This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02016L0801-20211117
Directive (EU) 2016/801 of the European Parliament and of the Council of 11 May 2016 on the conditions of entry and residence of third-country nationals for the purposes of research, studies, training, voluntary service, pupil exchange schemes or educational projects and au pairing (recast)
Consolidated text: Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (reformare)
Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (reformare)
02016L0801 — RO — 17.11.2021 — 001.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
DIRECTIVA (UE) 2016/801 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132 21.5.2016, p. 21) |
Astfel cum a fost modificată prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
NR. |
Pagina |
Data |
||
DIRECTIVA (UE) 2021/1883 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 20 octombrie 2021 |
L 382 |
1 |
28.10.2021 |
DIRECTIVA (UE) 2016/801 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 11 mai 2016
privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair
(reformare)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directivă stabilește:
condițiile de intrare și de ședere pe o perioadă mai mare de 90 de zile pe teritoriul statelor membre, precum și a drepturilor resortisanților țărilor terțe și, după caz, ale membrilor de familie ai acestora, în ceea ce privește cercetarea, studiile, formarea profesională sau serviciul de voluntariat în cadrul Serviciului european de voluntariat și, în cazul în care statele membre decid astfel, în ceea ce privește programele de schimb de elevi sau proiectele educaționale, serviciile de voluntariat, altele decât Serviciul european de voluntariat sau munca au pair;
condițiile de intrare și de ședere, precum și drepturile cercetătorilor și studenților și, după caz, ale membrilor de familie ai acestora, menționate la litera (a), în alte state membre decât cel care acordă pentru prima dată unui resortisant al unei țări terțe o autorizație pe baza prezentei directive.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
Prezenta directivă nu se aplică în cazul resortisanților țărilor terțe:
care solicită protecție internațională sau care beneficiază de o protecție internațională în conformitate cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) sau care beneficiază de protecție temporară în conformitate cu Directiva 2001/55/CE a Consiliului ( 2 ) într-un stat membru;
a căror expulzare a fost suspendată din motive de fapt sau de drept;
care sunt membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii Europene care și-au exercitat dreptul la liberă circulație în Uniune;
care se bucură de statutul de rezident pe termen lung într-un stat membru în conformitate cu Directiva 2003/109/CE a Consiliului ( 3 );
care beneficiază, împreună cu membrii familiilor lor și indiferent de cetățenia lor, de drepturi în materie de liberă circulație echivalente cu cele ale cetățenilor Uniunii în temeiul acordurilor încheiate fie între Uniune și statele membre ale acesteia și țări terțe, fie între Uniune și țări terțe;
care călătoresc în Uniune ca angajați stagiari în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii în temeiul Directivei 2014/66/UE;
care solicită drept de ședere într-un stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă înalt calificat în înțelesul Directivei (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului ( 4 ).
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:
„resortisant al unei țări terțe” înseamnă o persoană care nu este cetățean al Uniunii în înțelesul articolului 20 alineatul (1) din TFUE;
„cercetător” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este titular al unei diplome de doctor sau al unei diplome corespunzătoare de absolvire a studiilor superioare, de natură să îi permită accesul la programe de doctorat și care este selecționat de o organizație de cercetare și este admis pe teritoriul unui stat membru pentru realizarea unei activități de cercetare pentru care este necesară, de regulă, o astfel de calificare;
„student” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care a fost acceptat de o instituție de învățământ superior și admis pe teritoriul unui stat membru pentru a urma ca activitate principală un ciclu de studii la cursuri de zi, care conduce la obținerea unui titlu de calificare în urma absolvirii unei unități de învățământ superior recunoscută de respectivul stat membru, inclusiv diplome, certificate sau titluri de doctor obținute într-o instituție de învățământ superior, care pot cuprinde cursuri pregătitoare prealabile acestei forme de învățământ în conformitate cu dreptul intern sau formarea obligatorie;
„elev” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este admis pe teritoriul unui stat membru pentru a urma un program recunoscut, de stat sau regional, de învățământ secundar echivalent cu nivelul 2 sau 3 din Clasificarea Internațională Standard a Educației, în cadrul unui program de schimb de elevi sau al unui proiect educațional gestionat de o unitate de învățământ în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative;
„stagiar” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este titular al unei diplome de învățământ superior sau care urmează un ciclu de studii într-o țară terță care conduce la o diplomă de învățământ superior și care este admis pe teritoriul unui stat membru pentru un program de formare în vederea dobândirii de cunoștințe, de practici și de experiență într-un mediu profesional;
„voluntar” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este admis pe teritoriul unui stat membru pentru a participa la un program de servicii de voluntariat;
„program de servicii de voluntariat” înseamnă un program de activități de solidaritate practică pe baza unui program recunoscut ca atare de statul membru în cauză sau de Uniune, care urmărește obiective de interes general pentru o cauză nonprofit, în care activitățile nu sunt remunerate, cu excepția rambursării cheltuielilor și/sau a banilor de buzunar;
„lucrător au pair” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care este admis pe teritoriul unui stat membru pentru a fi primit temporar de o familie pentru a-și îmbunătăți competențele lingvistice și cunoștințele despre statul membru în cauză, în schimbul unor activități casnice ușoare și de îngrijire a copiilor;
„cercetare” înseamnă o activitate creatoare întreprinsă sistematic în scopul creșterii volumului de cunoștințe, inclusiv cunoștințele despre om, cultură și societate, și a utilizării acestora pentru conceperea unor noi aplicații;
„organizație de cercetare” înseamnă o organizație publică sau privată care desfășoară activități de cercetare;
„instituție de învățământ” înseamnă o unitate publică sau privată de învățământ secundar recunoscută de statul membru în cauză sau ale cărei cicluri de studii sunt recunoscute în conformitate cu legislația sau practicile administrative naționale, pe baza unor criterii transparente, care participă la un program de schimb sau la un proiect educațional, în scopurile stabilite de prezenta directivă;
„proiect educațional” înseamnă un set de acțiuni educative elaborate de o unitate de învățământ dintr-un stat membru în cooperare cu unități similare dintr-o țară terță, în scopul schimbului de culturi și de cunoștințe;
„instituție de învățământ superior” înseamnă orice tip de instituție de învățământ superior recunoscută sau considerată ca atare în conformitate cu dreptul intern care, în conformitate cu legislația sau practicile naționale, oferă diplome de învățământ superior recunoscute sau alte calificări de nivel terțiar recunoscute, oricare ar fi denumirea respectivelor unități, sau orice instituție care, în conformitate cu dreptul intern sau cu practica națională, oferă educație sau formare profesională la nivel terțiar;
„entitate gazdă” înseamnă o organizație de cercetare, o instituție de învățământ superior, o unitate de învățământ, o organizație responsabilă cu un program de servicii de voluntariat sau o entitate care găzduiește stagiari căreia îi este repartizat resortisantul țării terțe în sensul prezentei directive și care se află pe teritoriul statului membru în cauză, indiferent de forma sa juridică, în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză;
„familie gazdă” înseamnă o familie care primește temporar un lucrător au pair și care îi permite să participe la viața sa de familie de zi cu zi pe teritoriul unui stat membru, pe baza unui acord încheiat între familia respectivă și lucrătorul au pair;
„angajare” înseamnă exercitarea unor activități care includ orice formă de lucru sau de muncă reglementată de dreptul intern sau de contractele colective de muncă aplicabile sau în conformitate cu practicile curente, efectuată pentru un angajator sau desfășurată sub coordonarea și supravegherea acestuia;
„angajator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică pentru care sau sub a cărei conducere sau supraveghere are loc angajarea;
„primul stat membru” înseamnă statul membru care eliberează primul o autorizație unui resortisant al unei țări terțe, în baza prezentei directive;
„al doilea stat membru” înseamnă orice stat membru, altul decât primul stat membru;
„programe ale Uniunii sau multilaterale care cuprind măsuri de mobilitate” înseamnă programele finanțate de Uniune sau de statele membre de promovare a mobilității resortisanților țărilor terțe în Uniune sau în statele membre participante la programele respective;
„autorizație” înseamnă un permis de ședere sau, dacă acest lucru este prevăzut în dreptul intern, o viză de lungă ședere eliberată în sensul prezentei directive;
„permis de ședere” înseamnă o autorizație eliberată folosind modelul prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 care conferă titularului acesteia dreptul la ședere legală pe teritoriul unui stat membru;
„viză de lungă ședere” înseamnă o autorizație eliberată de către un stat membru, astfel cum se prevede la articolul 18 din Convenția Schengen ( 5 ), sau eliberată în conformitate cu dreptul intern al statelor membre care nu aplică în întregime acquis-ul Schengen;
„membri de familie” înseamnă resortisanți ai unei țări terțe, conform definiției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE.
