This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02008L0060-20100708
Commission Directive 2008/60/EC of 17 June 2008 laying down specific purity criteria concerning sweeteners for use in foodstuffs (Text with EEA relevance) (Codified version)
Consolidated text: Directiva 2008/60/CE a Comisiei din 17 iunie 2008 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (Text cu relevanță pentru SEE) (versiune codificată)
Directiva 2008/60/CE a Comisiei din 17 iunie 2008 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (Text cu relevanță pentru SEE) (versiune codificată)
No longer in force
2008L0060 — RO — 08.07.2010 — 001.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
|
DIRECTIVA 2008/60/CE A COMISIEI din 17 iunie 2008 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 158, 18.6.2008, p.17) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
No |
page |
date |
||
|
DIRECTIVA 2010/37/UE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 17 iunie 2010 |
L 152 |
12 |
18.6.2010 |
|
DIRECTIVA 2008/60/CE A COMISIEI
din 17 iunie 2008
de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare
(Text cu relevanță pentru SEE)
(versiune codificată)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,
având în vedere Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizare în produsele alimentare destinate consumului uman ( 1 ), în special articolul 3 alineatul (3) litera (a),
întrucât:|
(1) |
Directiva (CE) nr. 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare ( 2 ) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial ( 3 ). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată. |
|
(2) |
Este necesar să se stabilească criteriile de puritate pentru toți îndulcitorii menționați în Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare ( 4 ). |
|
(3) |
Este necesar să se țină seama de specificațiile și tehnicile analitice pentru îndulcitori stabilite de Codex Alimentarius elaborat de Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivii alimentari (CMEAA). |
|
(4) |
Aditivii alimentari, preparați prin metode de producție sau cu materiale inițiale foarte diferite de cele evaluate de către Comitetul științific pentru alimentație umană sau de cele menționate de prezenta directivă ar trebui supuși spre evaluare a siguranței de către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor cu accent pe criteriul de puritate. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătate animală. |
|
(6) |
Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor, menționate în anexa II, partea B, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Criteriile de puritate menționate la articolul 3 alineatul (3) litera (a) din Directiva 89/107/CEE pentru îndulcitorii menționați de Directiva 94/35/CE sunt stabilite în anexa I la prezenta directivă.
Articolul 2
Directiva 95/31/CE, astfel cum a fost modificată prin directivele menționate în anexa II, partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor, prevăzute în anexa II, partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
|
E 420 (i) — SORBITOL |
|
|
Sinonime |
D-glucitol, D-sorbitol |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
D-glucitol |
|
IESCE |
200-061-5 |
|
Formulă chimică |
C6H14O6 |
|
Masă moleculară relativă |
182,17 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 97 % de glicitoli totali și nu mai puțin de 91 % de D-sorbitol raportat la substanța uscată. Glicitolii sunt compuși cu formula structurală CH2OH-(CHOH)n-CH2OH, unde „n” este un număr întreg. |
|
Descriere |
Pudră higroscopică albă, pudră cristalină, fulgi sau granule cu gust dulce. |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubilă în apă, ușor solubilă în etanol. |
|
B. Intervalul de topire |
88-102 °C |
|
C. Derivat de monobenziliden al sorbitolului |
La 5 g de probă se adaugă 7 ml metanol, 1 ml de benzaldehidă și 1 ml de acid clorhidric. Se amestecă și se agită cu un agitator mecanic până când se formează cristale. Se filtrează la vid, se dizolvă cristalele în 20 ml apă fiartă care conține 1 g de bicarbonat de sodiu, se filtrează încă fierbinte. Se răcește filtratul, se filtrează la vid, se spală cu 5 ml amestec metanol -apă (1:2), se usucă la aer. Cristalele obținute se topesc la temperaturi cuprinse între 173 și 179 oC |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 1 % (metoda Karl Fischer) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la substanța uscată |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 % raportat la substanța uscată |
|
Zaharuri totale |
Nu mai mult de 1 % raportat la substanța uscată |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 100 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Metale grele |
Nu mai mult de 10 mg/kg exprimat ca Pb raportat la substanța uscată |
|
E 420 (ii) — SIROP DE SORBITOL |
|
|
Sinonime |
