentare. Instalarea este planificată până în anul 2010.

7.3.2.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Belgia (caz T1)

Liniile de mare viteză existente

Pe liniile de mare viteză existente, sectoarele de separare a fazelor nu sunt compatibile cu cerința conform căreia distanța dintre trei pantografe consecutive trebuie să fie mai mare de 143 m. Între liniile de mare viteză existente și liniile modernizate nu există nici un dispozitiv automat care să declanșeze deschiderea disjunctorului principal la vehiculele de tracțiune.

Ambele elemente trebuie să fie modificate.

Liniile modernizate și de legătură

Pe unele tronsoane de linie, sub poduri, înălțimea firului de contact nu corespunde cerințelor minime ale STI și va trebui modificată. Datele rămân în discuție.

7.3.3.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Germania (caz P)

Costul investițiilor necesare pentru modificarea liniei aeriene de contact de pe liniile modernizate și de legătură și din gări pentru a satisface cerințele referitoare la euro-pantograful de 1 600 mm este prohibitiv. Trenurile care circulă pe aceste linii vor trebui să fie prevăzute cu un al doilea pantograf de 1 950 mm pentru exploatare la viteze medii de până la 230 km/h, astfel încât linia aeriană de contact de pe aceste tronsoane de rețea transeuropeană să nu trebuiască să fie modernizată pentru exploatarea cu euro-pantograf. În aceste zone este permisă o deplasare laterală maximă a firului de contact de 550 mm sub acțiunea vântului lateral. Studiile viitoare privind liniile modernizate și de legătură trebuie să ia în considerare euro-pantograful, pentru a demonstra relevanța opțiunilor făcute.

7.3.4.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Spania (caz P)

Costul investițiilor necesare pentru modificarea liniei aeriene de contact de pe liniile modernizate și de legătură și din gări pentru a satisface cerințele referitoare la euro-pantograful de 1 600 mm este prohibitiv. Trenurile care circulă pe aceste linii vor trebui să fie prevăzute cu un al doilea pantograf de 1 950 mm pentru exploatare la viteze medii de până la 230 km/h, astfel încât linia aeriană de contact de pe aceste tronsoane de rețea transeuropeană să nu trebuiască să fie modernizată pentru exploatarea euro-pantografului. În aceste zone este permisă o deplasare laterală maximă a firului de contact de 550 mm sub acțiunea vântului lateral. Studiile viitoare privind liniile modernizate și de legătură trebuie să ia în considerare euro-pantograful, pentru a demonstra relevanța opțiunilor făcute.

Înălțimea nominală a firului de contact poate fi de 5,50 m pe unele tronsoane ale viitoarelor linii de mare viteză din Spania; în special în cazul viitoarei linii de mare viteză dintre Barcelona și Perpignan. (Problema ar putea afecta și Franța, pentru tronsonul de la granița cu Spania și până la Perpignan, în cazul în care Franța ar solicita acest lucru.)

Pentru linia de mare viteză Madrid – Sevilla, trenurile trebuie să fie echipate cu un pantograf de 1 950 mm.

7.3.5.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Franța

Liniile de mare viteză existente (caz T2)

Pentru a asigura criteriile de captare a curentului și de comportament dinamic pe liniile electrificate în curent alternativ, este necesară modificarea liniilor aeriene de contact.

Pe liniile existente de mare viteză, sectoarele de separare a fazelor nu sunt compatibile cu cerința conform căreia distanța dintre trei pantografe consecutive trebuie să fie mai mare de 143 m. Sectoarele de separare a fazelor trebuie să fie modificate.

Pe una dintre liniile de mare viteză este necesară modificarea liniei aeriene de contact pentru a asigura toleranța la ridicare a pantografelor în cazul în care nu sunt instalate pe pantograf dispozitive anti-ridicare.

Liniile ferate modernizate și de legătură

Pentru a asigura criteriile de captare a curentului pe liniile electrificate în curent continuu, este necesară modificarea liniei aeriene de contact. Pentru liniile electrificate în curent continuu, secțiunea transversală a firului de contact nu este suficientă pentru a respecta cerințele STI privind intensitatea curentului în regim de staționare în gări sau în zonele în care trenurile sunt preîncălzite.

Linia existentă electrificată în curent continuu către Spania este exploatată cu o armătură alimentată în curent continuu de 1 950 mm lățime. Pentru a exploata această linie cu armături interoperabile de tip european de 1 600 mm, linia aeriană de contact trebuie să fie modernizată corespunzător.

Toate categoriile de linii

Următoarele condiții se aplică pantografelor:

Conversia nu a fost încă programată.

7.3.6.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Anglia

Linii de mare viteză noi (caz T1)

Pe linia ferată planificată să fie construită în tunelul de sub Canalul Mânecii (Channel Tunnel railway line – CTRL), poate fi necesară modificarea sectoarelor de separare a fazelor pentru a corespunde specificațiilor STI. Această modificare va avea loc odată cu introducerea trenurilor cu servicii complete, inclusiv a trenurilor de marfă.

Linii ferate modernizate (caz P)

Unele tronsoane de pe linia principală de pe coasta de est (East Coast Main Line – ECML) nu respectă specificațiile pentru tensiune și frecvență, tensiune utilă medie și putere instalată. Punerea în aplicare a STI este planificată odată cu următoarea modernizare principală a ECML.

Pe ECML și pe WCML (West Coast Main Line – linia principală de pe coasta de vest), geometria liniei aeriene de contact și conturul cinematic au la bază gabaritul UK1 și sunt tratate ca fiind un caz special. Înălțimea variabilă a firului de contact poate fi menținută pentru viteze de până la 225 km/h, iar forța medie de apăsare va fi reglată pentru a îndeplini cerințele de captare a curentului de la punctul 5.2.1 din EN 50 119, versiunea 2001.

Pe WCLM se va menține tipul existent de sectoare de separare a fazelor.

7.3.7.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Italia

Linii ferate de mare viteză existente (caz T1)

Geometria liniilor aeriene de contact trebuie să fie modificată în ceea ce privește înălțimea firului de contact, pe o lungime de 100 km de cale ferată dublă.

Aceste modificări se vor efectua până în anul 2010.

Linii de legătură și modernizate (caz T1)

Geometria liniilor aeriene de contact trebuie să fie modificată în ceea ce privește înălțimea firului de contact pe tronsoanele în cauză ale liniilor.

Pentru a respecta cerințele privind tensiunea utilă medie și puterea instalată sunt necesare stații de transformare suplimentare.

Aceste modificări se vor efectua până în anul 2010.

7.3.8.   Caracteristici speciale ale rețelelor feroviare din Irlanda și Irlanda de Nord (cazuri P)

Pe liniile electrificate ale rețelelor feroviare din Irlanda și Irlanda de Nord, gabaritul de liberă trecere IRL1 și degajările necesare vor defini înălțimea nominală a firului de contact.

7.3.9.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Suedia (caz P)

Costul investițiilor necesare pentru modificarea liniei aeriene de contact de pe liniile modernizate și de legătură și din gări pentru a satisface cerințele referitoare la euro-pantograful de 1 600 mm este prohibitiv. Trenurile care circulă pe aceste linii vor trebui să fie prevăzute cu un al doilea pantograf de 1 950 mm pentru exploatare la viteze medii de până la 230 km/h, astfel încât linia aeriană de contact de pe aceste tronsoane de rețea transeuropeană să nu trebuiască să fie modernizată pentru exploatare cu euro-pantograf. În aceste zone este permisă o deplasare laterală maximă a firului de contact de 550 mm, sub acțiunea vântului lateral. Studiile viitoare privind liniile modernizate și de legătură trebuie să ia în considerare euro-pantograful, pentru a demonstra relevanța opțiunilor făcute.

7.3.10.   Caracteristici speciale ale rețelei feroviare din Finlanda (caz P)

Înălțimea normală a firului de contact este de 6 150 mm (cel puțin 5 600 mm, cel mult 6 500 mm).