Articolul 4
Dispoziții mai favorabile
Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor mai favorabile ale:
acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între Uniune sau între Uniune și statele membre ale acesteia și una sau mai multe țări terțe; sau
acordurilor bilaterale sau multilaterale încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe.
CAPITOLUL II
ADMISIE
Articolul 5
Principii
Admisia unui resortisant al unei țări terțe în temeiul prezentei directive este supusă verificării documentelor justificative care atestă faptul că resortisantul țării terțe îndeplinește:
condițiile generale stabilite la articolul 7; și
condițiile speciale relevante stabilite la articolul 8, 11, 12, 13, 14 sau 16.
În cazul în care un stat membru eliberează permise de ședere doar pe teritoriul său și toate condițiile de admisie prevăzute în prezenta directivă sunt îndeplinite, statul membru în cauză eliberează resortisantului țării terțe viza necesară.
Articolul 6
Volumul admiterii
Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului unui stat membru de a stabili, în conformitate cu articolul 79 alineatul (5) din TFUE, volumul admiterii resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 2 alineatul (1) din prezenta directivă, cu excepția studenților, în cazul în care statul membru în cauză consideră că aceștia se află sau se vor afla într-un raport de muncă. Pe această bază, o cerere de eliberare a unei autorizații poate fi considerată inadmisibilă sau poate să fie respinsă.
Articolul 7
Condiții generale
În ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe în temeiul prezentei directive, solicitantul:
prezintă un document de călătorie valabil, în conformitate cu dreptul intern și, dacă este necesar, o cerere de eliberare a unei vize sau o viză valabilă sau, după caz, un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere valabilă; statele membre pot solicita ca perioada de valabilitate a documentului de călătorie să acopere cel puțin durata șederii planificate;
dacă resortisantul țării terțe este minor în conformitate cu dreptul intern al statului membru în cauză, prezintă declarația de consimțământ a părinților sau un document echivalent pentru șederea planificată;
prezintă dovada că resortisantul țării terțe deține sau, dacă este prevăzut de dreptul intern, că a solicitat o asigurare de sănătate care să acopere toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru în cauză; asigurarea este valabilă pe durata șederii planificate;
dovedește, în cazul în care statul membru o solicită, că a fost plătită taxa de prelucrare a cererii prevăzută la articolul 36;
prezintă dovezile solicitate de statul membru în cauză care să probeze faptul că pe durata șederii planificate resortisantul țării terțe va dispune de suficiente resurse pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru, precum și costurile de întoarcere în țara de origine. Evaluarea suficienței resurselor se bazează pe examinarea individuală a cazului și ține seama de resursele care provin, printre altele, din acordarea unei subvenții sau a unor burse, dintr-un contract de muncă valabil, dintr-o ofertă fermă de angajare sau dintr-un angajament financiar din partea unei organizații de programe de schimb de elevi, a unei entități care găzduiește stagiari, a unei organizații de programe de servicii de voluntariat, a unei familii gazdă sau din partea unei organizații de plasare a lucrătorilor au pair.
În cazul în care dreptul intern al unui stat membru impune furnizarea unei adrese în momentul depunerii cererii și resortisantul țării terțe în cauză nu își cunoaște adresa viitoare, statele membre acceptă o adresă temporară. Într-un astfel de caz, resortisantul țării terțe furnizează adresa sa permanentă cel târziu la momentul eliberării unei autorizații în temeiul articolului 17.
Prin derogare, un stat membru poate accepta, în conformitate cu dreptul său intern, o cerere depusă atunci când resortisantul țării terțe în cauză nu deține un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere valabilă, însă prezența pe teritoriul statului membru în cauză este legală.
Articolul 8
Condiții speciale pentru cercetători
În cazul în care dreptul de reședință al cercetătorului este prelungit în conformitate cu articolul 25, responsabilitatea organizației de cercetare menționată la primul paragraf din prezentul alineat este limitată până la data emiterii permisului de ședere în scopul căutării unui loc de muncă sau al inițierii de activități antreprenoriale.
Articolul 9
Aprobarea organizațiilor de cercetare
Aprobarea unei organizații de cercetare se face pentru o perioadă de cel puțin cinci ani. În cazuri excepționale, statele membre pot acorda aprobarea pentru o perioadă mai scurtă.
Statele membre pot, printre alte măsuri, să refuze reînnoirea sau să decidă retragerea aprobării în cazul în care:
organizația de cercetare nu mai respectă alineatul (2) din prezentul articol, articolul 8 alineatul (2) sau articolul 10 alineatul (7);
aprobarea a fost obținută în mod fraudulos; sau
organizația de cercetare a semnat în mod fraudulos ori neglijent un acord de găzduire cu un resortisant al unei țări terțe.
În cazul în care o cerere de reînnoire este refuzată sau în cazul în care aprobarea este retrasă, organizației în cauză îi poate fi interzis să solicite din nou aprobarea pe o perioadă de până la cinci ani de la data publicării deciziei de refuz al reînnoirii sau de retragere.
Articolul 10
Acordul de găzduire
Acordul de găzduire conține:
titlul sau scopul activității de cercetare sau al domeniului de cercetare;
un angajament din partea resortisantului țării terțe de a face eforturi pentru a finaliza activitatea de cercetare;
un angajament din partea organizației de cercetare de a primi resortisantul țării terțe în scopul finalizării activității de cercetare;
data de început și data de sfârșit sau durata estimată a activității de cercetare;
informații privind intențiile de mobilitate într-un al doilea stat membru sau în mai multe astfel de state membre, în cazul în care mobilitatea este cunoscută la momentul depunerii cererii în primul stat membru.