Sirop de D-glucitol |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Siropul de sorbitol format prin hidrogenarea siropului de glucoză este compus din D-sorbitol, D-manitol și zaharuri hidrogenate. Partea de produs care nu este D-sorbitol este compusă, în principal, din oligozaharide hidrogenate formate prin hidrogenarea siropului de glucoză folosit ca materie primă (în acest caz siropul nu se cristalizează) sau manitol. Cantități mici de glicitol unde n ≤ 4 pot fi prezente. Glicitolii sunt compuși cu formula structurală CH2OH-(CHOH)n-CH2OH, unde „n” este un număr întreg. |
|
IESCE |
270-337-8 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 69 % substanță uscată totală și nu mai puțin de 50 % D-sorbitol raportat la substanța anhidră. |
|
Descriere |
Soluție apoasă incoloră clară și cu gust dulce |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Miscibil în apă, glicerol și propan-1,2-diol. |
|
B. Derivat de monobenziliden al sorbitolului |
La 5 g de probă se adaugă 7 ml metanol, 1 ml de benzaldehidă și 1 ml de acid clorhidric. Se amestecă și se agită într-un agitator mecanic până ce se formează cristale. Se filtrează la vid, se dizolvă cristalele în 20 ml apă fiartă care conține 1 g de bicarbonat de sodiu, se filtrează încă fierbinte. Se răcește filtratul, se filtrează la vid, se spală cu 5 ml amestec metanol-apă (1:2), se usucă la aer. Cristalele obținute se topesc la temperaturi cuprinse între 173 și 179 oC |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 31 % (metoda Karl Fischer) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la substanța uscată |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 % exprimat ca glucoză raportat la substanța uscată |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 100 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Metale grele |
Nu mai mult de 100 mg/kg exprimat ca PB raportat la substanța uscată |
|
E 421 — MANITOL |
|
|
(I) MANITOL |
|
|
Sinonime |
D-manitol |
|
Definiție |
Produs prin hidrogenarea catalitică a soluțiilor de hidrați de carbon conținând glucoză și/sau fructoză |
|
Denumirea chimică |
D-manitol |
|
IESCE |
200-711-8 |
|
Formula chimică |
C6H14O6 |
|
Masă moleculară |
182,2 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 96,0 % D-manitol și nu mai mult de 102 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pulbere cristalină, albă, inodoră |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Solubil în apă, foarte puțin solubil în etanol, practic insolubil în eter. |
|
B. Interval de topire |
Între 164 și 169 °C |
|
C. Cromatografie în strat subțire |
Trece testul |
|
D. Rotație specifică |
[α] 20 D: + 23 ° la + 25 ° (soluție de borat) |
|
E. pH |
Între 5 și 8 Se adaugă 0,5 ml soluție saturată de clorură de potasiu la 10 ml de soluție 10 % în greutate sau în volum a probei, apoi se măsoară pH-ul |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 0,3 % (105 °C, patru ore) |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 % (exprimate în glucoză) |
|
Total zaharuri |
Nu mai mult de 1 % ( exprimate în glucoză) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 70 mg/kg |
|
Sulfat |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
(II) MANITOL PRODUS PRIN FERMENTARE |
|
|
Sinonime |
D-manitol |
|
Definiție |
Produs prin fermentarea discontinuă, în condiții aerobe, folosindu-se o tulpină convențională de drojdie Zygosaccharomyces rouxii |
|
Denumirea chimică |
D-manitol |
|
IESCE |
200-711-8 |
|
Formulă chimică |
C6H14O6 |
|
Masă moleculară |
182,2 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99,0 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pulbere cristalină, albă, inodoră |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Solubil în apă, foarte puțin solubil în etanol, practic insolubil în eter |
|
B. Interval de topire |
Între 164 și 169 °C |
|
C. Cromatografie în strat subțire |
Trece testul |
|
D. Rotație specifică |
[α] 20 D: + 23 ° la + 25 ° (soluție de borat) |
|
E. pH |
Între 5 și 8 Se adaugă 0,5 ml soluție saturată de clorură de potasiu la 10 ml de soluție 10 % vol/vol a probei, apoi se măsoară pH-ul |
|
Puritate |
|
|
Arabitol |
Nu mai mult de 0,3 % |
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 0,3 % (105 °C, patru ore) |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 % (exprimate în glucoză) |
|
Total zaharuri |
Nu mai mult de 1 % (exprimate în glucoză) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 70 mg/kg |
|
Sulfat |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
Bacterii aerobe mezofile |
Nu mai mult de 103/g |
|
Bacterii coliforme |
Absente în 10 g |
|
Salmonella |
Absentă în 10 g |
|
E. coli |
Absentă în 10 g |
|
Staphylococcus aureus |
Absent în 10 g |
|
Pseudomonas aeruginosa |
Absent în 10 g |
|
Mucegaiuri |
Nu mai mult de 100/g |
|
Drojdii |
Nu mai mult de 100/g |
|
E 950 — ACESULFAM K |
|
|
Sinonime |