(1)  În țările ale căror rețele sunt în prezent electrificate la curent alternativ de 15 kV și 16,5 Hz, acest sistem se poate folosi pentru liniile noi. Același sistem poate fi aplicat și în țările învecinate, în cazul în care poate fi justificat din punct de vedere economic.

(2)  Alimentarea în curent continuu la 3 kV se poate folosi în Italia și Spania pentru liniile existente și pentru tronsoanele noi de linii pe care se circulă cu viteza de 250 km/h, în cazul în care electrificarea în curent alternativ de 25 kV și 50 Hz ar crea riscul perturbării echipamentelor de semnalizare de la bord și de la sol, aflate pe o linie amplasată lângă linia nouă.

(3)  Pentru liniile de legătură cu trafic mixt, de călători și marfă, pentru circulația remorcilor cu gabarit depășit, înălțimea firului de contact poate fi mai mare, cu condiția ca pantograful să fie adecvat pentru captarea curentului la calitatea specificată, iar desfășurarea pantografului să fie suficientă în conformitate cu prevederile de la punctul 5.3.2.5.

(4)  La trecerile la nivel, înălțimea firului de contact se proiectează în conformitate cu prescripțiile naționale.

(5)  Înălțimea firului de contact și viteza vântului care trebuie luate în considerare se vor defini în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI.

(6)  Pentru liniile de legătură cu trafic mixt, de călători și marfă, pentru circulația remorcilor cu gabarit depășit, înălțimea firelor de contact poate fi mai mare, cu condiția ca pantograful să fie adecvat pentru captarea curentului la calitatea specificată, iar desfășurarea pantografului să fie suficientă, în conformitate cu prevederile de la punctul 5.3.2.5.

(7)  La trecerile la nivel, înălțimea firului de contact se proiectează în conformitate cu prescripțiile naționale.

(8)  Pentru liniile ferate din Italia menționate la nota de subsol 2 din tabelul 4.1, înălțimea firului de contact variază între 5 000 mm și 5 300 mm. Celelalte valori se aplică altor tipuri de linii.

(9)  Înălțimea firului de contact și viteza vântului care trebuie luate în considerare se vor defini în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI.

(10)  Fm este valoarea medie, căreia i se aplică o corecție dinamică, a forței de apăsare obținute în urma analizei statistice a rezultatelor măsurărilor sau simulărilor forței de apăsare.

(11)  Corecția dinamică se aplică valorilor indicate la punctele 5.3.1.6 și 5.3.2.7.

(12)  S0 reprezintă ridicarea calculată, simulată sau măsurată a firului de contact la brațul stabil, generată în condiții de exploatare normale, cu unul sau mai multe pantografe, cu o forță de apăsare medie Fm la viteza maximă pe linie, în conformitate cu punctul 5.2.1.2 din standardul EN 50 119, versiunea 2001.

(13)  Pentru liniile din Italia și Spania menționate la nota de subsol 2 din tabelul 4.1, se aplică, de asemenea, valorile indicate pentru liniile modernizate.

(14)  Fm este valoarea medie, căreia i se aplică o corecție dinamică, a forței de apăsare obținute în urma analizei statistice a rezultatelor măsurărilor sau simulărilor forței de apăsare.

(15)  Corecția dinamică se aplică valorilor indicate la punctele 5.3.1.6 și 5.3.2.7.

(16)  Spațiul necesar se determină cu ajutorul valorii calculate, simulate sau măsurate a ridicării firului de contact la brațul stabil, generate în condiții de exploatare normale, cu unul sau mai multe pantografe, cu o forță de apăsare medie Fm la viteza maximă pe linie.

ANEXA A

PROCEDURI DE EVALUARE (MODULE)

A.1.   DOMENIU DE APLICARE

Prezenta anexă descrie modulele pentru procedurile de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate și de verificare CE a subsistemului energie.

A2.   MODULUL B (EXAMINARE DE TIP)

Evaluarea conformității elementelor constitutive de interoperabilitate

1.   Acest modul descrie acea parte a procedurii prin care un organism notificat constată și atestă că un tip reprezentativ pentru produsul avut în vedere respectă dispozițiile STI aplicabile.

2.   Cererea de examinare de tip trebuie să fie înaintată de către producător sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității unui organism notificat la alegere.

Cererea trebuie să cuprindă:

Solicitantul trebuie să pună la dispoziția organismului notificat un specimen reprezentativ pentru producția avută în vedere, denumit în continuare „tip”.

Un tip poate include mai multe versiuni ale elementului constitutiv de interoperabilitate, cu condiția ca diferențele dintre versiuni să nu afecteze dispozițiile STI.

Organismul notificat poate solicita specimene suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru realizarea programului de încercări.

În cazul în care procedura de examinare de tip nu prevede nici un fel de încercări de tip (a se vedea punctul 4.4), iar tipul este definit suficient prin documentația tehnică descrisă la punctul 3, organismul notificat poate fi de acord să nu i se pună la dispoziție nici un specimen.

3.   Documentația tehnică trebuie să permită evaluarea conformității elementului constitutiv de interoperabilitate cu dispozițiile STI. În funcție de relevanța pentru evaluare, documentația tehnică trebuie să facă referire la proiectarea, fabricarea și funcționarea produsului.

Documentația tehnică trebuie să conțină:

Organismul notificat trebuie:

4.1.   să examineze documentația tehnică,

4.2.   în cazul în care în STI se prevede analizarea proiectului, să efectueze o examinare a metodelor de proiectare, a instrumentelor de proiectare și a rezultatelor proiectului, pentru a evalua capacitatea acestora de a îndeplini cerințele de conformitate pentru elementul constitutiv de interoperabilitate la încheierea procesului de proiectare;

4.3.   în cazul în care în STI se prevede analizarea procesului de fabricație, să efectueze o examinare a procesului de fabricație utilizat pentru fabricarea elementului constitutiv de interoperabilitate, pentru a evalua contribuția acestuia la realizarea conformității produsului și/sau să examineze analiza efectuată de producător la încheierea procesului de proiectare,

4.4.   în cazul în care în STI se prevăd încercări de tip, să verifice dacă specimenul(ele) a(au) fost fabricat(e) în conformitate cu documentația tehnică și să efectueze sau să dispună efectuarea de încercări de tip în conformitate cu dispozițiile STI și ale specificației europene menționate de STI;

4.5.   să identifice elementele care au fost proiectate în conformitate cu dispozițiile relevante ale STI și ale specificației europene menționate de STI, precum și elementele care au fost proiectate fără aplicarea dispozițiilor relevante ale acestor specificații europene;

4.6.   să efectueze sau să dispună efectuarea de examinări adecvate și de încercări necesare în conformitate cu punctele 4.2., 4.3. și 4.4, pentru a stabili dacă, în cazul în care nu s-au aplicat specificațiile europene corespunzătoare menționate de STI, soluțiile adoptate de producător respectă cerințele STI,

4.7.   să efectueze sau să dispună efectuarea de examinări adecvate și de încercări necesare în conformitate cu punctele 4.2., 4.3. și 4.4, pentru a stabili dacă, în cazul în care producătorul a optat să aplice specificațiile europene relevante, acestea au fost într-adevăr aplicate;

4.8.   să convină împreună cu solicitantul cu privire la locul unde se vor desfășura examinările și încercările necesare.

5.   În cazul în care tipul respectă dispozițiile STI, organismul notificat trebuie să elibereze solicitantului un certificat de examinare de tip. Certificatul trebuie să conțină numele și adresa producătorului, concluziile examinării, condițiile de valabilitate ale acestuia și datele necesare pentru identificarea tipului omologat.

Perioada de valabilitate nu poate fi mai mare de trei ani.

La certificat se anexează o listă cu părțile relevante ale documentației tehnice, iar o copie a listei este păstrată de către organismul notificat.

În cazul în care producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în cadrul Comunității i se refuză acordarea unui certificat de examinare CE de tip, organismul notificat trebuie să specifice motivele detaliate ale unui astfel de refuz.

Trebuie să se prevadă o cale de atac împotriva refuzului.