Statele membre pot solicita, de asemenea, ca acordul de găzduire să cuprindă:
informații privind relația juridică dintre organizația de cercetare și cercetător;
informații privind condițiile de lucru ale cercetătorului.
Organizațiile de cercetare pot semna acorduri de găzduire doar dacă activitatea de cercetare a fost acceptată de forurile competente ale organizației după examinarea:
scopului și duratei estimate ale activității de cercetare, precum și a disponibilității resurselor financiare necesare pentru realizarea acesteia;
calificării profesionale a resortisantului țării terțe în lumina obiectivelor cercetării, dovedită cu o copie certificată a calificărilor.
Articolul 11
Condiții speciale pentru studenți
Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 7, în ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe pentru studii, solicitantul trebuie să facă dovada:
că resortisantul țării terțe a fost acceptat de o instituție de învățământ superior pentru a urma un ciclu de studii;
la solicitarea statului membru, că taxele percepute de instituția de învățământ superior au fost achitate;
la solicitarea statului membru, a cunoașterii suficiente a limbii în care se va desfășura programul de studii pe care îl va urma;
la solicitarea statului membru, că resortisantul țării terțe va dispune de suficiente resurse pentru a-și acoperi cheltuielile de studii.
Articolul 12
Condiții speciale pentru elevi
Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 7, în ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe în cadrul unui program de schimb de elevi sau al unui proiect educațional, solicitantul trebuie să dovedească următoarele:
faptul că resortisantul țării terțe nu este nici sub minimul, nici peste maximul stabilite de statul membru în cauză în ceea ce privește vârsta și clasa;
faptul că a fost acceptat de către o unitate de învățământ;
participarea la un program recunoscut, de stat sau regional, de învățământ în cadrul unui program de schimb de elevi sau al unui proiect educațional derulat de o unitate de învățământ în conformitate cu legislația sau practicile administrative naționale;
faptul că unitatea de învățământ sau, în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern, un terț își asumă răspunderea pentru resortisantul țării terțe pe durata șederii sale pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de studii;
faptul că resortisantul țării terțe va fi cazat pe întreaga durată a șederii la o familie, într-o unitate specială de cazare din cadrul unității de învățământ sau, în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern, în orice altă unitate care îndeplinește condițiile stabilite de statul membru în cauză și este selecționată în conformitate cu normele programului de schimb de elevi sau ale proiectului educațional la care participă resortisantul țării terțe.
Articolul 13
Condiții speciale privind stagiarii
Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 7, în ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe în scopul formării profesionale, solicitantul trebuie:
să prezinte un acord de formare profesională, care prevede o formare teoretică și practică, cu o entitate gazdă. Statele membre pot impune ca acordul de formare profesională să fie aprobat de autoritatea competentă și ca clauzele pe care se bazează acordul să îndeplinească cerințele stabilite de dreptul intern, de contractele colective de muncă sau de practicile statului membru în cauză. Acordul de formare profesională conține:
o descriere a programului de formare profesională, inclusiv obiectivul educațional sau componentele de învățare ale acestuia;
durata stagiului;
condițiile de plasare și de supraveghere ale stagiului;
orarul stagiului; și
raporturile juridice dintre stagiar și entitatea gazdă;
să facă dovada obținerii unei diplome de învățământ superior în ultimii doi ani care precedă data cererii sau privind urmarea unui ciclu de studii care conduce la obținerea unei diplome de învățământ superior;
la solicitarea statului membru, să facă dovada că pe durata șederii resortisantul țării terțe dispune de suficiente resurse pentru a-și acoperi cheltuielile de formare profesională;
la solicitarea statului membru, să facă dovada că resortisantul țării terțe a primit sau va primi cursuri de bază de învățare a limbii pentru a acumula cunoștințele necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor pe care le implică stagiul;
la solicitarea statului membru, să facă dovada că entitatea gazdă își asumă răspunderea pentru resortisantul țării terțe pe întreaga durată a șederii sale pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și de cazare;
să facă dovada, la solicitarea statului membru, că, în cazul în care resortisantul unei țări terțe este cazat pe întreaga durată a șederii sale de către entitatea gazdă, unitatea de cazare îndeplinește condițiile stabilite de statul membru în cauză.
Articolul 14
Condiții speciale pentru voluntari
Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 7, în ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe în scopul serviciului de voluntariat, solicitantul trebuie:
să furnizeze un acord încheiat cu entitatea gazdă sau, în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern, cu un alt organism responsabil în statul membru în cauză pentru programul de servicii de voluntariat la care participă resortisantul țării terțe. Acordul include:
descrierea programului de servicii de voluntariat;
durata serviciului de voluntariat;
condițiile de plasare și de supraveghere ale serviciului de voluntariat;
orarul de voluntariat;
resursele disponibile resortisantului țării terțe pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere și de cazare, precum și o sumă minimă de bani ca bani de buzunar pe întreaga durată a șederii; și,
după caz, formarea profesională la care participă resortisantul țării terțe, care este menită să îl ajute să își îndeplinească serviciul de voluntariat;
să facă dovada, la solicitarea statului membru, că, în cazul în care resortisantul unei țări terțe este cazat pe întreaga durată a șederii sale de către entitatea gazdă, unitatea de cazare îndeplinește condițiile stabilite de statul membru în cauză;
să facă dovada faptului că entitatea gazdă sau, în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern, un alt organism responsabil cu programul de servicii de voluntariat a încheiat o poliță de asigurare civilă;
să facă dovada, la solicitarea statului membru, că resortisantul țării terțe a participat sau va participa la cursuri de bază de învățare a limbii, a istoriei și a structurilor politice și sociale ale respectivului stat membru în cauză.
Articolul 15
Aprobarea instituțiilor de învățământ superior, a unităților de învățământ, a organizațiilor responsabile cu un program de servicii de voluntariat sau a entităților care găzduiesc stagiari
Articolul 16
Condiții speciale pentru lucrătorii au pair
Pe lângă condițiile generale prevăzute la articolul 7, în ceea ce privește admisia unui resortisant al unei țări terțe pentru a exercita o muncă au pair, resortisantul țării terțe trebuie:
să furnizeze un acord încheiat între resortisantul țării terțe și familia gazdă care să definească drepturile și obligațiile resortisantului țării terțe ca lucrător au pair, inclusiv detaliile cu privire la banii de buzunar pe care urmează să îi primească, măsurile adecvate care îi permit lucrătorului au pair să participe la cursuri și numărul maxim de ore pentru treburile casnice;
să aibă vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani. În cazuri excepționale, statele membre pot permite admisia unui resortisant al unei țări terțe în calitate de lucrător au pair, a cărui vârstă depășește limita maximă;
să facă dovada că familia gazdă sau o organizație de plasare a lucrătorilor au pair, în măsura în care acest lucru este prevăzut de dreptul intern, își asumă răspunderea pentru resortisantul țării terțe pe întreaga durată a șederii lor pe teritoriul statului membru în cauză, în special în ceea ce privește cheltuielile de întreținere, cazarea și riscurile de accidente.