Acesulfam de potasiu, sare de potasiu de 3,4-dihidro-6-metil-1,2,3-oxatiazin-4-on-2,2-dioxid |
|
Definiție |
|
|
Denumirea chimică |
Sare de potasiu de 6-metil-1,2,3-oxatiazin-4(3H)-on-2,2-dioxid |
|
IESCE |
259-715-3 |
|
Formulă chimică |
C4H4KNO4S |
|
Masă moleculară |
201,24 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % de C4H4KNO4S raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pulbere cristalină albă, inodoră de aproximativ 200 ori mai dulce decât zaharoza. |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubil în apă, foarte puțin solubil în etanol. |
|
B. Absorbția în ultraviolet |
Maximum 227 ± 2 nm pentru o soluție de 10 mg în 1 000 ml de apă |
|
C. Test pozitiv pentru potasiu |
Trece testul (se testează reziduul obținut prin combustia a 2 g de probă) |
|
D. Testul de precipitare |
Se adaugă câteva picături dintr-o soluție 10 % de cobaltnitrit de sodiu la o soluție de 0,2 g din probă în 2 ml de acid acetic și 2 ml de apă. Se produce un precipitat galben. |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 °C, două ore) |
|
Impurități organice |
Trece testul pentru 20 mg/kg de componente active în UV |
|
Fluorură |
Nu mai mult de 3 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 951 — ASPARTAM |
|
|
Sinonime |
Ester metilic al aspartilfenilalaninei |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Ester N-metilic al N-L-α-(aspartil-L-fenilalaninei), Ester N-metilic al acidului 3-amino-N-(α-carbometoxi-fenetil) succinamic |
|
IESCE |
245-261-3 |
|
Formulă chimică |
C14H18N2O5 |
|
Masă moleculară relativă |
294,31 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 98 % și nu mai mult de 102 % C14H18N2O5 raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină albă, inodoră, cu gust dulce,de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Ușor solubil în apă și în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 4,5 % (105 oC, 4 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % raportat la substanța uscată |
|
pH |
Între 4,5 și 6,0 (soluție de 1 la 125) |
|
Transmitanță |
Transmitanța unei soluții de 1 % în acid clorhidric 2 N determinată într-o cuvă de 1 cm la 430 nm cu un spectrometru adecvat, folosind acid clorhidric 2 N ca referință, este cel puțin 0,95, echivalentă unei absorbanțe care să nu depășească aproximativ 0,022 |
|
Rotație specifică |
[α]D 20: + 14,5 la + 16,5 ° determină în soluție de 4 în 100/15 N acid formic la 30 minute după prepararea soluției de probă |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Acid 5-benzil-3,6-dioxo-2- piperazin acetic |
Nu mai mult de 1,5 % raportat la substanța uscată |
|
E 952 — ACID CICLAMIC ȘI SĂRURILE LUI DE Na ȘI Ca |
|
|
(I) ACID CICLAMIC |
|
|
Sinonime |
Acid ciclohexilsulfamic, ciclamat |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Acid ciclohexansulfamic, acid ciclohexilaminosulfonic |
|
IESCE |
202-898-1 |
|
Formulă chimică |
C6H13NO3S |
|
Masă moleculară relativă |
179,24 |
|
Compoziție |
Acidul ciclohexilsulfamic conține nu mai puțin de 98 % și nu mai mult decât echivalentul a 102 % de C6H13NO3S, raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină albă, practic incoloră, cu gust dulce-acrișor, de aproximativ 40 de ori mai dulce ca zaharoza |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Solubil în apă și în etanol |
|
B. Test de precipitare |
Se acidifică o soluție de 2 % cu acid clorhidric, se adaugă 1 ml de soluție molară de clorură de bariu în apă și se filtrează dacă apar forme precipitate. Soluției clare i se adaugă 1 ml de 10 % soluție de nitrit de sodiu. Se formează un precipitat alb. |
|
Puritatea |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 oC, 1 oră) |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg exprimat ca seleniu raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Ciclohexilamină |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Diciclohexilamină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Anilină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
(II) CICLAMAT DE SODIU |
|
|
Sinonime |
Ciclamat, sare de sodiu a acidului ciclamic |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Ciclohexansulfamat de sodiu, ciclohexilsulfamat de sodiu |
|
IESCE |
205-348-9 |
|
Formulă chimică |
C6H12NNaO3S și forma dihidrată C6H12NNaO3S·2H2O |
|
Masă moleculară relativă |
201,22 raportat la substanța anhidră 237,22 raportat la substanța hidratată |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 98 % și nu mai mult de 102 % raportat la substanța uscată Forma dihidrată: nu mai puțin de 84 % raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Cristale sau pudră cristalină albă, inodoră, cu gust dulce, de aproximativ 30 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Solubil în apă, practic insolubil în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 oC, 1 oră) Nu mai mult de 15,2 % (105 oC, 2 ore) pentru forma dihidrată |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg exprimat ca seleniu raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Ciclohexilamină |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Diciclohexilamină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Anilină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
(III) CICLAMAT DE CALCIU |
|
|
Sinonime |
Ciclamat, sare de calciu a acidului ciclamic |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Ciclohexansulfamat de calciu, ciclohexilsulfamat de calciu |
|
IESCE |
205-349-4 |
|
Formulă chimică |
C12H24CaN2O6S2·2H2O |
|
Masă moleculară relativă |
432,57 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 98 % și nu mai mult de 101 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale incolore sau pudră cristalină albă, de aproximativ 30 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Solubil în apă, puțin solubil în etanol |
|
Puritatea |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 oC, 1 oră) Nu mai mult de 8,5 % (140 oC, 4 ore) pentru forma dihidrat |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg exprimat ca seleniu raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Ciclohexilamină |
Nu mai mult de 10 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Diciclohexilamină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Anilină |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
E 953 — IZOMALȚ |
|
|
Sinonime |
Izomaltutoză hidrogenată, palatinoză hidrogenată |
|
Definiție |
|
|
Denumirea chimică |
Izomalțul este un amestec de monozaharide și de dizaharide hidrogenate, ai căror principali componenți sunt dizaharidele: 6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol (1,6-GPS) și Dihidrat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-manitol (1,1-GPM) |
|
Formulă chimică |
6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol: C12H24O11 Dihidratat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-manitol: C12H24O11.2H2O |
|
Masă moleculară relativă |
6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol: 344,32 Dihidrat de 1-O-α-D-glucopiranozil-D-mannitol: 380,32 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % monozaharide și dizaharide hidrogenate și nu mai puțin de 86 % amestec de 6-O-α-D-glucopiranozil-D-sorbitol si dihidrat de 1-O-α-glucopiranozil-D-manitol determinat raportat la substanță anhidră. |
|
Descriere |
Substanță cristalină, inodoră, de culoare albă, puțin higroscopică. |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Solubil în apă, solubilitate foarte redusă în etanol. |
|
B. Cromatografie în strat subțire |
Se examinează prin cromatografie în strat subțire, prin utilizarea unei plăci acoperite cu un strat de silicagel cromatografic de aproximativ 0,2 mm grosime. Principalele spoturi de pe cromatogramă sunt cele care corespund punctelor 1,1-GPM și 1,6-GPS. |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Cel mult 7 % (metoda Karl Fischer) |
|
Cenușă sulfatată |
Cel mult 0,05 % raportat la substanța uscată |
|
D-manitol |
Cel mult 3 % |
|
D-sorbitol |
Cel mult 6 % |
|
Zaharuri reducătoare |
Cel mult 0,3 %, exprimate ca glucoză, raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Cel mult 2 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Cel mult 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Cel mult 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Metale grele (de ex. Pb) |
Cel mult 10 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
E 954 — ZAHARINĂ ȘI SĂRURILE SALE DE Na, K ȘI Ca |
|
|
(I) ZAHARINA |
|
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
3-oxo-2,3 dihidro-benzo(d)izotiazol-1,1-dioxid |
|
IESCE |
201-321-0 |
|
Formulă chimică |
C7H5NO3S |
|
Masă moleculară relativă |
183,18 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % și nu mai mult de 101 % din C7H5NO3S raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros slab aromatic, cu gust dulce, chiar și în soluții foarte diluate. De aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Ușor solubilă în apă, solubilă în soluții bazice, puțin solubilă în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 1 % (105 °C, două ore) |
|
Interval de topire |
226 – 230 °C |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 %, raportat la substanța uscată |
|
Acid benzoic și acid salicilic |
La 10 ml de soluție 1/ 20, acidificată anterior cu cinci picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluțiede concentrație aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare violetă. |
|
otoluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
p-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Acid p-sulfonamido-benzoic |
Nu mai mult de 25 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
Absente |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
(II) ZAHARINAT DE SODIU |
|
|
Sinonime |
Zaharină, sarea de sodiu a zaharinei |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
-benzosulfimidă de sodiu, sarea de sodiu a 2,3-dihidro-3-oxo-benzizo-sulfonazol, oxobenzizosulfonazol, sare de sodiu dihidrată a 1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid |
|
IESCE |
204-886-1 |
|
Formulă chimică |
C7H4NNaO3S·2H2O |
|
Masă moleculară relativă |
241,19 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % și nu mai mult de 101 % C7H4NNaO3S, raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale albe sau pudră eflorescentă cristalină albă eflorescentă, inodoră sau cu un miros slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluții foarte diluate. De aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât zaharoza, în soluții diluate |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Ușor solubilă în apă, puțin solubilă în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 15 % (120 °C, patru ore) |
|
Acid benzoic și acid salicilic |
La 10 ml de soluție 1/20, acidificată anterior cu cinci picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluție de concentrație aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare violetă. |
|
o-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
p-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Acid p-sulfonamido-benzoic |
Nu mai mult de 25 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
Absente |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
(III) ZAHARINAT DE CALCIU |
|
|
Sinonime |
Zaharină, sarea de calciu a zaharinei |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
o-benzosulfimidă de calciu, sare de calciu a 2,3-dihidro-3-oxo-benzisosulfonazol, sare de calciu hidrată (2:7) a 1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid |
|
IESCE |
229-349-9 |
|
Formulă chimică |
C14H8CaN2O6S2·3
|
|
Masă moleculară relativă |
467,48 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 95 % C14H8CaN2O6S2, raportat la substanța anhidră C14H8CaN2O6S2, raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluții foarte diluate. De aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât zaharoza, în soluții diluate |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Ușor solubilă în apă, solubilă în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 13,5 % (120 °C, patru ore) |
|
Acid benzoic și acid salicilic |
La 10 ml de soluție 1/20, acidifiată anterior cu cinci picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluție de concentrație aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare violetă. |
|
o-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
p-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat substanța uscată |
|
Acid p-sulfonamido-benzoic |
Nu mai mult de 25 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
Absente |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
(IV) ZAHARINAT DE POTASIU |
|
|
Sinonime |
Zaharină, sarea de potasiu a zaharinei |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
o-benzosulfimidă de potasiu, sare de potasiu a 2,3-dihidro-3-oxo-benzisosulfonazol, sare de potasiu monohidrată a 1,2-benzisotiazolină-3-onă-1,1-dioxid |
|
IESCE |
|
|
Formulă chimică |
C7H4KNO3S·H2O |
|
Masă moleculară relativă |
239,77 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % și nu mai mult de 101 % C7H4KNO3S, raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Cristale albe sau pudră cristalină albă, inodoră sau cu un miros slab, cu gust foarte dulce, chiar în soluții foarte diluate. De aproximativ 300-500 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Ușor solubilă în apă, puțin solubilă în etanol |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 8 % (120 °C, patru ore) |
|
Acid benzoic și acid salicilic |
La 10 ml de soluție 1/20, acidificată anterior cu cinci picături de acid acetic, se adaugă trei picături de soluțiede concentrație aproximativ molară de clorură ferică în apă. Nu apare precipitat sau culoare violetă |
|
o-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
p-toluen-sulfonamidă |
Nu mai mult de 10 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Acid p-sulfonamido-benzoic |
Nu mai mult de 25 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Substanțe ușor carbonizabile |
Absente |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Seleniu |
Nu mai mult de 30 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
E 955 — SUCRALOZĂ |
|
|
Sinonime |
4,1,6-triclorogalactosucroză |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
1,6-Dicloro-1,6-dideoxy-β-D-fructofuranozil-4-cloro-4-deoxy-α-D-galactopiranozidă |
|
IESCE |
259-952-2 |
|
Formulă chimică |
C12H19Cl3O8 |
|
Greutate moleculară |
397,64 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % și nu mai mult de 102 % C12H19Cl3O8 raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină de culoare albă-alb murdar, practic inodoră |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Ușor solubilă în apă, metanol și etanol Ușor solubilă în acetat de etil |
|
B. Absorbție infraroșu |
Spectrul infraroșu al unei dispersii a probei în bromură de potasiu prezintă maxime relative la lungimi de undă asemănătoare cu cele din spectrul de referință obținut folosind un standard de referință al sucralozei |
|
C. Cromatografie în strat subțire |
Spotul principal în soluția test are aceeași valoare Rf ca și spotul principal al soluției standard A la care se face referire în testarea altor dizaharide clorurate. Această soluție standard se obține prin dizolvarea a 1,0 g de sucraloză standard de referință în 10 ml de metanol |
|
D. Rotație specifică |
[α] 20 D + 84,0 ° până la + 87,5 ° raportat la substanța anhidră (soluție de 10 % greutate/volum) |
|
Puritate |
|
|
Apă |
Nu mai mult de 2, 0 % (Metoda Karl-Fisher) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,7 % |
|
Alte dizaharide clorurate |
Nu mai mult de 0,5 % |
|
Monozaharide clorurate |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Oxid de trifenilfosfină |
Nu mai mult de 150 mg/kg |
|
Metanol |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 957 — TAUMATINĂ |
|
|
Sinonime |
|
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
Taumatina se obține prin extracție apoasă (pH 2,5-4) din fructe din familia Thaumatococcus daniellii (Benth) și constă în principal din proteine de taumatină I și taumatină II împreună cu cantități neînsemnate de constituenți vegetali provenite din materia primă |
|
IESCE |
258-822-2 |
|
Formulă chimică |
Polipeptida de 207 aminoacizi |
|
Masă moleculară relativă |
Taumatină I 22209 Taumatină II 22293 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 16 % azot raportat la substanță uscată, echivalent a nu mai puțin de 94 % proteine (N x 5,8) |
|
Descriere |
Pudră de culoarea smântânii, inodoră, cu gust dulce intens, de aproximativ 2 000-3 000 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
Foarte solubilă în apă și insolubilă în acetonă |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 9 % (105 oC la greutate constantă) |
|
Carbohidrați |
Nu mai mult de 3 % raportat la substanța uscată |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 2 % raportat la substanța uscată |
|
Aluminiu |
Nu mai mult de 100 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Criterii microbiologice |
Număr total de aerobi: max. 1 000/g E.Coli: absent în 1 g |
|
E 959 — DIHIDROCHALCON DE NEOHESPERIDINĂ |
|
|
Sinonime |
Neohesperidină dihidrocalcon, NHDC, hesperetin dihidrocalcon-4’-β-neohesperidosid, neohesperidină DC |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
2-O-α-L-ramnopiranozil-4′-β-D glucopiranozil hesperitin dihidrocalcon; obținut prin hidrogenarea catalitică a neohesperidinei |
|
IESCE |
243-978-6 |
|
Formulă chimică |
C28H36O15 |
|
Masă moleculară relativă |
612,6 |
|
Compoziție |
Conținut nu mai mic de 96 % raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină, de culoare alburie,inodoră cu gust caracteristic dulce intens, de aproximativ 1 000-1 800 de ori mai dulce decât zaharoza |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Ușor solubil în apă caldă, foarte puțin solubil în apă rece, practic insolubil în eter și benzen |
|
B. Absorbție maximă în ultraviolet |
282 la 283 nm pentru o soluție de 2 mg în 100 ml metanol |
|
C. Testul Neu |
Se dizolvă aproximativ 10 mg de neohesperidină DC în 1 ml metanol, se adaugă 1 ml de soluție metanolică, 1 % de 2-aminoetil difenil borat. Se obține o culoare galben strălucitor. |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 11 % (105 oC, 3 ore) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,2 % raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 2 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Metale grele |
Nu mai mult de 10 mg/kg exprimat ca Pb raportat la substanța uscată |
|
E 961 – NEOTAM |
|
|
Sinonime |
Ester 1-metilic al N-[N-(3,3-dimetilbutil)-L-α-aspartil]-L-fenilalaninei, Ester metilic al N(3,3-dimetilbutil)-L-aspartil-L-fenilalaninei. |
|
Definiție |
Neotam este fabricat prin reacția dintre aspartam și 3,3,-dimetilbutiraldehidă în metanol, sub presiune de hidrogen, în prezența unui catalizator paladiu/carbon. Este izolat și purificat prin filtrare, eventual în prezența pământului de diatomee. După îndepărtarea solventului prin distilare, neotam este spălat cu apă, izolat prin centrifugare și, în final, uscat în vid. |
|
Nr. CAS: |
165450-17-9 |
|
Denumire chimică |
Ester 1-metilic al N-[N-(3,3-dimetilbutil)-L-α-aspartil]-L-fenilalaninei |
|
Formulă chimică |
C20H30N2O5 |
|
Masă moleculară |
378,47 |
|
Descriere |
Pulbere albă spre alburie |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 97 % raportat la substanța uscată |
|
Identificare |
|
|
Solubilitate |
4,75 % (g/g) la 60 °C în apă, solubilă în etanol și acetat de etil |
|
Puritate |
|
|
Conținut de apă |
Nu mai mult de 5 % (Karl Fischer, mărimea probei 25 ± 5 mg) |
|
pH |
5,0-7,0 (0,5 % soluție apoasă) |
|
Interval de topire |
81 °C-84 °C |
|
N-[(3,3-dimetilbutil)-L-α-aspartil]-L-fenilalanină |
Nu mai mult de 1,5 % |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 962 — SARE DE ASPARTAM-ACESULFAM |
|
|
Sinonime |
Aspartam-acesulfam, sare de aspartam-acesulfam |
|
Definiție |
Sarea se prepară prin încălzirea unei soluții cu pH acid de aspartam și acesulfam K în proporție de 2:1 (greutate/greutate) și producerea cristalizării. Potasiul și umiditatea se elimină. Produsul este mai stabil decât aspartamul singur |
|
Denumire chimică |
Sarea de 2,2-dioxid de 6-metil-1,2,3-oxatiazină-4(3H)-onă a acidului L-fenilalanil-2-metil-L-α-aspartic |
|
Formulă chimică |
C18H23O9N3S |
|
Greutate moleculară |
457,46 |
|
Compoziție |
63,0 % până la 66,0 % aspartam (raportat la substanța uscată) și 34,0 % până la 37 % acesulfam (formă acidă raportată la substanța uscată) |
|
Descriere |
Pudră cristalină, albă, inodoră |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte puțin solubilă în apă, puțin solubilă în etanol |
|
B. Factor de transmitanță |
Factorul de transmitanță al unei soluții de 1 % în apă, determinat într-o celulă de 1 cm la 430 nm cu un spectrofotometru adecvat utilizând ca referință apa, este nu mai mic de 0,95, echivalent unui coeficient de absorbtie de nu mai mult decât aproximativ 0,022 |
|
C. Rotație specifică |
[α] 20 D + 14,5 ° până la + 16,5 ° Se determină la o concentrație de 6,2 g în 100 ml de acid formic (15N) în timp de 30 de minute de la prepararea soluției. Rotația specifică calculată se împarte la 0,646 pentru a corecta conținutul de aspartam al sării de aspartam-acesulfam. |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 0,5 % (105 °C, patru ore) |
|
Acid 5-Benzil-3,6-dioxo-2-piperazinacetic |
Nu mai mult de 0,5 % |
|
Plumb |
nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 965 (i) — MALTITOL |
|
|
Sinonime |
D-maltitol, maltoză hidrogenată |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
(α)-D-glucopiranozil-1,4-D-glucitol |
|
IESCE |
209-567-0 |
|
Formulă chimică |
C12H24O11 |
|
Masă moleculară relativă |
344,31 |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 98 % D-maltitol C12H24O11 raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină albă, cu gust dulce |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubil în apă, puțin solubil în etanol |
|
B. Interval de topire |
148 °C până la 151 °C |
|
C. Rotație specifică |
[α]D 20 = + 105,5 ° până la + 108,5 ° (soluție 5 % greutate/volum ) |
|
Puritate |
|
|
Apă |
Nu mai mult de 1 % (metoda Karl-Fisher) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 %, raportat la substanța uscată |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,1 %, exprimat în glucoză, raportat la substanța uscată |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 100 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
E 965 (ii) — SIROP DE MALTITOL |
|
|
Sinonime |
Sirop de glucoză hidrogenată cu conținut ridicat de maltoză, sirop de glucoză hidrogenată |
|
Definiție |
Amestec constituit în principal din maltitol cu sorbitol și oligo- și polizaharide hidrogenate. Se obține prin hidrogenarea catalitică a siropului de glucoză cu un conținut ridicat de maltoză sau prin hidrogenarea fiecărei componente, urmată de amestecare. Produsul comercializat se livrează atât sub formă de sirop, cât și sub formă de produs solid |
|
Compoziție |
Conține nu mai puțin de 99 % zaharide hidrogenate totale raportat la substanța anhidră și nu mai puțin de 50 % maltitol raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Lichide vâscoase limpezi, incolore și inodore sau masă cristalină albă |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubil în apă, puțin solubil în etanol |
|
B. Cromatografie în strat subțire |
Test pozitiv |
|
Puritate |
|
|
Apă |
Nu mai mult de 31 % (metoda Karl-Fisher) |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 %, (exprimate în glucoză) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 50 mg/kg |
|
Sulfat |
Nu mai mult de 100 mg/kg |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg |
|
E 966 — LACTITOL |
|
|
Sinonime |
Lactit, lactozitol, lactobiozit |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
4-O-β-D-galactopiranozil-D-glucitol |
|
IESCE |
209-566-5 |
|
Formulă chimică |
C12H24O11 |
|
Masă moleculară relativă |
344,32 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 95 %, raportat la substanța uscată |
|
Descriere |
Pudră cristalină sau soluție incoloră cu gust dulce. Produsele cristaline se prezintă sub formă anhidre, monohidrați și dihidrați. |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubil în apă |
|
B. Rotație specifică |
[α]D 20 = + 13 ° până la + 16 ° raportat la substanța anhidră (soluție apoasă 10 % greutate/volum) |
|
Puritate |
|
|
Apă |
Produse cristaline; nu mai mult de 10,5 % (metoda Karl-Fisher) |
|
Alți polioli |
Nu mai mult de 2,5 %, raportat la substanța anhidră |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,2 %, exprimat ca glucoză raportat la substanța uscată |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 100 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 200 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 %, raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg, raportat la substanța uscată |
|
E 967 — XILITOL |
|
|
Sinonime |
Xilitol |
|
Definiție |
|
|
Denumire chimică |
D- xilitol |
|
IESCE |
201-788-0 |
|
Formulă chimică |
C5H12O5 |
|
Masă moleculară relativă |
152,15 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 98,5 % ca xilitol raportat la substanța anhidră |
|
Descriere |
Pudră cristalină albă, inodoră, cu gust foarte dulce |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Foarte solubil în apă, puțin solubil în etanol |
|
B. Intervalul de topire |
92 la 96 °C |
|
C. pH |
5 la 7 (soluție apoasă 10 % greutate/volum) |
|
Puritatea |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 0,5 %. (Se usucă 0,5 g de probă în vid cu fosfor la 60 oC timp de 4 ore). |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % raportat la substanța uscată |
|
Zaharuri reducătoare |
Nu mai mult de 0,2 % exprimate în glucoză raportat la substanța uscată |
|
Alți alcooli polihidrici |
Nu mai mult de 1 % raportat la substanța uscată |
|
Nichel |
Nu mai mult de 2 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Arsen |
Nu mai mult de 3 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Plumb |
Nu mai mult de 1 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Cloruri |
Nu mai mult de 100 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
Sulfați |
Nu mai mult de 200 mg/kg raportat la substanța uscată |
|
E 968 — ERITRITOL |
|
|
Sinonime |
Mezoeritritol, tetrahidroxi-butan, eritrită |
|
Definiție |
Se obține prin fermentația unei surse de hidrați de carbon cu drojdii osmofile de calitate alimentară, sigure și adecvate, ca Moniliella pollinis sau Trichosporonoides megachilensis, urmată de purificare și uscare |
|
Denumire chimică |
1,2,3,4-butantetrol |
|
IESCE |
205-737-3 |
|
Formulă chimică |
C4H10O4 |
|
Greutate moleculară |
122,12 |
|
Compoziție |
Nu mai puțin de 99 % după uscare |
|
Descriere |
Cristale albe, inodore, nehigroscopice și termostabile cu o putere de îndulcire de aproximativ 60-80 % din cea a zaharozei |
|
Identificare |
|
|
A. Solubilitate |
Ușor solubil în apă, puțin solubil în etanol, insolubil în eter etilic. |
|
B. Interval de topire |
119-123 °C |
|
Puritate |
|
|
Pierdere la uscare |
Nu mai mult de 0,2 % (70 °C, șase ore, în exsicator cu vid) |
|
Cenușă sulfatată |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Substanțe reducătoare |
Nu mai mult de 0,3 %, exprimat în D-glucoză |
|
Ribitol și glicerol |
Nu mai mult de 0,1 % |
|
Plumb |
Nu mai mult de 0,5 mg/kg |
ANEXA II
PARTEA A
Directiva abrogată și lista modificărilor ulterioare
(menționate la articolul 2)
|
Directiva 95/31/CE a Comisiei |
(JO L 178, 28.7.1995, p. 1) |
|
Directiva 98/66/CE a Comisiei |
(JO L 257, 19.9.1998, p. 35) |
|
Directiva 2000/51/CE a Comisiei |
(JO L 198, 4.8.2000, p. 41) |
|
Directiva 2001/52/CE a Comisiei |
(JO L 190, 12.7.2001, p. 18) |
|
Directiva 2004/46/CE a Comisiei |
(JO L 114, 21.4.2004, p. 15) |
|
Directiva 2006/128/CE a Comisiei |
(JO L 346, 9.12.2006, p. 6) |
PARTEA B
Termene de transpunere în dreptul intern
(menționate la articolul 2)
|
Directiva |
Data limită de transpunere |
|
95/31/CE |
1 iulie 1996 (1) |
|
98/66/CE |
1 iulie 1999 |
|
2000/51/CE |
30 iunie 2001 |
|
2001/52/CE |
30 iunie 2002 |
|
2004/46/CE |
1 aprilie 2005 |
|
2006/128/CE |
15 februarie 2008 |
|
(1) În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva 95/31/CE, „produsele introduse pe piață sau etichetate până la 1 iulie 1996, care nu îndeplinesc cerințele prezentei directive, pot fi comercializate, cu toate acestea, până la epuizarea stocului”. |
|
ANEXA III
Tabel de corespondență
|
Directiva 95/31/CE |
Prezenta directivă |
|
Articolul 1, alineatul (1) |
Articolul 1 |
|
Articolul 1, alineatul (2) |
— |
|
Articolul 2 |
— |
|
— |
Articolul 2 |
|
Articolul 3 |
Articolul 3 |
|
Articolul 4 |
Articolul 4 |
|
Anexă |
Anexa I |
|
— |
Anexa II |
|
— |
Anexa III |
( 1 ) JO L 40, 11.02.1989, p. 27. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).
( 2 ) JO L 178, 28.7.1995, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/128/CE (JO L 346, 9.12.2006, p. 6).
( 3 ) A se vedea anexa II, partea A.
( 4 ) JO L 237, 10.09.1994, p. 3. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2006/52/CE (JO L 204, 26.7.2006, p. 10).