6.   Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care deține documentația tehnică referitoare la certificatul de examinare CE de tip cu privire la toate modificările aduse produsului omologat, care trebuie să primească o omologare suplimentară în cazul în care aceste modificări pot afecta conformitatea acestuia cu cerințele STI sau cu condițiile prescrise pentru utilizarea produsului. Această omologare suplimentară se acordă sub forma unei completări la certificatul original de examinare de tip sau se va elibera un nou certificat după retragerea certificatului anterior.

7.   În cazul în care nu s-a făcut nici o modificare în conformitate cu punctul 6, valabilitatea unui certificat care a expirat poate fi prelungită cu un alt termen de valabilitate. Solicitantul va solicita o astfel de prelungire printr-o confirmare scrisă că nu s-a făcut nici o modificare, și, în cazul în care nu există informații care să afirme contrariul, organismul notificat acordă o prelungire cu un alt termen de valabilitate, în conformitate cu punctul 5. Această procedură poate fi repetată.

8.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informațiile relevante privind certificatele de examinare de tip pe care le-a retras sau pe care a refuzat să le elibereze.

9.   Celelalte organisme notificate pot primi, la cerere, copii ale certificatelor de examinare de tip eliberate și/sau ale completărilor la acestea. Anexele certificatelor trebuie să fie păstrate la dispoziția celorlalte organisme notificate.

10.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia trebuie să păstreze, împreună cu documentația tehnică, copii ale certificatelor de examinare CE de tip și ale completărilor la acestea pe o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului produs. În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu sunt stabiliți în Comunitate, obligația de a păstra documentația tehnică la dispoziție constituie responsabilitatea persoanei care introduce produsul pe piața comunitară.

A.3.   MODULUL C (CONFORMITATEA CU TIPUL)

Evaluarea conformității elementelor de interoperabilitate

1.   Acest modul descrie acea parte de procedură prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității asigură și declară conformitatea elementului constitutiv de interoperabilitate în cauză cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și că îndeplinește cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI aplicabile.

2.   Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul de fabricație asigură conformitatea elementelor constitutive de interoperabilitate produse cu tipul descris în certificatul de examinare CE de tip și cu cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI aplicabile.

3.   Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității trebuie să întocmească o declarație CE de conformitate a elementelor constitutive de interoperabilitate.

Conținutul acestei declarații trebuie să cuprindă cel puțin informațiile indicate la articolul 13 alineatul (3) și la punctul 3 din anexa IV la Directiva 96/48/CE. Declarația CE de conformitate și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate.

Declarația trebuie să fie întocmită în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să cuprindă următoarele elemente:

Certificatele vizate sunt:

4.   Producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunității trebuie să păstreze o copie a declarației CE de conformitate pe o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului element constitutiv de interoperabilitate.

În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu sunt stabiliți în Comunitate, obligația de a păstra la dispoziție documentația tehnică constituie responsabilitatea persoanei care introduce elementul constitutiv de interoperabilitate pe piața comunitară.

5.   În cazul în care, în conformitate cu STI, pe lângă declarația CE de conformitate este necesară o declarație CE privind caracterul adecvat pentru utilizare pentru elementul constitutiv de interoperabilitate, trebuie anexată și această declarație, după ce a fost eliberată de către producător în conformitate cu condițiile prevăzute la modulul V.

A.4.   MODULUL H2 (ASIGURAREA CALITĂȚII TOTALE CU EXAMINAREA PROIECTĂRII)

Evaluarea conformității elementelor constitutive de interoperabilitate

1.   Acest modul descrie procedura prin care un organism notificat efectuează o examinare a proiectului unui element constitutiv de interoperabilitate și prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în cadrul Comunității, care îndeplinesc obligațiile de la punctul 2, asigură și declară că elementul constitutiv de interoperabilitate în cauză îndeplinește cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI aplicabile.

2.   Producătorul trebuie să pună în aplicare un sistem de calitate certificat pentru proiectare, producție și control și testare a produsului finit, astfel cum se specifică la punctul 3, și care va face obiectul supravegherii specificate la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Producătorul trebuie să înainteze unui organism notificat o cerere de evaluare a sistemului său de calitate.

Cererea trebuie să cuprindă:

3.2.   Sistemul calității trebuie să asigure conformitatea elementului constitutiv de interoperabilitate cu cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI aplicabile. Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de producător trebuie să fie susținute prin documente în mod sistematic și ordonat sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Documentația privind sistemul calității trebuie să permită o înțelegere unitară a politicilor și a procedurilor de asigurare a calității, cum ar fi programe, planuri, manuale și înregistrări referitoare la calitate.

Documentația trebuie să conțină, în special, o descriere adecvată privind următoarele elemente:

Politicile și procedurile privind calitatea cuprind în special etapele de evaluare, cum ar fi examinarea proiectului, examinarea procesului de fabricație și încercările de tip, astfel cum sunt specificate în STI pentru diferitele caracteristici și performanțe ale elementului constitutiv de interoperabilitate.

3.3.   Organismul notificat trebuie să evalueze sistemul calității pentru a stabili dacă respectă cerințele menționate la punctul 3.2. Conformitatea cu aceste cerințe se stabilește în raport cu sistemele de calitate care implementează standardul armonizat relevant. Acest standard armonizat este EN ISO 9001 - decembrie 2000, completat, după caz, pentru a ține seama de caracterul specific al elementului constitutiv de interoperabilitate pentru care este pus în aplicare.

Auditul trebuie să fie specific pentru categoria de produs care este reprezentativă pentru elementul constitutiv de interoperabilitate. Echipa de audit trebuie să aibă în componență cel puțin un membru cu experiență în evaluarea tehnologiei produsului în discuție. Procedura de evaluare trebuie să includă o inspecție în incinta producătorului.

Decizia trebuie să fie adusă la cunoștința producătorului. Notificarea trebuie să cuprindă concluziile examinării și decizia de evaluare.

3.4.   Producătorul trebuie să se angajeze să îndeplinească obligațiile care decurg din sistemul calității astfel cum este certificat și să îl mențină în așa fel încât să rămână adecvat și eficient.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să informeze organismul notificat care a certificat sistemul calității cu privire la orice intenție de actualizare a acestui sistem.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității modificat va satisface în continuare cerințele menționate la punctul 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Organismul notificat trebuie să comunice decizia sa producătorului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia de evaluare motivată.

4.   Supravegherea sistemului calității sub responsabilitatea organismului notificat

4.1.   Scopul supravegherii este acela de a garanta că producătorul își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile care decurg din sistemul calității certificat.

4.2.   Producătorul trebuie să permită organismului notificat accesul, în scopul inspecției, la spațiile de proiectare, producție, control și testare, precum și la cele de depozitare, și să îi furnizeze toate informațiile necesare, în special:

4.3.   Organismul notificat trebuie să efectueze periodic activități de audit pentru a se asigura că producătorul menține și aplică sistemul calității și trebuie să furnizeze producătorului un raport de audit.

Frecvența cu care se efectuează activitățile de audit trebuie să fie de cel puțin o dată pe an.

4.4.   De asemenea, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la sediul producătorului. În cadrul acestor vizite, în cazul în care consideră că este necesar, organismul notificat poate efectua încercări sau poate dispune efectuarea acestora pentru a verifica funcționarea corespunzătoare a sistemului calității; trebuie să prezinte producătorului un raport al vizitei și, în cazul în care s-a efectuat o încercare, un raport de încercare.

5.   Producătorul trebuie să păstreze la dispoziția autorităților naționale, pe o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului produs:

6.   Examinarea proiectului

6.1.   Producătorul trebuie să înainteze unui organism notificat o cerere de examinare a proiectului elementului constitutiv de interoperabilitate.

6.2.   Cererea trebuie să permită înțelegerea proiectului, a fabricației și a funcționării elementului constitutiv de interoperabilitate, precum și evaluarea conformității cu cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI.

Cererea trebuie să cuprindă:

6.3.   Organismul notificat trebuie să examineze cererea și, în cazul în care proiectul respectă dispozițiile STI aplicabile, trebuie să elibereze solicitantului un certificat de examinare a proiectului. Certificatul conține concluziile examinării, condițiile de valabilitate a acestuia, datele necesare pentru identificarea proiectului omologat și, după caz, o descriere a funcționării produsului.