Statele membre pot impune resortisantului unei țări terțe care solicită să fie admis ca lucrător au pair să facă dovada:
cunoașterii elementare a limbii statului membru în cauză; sau
că a absolvit o formă de învățământ secundar, că are calificări profesionale sau, după caz, că îndeplinește condițiile pentru exercitarea unei profesii reglementate, astfel cum este prevăzut de dreptul intern.
CAPITOLUL III
AUTORIZAȚIILE ȘI DURATA ȘEDERII
Articolul 17
Autorizațiile
Articolul 18
Durata autorizației
Durata autorizației pentru cercetătorii care beneficiază de programe ale Uniunii sau multilaterale care cuprind măsuri de mobilitate este de cel puțin doi ani sau este egală cu durata acordului de găzduire, în cazul în care aceasta din urmă este mai scurtă. În cazul în care condițiile generale prevăzute la articolul 7 nu sunt îndeplinite pe durata celor doi ani sau pe întreaga durată a acordului de găzduire, se aplică primul paragraf din prezentul alineat. Statele membre își rezervă dreptul de a verifica dacă motivele retragerii prevăzute la articolul 21 nu se aplică.
Durata autorizației pentru studenții care beneficiază de programe ale Uniunii sau multilaterale care cuprind măsuri de mobilitate sau de un acord între două sau mai multe instituții de învățământ superior este de cel puțin doi ani sau este egală cu durata studiilor efectuate de studenții respectivi, în cazul în care aceasta din urmă este mai scurtă. În cazul în care condițiile generale prevăzute la articolul 7 nu sunt îndeplinite pe durata celor doi ani sau pe întreaga durată a studiilor, se aplică primul paragraf din prezentul alineat. Statele membre își rezervă dreptul de a verifica dacă motivele retragerii prevăzute la articolul 21 nu se aplică.
Statele membre pot decide să permită reînnoirea autorizației o dată pentru a acoperi perioada necesară finalizării stagiului, în cazul în care articolul 21 nu se aplică.
Articolul 19
Informații suplimentare
CAPITOLUL IV
MOTIVELE RESPINGERII, RETRAGERII SAU REFUZULUI REÎNNOIRII AUTORIZAȚIILOR
Articolul 20
Motive de respingere
Statele membre resping o cerere în următoarele cazuri:
condițiile generale prevăzute la articolul 7 sau condițiile speciale relevante prevăzute la articolul 8, 11, 12, 13, 14 sau 16 nu sunt îndeplinite;
documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate;
statele membre în cauză permit admisia doar prin intermediul unei entități gazdă aprobate, iar entitatea gazdă nu este aprobată.
Statele membre pot respinge o cerere în următoarele cazuri:
entitatea gazdă, un alt organism, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (a), o parte terță, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) litera (d), familia gazdă sau organizația de plasare a lucrătorilor au pair nu și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condițiile de lucru;
după caz, condițiile de angajare, astfel cum sunt prevăzute în dreptul intern sau contractele colective de muncă sau practicile din statul membru în cauză, nu sunt respectate de către entitatea gazdă sau de către familia gazdă care va angaja resortisantul unei țări terțe;
entitatea gazdă, un alt organism, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (a), o parte terță, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) litera (d), familia gazdă sau organizația de plasare a lucrătorilor au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru muncă nedeclarată sau pentru angajare ilegală;
entitatea gazdă a fost înființată sau funcționează în principal pentru a facilita intrarea resortisanților unei țări terțe care fac obiectul prezentei directive;
după caz, activitatea entității gazdă face sau a făcut obiectul unei proceduri de lichidare în conformitate cu legislația națională în materie de insolvență sau nu se derulează nicio activitate economică;
statul membru deține dovezi sau are motive serioase și obiective pentru a stabili că resortisantul unei țări terțe ar locui în alte scopuri decât cele pentru care solicită să fie admis.
Articolul 21
Motivele retragerii sau refuzului reînnoirii unei autorizații
Statele membre retrag sau, după caz, refuză să reînnoiască o autorizație în cazul în care:
resortisanții unei țări terțe nu mai îndeplinesc condițiile generale prevăzute la articolul 7, cu excepția articolului 7 alineatul (6), sau condițiile speciale relevante stabilite la articolul 8, 11, 12, 13, 14, 16 sau condițiile stabilite la articolul 18;
autorizațiile sau documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate;
statul membru în cauză permite admisia doar prin intermediul unei entități gazdă aprobate, iar entitatea gazdă nu este aprobată;
resortisantul unei țări terțe își are reședința pe teritoriul statului membru din alte motive decât cele pentru care a primit drept de ședere.
Statele membre pot retrage sau refuza să reînnoiască o autorizație în cazul în care:
entitatea gazdă, un alt organism, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (a), o parte terță, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) litera (d), familia gazdă sau organizația de plasare a lucrătorilor au pair nu și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește securitatea socială, impozitarea, drepturile lucrătorilor sau condițiile de lucru;
după caz, condițiile de angajare, astfel cum sunt prevăzute în dreptul intern sau contractele colective de muncă sau de practicile din statul membru în cauză, nu sunt respectate de către entitatea gazdă sau de către familia gazdă care angajează resortisantul unei țări terțe;
entitatea gazdă, un alt organism, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1) litera (a), o parte terță, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (1) litera (d), familia gazdă sau organizația de plasare a lucrătorilor au pair a fost sancționată în conformitate cu dreptul intern pentru muncă nedeclarată sau pentru angajare ilegală;
entitatea gazdă a fost înființată sau funcționează în principal pentru a facilita intrarea resortisanților unei țări terțe care fac obiectul prezentei directive;
după caz, activitatea entității gazdă face sau a făcut obiectul unei proceduri de lichidare în conformitate cu legislația națională în materie de insolvență sau nu se derulează nicio activitate economică;
în ceea ce privește studenții, termenele impuse cu privire la accesul la activitățile economice prevăzute la articolul 24 nu sunt respectate sau un student nu înregistrează un progres suficient în studiile relevante, în conformitate cu dreptul intern sau cu practicile administrative ale statului membru în cauză.
CAPITOLUL V
DREPTURI
Articolul 22
Egalitatea de tratament
Statele membre pot restricționa egalitatea de tratament în ceea ce privește cercetătorii:
în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2011/98/UE, prin excluderea burselor și a împrumuturilor de studii și de întreținere și a altor burse și împrumuturi;
în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2011/98/UE, prin neacordarea de prestații familiale cercetătorilor care au primit drept de ședere pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă care nu depășește șase luni;
în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2011/98/UE, prin limitarea aplicării acesteia la cazurile în care domiciliul înregistrat sau obișnuit al membrilor de familie ai cercetătorului pentru care acesta solicită acordarea de prestații se află pe teritoriul statului membru în cauză;
în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2011/98/UE, prin limitarea accesului la locuințe.
