(1)

În temeiul articolului 171 din tratat, Comunitatea poate constitui întreprinderi comune sau orice altă structură necesară bunei desfășurări a programelor comunitare de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrative.

(2)

Sprijinirea și dezvoltarea unor infrastructuri de cercetare în Europa a reprezentat un obiectiv permanent al Comunității, menționat ultima dată în Decizia nr. 1982/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind al șaptelea program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013) ( 4 ) și, în special, în Decizia 2006/974/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific „Capacități” ( 5 ).

(3)

În vreme ce sprijinul tradițional pentru utilizarea și dezvoltarea infrastructurilor europene de cercetare se prezenta sub formă de granturi în favoarea infrastructurilor de cercetare din statele membre, în ultimii ani s-a făcut simțită nevoia unor eforturi suplimentare în direcția stimulării dezvoltării unor noi structuri prin crearea unui cadru legal adecvat care să faciliteze înființarea și operarea lor la nivel comunitar.

(4)

Această necesitate a fost exprimată în numeroase ocazii atât la nivel politic de către statele membre și instituțiile comunitare și de către diverși reprezentanți ai comunității științifice europene din cadrul unor întreprinderi, centre de cercetare și universități și, în special, al Forumului strategic european pentru infrastructuri de cercetare (ESFRI).

(5)

În vreme ce rolul esențial al infrastructurilor de cercetare de nivel științific mondial în atingerea obiectivelor Comunității în materie de cercetare și dezvoltare, prevăzut în articolul 163 din tratat, este recunoscut deja de mult timp prin programele-cadru de cercetare și dezvoltare ale Comunității, normele de înființare, finanțare și operare ale acestor structuri au încă un caracter fragmentar și regional. Luând în considerare faptul că infrastructurile europene de cercetare se află în competiție cu cele ale partenerilor globali ai Comunității care investesc și vor continua să investească puternic în infrastructuri moderne de cercetare de mari dimensiuni și că aceste infrastructuri sunt din ce în ce mai complexe și costisitoare, depășind adesea capacitatea unui stat membru și chiar a unui continent, este în prezent necesar să se exploateze și să se dezvolte întregul potențial al articolului 171 din tratat prin crearea unui cadru care să prevadă la nivel comunitar procedurile și condițiile de înființare și operare a infrastructurilor europene de cercetare, necesare pentru execuția eficientă a programelor de cercetare și dezvoltare ale Comunității. Acest nou cadru legal ar urma să completeze alte forme juridice existente în dreptul național, internațional sau comunitar.

(6)

Spre deosebire de inițiativele tehnologice comune (Joint Technology Initiatives – JTI) care se constituie ca întreprinderi comune la care Comunitatea este membru și la care contribuie financiar, înființarea unui consorțiu pentru o infrastructură europeană de cercetare (European Research Infrastructure Consortium, denumit în continuare „ERIC”) nu trebuie concepută ca un organism comunitar în sensul articolului 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene ( 6 ) (Regulamentul financiar), ci drept o entitate juridică la care Comunitatea nu este în mod necesar membru și la care nu contribuie financiar în sensul articolului 108 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul financiar.

(7)

Dată fiind cooperarea strânsă dintre statele membre și Comunitate la programarea și punerea în aplicare a activităților lor de cercetare de o manieră complementară, după cum se prevede la articolele 164 și 165 din tratat, rămâne la latitudinea statelor membre interesate, individual sau împreună cu alte entități care întrunesc condițiile de participare, să își definească necesitățile de înființare a unor infrastructuri de cercetare în acest format juridic, în funcție de activitățile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică și de cerințele Comunității. Din aceleași motive, calitatea de membru al unui ERIC trebuie să fie deschisă statelor membre interesate, cu posibilitatea participării unor state asociate la programul-cadru de cercetare și dezvoltare tehnologică (denumite în continuare „state asociate”) și a unor țări terțe care întrunesc condițiile de participare, precum și a organizațiilor interguvernamentale specializate. În plus față de apartenența deplină ca membru, statele membre ar trebui să poată deveni observatori ai unui ERIC privind condițiile specificate în statutul acestuia.