Perioada de valabilitate nu poate depăși trei ani.

6.4.   Solicitantul trebuie să informeze organismul notificat care a eliberat certificatul de examinare a proiectului cu privire la toate modificările aduse proiectului omologat. Modificările aduse proiectului omologat trebuie să primească o omologare suplimentară din partea organismului notificat care a eliberat certificatul de examinare a proiectului, în cazul în care astfel de modificări pot afecta conformitatea cu cerințele STI sau cu condițiile prescrise pentru utilizarea produsului. Această omologare suplimentară se acordă sub forma unei completări la certificatul original de examinare a proiectului.

6.5.   În cazul în care nu s-a făcut nici o modificare în conformitate cu punctul 6.4, valabilitatea unui certificat care a expirat poate fi prelungită cu un alt termen de valabilitate. Solicitantul va solicita o astfel de prelungire printr-o confirmare scrisă că nu s-a făcut nici o astfel de modificare, și, în cazul în care nu există informații care să afirme contrariul, organismul notificat acordă o prelungire cu un alt termen de valabilitate, astfel cum se prevede la punctul 6.3. Această procedură poate fi repetată.

7.   Fiecare organism notificat trebuie să comunice celorlalte organisme notificate informațiile relevante privind certificările sistemului calității și certificatele de examinare a proiectului pe care le-a retras sau pe care a refuzat să le acorde.

Celelalte organisme notificate vor primi, la cerere, copii ale:

8.   Producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia stabilit în cadrul Comunității trebuie să întocmească declarația CE de conformitate a elementului constitutiv de interoperabilitate.

Conținutul acestei declarații trebuie să cuprindă cel puțin informațiile indicate la articolul 13 alineatul (3) și la punctul 3 din anexa IV la Directiva 96/48/CE. Declarația CE de conformitate și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate.

Declarația trebuie să fie întocmită în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să cuprindă următoarele:

Certificatele la care se face trimitere sunt:

9.   Producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze o copie a declarației CE de conformitate pe o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului element constitutiv de interoperabilitate.

În cazul în care nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu sunt stabiliți în Comunitate, obligația de a păstra la dispoziție documentația tehnică este responsabilitatea persoanei care introduce elementul constitutiv de interoperabilitate pe piața comunitară.

10.   În cazul în care, în conformitate cu STI, pe lângă declarația CE de conformitate este necesară și o declarație CE privind caracterul adecvat pentru utilizare pentru elementul constitutiv de interoperabilitate, trebuie anexată și această declarație, după ce a fost eliberată de către producător în conformitate cu condițiile prevăzute la modulul V.

A.5.   MODULUL SG (VERIFICAREA PER UNITATE)

Verificarea CE a subsistemului energie

1.   Acest modul descrie procedura de verificare CE prin care un organism notificat verifică și certifică, la cererea unei entități contractante sau a reprezentantului său autorizat stabilit în cadrul Comunității, că un subsistem energie:

2.   Entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunității trebuie să înainteze unui organism notificat, la alegere, o cerere de verificare CE (prin verificarea per unitate) a subsistemului.

Cererea cuprinde:

3.   Documentația tehnică trebuie să permită înțelegerea proiectării, a fabricației, a instalării și a funcționării subsistemului, precum și evaluarea conformității cu cerințele STI.

Documentația tehnică trebuie să cuprindă:

În cazul în care în STI se prevăd și alte informații suplimentare pentru documentația tehnică, acestea trebuie, de asemenea, incluse.

4.   Organismul notificat trebuie să examineze cererea și să efectueze încercările și verificările corespunzătoare, astfel cum sunt specificate în STI și/sau în specificațiile europene menționate de STI, pentru a asigura conformitatea cu cerințele esențiale ale directivei, astfel cum sunt prevăzute de STI. Examinările, încercările și verificarea se referă la următoarele etape prevăzute în STI:

5.   Organismul notificat poate conveni cu entitatea contractantă cu privire la locul unde se vor desfășura încercările și pot conveni ca testarea finală a subsistemului și, în cazul în care se prevede astfel în STI, încercările în condiții de funcționare la capacitate maximă să fie efectuate de către entitatea contractantă sub directa supraveghere și în prezența organismului notificat.

6.   Organismul notificat trebuie să aibă acces permanent în scopul încercărilor și al verificării, la spațiile de proiectare, la șantierele de construcții, atelierele de producție, spațiile unde se efectuează lucrările de asamblare și instalare și, după caz, la spațiile de prefabricare și încercare, pentru a-și îndeplini sarcinile în conformitate cu dispozițiile STI.

7.   În cazul în care subsistemul respectă cerințele STI, este necesar ca, pe baza încercărilor, a verificărilor și a controalelor efectuate în conformitate cu dispozițiile STI și ale specificațiilor europene menționate de STI, organismul notificat să întocmească un certificat de verificare CE destinat entității contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunității, care, la rândul ei, întocmește declarația CE de verificare destinată autorității de supraveghere din statul membru în care este amplasat și/sau funcționează subsistemul. Declarația CE de verificare și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate. Declarația trebuie să fie întocmită în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să conțină cel puțin informațiile incluse în anexa V la Directiva 96/48/CE.

8.   Organismul notificat răspunde de întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însoțească declarația CE de verificare. Dosarul tehnic trebuie să includă cel puțin informațiile indicate la articolul 18 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE, și, în special, elementele următoare:

9.   Dosarul complet care însoțește certificatul de verificare CE trebuie să fie înaintat entității contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia în sprijinul certificatului de verificare CE eliberat de către organismul notificat și trebuie să fie anexat la declarația CE de verificare întocmită de entitatea contractantă și destinată autorității de supraveghere.

10.   Entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din Comunitate trebuie să păstreze o copie a dosarului pe toată durata de viață a subsistemului; aceasta trebuie transmisă oricărui stat membru care solicită acest lucru.

A.6.   MODULUL SH2 (ASIGURAREA CALITĂȚII TOTALE CU EXAMINAREA PROIECTĂRII)

Verificarea CE a subsistemului energie

1.   Acest modul descrie procedura CE de verificare prin care un organism notificat verifică și certifică, la cererea unei entități contractante sau a reprezentantului său autorizat stabilit în cadrul Comunității, că subsistemul energie:

Organismul notificat îndeplinește procedura, inclusiv examinarea proiectului subsistemului, cu condiția ca entitatea contractantă și producătorii implicați să respecte obligațiile de la punctul 2.

2.   Pentru subsistemul care face obiectul procedurii de verificare CE, entitatea contractantă trebuie să încheie contracte numai cu producătorii ale căror activități care contribuie la realizarea subsistemului care urmează a fi verificat (proiectare, fabricație, asamblare, instalare) fac obiectul unui sistem al calității certificat pentru proiectare, producție, control și testare a produsului finit, astfel cum se specifică la punctul 3, și care va face obiectul supravegherii specificate la punctul 4.

Termenul „producător” se referă, de asemenea, la societățile care:

Contractantul principal responsabil pentru întregul proiect al subsistemului (inclusiv, în special, responsabilitatea pentru integrarea subsistemului) trebuie să pună în aplicare, în toate cazurile, un sistem al calității certificat pentru proiectare, producție, control și testare a produsului finit, astfel cum se specifică la punctul 3, și care va face obiectul supravegherii specificate la punctul 4.

În cazul în care entitatea contractantă este direct implicată în proiectare și/sau producție (inclusiv asamblare și instalare) sau în cazul în care entitatea contractantă este direct responsabilă pentru întregul proiect al subsistemului (inclusiv, în special, responsabilitatea pentru integrarea subsistemului), aceasta trebuie să pună în aplicare un sistem al calității certificat pentru activitățile respective, astfel cum sunt specificate la punctul 3, și care va face obiectul supravegherii specificate la punctul 4.