Statele membre pot decide să nu le acorde un tratament egal în ceea ce privește procedurile de obținere a unei locuințe și/sau serviciile prestate de oficiile publice de ocupare a forței de muncă în conformitate cu dreptul intern.
Articolul 23
Activitatea didactică a cercetătorilor
Cercetătorii pot desfășura, pe lângă activități de cercetare, activități didactice în conformitate cu dreptul intern. Statele membre pot stabili un număr maxim de ore sau zile de activitate didactică.
Articolul 24
Activități economice desfășurate de studenți
Articolul 25
Șederea în scopul căutării unui loc de muncă sau al inițierii de activități antreprenoriale de către cercetători și studenți
Statele membre pot respinge o cerere în temeiul prezentului articol în cazul în care:
condițiile stabilite la alineatul (3) și, după caz, la alineatele (2) și (5) nu sunt îndeplinite;
documentele prezentate au fost dobândite în mod fraudulos, au fost falsificate sau modificate.
Statele membre pot impune ca locul de muncă pe care resortisantul unei țări terțe îl caută sau afacerea pe care acesta este pe cale să o deschidă să corespundă nivelului cercetării sau al studiilor finalizate.
Articolul 26
Membrii de familie ai cercetătorilor
CAPITOLUL VI
MOBILITATEA ÎNTRE STATELE MEMBRE
Articolul 27
Mobilitatea în interiorul UE
Articolul 28
Mobilitatea pe termen scurt a cercetătorilor
În astfel de cazuri, al doilea stat membru permite ca notificarea să aibă loc fie:
la data depunerii cererii în primul stat membru, în cazul în care mobilitatea către al doilea stat membru este deja prevăzută în această etapă; fie
după ce cercetătorul a fost admis pe teritoriul primului stat membru, de îndată ce se cunoaște intenția de mobilitate către al doilea stat membru.
Al doilea stat membru poate impune ca notificarea să includă transmiterea următoarelor documente și informații:
acordul de găzduire în primul stat membru, astfel cum este menționat la articolul 10, sau, în cazul în care al doilea stat membru impune acest lucru, un acord de găzduire încheiat cu organizația de cercetare din cel de al doilea stat membru;
în cazul în care nu sunt specificate în acordul de găzduire, durata și datele planificate pentru mobilitate;
dovada că cercetătorii dispun de asigurare de sănătate pentru toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru în cauză, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (c);
dovada că pe perioada șederii cercetătorul va dispune de resurse suficiente pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (e), precum și cheltuielile aferente călătoriei sale către primul stat membru în cazurile menționate la articolul 32 alineatul (4) litera (b).
Al doilea stat membru poate impune notificatorului să transmită, înainte de începerea mobilității, adresa cercetătorului în cauză de pe teritoriul celui de al doilea stat membru.
Al doilea stat membru poate impune notificatorului să prezinte documentele într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice limbă oficială a Uniunii stabilită de statul membru respectiv.
Pe baza notificării menționate la alineatul (2), al doilea stat membru poate formula obiecții cu privire la mobilitatea cercetătorului pe teritoriul său în termen de 30 de zile de la primirea notificării complete, în cazul în care:
condițiile prevăzute la alineatul (5) sau, după caz, la alineatul (6) nu sunt îndeplinite;
se aplică unul dintre motivele de respingere prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (b) sau (c) sau la alineatul (2) din articolul respectiv;
s-a împlinit durata maximă a șederii, astfel cum este menționată la alineatul (1).
Articolul 29
Mobilitatea pe termen lung a cercetătorilor
În legătură cu cercetătorii care dețin o autorizație valabilă eliberată de primul stat membru și care intenționează să rămână pentru a efectua o parte a activității lor de cercetare în orice organizație de cercetare într-un al doilea stat membru sau în mai multe astfel de state pentru o perioadă care depășește 180 de zile pentru fiecare stat membru, al doilea stat membru fie:
aplică articolul 28 și acordă cercetătorului drept de ședere pe teritoriul său pe baza și pe durata valabilității autorizației eliberate de primul stat membru; fie
aplică procedura prevăzută la alineatele (2)-(7).
Al doilea stat membru poate stabili o perioadă maximă de mobilitate pe termen lung a unui cercetător care nu este mai mică de 360 de zile.
Atunci când se depune o cerere de mobilitate pe termen lung:
al doilea stat membru poate impune cercetătorului, organizației de cercetare din primul stat membru sau organizației de cercetare din cel de al doilea stat membru să transmită următoarele documente:
un document de călătorie valabil, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (a), și o autorizație valabilă eliberată de primul stat membru;
dovada că cercetătorul dispune de asigurare de sănătate pentru toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru în cauză, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (c);
dovada că pe perioada șederii cercetătorul va dispune de resurse suficiente pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (e), precum și cheltuielile aferente călătoriei sale către primul stat membru în cazurile menționate la articolul 32 alineatul (4) litera (b);
acordul de găzduire în primul stat membru, astfel cum este menționat la articolul 10, sau, în cazul în care al doilea stat membru impune acest lucru, un acord de găzduire încheiat cu organizația de cercetare din cel de al doilea stat membru;
în cazul în care nu sunt specificate în niciunul dintre documentele prezentate de solicitant, durata și datele planificate pentru mobilitate.
Al doilea stat membru poate impune solicitantului să furnizeze adresa cercetătorului în cauză pe teritoriul său. În cazul în care dreptul intern al celui de al doilea stat membru impune furnizarea unei adrese în momentul depunerii cererii și cercetătorul în cauză nu își cunoaște adresa viitoare, statul membru respectiv acceptă o adresă temporară. Într-un astfel de caz, cercetătorul furnizează adresa permanentă cel târziu la momentul eliberării autorizației pentru mobilitate pe termen lung.
Al doilea stat membru poate impune solicitantului să prezinte documentele într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice limbă oficială a Uniunii stabilită de statul membru respectiv;
al doilea stat membru ia o decizie privind cererea de mobilitate pe termen lung și notifică solicitantului decizia în scris, cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data la care cererea completă a fost depusă la autoritățile competente ale celui de al doilea stat membru;
cercetătorul nu face obiectul unei cerințe de a părăsi teritoriul statelor membre pentru a depune cererea și nu este supus obligației de a deține viză;
cercetătorului i se permite să efectueze o parte din activitatea de cercetare în organizația de cercetare în cel de al doilea stat membru până la luarea unei decizii privind cererea de mobilitate pe termen lung de către autoritățile competente, cu condiția ca:
termenul prevăzut la articolul 28 alineatul (1) și durata de valabilitate a autorizației eliberate de primul stat membru să nu fi expirat; și
dacă al doilea stat membru o solicită, cererea completă să fi fost depusă la al doilea stat membru cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea mobilității pe termen lung a cercetătorului;
o cerere de mobilitate pe termen lung nu poate fi depusă în același timp cu o notificare de mobilitate pe termen scurt. În cazul în care mobilitatea pe termen lung devine necesară după data începerii mobilității pe termen scurt a cercetătorului, cel de al doilea stat membru poate solicita ca cererea de mobilitate pe termen lung să fie depusă cu cel puțin 30 de zile înainte de încheierea mobilității pe termen scurt.