(8)

ERIC înființat în temeiul prezentului regulament ar trebui să aibă ca obiect de activitate principal înființarea și operarea unei infrastructuri de cercetare pe o bază necomercială și ar trebui să consacre majoritatea resurselor sale acestui obiectiv principal. În scopul promovării transferului de inovație, cunoștințe și tehnologic, ERIC ar trebui autorizat să desfășoare un număr limitat de activități economice cu condiția ca acestea să fie strâns legate de obiectul său principal de activitate și ca acestea să nu îi afecteze îndeplinirea. Înființarea infrastructurilor de cercetare cu statut de ERIC nu exclude recunoașterea contribuției infrastructurilor de cercetare de interes paneuropean care îmbracă o altă formă juridică la progresul cercetării europene, inclusiv la implementarea foii de parcurs elaborate de Forumul strategic european pentru infrastructura de cercetare (ESFRI). Comisia ar trebui să asigure faptul că membrii ESFRI și alte părți interesate sunt informați cu privire la formele juridice alternative.

(9)

Infrastructurile de cercetare trebuie să contribuie la garantarea excelenței științifice în cercetarea comunitară și competitivitatea economiei comunitare, pe baza prognozelor pe termen mediu și lung, prin sprijinirea eficientă a activităților europene de cercetare. În acest scop, ERIC ar trebui să fie deschise în mod real comunității științifice europene în sens larg, în conformitate cu normele stabilite prin statutul acestora, și să își propună obiectivul de a dezvolta capacitățile științifice europene peste nivelul actual, contribuind astfel la consolidarea Spațiului european de cercetare.

(10)

Pentru a permite o procedură eficientă de înființare a unui ERIC, este necesar ca entitățile care doresc acest lucru să depună o solicitare Comisiei, care ar trebui să evalueze, cu ajutorul unor experți independenți, care pot include ESFRI, dacă infrastructura de cercetare propusă este în conformitate cu prezentul regulament. O astfel de cerere ar trebui să conțină o declarație a statului membru gazdă de recunoaștere, încă de la constituire, a ERIC ca un organism sau organizație internațională în sensul Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată ( 7 ) și al Directivei 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse ( 8 ). În calitatea sa de organizație internațională, ERIC ar trebui să beneficieze și de anumite exonerări în sensul aplicării Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii ( 9 ), în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat.

(11)

Din motive de transparență, decizia de constituire a unui ERIC ar trebui să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Din același motiv, elementele esențiale din statutul acestuia ar trebui să fie anexate la decizia respectivă.

(12)

Pentru a-și putea îndeplini obiectivele în modul cel mai eficient, un ERIC ar trebui să aibă personalitate juridică și cea mai amplă capacitate juridică de la data la care intră în vigoare decizia de constituire. ERIC ar trebui să aibă un sediu statutar, în scopul de a se determina dreptul aplicabil, pe teritoriul unui membru al ERIC care este stat membru sau țară asociată.

(13)

Între membrii unui ERIC ar trebui să fie cel puțin trei state membre și se pot număra țări asociate care întrunesc condițiile de participare și țări terțe, altele decât țările asociate, precum și organizații interguvernamentale specializate.

(14)

În conformitate cu dimensiunea comunitară a prezentului regulament, statele membre ar trebui să dețină în comun majoritatea voturilor în adunarea membrilor unui ERIC.

(15)

În scopul punerii în aplicare a prezentului cadru, statutul ar trebui să prevadă dispoziții detaliate pe baza cărora Comisia urmează să examineze conformitatea solicitării cu cadrul instituit prin prezentul regulament.