3.   Sistemul calității

3.1.   Producătorul(ii) implicat(ți) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, trebuie să înainteze unui organism notificat, la alegere, o cerere de evaluare a sistemului lor de calitate.

Cererea trebuie să cuprindă:

Pentru producătorii implicați numai într-o parte a proiectului subsistemului, sunt necesare numai informațiile pentru partea respectivă.

3.2.   Pentru contractantul principal, sistemul calității trebuie să asigure conformitatea globală a subsistemului cu cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI. Pentru alți producători (subfurnizori), sistemul calității trebuie să asigure conformitatea contribuției acestora la subsistem cu cerințele STI.

Toate elementele, cerințele și dispozițiile adoptate de solicitanți trebuie să fie susținute prin documente în mod sistematic și ordonat, sub forma unor politici, proceduri și instrucțiuni scrise. Această documentație privind sistemul calității trebuie să permită o înțelegere unitară a politicilor și a procedurilor de calitate, cum ar fi programe, planuri, manuale și înregistrări referitoare la calitate.

Această documentație trebuie să conțină, în special, o descriere corespunzătoare a următoarelor aspecte:

Examinările, încercările și verificările se referă la următoarele etape:

3.3.   Organismul notificat menționat la punctul 3.1 trebuie să evalueze sistemul calității pentru a stabili dacă respectă cerințele menționate la punctul 3.2. Conformitatea cu aceste cerințe se stabilește în raport cu sistemele de calitate care implementează un anumit standard armonizat. Acest standard armonizat este EN ISO 9001 - decembrie 2000, completat, după caz, pentru a ține seama de caracterul specific al subsistemului pentru care este pus în aplicare.

Pentru solicitanții implicați doar în procesele de asamblare și instalare, standardul armonizat este EN ISO 9001 - decembrie 2000, completat, după caz, pentru a ține seama de caracterul specific al subsistemului pentru care este pus în aplicare.

Auditul trebuie să fie specific pentru subsistemul respectiv, în funcție de contribuția specifică a solicitantului la subsistem. Echipa de audit trebuie să aibă în componență cel puțin un membru cu experiență în evaluarea tehnologiei subsistemului respectiv. Procedura de evaluare trebuie să includă o inspecție în incinta solicitantului.

Decizia trebuie să fie adusă la cunoștința solicitantului. Notificarea trebuie să cuprindă concluziile examinării și decizia motivată privind evaluarea.

3.4.   Producătorul(ii) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, trebuie să se angajeze să îndeplinească obligațiile care decurg din sistemul calității, astfel cum este certificat și să îl mențină în așa fel încât să rămână adecvat și eficient.

Aceștia trebuie să informeze organismul notificat care le-a certificat sistemul calității cu privire la orice intenție de actualizare a acestui sistem.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse și să decidă dacă sistemul calității va satisface cerințele menționate la punctul 3.2 sau dacă este necesară o reevaluare.

Organismul notificat trebuie să notifice decizia sa solicitantului. Notificarea trebuie să conțină concluziile examinării și decizia de evaluare motivată.

4.   Supravegherea sistemului (sistemelor) de calitate sub responsabilitatea organismului (organismelor) notificat(e)

4.1.   Scopul supravegherii este acela de a garanta că producătorul(ii) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, își îndeplinesc în mod corespunzător obligațiile care decurg din sistemul calității certificat.

4.2.   Organismul(ele) notificat(e) menționat(e) la punctul 3.1 trebuie să aibă acces permanent, în scopul efectuării inspecțiilor, la spațiile de proiectare, șantierele de construcții, atelierele de producție, spațiile de asamblare și instalare, spațiile de depozitare și, după caz, la instalațiile de prefabricare și de testare și, în general, la toate spațiile pe care le consideră necesare pentru a-și îndeplini sarcinile, în funcție de contribuția specifică a solicitantului la proiectul subsistemului.

4.3.   Producătorul(ii) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, sau reprezentantul autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunității trebuie să trimită organismului notificat menționat la punctul 3.1 (sau să dispună acest lucru) toate documentele necesare în acel scop, și, în special, planurile de punere în aplicare și înregistrările tehnice privind subsistemul (în funcție de relevanța lor pentru contribuția specifică a solicitantului la subsistem), în special:

4.4.   Organismul(ele) notificat(e) trebuie să efectueze periodic activități de audit pentru a se asigura că producătorul(ii) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, mențin și aplică sistemul calității și trebuie să le furnizeze acestora un raport de audit.

Frecvența cu care se efectuează activitatea de audit este de cel puțin o dată pe an, efectuându-se cel puțin un audit în perioada de timp afectată efectuării activităților respective (proiectare, fabricare, asamblare sau instalare) pentru subsistemul care face obiectul procedurii de verificare CE menționate la punctul 6.

4.5.   De asemenea, organismul(ele) notificat(e) poate (pot) efectua vizite inopinate la locațiile menționate la punctul 4.2 ale solicitantului (solicitanților). În cadrul acestor vizite, organismul notificat poate desfășura activități de audit complete sau parțiale pentru a verifica, în cazul în care este necesar, buna funcționare a sistemului calității; acesta trebuie să furnizeze solicitantului (solicitanților) un raport de inspecție și, în cazul efectuării unui audit, un raport de audit.

5.   Producătorul(ii) și entitatea contractantă, în cazul în care este implicată, trebuie să păstreze la dispoziția autorităților naționale, pe o perioadă de zece ani de la fabricarea ultimului subsistem:

6.   Procedura de verificare CE

6.1.   Entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din cadrul Comunității trebuie să înainteze unui organism notificat, la alegere, o cerere de verificare CE a subsistemului (prin asigurarea calității totale cu examinarea proiectului), inclusiv de coordonare a supravegherii sistemelor calității în conformitate cu punctele 4.4 și 4.5. Entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din cadrul Comunității trebuie să informeze producătorii implicați cu privire la organismul notificat selectat și la cererea respectivă.

6.2.   Cererea trebuie să permită înțelegerea proiectului, a fabricației, a instalării și funcționării subsistemului, precum și a evaluării conformității cu cerințele directivei și ale STI.

Cererea trebuie să cuprindă:

6.3.   Organismul notificat trebuie să analizeze cererea privind examinarea proiectului și, în cazul în care proiectul respectă dispozițiile Directivei 96/48/CE și ale STI aplicabile, trebuie să elibereze solicitantului un raport de examinare a proiectului. Raportul trebuie să cuprindă concluziile examinării proiectului, condițiile privind valabilitatea acestuia, datele necesare pentru identificarea proiectului examinat și, după caz, o descriere a funcționării subsistemului.

6.4.   În ceea ce privește celelalte etape ale verificării CE, organismul notificat trebuie să analizeze dacă toate etapele subsistemului, astfel cum sunt menționate la punctul 3.2, sunt reglementate în mod suficient și adecvat prin certificarea și supravegherea sistemului (sistemelor) de calitate al(e) solicitantului (solicitanților).

În cazul în care conformitatea subsistemului cu cerințele STI se bazează pe mai mult decât un sistem de calitate, organismul notificat trebuie să examineze, în special:

6.5.   În cazul în care nu efectuează în mod direct supravegherea sistemului (sistemelor) calității respectiv(e) în conformitate cu punctul 4, organismul notificat responsabil pentru verificarea CE trebuie cel puțin să coordoneze activitățile de supraveghere efectuate de către orice alte organisme notificate care răspund de această sarcină, pentru a asigura o gestionare corectă a interfețelor dintre diferitele sisteme de calitate în vederea integrării subsistemului. Această coordonare include dreptul organismului notificat responsabil pentru verificarea CE:

6.6.   În cazul în care subsistemul respectă cerințele Directivei 96/48/CE și ale STI, este necesar ca, pe baza examinării proiectului, precum și a certificării și a supravegherii sistemului (sistemelor) calității, organismul notificat să întocmească un certificat de verificare CE destinat entității contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia stabilit în cadrul Comunității, care, la rândul ei, întocmește declarația de verificare CE destinată autorității de supraveghere din statul membru în care este amplasat și/sau funcționează subsistemul.