Al doilea stat membru poate respinge o cerere de mobilitate pe termen lung în cazul în care:
condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) nu sunt îndeplinite;
se aplică unul dintre motivele de respingere prevăzute la articolul 20, cu excepția alineatului (1) litera (a) din articolul respectiv;
autorizația cercetătorului în primul stat membru expiră în cursul procedurii;
după caz, s-a împlinit durata maximă a șederii menționată la alineatul (1) al doilea paragraf.
Al doilea stat membru poate retrage autorizația pentru mobilitate pe termen lung în cazul în care:
condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) sau la alineatul (4) din prezentul articol nu sunt sau nu mai sunt respectate; sau
se aplică unul dintre motivele de retragere a unei autorizații, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21, cu excepția alineatului (1) litera (a), a alineatului (2) litera (f) și a alineatelor (3), (5) și (6) din articolul respectiv.
Articolul 30
Mobilitatea membrilor de familie ai cercetătorilor
În cazul în care al doilea stat membru aplică procedura de notificare prevăzută la articolul 28 alineatul (2), acesta solicită transmiterea următoarelor documente și informații:
documentele și informațiile prevăzute la articolul 28 alineatul (5) și alineatul (6) literele (b), (c) și (d) referitoare la membrii de familie care însoțesc cercetătorul;
dovada că membrul de familie a avut reședința în primul stat membru în calitate de membru de familie al cercetătorului, în conformitate cu articolul 26.
Al doilea stat membru poate impune notificatorului să prezinte documentele într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice limbă oficială a Uniunii stabilită de statul membru respectiv.
Al doilea stat membru poate formula obiecții cu privire la mobilitatea membrului de familie pe teritoriul său în cazul în care condițiile prevăzute în primul paragraf nu sunt îndeplinite. Articolul 28 alineatul (7) literele (b) și (c) și alineatul (9) se aplică membrilor de familie respectivi în consecință.
Atunci când al doilea stat membru aplică procedura menționată la articolul 29 alineatul (1) litera (b), cererea este depusă de cercetător sau de membrii de familie ai cercetătorului la autoritățile competente din cel de al doilea stat membru. Al doilea stat membru impune solicitantului să transmită următoarele documente și informații referitoare la membrii de familie:
documentele și informațiile prevăzute la articolul 29 alineatul (2) litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) referitoare la membrii de familie care însoțesc cercetătorul;
dovada că membrul de familie și-a avut reședința în primul stat membru ca membru de familie al cercetătorului, în conformitate cu articolul 26.
Al doilea stat membru poate impune solicitantului să prezinte documentele într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice limbă oficială a Uniunii stabilită de statul membru respectiv.
Al doilea stat membru poate respinge cererea de mobilitate pe termen lung a membrului de familie pe teritoriul său în cazul în care condițiile prevăzute la primul paragraf nu sunt îndeplinite. Articolul 29 alineatul (2) literele (b) și (c), alineatul (3) literele (b), (c) și (d), alineatul (5), alineatul (6) litera (b) și alineatul (7) se aplică membrilor de familie respectivi în consecință.
Valabilitatea autorizației de mobilitate pe termen lung pentru membrii de familie ai cercetătorului încetează, ca regulă generală, la data expirării autorizației eliberate cercetătorului de al doilea stat membru.
Autorizația pentru mobilitate pe termen lung a membrilor de familie poate fi retrasă sau reînnoirea acesteia poate fi refuzată în cazul în care autorizația pentru mobilitate pe termen lung a cercetătorului pe care îl însoțesc este retrasă sau reînnoirea acesteia este refuzată, iar membrii de familie respectivi nu beneficiază de un drept de ședere autonom.
Articolul 31
Mobilitatea studenților
Un student care nu beneficiază de un program al Uniunii sau multilateral care cuprinde măsuri de mobilitate sau de un acord între două sau mai multe instituții de învățământ superior depune o cerere de eliberare a unei autorizații de intrare și de ședere într-un al doilea stat membru pentru a efectua o parte a studiilor în cadrul unei instituții de învățământ superior în conformitate cu articolele 7 și 11.
În astfel de cazuri, al doilea stat membru permite ca notificarea să aibă loc fie:
la data depunerii cererii în primul stat membru, în cazul în care mobilitatea către al doilea stat membru este deja prevăzută în această etapă; fie
după ce studentul a fost admis pe teritoriul primului stat membru, de îndată ce se cunoaște intenția de mobilitate către al doilea stat membru.
Al doilea stat membru poate impune ca notificarea să includă următoarele documente și informații:
dovada că studentul efectuează o parte a studiilor în cel de al doilea stat membru în cadrul unui program al Uniunii sau multilateral care cuprinde măsuri de mobilitate sau al unui acord între două sau mai multe instituții de învățământ superior și dovada că studentul a fost acceptat de o instituție de învățământ superior în cel de al doilea stat membru;
în cazul în care nu sunt specificate la litera (a), durata și datele planificate pentru mobilitate;
dovada că studentul dispune de asigurare de sănătate pentru toate riscurile împotriva cărora sunt în mod normal asigurați resortisanții statului membru în cauză, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (c);
dovada că pe perioada șederii studentul va dispune de resurse suficiente pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (e), cheltuielile de studii, precum și costurile aferente călătoriei către primul stat membru în cazurile menționate la articolul 32 alineatul (4) litera (b);
dovada că taxele percepute de instituția de învățământ superior au fost achitate, după caz.
Al doilea stat membru poate impune notificatorului să transmită, înainte de începerea mobilității, adresa studentului în cauză de pe teritoriul celui de al doilea stat membru.
Al doilea stat membru poate impune notificatorului să prezinte documentele într-o limbă oficială a statului membru respectiv sau în orice limbă oficială a Uniunii stabilită de statul membru respectiv.
Pe baza notificării menționate la alineatul (2), al doilea stat membru poate formula obiecții cu privire la mobilitatea studentului pe teritoriul său în termen de 30 de zile de la primirea notificării complete, în cazul în care:
condițiile prevăzute la alineatul (5) sau (6) nu sunt îndeplinite;
se aplică unul dintre motivele de respingere prevăzute la articolul 20 alineatul (1) litera (b) sau (c) sau la alineatul (2) din articolul respectiv;
s-a împlinit durata maximă a șederii menționată la alineatul (1).
Articolul 32
Garanții și sancțiuni în cazuri de mobilitate
În cazul în care autorizația pentru efectuarea unor activități de cercetare sau a studiilor este eliberată de autoritățile competente ale unui stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen, iar cercetătorul sau studentul trece o frontieră externă pentru a intra într-un al doilea stat membru în cadrul mobilității, autoritățile competente ale celui de al doilea stat membru au dreptul de a solicita, ca dovadă a mobilității, autorizația valabilă eliberată de primul stat membru și:
o copie a notificării, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) sau cu articolul 31 alineatul (2); sau
în cazul în care al doilea stat membru permite mobilitatea fără notificare, dovada că studentul efectuează o parte a studiilor în cel de al doilea stat membru în cadrul unui program al Uniunii sau multilateral care cuprinde măsuri de mobilitate sau al unui acord între două sau mai multe instituții de învățământ superior sau, în cazul cercetătorilor, fie o copie a acordului de găzduire care să specifice detaliile privind mobilitatea cercetătorului, fie, în cazul în care detaliile privind mobilitatea nu sunt specificate în acordul de găzduire, o scrisoare din partea organizației de cercetare din cel de al doilea stat membru în care se specifică cel puțin durata mobilității în interiorul UE și amplasamentul organizației de cercetare în cel de al doilea stat membru.
În cazul membrilor de familie ai cercetătorului, autoritățile competente ale celui de al doilea stat membru au dreptul de a solicita, ca dovadă a mobilității, autorizația valabilă eliberată de primul stat membru și o copie a notificării în conformitate cu articolul 30 alineatul (2) sau dovada care să ateste faptul că aceștia însoțesc cercetătorul.
În cazul în care cercetătorul sau, după caz, membrii de familie ai acestuia sau studentul nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile pentru mobilitate:
al doilea stat membru poate solicita cercetătorului și, după caz, membrilor de familie ai acestuia sau studentului să înceteze de îndată toate activitățile și să părăsească teritoriul său;
primul stat membru permite, la solicitarea celui de al doilea stat membru, reintrarea cercetătorului și, după caz, a membrilor de familie ai acestuia, sau a studentului, fără formalități și fără întârziere. Aceasta se aplică, de asemenea, în cazul în care autorizația eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în perioada mobilității în al doilea stat membru.
CAPITOLUL VII
PROCEDURĂ ȘI TRANSPARENȚĂ
Articolul 33
Sancțiuni împotriva entităților gazdă
Statele membre pot să prevadă sancțiuni împotriva entităților gazdă sau, în cazurile care intră sub incidența articolului 24, împotriva angajatorilor care nu și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive. Sancțiunile respective sunt eficace, proporționale și disuasive.
Articolul 34
Garanții procedurale și transparență
Articolul 35
Transparența și accesul la informații
Statele membre pun la dispoziția solicitanților, într-o formă ușor accesibilă, informații privind toate documentele justificative necesare în vederea depunerii unei cereri și informații referitoare la condițiile de intrare și de ședere, inclusiv privind drepturile, obligațiile și garanțiile procedurale ale resortisanților unei țări terțe care intră sub incidența prezentei directive și, după caz, ale membrilor de familie ai acestora. Aceste informații includ, după caz, nivelul resurselor lunare suficiente, inclusiv resursele suficiente necesare pentru acoperirea cheltuielilor de studii sau a cheltuielilor de formare, fără a se aduce atingere unei eventuale examinări a fiecărui caz în parte, precum și taxele aplicabile.
Autoritățile competente din fiecare stat membru publică listele entităților gazdă aprobate în sensul prezentei directive. Versiunile actualizate ale acestor liste sunt publicate cât mai curând posibil, în urma oricărei modificări aduse acestora.
Articolul 36
Taxe
Statele membre pot impune resortisanților unei țări terțe, inclusiv, după caz, membrilor de familie, sau entităților gazdă să plătească taxe pentru prelucrarea notificărilor și a cererilor în conformitate cu prezenta directivă. Valoarea unor asemenea taxe nu este disproporționată sau excesivă.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 37
Cooperarea între punctele de contact
Fiecare stat membru informează celelalte state membre, prin intermediul punctelor naționale de contact menționate la alineatul (1), cu privire la:
procedurile aplicate în caz de mobilitate prevăzute la articolele 28-31;
împrejurarea că statul membru respectiv permite admisia studenților și a cercetătorilor numai prin intermediul organizațiilor de cercetare sau al instituțiilor de învățământ superior aprobate;
programe multilaterale pentru studenți și cercetători care cuprind măsuri de mobilitate și acorduri între două sau mai multe instituții de învățământ superior.
Articolul 38
Statistici
Articolul 39
Raportarea
Periodic, iar pentru prima dată până la 23 mai 2023, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentei directive în statele membre și propune modificări, după caz.
Articolul 40
Transpunere
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune care precizează că trimiterile, în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și formularea acestei mențiuni.
Articolul 41
Abrogare
Directivele 2004/114/CE și 2005/71/CE sunt abrogate de la 24 mai 2018 pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor respective menționate în partea B din anexa I la prezenta directivă.
Pentru statele membre care au obligații în temeiul prezentei directive, trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelele de corespondență din anexa II.
Articolul 42
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 43
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.
ANEXA I
Partea A
Directive abrogate
(menționate la articolul 41)
Directiva 2004/114/CE a Consiliului |
(JO L 375, 23.12.2004, p. 12) |
Directiva 2005/71/CE a Consiliului |
(JO L 289, 3.11.2005, p. 15) |
Partea B
Termene de transpunere în dreptul intern [și datele de aplicare]
(menționate la articolul 41)
Directiva |
Termen de transpunere |
Data aplicării |
2004/114/CE |
12.1.2007 |
|
2005/71/CE |
12.10.2007 |
|
ANEXA II
Tabele de corespondență
Directiva 2004/114/CE |
Prezenta directivă |
Articolul 1 litera (a) |
Articolul 1 litera (a) |
Articolul 1 litera (b) |
— |
— |
Articolul 1 litera (b) |
Articolul 2 formula introductivă |
Articolul 3 formula introductivă |
Articolul 2 litera (a) |
Articolul 3 punctul 1 |
Articolul 2 litera (b) |
Articolul 3 punctul 3 |
Articolul 2 litera (c) |
Articolul 3 punctul 4 |
Articolul 2 litera (d) |
Articolul 3 punctul 5 |
— |
Articolul 3 punctul 6 |
Articolul 2 litera (e) |
Articolul 3 punctele 11 și 13 |
Articolul 2 litera (f) |
Articolul 3 punctul 7 |
Articolul 2 litera (g) |
Articolul 3 punctul 22 |
— |
Articolul 3 punctul 8 |
— |
Articolul 3 punctul 12 |
— |
Articolul 3 punctele 14-21 |
— |
Articolul 3 punctele 23 și 24 |
Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (1) |
Articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(d) |
Articolul 2 alineatul (2) literele (a)-(d) |
Articolul 3 alineatul (2) litera (e) |
— |
— |
Articolul 2 alineatul (2) literele (e)-(g) |
Articolul 4 |
Articolul 4 |
Articolul 5 |
Articolul 5 alineatul (1) |
— |
Articolul 5 alineatele (2) și (3) |
— |
Articolul 6 |
Articolul 6 alineatul (1) literele (a)-(c) și litera (e) |
Articolul 7 alineatul (1) literele (a)-(d) |
Articolul 6 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 7 alineatul (6) |
Articolul 6 alineatul (2) |
— |
— |
Articolul 7 alineatele (2) și (3) |
Articolul 7 alineatul (1) formula introductivă |
Articolul 11 alineatul (1) formula introductivă |
Articolul 7 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 11 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (e) și articolul 11 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 11 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 11 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 7 alineatul (2) |
Articolul 11 alineatul (2) |
— |
Articolul 11 alineatul (3) |
Articolul 8 |
Articolul 31 |
Articolul 9 alineatele (1) și (2) |
Articolul 12 alineatele (1) și (2) |
Articolul 10 formula introductivă |
Articolul 13 alineatul (1) formula introductivă |
Articolul 10 litera (a) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (a) |
— |
Articolul 13 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 10 litera (b) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (e) și articolul 13 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 10 litera (c) |
Articolul 13 alineatul (1) litera (d) |
— |
Articolul 13 alineatul (1) literele (e) și (f) |
— |
Articolul 13 alineatele (2)-(4) |
Articolul 11 formula introductivă |
Articolul 14 alineatul (1) formula introductivă |
Articolul 11 litera (a) |
Articolul 14 alineatul (2) |
Articolul 11 litera (b) |
Articolul 14 alineatul (1) litera (a) |
— |
Articolul 14 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 11 litera (c) |
Articolul 14 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 11 litera (d) |
Articolul 14 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 12 alineatul (1) |
Articolul 18 alineatul (2) |
Articolul 12 alineatul (2) |
Articolul 21 alineatul (2) litera (f) |
Articolul 13 |
Articolul 18 alineatul (4) |
Articolul 14 |
Articolul 18 alineatul (6) |
Articolul 15 |
Articolul 18 alineatul (7) |
— |
Articolul 18 alineatele (3), (5), (8) și (9) |
— |
Articolele 16, 17 și 19 |
Articolul 16 alineatul (1) |
Articolul 21 alineatul (1) literele (a) și (b) |
— |
Articolul 21 alineatul (1) literele (c) și (d) |
Articolul 16 alineatul (2) |
Articolul 21 alineatul (4) |
— |
Articolul 21 alineatul (2) literele (a)-(e) |
— |
Articolul 21 alineatul (3) |
— |
Articolul 21 alineatele (5)-(7) |
— |
Articolul 22 alineatele (3) și (4) |
Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf prima teză |
Articolul 24 alineatul (1) |
Articolul 17 alineatul (1) primul paragraf a doua teză |
Articolul 24 alineatul (3) |
Articolul 17 alineatul (1) al doilea paragraf |
Articolul 24 alineatul (2) |
Articolul 17 alineatul (2) |
Articolul 24 alineatul (3) |
Articolul 17 alineatele (3) și (4) |
— |
— |
Articolul 24 |
— |
Articolul 27 |
— |
Articolul 30 |
— |
Articolele 32 și 33 |
Articolul 18 alineatul (1) |
Articolul 34 alineatul (1) |
— |
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 18 alineatele (2), (3) și (4) |
Articolul 34 alineatele (3), (4) și (5) |
Articolul 19 |
— |
— |
Articolul 35 primul paragraf |
Articolul 20 |
Articolul 36 |
— |
Articolele 37 și 38 |
Articolul 21 |
Articolul 39 |
Articolele 22-25 |
— |
— |
Articolele 40-42 |
Articolul 26 |
Articolul 43 |
— |
Anexele I și II |
Directiva 2005/71/CE |
Prezenta directivă |
Articolul 1 |
Articolul 1 litera (a) |
Articolul 2 formula introductivă |
Articolul 3 formula introductivă |
Articolul 2 litera (a) |
Articolul 3 punctul 1 |
Articolul 2 litera (b) |
Articolul 3 punctul 9 |
Articolul 2 litera (c) |
Articolul 3 punctul 10 |
Articolul 2 litera (d) |
Articolul 3 punctul 2 |
Articolul 2 litera (e) |
Articolul 3 punctul 22 |
Articolul 3 alineatul (1) |
Articolul 2 alineatul (1) |
Articolul 3 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 2 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 3 alineatul (2) litera (b) |
— |
Articolul 3 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 2 alineatul (2) litera (b) |
Articolul 3 alineatul (2) litera (d) |
— |
Articolul 4 |
Articolul 4 |
Articolul 5 alineatul (1) |
Articolul 9 alineatul (1) |
Articolul 5 alineatul (2) |
Articolul 9 alineatul (2) |
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 5 alineatul (4) |
Articolul 10 alineatul (7) |
Articolul 5 alineatul (5) |
Articolul 35 al doilea paragraf |
Articolul 5 alineatul (6) |
Articolul 9 alineatul (3) |
Articolul 5 alineatul (7) |
Articolul 10 alineatul (8) |
Articolul 6 alineatul (1) |
Articolul 10 alineatul (1) |
— |
Articolul 10 alineatul (2) |
Articolul 6 alineatul (2) litera (a) |
Articolul 10 alineatul (4) |
Articolul 6 alineatul (2) litera (b) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (e) |
Articolul 6 alineatul (2) litera (c) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 6 alineatul (2) litera (d) |
Articolul 10 alineatul (3) |
Articolul 6 alineatul (3) |
— |
Articolul 6 alineatele (4) și (5) |
Articolul 10 alineatele (5) și (6) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (a) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (b) |
Articolul 8 alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (c) |
Articolul 8 alineatul (2) |
Articolul 7 alineatul (1) litera (d) |
Articolul 7 alineatul (6) |
Articolul 7 alineatul (1) ultimul paragraf |
— |
Articolul 7 alineatul (2) |
— |
Articolul 7 alineatul (3) |
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 8 |
Articolul 18 alineatul (1) |
Articolul 9 |
Articolul 26 |
Articolul 10 alineatul (1) |
Articolul 21 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) |
Articolul 10 alineatul (2) |
Articolul 21 alineatul (4) |
Articolul 11 alineatele (1) și (2) |
Articolul 23 |
Articolul 12 |
Articolul 22 alineatele (1) și (2) |
Articolul 13 |
Articolele 28 și 29 |
Articolul 14 alineatul (1) |
Articolul 7 alineatul (5) |
Articolul 14 alineatele (2) și (3) |
Articolul 7 alineatul (4) |
Articolul 14 alineatul (4) |
Articolul 5 alineatul (3) |
Articolul 15 alineatul (1) |
Articolul 34 alineatul (1) |
— |
Articolul 34 alineatul (2) |
Articolul 15 alineatul (2) |
Articolul 34 alineatul (3) |
Articolul 15 alineatul (3) |
Articolul 34 alineatul (4) |
Articolul 15 alineatul (4) |
Articolul 34 alineatul (5) |
Articolul 16 |
Articolul 39 |
Articolele 17-20 |
— |
Articolul 21 |
Articolul 43 |
( 1 ) Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).
( 2 ) Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).
( 3 ) Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16, 23.1.2004, p. 44).
( 4 ) Directiva (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2021 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului (JO L 382, 28.10.2021, p. 1).
( 5 ) Convenție de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (JO L 239, 22.9.2000, p. 19).
( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (JO L 164, 14.7.1995, p. 1).
( 7 ) Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (JO C 111, 6.5.2008, p. 1).
( 8 ) Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).