(16)

Se impune să se asigure, pe de o parte, necesara flexibilitate a ERIC de a-și modifica statutul, iar pe de altă parte, păstrarea de către Comunitate, care constituie ERIC, a controlului asupra anumitor elemente esențiale. În cazul în care o modificare vizează un element esențial din statut anexat la decizia de constituire a ERIC, respectiva modificare ar trebui să fie aprobată, înainte de a intra în vigoare, printr-o decizie a Comisiei, adoptată potrivit procedurii similare celei de constituire a ERIC. Orice altă modificare ar trebui să fie notificată Comisiei, care ar trebui să aibă posibilitatea de a formula obiecții în cazul în care consideră modificarea ca fiind contrară prezentului regulament.

(17)

Este necesar ca ERIC să se doteze cu propriile organe de conducere pentru asigurarea managementului eficient al activităților sale. Prin statut ar trebui să se stabilească modul în care aceste organe asigură reprezentarea legală a ERIC.

(18)

ERIC trebuie să își desfășoare activitățile pe principii bugetare solide, dată fiind răspunderea financiară care îi revine.

(19)

ERIC este eligibil pentru a obține finanțare în conformitate cu titlul VI din Regulamentul financiar. Finanțarea în cadrul politicii de coeziune ar trebui să fie, de asemenea, posibilă în conformitate cu legislația comunitară relevantă.

(20)

În scopul de a-și îndeplini sarcinile cu eficiență maximă și ca o consecință logică a faptului că deține personalitate juridică, ERIC ar trebui să răspundă pentru creanțele sale. Pentru a permite membrilor să găsească soluțiile corespunzătoare cu privire la răspunderea pe care o au, statutul ar trebui să ofere opțiuni privind diferite regimuri de răspundere dincolo de răspunderea limitată la contribuția membrilor.

(21)

Deoarece se constituie în temeiul dreptului comunitar, ERIC ar trebui să fie guvernat de dreptul comunitar, în plus față de legislația statului în care se află sediul său statutar. ERIC poate avea, însă, un sediul operațional într-un alt stat. În ceea ce privește anumite aspecte definite în statutul ERIC, ar trebui să respecte legislația statului respectiv. De asemenea, ERIC ar trebui să respecte normele de punere în aplicare în conformitate cu statutul său.

(22)

Statele membre au libertatea să aplice sau să adopte orice act cu putere de lege sau act administrativ care nu contravine domeniului de aplicare sau obiectivelor prezentului regulament.

(23)

Pentru a asigura controlul suficient al respectării prezentului regulament, ERIC ar trebui să transmită anual raportul său Comisiei și autorităților publice relevante, precum și orice informații care pun în pericol îndeplinirea sarcinilor care îi revin. În cazul în care Comisia obține indicii, prin intermediul raportului anual sau în alt mod, cu privire la încălcarea de către ERIC a prezentului regulament sau oricăror altor norme legale aplicabile, aceasta ar trebui să solicite din partea ERIC și/sau membrilor acestuia explicații sau adoptarea unor măsuri. În cazuri extreme în care nu este luată nicio măsură corectivă, Comisia poate abroga decizia de constituire a ERIC; acest lucru atrage după sine lichidarea ERIC în cauză.

(24)

Având în vedere că obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui cadru pentru infrastructurile europene de cercetare între statele membre, nu pot fi realizate în mod suficient de către statele membre în cadrul sistemelor constituționale naționale, luând în considerare caracterul transnațional al acestei chestiuni, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivel comunitar. Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la același articol, prezentul regulament nu depășește nivelul necesar pentru atingerea respectivelor obiective.

(25)

Deoarece prezentul regulament urmărește în mod esențial executarea cu eficacitate a programelor comunitare de cercetare, dezvoltare tehnologică și activități demonstrative și deoarece măsurile necesare pentru punerea sa în aplicare sunt în principal măsuri de gestionare, acestea ar trebui, prin urmare, să se adopte în conformitate cu procedura de gestionare prevăzută la articolul 4 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei ( 10 ),