Declarația CE de verificare și documentele însoțitoare trebuie să fie datate și semnate. Declarația trebuie să fie întocmită în aceeași limbă ca și dosarul tehnic și trebuie să conțină cel puțin informațiile incluse în anexa V la Directiva 96/48/CE.

6.7.   Organismul notificat este responsabil de întocmirea dosarului tehnic care trebuie să însoțească declarația CE de verificare. Dosarul tehnic trebuie să conțină cel puțin informațiile indicate la articolul 18 alineatul (3) din Directiva 96/48/CE și, în special, următoarele elemente:

7.   Dosarul complet care însoțește certificatul de verificare CE trebuie să fie înaintat entității contractante sau reprezentantului autorizat al acesteia în sprijinul certificatului de verificare CE eliberat de către organismul notificat și trebuie să fie anexat la declarația CE de verificare întocmită de către entitatea contractantă și destinată autorității de supraveghere.

8.   Entitatea contractantă sau reprezentantul autorizat al acesteia din Comunitate trebuie să păstreze o copie a dosarului pe toată durata de viață a subsistemului; aceasta trebuie să fie trimisă oricărui stat membru care o solicită.

ANEXA B

EVALUAREA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE DE INTEROPERABILITATE

B.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă indică modul de evaluare a conformității elementelor constitutive de interoperabilitate (linia aeriană de contact, pantograful și patina de contact) din subsistemul energie.

B.2.   CARACTERISTICI

Caracteristicile elementelor constitutive de interoperabilitate care urmează să fie evaluate în diferitele etape de proiectare și producție sunt marcate cu X în tabelele B.1-B.3.

Tabelul B.1

Evaluarea elementului constitutiv de interoperabilitate: linia aeriană de contact

Tabelul B.2

Evaluarea elementului constitutiv de interoperabilitate: pantograful

Tabelul B.3

Evaluarea elementului constitutiv de interoperabilitate: patina de contact

ANEXA C

EVALUAREA SUBSISTEMULUI ENERGIE

C.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă indică modul de evaluare a conformității subsistemului energie.

C.2.   CARACTERISTICI ȘI MODULE

Caracteristicile subsistemului care urmează să fie evaluat în diferitele etape de proiectare, instalare și funcționare sunt marcate cu X în tabelul C.1.

Tabelul C.1

Evaluarea subsistemului energie

ANEXA D

REGISTRUL DE INFRASTRUCTURĂ, INFORMAȚII PRIVIND SUBSISTEMUL ENERGIE

D.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă cuprinde informațiile privind subsistemul energie care trebuie să fie incluse în registrul de infrastructură pentru fiecare sector omogen de linii interoperabile, care trebuie să fie stabilit în conformitate cu punctul 4.2.3.5.

D.2.   CARACTERISTICI CARE TREBUIE SĂ FIE DESCRISE

Tabelul D.1 conține acele caracteristici de interoperabilitate ale subsistemului energie pentru care urmează să se introducă date, pentru fiecare sector de linie în parte.

Tabelul D.1

Informații care trebuie introduse în registrul de infrastructură de către entitatea contractantă

ANEXA E

COORDONAREA PROTECȚIEI ELECTRICE ÎNTRE STAȚIILE DE TRANSFORMARE ȘI VEHICULELE DE TRACȚIUNE

E.1.   GENERALITĂȚI

Trebuie să se verifice compatibilitatea sistemelor de protecție dintre vehiculul de tracțiune și stația de transformare.

E.2.   PROTECȚIA ÎMPOTRIVA SCURTCIRCUITELOR

Fiecare vehicul de tracțiune este echipat cu un disjunctor a cărui capacitate de întrerupere este mai mare sau mai mică decât curentul maxim de scurtcircuit care se poate produce în circuitul electric primar, în funcție de sistemul de tracțiune.

Tabelul E.1

Nivelul maxim al curentului de scurtcircuit între linia de contact și șină

Tabelul E.2

Acțiunea asupra disjunctoarelor în cazul producerii unei defecțiuni interne la vehiculul de tracțiune

E.3.   REANCLANȘAREA AUTOMATĂ A UNUIA SAU A MAI MULTOR DISJUNCTOARE DIN STAȚIA DE TRANSFORMARE

Sistemele de reanclanșare automată (în cazul în care există) a disjunctoarelor din stația de transformare pot să restabilească alimentarea cu energie electrică a liniei. În astfel de cazuri, disjunctoarele din stația de transformare pot fi reanclanșate doar după declanșarea disjunctoarelor vehiculului de tracțiune prezent în zona alimentată de stația de transformare. Disjunctoarele vehiculului de tracțiune se declanșează automat, astfel cum este explicat la punctul E.4 de mai jos.

E.4.   EFECTUL PIERDERII DE TENSIUNE PE LINIE ȘI RESTABILIREA ALIMENTĂRII CU ENERGIE ELECTRICĂ A VEHICULULUI DE TRACȚIUNE

Disjunctoarele vehiculului de tracțiune se declanșează automat în interval de trei secunde de la întreruperea tensiunii pe linie.

Nota 1: A se vedea anexa N la prezenta STI.

La repunerea sub tensiune, disjunctorul vehiculului de tracțiune nu se va reanclanșa în intervalul de trei secunde de după restabilirea alimentării liniei cu energie electrică.

Nota 2: Întârzierea realimentării cu energie permite încercarea liniei pentru a detecta scurtcircuite persistente.

E.5.   SISTEME DE ELECTRIFICARE ÎN CURENT CONTINUU: CURENT TRANZITORIU ÎN TIMPUL ÎNCHIDERII

Această dispoziție se aplică doar vehiculelor de tracțiune alimentate în curent continuu, prevăzute cu un filtru cu intrare capacitivă.

În momentul în care disjunctorul unui vehicul de tracțiune urmează să se închidă, împreună cu filtrul cu intrare (în cazul în care există), curentul tranzitoriu nu trebuie să determine declanșarea inutilă a dispozitivelor de protecție din stația de transformare. În cazul în care se proiectează filtre care se montează pe vehicul, informațiile necesare se obțin de la căile ferate implicate.

Diferențiala di/dt a curentului tranzitoriu la închiderea disjunctorului vehiculului de tracțiune are următoarele caracteristici:

Tabelul E.3

di/dt la închiderea disjunctorului vehiculului de tracțiune

cu o inductanță minimă pe linia de contact și în stația de transformare de 2 mH.

(1)  Valoarea de 12 kA a fost acceptată în prealabil, de comun acord.

(2)  Pentru definiții, a se vedea EN 50 123 - 1.

(3)  Declanșarea disjunctorului ar trebui să fie foarte rapidă pentru curenți mari de scurtcircuit.

(4)  În cazul în care curentul de scurtcircuit este foarte mare, declanșarea disjunctoarelor în stațiile de transformare ar trebui să fie foarte rapidă. În acest fel, defectele de la bordul vehiculelor de tracțiune nu sunt eliminate de acțiunea disjunctorului lor.

ANEXA F

TIPUL LINIEI

F.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă tratează:

F.2.   OBIECTIVE

Prezenta anexă definește tipul linei de pe un traseu, în funcție de trafic, viteză, intervalul dintre două vehicule care se deplasează pe același fir de circulație și puterea vehiculului de tracțiune la pantograf.

F.3.   DEFINIȚII

Tipul de linie

Clasificarea liniilor în funcție de parametrii descriși mai jos.

Viteza maximă pe linie

Viteza, în km/h, pentru care a fost autorizată exploatarea liniei.

Puterea trenului la pantograf

Puterea maximă continuă, în MW, cerută de tren, luând în considerare puterea pentru tracțiune (în conformitate cu curba efort/viteză), recuperarea energiei și instalațiile auxiliare.

Intervalul minim posibil

Intervalul de timp, exprimat în minute, permis de sistemul de semnalizare, în care trenurile pot circula în condiții de apariție a unor defecțiuni.

F.4.   DATE PENTRU TIPURILE DE LINII

F.4.1.   Generalități

Tabelul F.1 furnizează informații generale privind toate sistemele de electrificare.

Pentru liniile de mare viteză se presupune: V ≥ 250 km/h; sistemele de electrificare selectate sunt în curent alternativ cu tensiunea de 25 kV și frecvența de 50 Hz și în curent continuu cu tensiunea de 15 kV și frecvența de 16,7 Hz.

Pentru liniile ferate modernizate și de legătură, tabelul F.1 acoperă toate sistemele de electrificare folosite în Europa, indiferent de viteza pe linie.

Tabelul F.1

Tipuri de linii

(1)  Pentru liniile cu viteze sub 160 km/h, tipul liniei se definește doar în ceea ce privește viteza pe linie și intervalul între trenuri, datorită domeniului larg de puteri ale trenurilor care circulă pe aceste linii.

ANEXA G

FACTORUL DE PUTERE AL UNUI TREN

G.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică trenurilor destinate traficului interoperabil pe liniile sistemului feroviar transeuropean de mare viteză.

G.2.   GENERALITĂȚI

Cu cât factorul de putere este mai mare, cu atât cresc performanțele alimentării cu energie. Prin urmare, se aplică următoarele norme. Puterea capacitivă sau inductivă a unui tren se poate folosi pentru a modifica sau a îmbunătăți tensiunea liniei aeriene de contact.

G.3.   DEFINIREA FACTORULUI DE PUTERE

Factorul total de putere λ este definit de relația:

unde:

α= este factorul de deformare, iar

φ= unghiul de defazaj.

G.4.   FACTORUL DE PUTERE INDUCTIV

G.4.1.   Obiectiv

Acest punct se referă la factorul de putere inductivă și la puterea absorbită în domeniul de tensiuni cuprins între Umin1 și Umax 1, definite în anexa N la prezenta STI.

G.4.2.   Cerințe

Fiecare tren interoperabil care circulă pe o linie interoperabilă trebuie să respecte cerințele specificate în tabelul G.1.

Tabelul G.1

Factorul total de putere λ al unui tren

Pentru stațiile de triaj și depouri, unde trenul este în regim staționar, cu puterea de tracțiune întreruptă, iar puterea activă absorbită de la linia aeriană de contact este mai mare de 10 kW per vehicul, factorul de putere total rezultat din sarcina trenului nu trebuie să fie mai mare de 0,8, dar cu o valoare-țintă de 0,9.

Valorile de la condițiile (a) și (b) trebuie să fie verificate sau măsurate cu un sistem de alimentare care nu limitează performanțele trenului.

G.5.   FACTORUL DE PUTERE CAPACITIV

În interiorul intervalului de tensiuni Umin1 - Umax1 definit în anexa N la prezenta STI, valorile pentru factorul de putere capacitivă nu sunt limitate. În interiorul intervalului de tensiuni Umax1 - Umax2, un tren nu trebuie să se comporte ca un condensator.

(1)  Aceste valori sunt recomandate.

(2)  Pentru a controla factorul de putere global al sarcinii auxiliare a unui tren în timpul fazelor de mers datorită inerției, valoarea medie globală λ (tracțiune și instalații auxiliare), definită prin simulare și/sau măsurare, trebuie să fie mai mare de 0,85 de-a lungul unei călătorii normale complete.

Calculul valorii medii globale λ pentru o călătorie a trenului are la bază energia activă WP (MWh) și energia reactivă WQ (MVArh) obținute prin simularea pe computer a unei călătorii a trenului sau măsurată efectiv pe un tren

(3)  Entitatea contractantă poate impune condiții, de exemplu limitări de natură economică, de exploatare, de putere, pentru acceptarea unor trenuri care au factorul de putere sub o valoare de referință.

ANEXA H

LINIILE AERIENE DE CONTACT, INTERACȚIUNEA GEOMETRICĂ ÎNTRE LINIILE AERIENE DE CONTACT ȘI PANTOGRAFE, SISTEME ÎN CURENT ALTERNATIV

H.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă cuprinde:

pentru liniile sistemului feroviar transeuropean de mare viteză alimentate în curent alternativ.

H.2.   OBIECTIVE

Prezenta anexă prezintă parametrii de bază pentru liniile alimentate cu sisteme în curent alternativ. Aceste cerințe sunt necesare pentru a garanta circulația în condiții de siguranță a trenurilor, o alimentare fără întreruperi și perturbări nedorite, precum și pentru a realiza o interacțiune fără uzură excesivă între firele de contact și patinele de contact.

H.3.   CERINȚE GEOMETRICE

H.3.1.   Liniile aeriene de contact

Tabelul H.1 prezintă cerințele geometrice și toleranțele admise.

Tabelul H.1

Geometria liniilor aeriene de contact

H.3.2.   Pantografe

În tabelul H.2 se prezintă cerințele geometrice pentru un pantograf adecvat pentru sistemul feroviar transeuropean de mare viteză. Figura H.1 prezintă detaliile armăturii pantografului. Întrucât pantografele urmează să fie utilizate pe toate liniile sistemului interoperabil, nu se poate face o distincție între categoriile de linii.

Tabelul H.2

Geometria armăturii pantografului

Figura H.1

Profilul armăturii pantografului

H.3.3.   Sectoare de separare a fazelor

Se analizează două tipuri de sectoare de separare a fazelor.

În cazul dispunerii în conformitate cu figura H.2, sectorul neutru este mai lung decât distanța dintre pantograful avut în vedere și cel mai îndepărtat pantograf în funcțiune de pe un tren interoperabil, distanță care este de 400 m.

Figura H.2

Dispunerea sectoarelor de separare a fazelor cu sector neutru lung

Lungimea D > 402 m

Sectoare de suprapunere C: pantograf în contact cu două fire de contact.

În cazul unei dispuneri ca în figura H.3, lungimea totală a sectorului de separare este mai mică decât distanța între trei pantografe succesive, care este de 143 m.

Figura H.3

Dispunerea sectoarelor de separare a fazelor cu sector neutru scurt

Lungimea D < 142 m

Sectoare de suprapunere C: pantograf în contact cu două fire de contact.

H.3.4.   Exemplu de sector de separare a sistemelor

În cazul în care sectoarele de separare sunt traversate cu pantografele ridicate, sectorul de separare este alcătuit din trei sectoare neutre izolate între ele. Lungimea totală trebuie să fie de cel puțin 402 m. În figura H.4 se prezintă principiul de proiectare.

Figura H.4

Dispunerea sectoarelor de separare a sistemelor cu sector neutru lung

H.3.5.   Dispunerea pantografelor pe trenuri

Pentru a traversa tipurile specificate de sectoare de separare a fazelor, distanța maximă dintre primul și ultimul pantograf este de 400 m, care corespunde lungimii maxime a trenului. De asemenea, distanța dinte primul și ultimul pantograf dintr-o serie de trei pantografe succesive trebuie să fie mai mare de 143 m. Pantograful dintre celelalte două pantografe poate fi amplasat oriunde. Între pantografele aflate în funcțiune nu trebuie să existe nici o legătură electrică. Figura H.5 ilustrează dispunerea pantografelor.

Figura H.5

Dispunerea pantografelor

Lungimea L1 < 400 m

Lungimea L2 > 143 m.

H.3.6.   Conturul cinematic pentru trecerea pantografului

Figura H.6 prezintă dimensiunile spațiului necesar pentru trecerea euro-pantografelor pe liniile interoperabile. Pe lângă acest spațiu, infrastructura trebuie să ia în considerare spațiul necesar pentru instalarea liniei de contact însăși, precum și gabaritele de siguranță necesare. Acest spațiu depinde de proiectarea fiecărei linii de contact individuale și de tensiunea corespunzătoare.

În figura H.6, lățimea L1 se referă la înălțimea firului de contact de 5,0 m, iar L2 depinde de înălțimea firului de contact aplicabilă pentru o anumită linie. S reprezintă spațiul prevăzut pentru ridicare, având valoarea egală cu de două ori valoarea S0, în conformitate cu tabelele 4.5 și 4.6.

Valoarea L2 este

unde se presupune că ecartamentul maxim al căii ferate este de 1,45 m. Supraînălțarea șinei C, raza R și dimensiunea H sunt măsurate în metri.

Figura H.6

Conturul cinematic pentru trecerea pantografelor pe liniile interoperabile

Tabelul H.3 prezintă un exemplu de relații între raza căii ferate, supraînălțarea și dimensiunile L1 și L2 pentru liniile de mare viteză cu o rază a căii mai mare de 3 000 m. Dimensiunea H reprezintă suma dintre înălțimea firului de contact CWH și spațiul S prevăzut pentru ridicare.

Tabelul H.3

Dimensiuni pentru conturul cinematic pentru trecerea pantografului pe linii de mare viteză (exemple, raza căii ferate mai mare de 3 000 m)

(1)  Pentru liniile de legătură cu trafic mixt de călători și marfă și utilizate pentru exploatarea remorcilor cu gabarit depășit, înălțimea firului de contact poate fi mai mare, cu condiția ca pantograful să fie adecvat pentru captarea curentului la calitatea specificată, iar desfășurarea pantografului să țină seama de dispozițiile de la punctul 5.3.2.5.

(2)  La trecerile la nivel, înălțimea firului de contact trebuie să se proiecteze în conformitate cu standardele naționale.

(3)  Înălțimea firului de contact și viteza vântului care trebuie să fie luate în considerare se vor defini în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI.

ANEXA J

LINIILE AERIENE DE CONTACT, INTERACȚIUNEA GEOMETRICĂ DINTRE LINIILE AERIENE DE CONTACT ȘI PANTOGRAFE, SISTEME ÎN CURENT CONTINUU

J.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă cuprinde:

pentru liniile modernizate și liniile de legătură ale sistemului feroviar transeuropean de mare viteză alimentate în curent continuu.

J.2.   OBIECTIVE

Prezenta anexă prezintă parametrii de bază prevăzuți pentru liniile alimentate cu sisteme în curent continuu. Aceste cerințe sunt necesare pentru a garanta circulația în condiții de siguranță a trenurilor, alimentarea cu energie fără întreruperi și perturbări nedorite și pentru a realiza o interacțiune fără uzură excesivă între firele de contact și patinele de contact.

J.3.   CERINȚE GEOMETRICE

J.3.1.   Liniile aeriene de contact

Tabelul J.1 prezintă cerințele geometrice și toleranțele admise.

Tabelul J.1

Geometria liniilor aeriene de contact

J.3.2.   Pantografe

În tabelul J.2 se prezintă cerințele geometrice pentru un pantograf adecvat pentru sistemul feroviar transeuropean de mare viteză. Figura J.1 prezintă detaliile armăturii pantografului. Întrucât pantografele urmează să fie utilizate pe toate liniile de legătură și modernizate ale sistemului interoperabil, nu se poate face o distincție între categoriile de linii.

Tabelul J.2

Geometria armăturii pantografului

Figura J.1

Profilul armăturii

J.3.3.   Conturul cinematic pentru trecerea pantografului

Pentru curent continuu se aplică aceleași dispoziții ca pentru curent alternativ. Se face trimitere la anexa H, punctul 3.6.

(1)  Pentru liniile de legătură cu trafic mixt de călători și marfă și utilizate pentru exploatarea remorcilor cu gabarit depășit, înălțimea firului de contact poate fi mai mare, cu condiția ca pantograful să fie adecvat pentru captarea curentului la calitatea specificată, iar desfășurarea pantografului să țină seama de dispozițiile de la punctul 5.3.2.5.

(2)  La trecerile la nivel, înălțimea firului de contact trebuie să se proiecteze în conformitate cu standardele naționale.

(3)  Pentru căile ferate din Italia menționate la nota de subsol 2 din tabelul 4.1, înălțimea firului de contact variază între 5 000 mm și 5 300 mm. Celelalte valori se aplică altor tipuri de linii.

(4)  Înălțimea firului de contact și viteza vântului care trebuie să fie luate în considerare se vor defini în registrul de infrastructură definit în anexa D la prezenta STI.

(5)  Pentru liniile de legătură din Spania: 4 600 mm și 6 200 mm.

ANEXA K

FRÂNARE CU RECUPERAREA ENERGIEI

K.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Prezenta anexă se aplică traficului interoperabil pe liniile cu alimentare în sistem de curent alternativ. Anexa prezintă condițiile de utilizare a frânării cu recuperarea energiei la sistemele de alimentare cu energie de tracțiune.

Notă: În sistemele de alimentare în curent continuu, la cererea întreprinderii feroviare, entitatea contractantă poate hotărî acceptarea frânării cu recuperare de energie.

K.2.   CONSIDERAȚII PRIVIND MATERIALUL RULANT

Trenurile trebuie să întrerupă folosirea frânării cu recuperare de energie în următoarele cazuri:

În cazul în care energia de întoarcere nu este absorbită de ceilalți consumatori, materialul rulant trebuie să revină la alte sisteme de frânare.

K.3.   CONSIDERAȚII PRIVIND SUBSISTEMUL ENERGIE

Subsistemul energie trebuie să fie proiectat astfel încât să poată fi folosită frânarea cu recuperare de energie ca o frână de serviciu.

Entitatea contractantă va solicita autorității responsabile cu furnizarea de energie să accepte întoarcerea energiei de frânare în rețeaua de alimentare, în cazul în care energia nu poate fi absorbită de ceilalți consumatori feroviari.

K.4.   EVALUARE

Dispozitivele de comandă și de protecție ale stației de transformare trebuie să permită întoarcerea energiei în rețeaua de alimentare. Schemele de conexiuni trebuie să permită evaluarea.

ANEXA L

TENSIUNEA LA PANTOGRAF (INDICELE DE CALITATE AL ALIMENTĂRII CU ENERGIE)

L.1.   DOMENIUL DE APLICARE

Scopul unui studiu de proiectare este de a defini caracteristicile instalațiilor fixe. Aceste instalații ar trebui să aibă capacitatea de a se adapta condițiilor celor mai extreme, respectând în același timp orarul de funcționare și ținând seama de următoarele condiții:

Prezenta anexă reglementează:

L.2.   OBIECTIVE

Obiectivul este de a oferi o indicație cu privire la calitatea instalațiilor fixe pentru tracțiune electrică. Are la bază un studiu matematic al tensiunii observate pe un traseu electrificat, cu trenuri circulând după orarul de referință.

Indicele de calitate U medie utilă se calculează prin simulare și se poate verifica prin măsurări punctuale pe un tren reprezentativ.

Notă: Având ca scop garantarea nivelurilor de performanță pentru toate trenurile în funcție de tipul de linie, entitatea contractantă ar trebui să își proiecteze echipamentele astfel încât tensiunea medie utilă la pantograful fiecărui tren care se află pe sectorul de alimentare dat să fie suficient de mare. Acest lucru nu exclude posibilitatea ca trenurile să fie supuse, pentru perioade foarte scurte de timp, unor tensiuni extreme, astfel cum sunt definite în anexa N la prezenta STI.

L.3.   DEFINIREA TENSIUNII MEDII UTILE

Tensiunea medie utilă U medie utilă se calculează prin simularea pe calculator a unei zone geografice care ia în considerare toate trenurile programate să treacă prin zonă într-o perioadă dată de timp care corespunde perioadei de vârf a traficului din orar. Această perioadă de timp dată trebuie să fie suficientă pentru a face față sarcinii celei mai ridicate pe sectorul electric din zona geografică.

În cadrul simulării se vor lua în considerare caracteristicile electrice ale instalațiilor de alimentare cu energie și ale fiecărui tip diferit de tren.

Se analizează tensiunea de bază la pantograful fiecărui tren din zona geografică pentru fiecare pas din cadrul simulării. Pentru sistemele în curent alternativ, se folosește valoarea efectivă instantanee rms a tensiunii de bază. Pentru sistemele în curent continuu, se folosește valoarea medie. Acest pas din simulare trebuie să fie suficient de scurt pentru a lua în considerare toate evenimentele din orar.

Valorile tensiunii obținute în timpul simulării se folosesc pentru a studia: