Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 02005L0036-20240303

    Consolidated text: Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionaleText cu relevanță pentru SEE

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2005/36/2024-03-03

    02005L0036 — RO — 03.03.2024 — 017.001


    Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

    ►B

    DIRECTIVA 2005/36/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

    din 7 septembrie 2005

    privind recunoașterea calificărilor profesionale

    (JO L 255 30.9.2005, p. 22)

    Astfel cum a fost modificată prin:

     

     

    Jurnalul Oficial

      NR.

    Pagina

    Data

    ►M1

    DIRECTIVA 2006/100/CE A CONSILIULUI  din 20 noiembrie 2006

      L 363

    141

    20.12.2006

     M2

    REGULAMENTUL (CE) NR. 1430/2007 AL COMISIEI  din 5 decembrie 2007

      L 320

    3

    6.12.2007

     M3

    REGULAMENTUL (CE) NR. 755/2008 AL COMISIEI  din 31 iulie 2008

      L 205

    10

    1.8.2008

     M4

    REGULAMENTUL (CE) NR. 1137/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI  din 22 octombrie 2008

      L 311

    1

    21.11.2008

     M5

    REGULAMENTUL (CE) NR. 279/2009 AL COMISIEI  din 6 aprilie 2009

      L 93

    11

    7.4.2009

     M6

    REGULAMENTUL (UE) NR. 213/2011 AL COMISIEI  din 3 martie 2011

      L 59

    4

    4.3.2011

     M7

    REGULAMENTUL (UE) NR. 623/2012 AL COMISIEI  din 11 iulie 2012

      L 180

    9

    12.7.2012

    ►M8

    DIRECTIVA 2013/25/UE A CONSILIULUI  din 13 mai 2013

      L 158

    368

    10.6.2013

    ►M9

    DIRECTIVA 2013/55/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 20 noiembrie 2013

      L 354

    132

    28.12.2013

     M10

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2016/790 A COMISIEI  din 13 ianuarie 2016

      L 134

    135

    24.5.2016

     M11

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2017/2113 A COMISIEI  din 11 septembrie 2017

      L 317

    119

    1.12.2017

     M12

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2019/608 A COMISIEI  din 16 ianuarie 2019

      L 104

    1

    15.4.2019

     M13

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2020/548 A COMISIEI  din 23 ianuarie 2020

      L 131

    1

    24.4.2020

     M14

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2021/2183 AL COMISIEI  din 25 august 2021

      L 444

    16

    10.12.2021

    ►M15

    DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2023/2383 AL COMISIEI  din 23 mai 2023

      L 2383

    1

    9.10.2023

    ►M16

    DIRECTIVA (UE) 2024/505 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI  din 7 februarie 2024

      L 505

    1

    12.2.2024


    Astfel cum a fost modificată prin:

    ►A1

    ACTUL  privind condițiile de aderare a Republicii Croația, precum și adaptările la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

      L 112

    21

    24.4.2012


    Rectificată prin:

     C1

    Rectificare, JO L 271, 16.10.2007, p.  18 (2005/36/CE)

     C2

    Rectificare, JO L 305, 24.10.2014, p.  115 (2005/36/CE)

     C3

    Rectificare, JO L 177, 8.7.2015, p.  60 (2006/100/CE)




    ▼B

    DIRECTIVA 2005/36/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

    din 7 septembrie 2005

    privind recunoașterea calificărilor profesionale



    TITLUL I

    DISPOZIȚII GENERALE

    Articolul 1

    Obiectul

    Prezenta directivă stabilește normele conform cărora un stat membru care condiționează accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia, pe teritoriul său, de posesia anumitor calificări profesionale (denumit în continuare „stat membru gazdă”) recunoaște, pentru accesul la această profesie și exercitarea acesteia, calificările profesionale obținute în unul sau mai multe dintre celelalte state membre (denumite în continuare „stat membru de origine”) și care permit titularului respectivelor calificări să exercite aceeași profesie în respectivul sau respectivele state membre.

    ▼M9

    Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme referitoare la accesul parțial la o profesie reglementată și recunoașterea stagiilor profesionale desfășurate într-un alt stat membru.

    ▼B

    Articolul 2

    Domeniul de aplicare

    (1)  
    Prezenta directivă se aplică oricărui resortisant al unui stat membru, inclusiv membrilor profesiilor liberale, care doresc să exercite o profesie reglementată într-un stat membru, altul decât cel în care și-a obținut calificările profesionale, fie cu titlu independent, fie cu titlu salariat.

    ▼M9

    Prezenta directivă se aplică, de asemenea, tuturor resortisanților unui stat membru care au urmat un stagiu profesional în afara statului membru de origine.

    ▼B

    (2)  
    Fiecare stat membru poate permite, pe teritoriul său, în conformitate cu reglementările sale, exercitarea unei profesii reglementate în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) resortisanților statelor membre, titulari ai unor calificări profesionale care nu au fost obținute într-un stat membru. În ceea ce privește profesiile reglementate la titlul III capitolul III, această primă recunoaștere se realizează cu respectarea condițiilor minime de formare profesională prevăzute la respectivele capitole.
    (3)  
    Atunci când, pentru o anumită profesie reglementată, se prevăd alte dispoziții specifice referitoare în mod direct la recunoașterea calificărilor profesionale într-un instrument distinct de drept comunitar, dispozițiile corespunzătoare ale prezentei directive nu se aplică.

    ▼M9

    (4)  
    Prezenta directivă nu se aplică notarilor numiți printr-un act oficial al autorităților publice.

    ▼B

    Articolul 3

    Definiții

    (1)  

    În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

    (a) 

    „profesie reglementată”: o activitate sau un ansamblu de activități profesionale al căror acces, exercitare sau una dintre modalitățile de exercitare este condiționată, direct sau indirect, în temeiul unor acte cu putere de lege și acte administrative, de posesia anumitor calificări profesionale; utilizarea unui titlu profesional limitată prin acte cu putere de lege și acte administrative la titularii unei anumite calificări profesionale constituie în special o modalitate de exercitare. Atunci când prima teză nu se aplică, o profesie menționată la alineatul (2) este considerată profesie reglementată;

    (b) 

    „calificări profesionale”: calificările atestate printr-un titlu de calificare, un atestat de competență prevăzut la articolul 11 litera (a) punctul (i) și/sau experiență profesională;

    (c) 

    „titlu de calificare”: diplomele, certificatele și alte titluri oficiale de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative ale respectivului stat membru și care certifică formarea profesională în special în Comunitate. În cazul în care prima teză nu se aplică, un titlu menționat la alineatul (3) este considerat titlu de calificare;

    (d) 

    „autoritate competentă”: orice autoritate sau instanță autorizată în mod special de un stat membru să elibereze sau să primească titluri de calificare sau alte documente sau informații, precum și să primească cereri și să ia decizii, prevăzute în prezenta directivă;

    (e) 

    „formare profesională reglementată”: orice formare profesională care urmărește în special exercitarea unei anumite profesii și care constă într-un ciclu de studii completat, după caz, de o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională.

    Structura și nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale sunt stabilite prin actele cu putere de lege și actele administrative din statul membru în cauză sau sunt monitorizate sau aprobate de autoritatea desemnată în acest scop;

    ▼M9

    (f) 

    „experiență profesională”: exercitarea efectivă și legală cu normă întreagă sau echivalent parțial a respectivei profesii într-un stat membru;

    ▼B

    (g) 

    „stagiu de adaptare”: exercitarea unei profesii reglementate în statul membru gazdă, sub responsabilitatea unui profesionist calificat și însoțită eventual de o formare profesională suplimentară. Stagiul face obiectul unei evaluări. Condițiile stagiului și condițiile de evaluare a acestuia, precum și statutul de stagiar migrant sunt stabilite de autoritatea competentă din statul membru gazdă.

    Statutul de care beneficiază stagiarul în statul membru gazdă, în special în ceea ce privește dreptul de ședere, precum și în ceea ce privește obligațiile, drepturile și avantajele sociale, indemnizațiile și remunerațiile, este stabilit de autoritățile competente din respectivul stat membru în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă;

    ▼M9

    (h) 

    „probă de aptitudini”: un test referitor la cunoștințele, abilitățile și competențele profesionale ale solicitantului, efectuat sau recunoscut de autoritățile competente din statul membru gazdă în scopul evaluării aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în acel stat membru.

    Pentru a permite organizarea acestei probe, autoritățile competente întocmesc o listă de discipline care, pe baza unei comparații între educația și formarea impuse în statul membru gazdă și cele pe care le-a urmat solicitantul, nu sunt atestate de diploma sau de alte titluri de calificare pe care le posedă solicitantul.

    Proba de aptitudini trebuie să țină seama de faptul că solicitantul este un profesionist calificat în statul membru de origine sau de proveniență. Aceasta privește discipline selectate dintre cele cuprinse în listă și a căror cunoaștere este esențială pentru exercitarea profesiei în cauză în statul membru gazdă. Proba poate viza totodată și cunoașterea normelor deontologice care se aplică activităților respective în statul membru gazdă.

    Modalitățile detaliate de organizare a probei de aptitudini, precum și statutul de care beneficiază, în statul membru gazdă, solicitantul care dorește să se pregătească pentru proba de aptitudini în acel stat membru se stabilesc de către autoritățile competente ale respectivului stat membru;

    ▼B

    (i) 

    „director al unei întreprinderi”: orice persoană care a exercitat, într-o întreprindere din domeniul profesional în cauză:

    (i) 

    fie funcția de director al unei întreprinderi sau al unei sucursale;

    (ii) 

    fie funcția de adjunct al proprietarului sau al directorului unei întreprinderi, în cazul în care această funcție implică o responsabilitate corespunzătoare celei a proprietarului sau a directorului reprezentat;

    (iii) 

    fie funcția de cadru superior cu sarcini de natură comercială și/sau tehnică și responsabil pentru unul sau mai multe servicii ale întreprinderii.

    ▼M9

    (j) 

    „stagiu profesional”: fără a aduce atingere articolului 46 alineatul (4), o perioadă de practică profesională realizată sub supraveghere, dacă aceasta constituie o condiție de acces la o profesie reglementată, care poate avea loc în cursul sau după finalizarea unui ciclu de învățământ cu obținerea unei diplome;

    (k) 

    „card profesional european”: un certificat electronic care atestă fie faptul că profesionistul a îndeplinit toate condițiile necesare pentru a presta temporar și ocazional servicii într-un stat membru gazdă, fie recunoașterea calificărilor profesionale pentru stabilirea într-un stat membru gazdă;

    (l) 

    „învățare pe tot parcursul vieții”: toate formele de învățământ general, educație și formare profesională, educație non-formală și învățare informală urmate pe tot parcursul vieții, având ca rezultat o îmbunătățire a cunoștințelor, abilităților și competențelor, care pot include etica profesională;

    (m) 

    „motive imperative de interes general”: motive recunoscute ca atare în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

    (n) 

    „Sistemul european de credite transferabile sau creditele ECTS”: sistemul de credite pentru învățământul superior utilizate în Spațiul european al învățământului superior.

    ▼B

    (2)  
    O profesie exercitată de membrii unei asociații sau ai unei organizații menționate la anexa I este considerată profesie reglementată.

    Asociațiile sau organizațiile menționate la primul paragraf au ca obiect, în special, promovarea și menținerea unui nivel ridicat în domeniul profesional în cauză. În acest scop, beneficiază de o recunoaștere sub o anumită formă din partea unui stat membru și eliberează membrilor lor un titlu de calificare, asigură respectarea deontologiei pe care o stabilesc și le conferă dreptul de a utiliza un titlu, o abreviere sau un statut corespunzător titlului de calificare respectiv.

    ▼M9

    De fiecare dată când un stat membru recunoaște o asociație sau o organizație menționată la primul paragraf, acesta informează Comisia. Comisia verifică dacă asociația sau organizația în cauză îndeplinește condițiile prevăzute la al doilea paragraf. Pentru a ține seama în mod adecvat de evoluția reglementărilor din statele membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c pentru actualizarea anexei I, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al doilea paragraf.

    În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al doilea paragraf, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a respinge actualizarea solicitată a anexei I.

    ▼B

    (3)  
    Se consideră titlu de calificare orice titlu de calificare eliberat într-o țară terță de îndată ce titularul său are o experiență profesională în profesia în cauză de trei ani pe teritoriul statului membru care a recunoscut respectivul titlu de calificare în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), certificată de respectivul stat membru.

    Articolul 4

    Efectele recunoașterii

    ▼M9

    (1)  
    Recunoașterea calificărilor profesionale de către statul membru gazdă permite beneficiarilor să aibă acces, în respectivul stat membru, la aceeași profesie ca cea pentru care sunt calificați în statul membru de origine și să o exercite în statul membru gazdă în aceleași condiții ca și resortisanții acestuia.

    ▼B

    (2)  
    În sensul prezentei directive, profesia pe care solicitantul dorește să o exercite în statul membru gazdă este aceeași cu cea pentru care este calificat în statul membru de origine în cazul în care activitățile respective sunt comparabile.

    ▼M9

    (3)  
    Prin derogare de la alineatul (1), accesul parțial la o profesie în statul membru gazdă se acordă în condițiile prevăzute la articolul 4f.

    Articolul 4a

    Cardul profesional european

    (1)  
    Statele membre eliberează titularilor unei calificări profesionale un card profesional european la cererea acestora și cu condiția adoptării de către Comisie a actelor de punere în aplicare relevante prevăzute la alineatul (7).
    (2)  
    Atunci când pentru o anumită profesie a fost introdus un card profesional european prin actele de punere în aplicare relevante adoptate în conformitate cu alineatul (7), titularul unei calificări profesionale vizate poate alege să solicite un astfel de card sau să aplice procedurile prevăzute la titlurile II și III.
    (3)  
    Statele membre se asigură că titularul unui card profesional european beneficiază de toate drepturile conferite de articolele 4b - 4e.
    (4)  
    Dacă titularul unei calificări profesionale intenționează să presteze, în temeiul titlului II, alte servicii decât cele reglementate de articolul 7 alineatul (4), autoritatea competentă a statului membru de origine emite cardul profesional european în conformitate cu articolele 4b și 4c. Dacă este cazul, cardul profesional european constituie declarația prevăzută la articolul 7.
    (5)  
    Dacă titularul unei calificări profesionale intenționează să se stabilească într-un alt stat membru în temeiul capitolelor I - IIIa de la titlul III sau să presteze servicii în temeiul articolului 7 alineatul (4), autoritatea competentă din statul membru de origine realizează toate etapele pregătitoare în legătură cu dosarul individual al solicitantului creat în Sistemul de informare al pieței interne (IMI) (dosarul IMI) în conformitate cu articolele 4b și 4d. Autoritatea competentă din statul membru gazdă emite cardul profesional european în conformitate cu articolele 4b și 4d.

    În scopul stabilirii, emiterea unui card profesional european nu conferă dreptul automat de a practica o anumită profesie atunci când există cerințe de înregistrare sau alte proceduri de control deja instituite în statul membru gazdă înainte de introducerea cardului profesional european pentru profesia respectivă.

    (6)  
    Statele membre desemnează autoritățile competente pentru gestionarea dosarelor IMI și emiterea de carduri profesionale europene. Autoritățile respective asigură prelucrarea imparțială, obiectivă și la timp a cererilor de carduri profesionale europene. Centrele de asistență menționate la articolul 57b pot și ele să acționeze în calitate de autorități competente. Statele membre se asigură că autoritățile competente și centrele de asistență informează cetățenii, inclusiv solicitanții potențiali, cu privire la funcționarea și valoarea adăugată a unui card profesional european pentru profesiile pentru care acesta este disponibil.
    (7)  
    Comisia adoptă, prin intermediul actelor de punere în aplicare, măsurile necesare pentru a asigura punerea uniformă în aplicare a dispozițiilor privind cardurile profesionale europene pentru profesiile care îndeplinesc condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, inclusiv măsurile privind formatul cardului profesional european, prelucrarea cererilor scrise, traducerile care trebuie furnizate de solicitant în sprijinul oricărei solicitări de card profesional european, detaliile documentelor solicitate în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau al anexei VII pentru depunerea unei cereri complete și procedurile pentru efectuarea și prelucrarea plăților pentru un card profesional european, luând în considerare particularitățile profesiei în cauză. Comisia specifică, de asemenea, prin intermediul actelor de punere în aplicare, modalitățile în care, situațiile în care și documentele pentru care autoritățile competente pot solicita copii certificate în conformitate cu articolul 4b alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 4d alineatul (2) și articolul 4d alineatul (3) pentru profesia în cauză.

    Introducerea unui card profesional european pentru o anumită profesie prin adoptarea actelor de punere în aplicare relevante menționate la primul paragraf face obiectul următoarelor condiții cumulative:

    (a) 

    să existe o mobilitate semnificativă sau potențial pentru o mobilitate semnificativă în profesia în cauză;

    (b) 

    părțile interesante relevante să-și fi exprimat un interes suficient în acest sens;

    (c) 

    profesia sau educația și formarea destinate exercitării profesiei sunt reglementate într-un număr semnificativ de state membre.

    Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (2).

    (8)  
    Orice tarif care poate fi impus solicitanților în legătură cu procedurile administrative de eliberare a unui card profesional european este rezonabil, proporțional și corespunzător cu costurile suportate de statele membre de origine și gazdă și nu acționează ca un factor de descurajare a solicitării unui card profesional european.

    Articolul 4b

    Cererea pentru un card profesional european și crearea unui dosar IMI

    (1)  
    Statul membru de origine permite titularului unei calificări profesionale să solicite un card profesional european printr-un instrument online, pus la dispoziție de Comisie, care creează automat un dosar IMI pentru solicitantul respectiv. În cazul în care un stat membru de origine permite depunerea cererilor și în scris, acesta ia toate măsurile necesare pentru crearea dosarului IMI, transmiterea oricăror informații către solicitant și emiterea cardului profesional european.
    (2)  
    Cererile se însoțesc cu documentele necesare în temeiul actelor de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 4a alineatul (7).
    (3)  
    În termen de o săptămână de la primirea cererii, autoritatea competentă a statului membru de origine confirmă primirea cererii și informează solicitantul cu privire la lipsa oricărui document.

    Dacă este cazul, autoritatea competentă din statul membru de origine emite orice certificat justificator necesar în temeiul prezentei directive. Autoritatea competentă a statului membru de origine verifică dacă solicitantul este stabilit legal în statul membru de origine și dacă toate documentele necesare care au fost emise în statul membru de origine sunt valabile și autentice. În caz de îndoieli justificate în mod temeinic, autoritatea competentă a statului membru de origine consultă organismul relevant și poate cere solicitantului copii certificate ale documentelor. În cazul cererilor ulterioare depuse de același solicitant, autoritățile competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă nu pot solicita redepunerea unor documente care sunt deja incluse în dosarul IMI și care sunt încă valabile.

    (4)  
    Comisia poate adopta, prin intermediul actelor de punere în aplicare, specificațiile tehnice, măsurile necesare pentru a asigura integritatea, confidențialitatea și acuratețea informațiilor conținute în cardul profesional european și în dosarul IMI, precum și condițiile și procedurile pentru emiterea unui card profesional european titularului acestuia, inclusiv posibilitatea de a-l descărca de pe internet sau de a transmite actualizări pentru dosarul IMI. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (2).

    Articolul 4c

    Cardul profesional european pentru prestarea temporară și ocazională de servicii, altele decât cele prevăzute la articolul 7 alineatul (4)

    (1)  
    Autoritatea competentă a statului membru de origine verifică cererea și documentele justificative din dosarul IMI și emite cardul profesional european pentru prestarea temporară și ocazională de servicii, altele decât cele prevăzute la articolul 7 alineatul (4), în termen de trei săptămâni. Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă menționate la articolul 4b alineatul (3) primul paragraf sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână menționat la respectivul paragraf. Aceasta transmite apoi imediat cardul profesional european către autoritatea competentă din fiecare stat membru gazdă vizat și informează solicitantul în consecință. Statul membru gazdă nu poate solicita o nouă declarație în temeiul articolului 7 pentru următoarele 18 luni.
    (2)  
    Decizia autorității competente din statul membru de origine sau absența unei decizii în termenul de trei săptămâni menționat la alineatul (1) se supune căilor de atac în temeiul dreptului intern.
    (3)  
    Dacă dorește să presteze servicii în alte state membre decât cele menționate inițial în cererea prevăzută la alineatul (1), un titular de card profesional european poate solicita o astfel de extindere. Dacă dorește să continue să presteze servicii după perioada de 18 luni menționată la alineatul (1), titularul informează autoritatea competentă în acest sens. În ambele cazuri, titularul furnizează, de asemenea, orice informație privind schimbările substanțiale intervenite în situația înregistrată în dosarul IMI care poate fi solicitată de autoritatea competentă din statul membru de origine în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 4a alineatul (7). Autoritatea competentă din statul membru de origine transmite cardul profesional european actualizat către statele membre gazdă în cauză.
    (4)  
    Cardul profesional european este valabil pe întreg teritoriul tuturor statelor membre gazdă în cauză atât timp cât titularul său își păstrează dreptul de practică pe baza documentelor și a informațiilor cuprinse în dosarul IMI.

    Articolul 4d

    Cardul profesional european pentru stabilire și pentru prestarea temporară și ocazională de servicii în temeiul articolului 7 alineatul (4)

    (1)  
    Autoritatea competentă a statului membru de origine verifică, în termen de o lună, autenticitatea și valabilitatea documentelor justificative din dosarul IMI în vederea eliberării unui card profesional european pentru stabilire sau pentru prestarea temporară și ocazională de servicii în temeiul articolului 7 alineatul (4). Termenul începe să curgă de la primirea documentelor lipsă menționate la articolul 4b alineatul (3) primul paragraf sau, dacă nu sunt solicitate documente suplimentare, de la expirarea termenului de o săptămână menționat la respectivul paragraf. Aceasta transmite apoi imediat cererea autorității competente a statului membru gazdă. Statul membru de origine informează solicitantul despre situația cererii sale în momentul în care transmite cererea statului membru gazdă.
    (2)  
    În cazurile prevăzute la articolele 16, 21, 49a și 49b, un stat membru gazdă decide dacă eliberează un card profesional european în temeiul alineatului (1) în termen de o lună de la primirea solicitării transmise de statul membru de origine. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine informații suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care acesta din urmă le transmite cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. Sub rezerva alineatului (5) al doilea paragraf, termenul de o lună se aplică în pofida oricărei astfel de solicitări.
    (3)  
    În cazurile prevăzute la articolul 7 alineatul (4) și la articolul 14, un stat membru gazdă decide dacă eliberează cardul profesional european sau dacă supune titularul unei calificări profesionale unor măsuri compensatorii în termen de două luni de la primirea solicitării transmise de către statul membru de origine. În cazul unor îndoieli justificate în mod temeinic, statul membru gazdă poate solicita statului membru de origine informații suplimentare sau transmiterea unei copii certificate a unui document, pe care acesta din urmă le transmite cel târziu în două săptămâni de la transmiterea solicitării. Sub rezerva alineatului (5) al doilea paragraf, termenul de două luni se aplică în pofida oricărei astfel de solicitări.
    (4)  
    În cazul în care statul membru gazdă nu primește informațiile necesare pe care le poate solicita în conformitate cu prezenta directivă pentru a lua o decizie cu privire la emiterea cardului profesional european fie din partea statului membru de origine, fie din partea solicitantului, statul membru gazdă poate refuza să emită cardul. Refuzul se justifică în mod corespunzător.
    (5)  
    În cazul în care statul membru gazdă nu adoptă o decizie în termenele prevăzute la alineatele (2) și (3) de la prezentul articol sau nu organizează o probă de aptitudini așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (4) cardul profesional european se consideră a fi emis și este transmis în mod automat, prin intermediul IMI, titularului unei calificări profesionale.

    Statul membru gazdă are posibilitatea de a prelungi cu două săptămâni termenele prevăzute la alineatele (2) și (3) pentru emiterea automată a cardului profesional european. Statul membru gazdă explică motivele prelungirii și informează solicitantul în consecință. O astfel de prelungire poate fi repetată o singură dată și numai dacă este strict necesar, mai ales din motive ce țin de sănătatea publică sau de siguranța beneficiarilor serviciului.

    (6)  
    Acțiunile întreprinse de către statul membru de origine în conformitate cu alineatul (1) înlocuiesc orice cerere de recunoaștere a calificărilor profesionale în temeiul dreptului intern al statului membru gazdă.
    (7)  
    Deciziile statului membru de origine și ale statului membru gazdă adoptate în temeiul alineatelor (1) - (5) sau absența deciziei din partea statului membru de origine sunt supuse căilor de atac în temeiul dreptului intern al statului membru în cauză.

    Articolul 4e

    Prelucrarea și accesul la datele privind cardul profesional european

    (1)  
    Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, autoritățile competente din statele membre de origine și gazdă actualizează prompt dosarul IMI corespunzător cu informații referitoare la acțiuni disciplinare sau sancțiuni penale relative la o interdicție sau restricție și care pot avea consecințe asupra desfășurării activităților de către titularul unui card profesional european în temeiul prezentei directive. În acest sens, acestea respectă normele privind protecția datelor cu caracter personal din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date ( 1 ), precum și din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) ( 2 ). Aceste actualizări includ ștergerea de informații care nu mai sunt necesare. Titularul cardului profesional european și autoritățile competente ce au acces la dosarul IMI corespunzător sunt informați imediat cu privire la orice actualizări. Această obligație nu aduce atingere obligațiilor de alertă pentru statele membre în temeiul articolului 56a.
    (2)  

    Conținutul informațiilor actualizate menționate la alineatul (1) se limitează la următoarele aspecte:

    (a) 

    identitatea profesionistului;

    (b) 

    profesia în cauză;

    (c) 

    informații cu privire la autoritatea sau instanța națională care a adoptat hotărârea privind restricția sau interdicția;

    (d) 

    sfera de aplicare a restricției sau interdicției; și

    (e) 

    perioada în care se aplică restricția sau interdicția.

    (3)  
    Accesul la informațiile din dosarul IMI se limitează la autoritățile competente ale statului membru de origine și ale statului membru gazdă, în conformitate cu Directiva 95/46/CE. Autoritățile competente informează titularul cardului profesional european cu privire la conținutul dosarului IMI la solicitarea titularului.
    (4)  
    Informațiile incluse în cardul profesional european se limitează la informațiile necesare pentru certificarea dreptului titularului de a exercita profesia pentru care a fost eliberat, și anume prenumele, numele, data și locul nașterii, profesia, calificările titularului și regimul aplicabil, autoritățile competente implicate, numărul de card, elementele de securitate și referința unui act valabil de identitate. Informațiile privind experiența profesională acumulată sau măsurile compensatorii absolvite de titularul cardului profesional european se includ în dosarul IMI.
    (5)  
    Datele cu caracter personal incluse în dosarul IMI pot fi prelucrate atât timp cât este necesar pentru procedura de recunoaștere în sine și ca dovadă a recunoașterii sau a transmiterii declarației solicitate la articolul 7. Statele membre asigură titularului unui card profesional european dreptul de a cere în orice moment și fără costuri care să incumbe respectivului titular rectificarea datelor incorecte sau incomplete sau ștergerea și blocarea dosarului IMI respectiv. Titularul este informat cu privire la acest drept la momentul emiterii cardului profesional european și i se readuce la cunoștință la fiecare doi ani. Această readucere la cunoștință se face automat prin intermediul IMI dacă solicitarea inițială pentru cardul profesional european a fost făcută online.

    În cazul unei solicitări de ștergere a unui dosar IMI aferent unui card profesional european emis în scopul stabilirii sau al prestării temporare și ocazionale de servicii în temeiul articolului 7 alineatul (4), autoritățile competente ale statului membru gazdă în cauză eliberează titularului de calificări profesionale un titlu care atestă recunoașterea calificărilor sale profesionale.

    (6)  
    În legătură cu prelucrarea datelor personale din cardul profesional european și din toate dosarele IMI, autoritățile competente relevante ale statelor membre se consideră operatori în sensul articolului 2 litera (d) din Directiva 95/46/CE. În legătură cu responsabilitățile sale în temeiul alineatelor (1) - (4) de la prezentul articol și cu prelucrarea datelor personale pe care le implică acestea, Comisia se consideră operator în sensul articolului 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date ( 3 ).
    (7)  
    Fără a se aduce atingere alineatului (3), statele membre gazdă asigură posibilitatea angajatorilor, clienților, pacienților, autorităților publice și altor părți interesate de a verifica autenticitatea și valabilitatea unui card profesional european prezentat lor de către titularul cardului.

    Comisia stabilește, prin intermediul actelor de punere în aplicare, norme privind accesul la dosarul IMI, precum și mijloacele tehnice și procedurile de verificare menționate la primul paragraf. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (2).

    Articolul 4f

    Accesul parțial

    (1)  

    Autoritatea competentă a statului membru gazdă acordă acces parțial, de la caz la caz, la o activitate profesională pe teritoriul său, doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare:

    (a) 

    profesionistul este calificat pe deplin pentru a exercita în statul membru de origine activitatea profesională pentru care solicită accesul parțial în statul membru gazdă;

    (b) 

    diferențele ca atare dintre activitatea profesională exercitată legal în statul membru de origine și profesia reglementată în statul membru gazdă sunt atât de mari încât aplicarea de măsuri de compensare ar însemna să se ceară solicitantului să urmeze întregul program de educație și formare cerut în statul membru gazdă pentru a avea acces deplin la profesia reglementată în statul membru gazdă;

    (c) 

    activitatea profesională poate fi separată în mod obiectiv de alte activități care intră în cadrul profesiei reglementate în statul membru gazdă.

    În sensul literei (c) autoritatea competentă a statului membru gazdă ia în considerare situația în care activitatea profesională poate fi întreprinsă în mod autonom în statul membru de origine.

    (2)  
    Accesul parțial poate fi respins dacă un astfel de refuz se justifică prin motive imperative de interes general, este necesară pentru a asigura atingerea obiectivului urmărit și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
    (3)  
    Cererile în vederea stabilirii într-un stat membru gazdă se examinează în conformitate cu capitolele I și IV din titlul III.
    (4)  
    Cererile în vederea prestării temporare și ocazionale de servicii în statul membru gazdă privind activități profesionale care au implicații în materie de sănătate sau de siguranță publică se examinează în conformitate cu titlul II.
    (5)  
    Prin derogare de la articolul 7 alineatul (4) al șaselea paragraf și de la articolul 52 alineatul (1), după ce se acordă accesul parțial, activitatea profesională se exercită în temeiul titlului profesional al statului membru de origine. Statul membru gazdă poate impune utilizarea respectivului titlu profesional în limbile sale. Profesioniștii cărora li s-a acordat acces parțial indică în mod clar beneficiarilor serviciilor domeniul activităților lor profesionale.
    (6)  
    Dispozițiile prezentului articol nu se aplică profesioniștilor ce beneficiază de recunoașterea automată a calificărilor lor profesionale în temeiul capitolelor II, III și IIIa de la titlul III.

    ▼B

    TITLUL II

    LIBERA PRESTARE A SERVICIILOR

    Articolul 5

    Principiul liberei prestări a serviciilor

    (1)  

    Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale dreptului comunitar și articolelor 6 și 7 din prezenta directivă, statele membre nu pot restrânge, din motive legate de calificările profesionale, libertatea de a presta servicii într-un alt stat membru:

    (a) 

    în cazul în care prestatorul s-a stabilit în mod legal într-un stat membru pentru a exercita aceeași profesie (denumit în continuare „stat membru de stabilire”) și

    ▼M9

    (b) 

    în cazul deplasării prestatorului de servicii, dacă a exercitat profesia respectivă într-unul sau mai multe state membre pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani anteriori prestării de servicii, atunci când profesia nu este reglementată în statul membru de stabilire. Condiția de exercitare timp de un an a profesiei nu se aplică în cazul în care profesia sau educația și formarea care conduc la exercitarea profesiei sunt reglementate.

    ▼B

    (2)  
    Dispozițiile prezentului titlu se aplică exclusiv în cazul în care prestatorul se deplasează spre teritoriul statului membru gazdă pentru a exercita, temporar și ocazional, profesia menționată la alineatul (1).

    Caracterul temporar și ocazional al prestării se verifică de la caz la caz, în special în funcție de durata prestării, frecvența, periodicitatea și continuitatea sa.

    (3)  
    În cazul în care se deplasează, un prestator respectă normele de conduită cu caracter profesional, de reglementare sau administrativ direct legate de calificările profesionale, precum definiția profesiei, utilizarea titlurilor și abaterile profesionale grave care au o legătură directă și specifică cu protecția și siguranța consumatorilor, precum și dispozițiile disciplinare aplicabile în statul membru gazdă profesioniștilor care exercită aceeași profesie.

    Articolul 6

    Scutiri

    În conformitate cu articolul 5 alineatul (1), statul membru gazdă scutește prestatorii de servicii stabiliți într-un alt stat membru de cerințele impuse profesioniștilor stabiliți pe teritoriul său în ceea ce privește:

    (a) 

    autorizarea de către o organizație profesională sau un organism profesional, înregistrarea sau afilierea în cadrul acestora. Pentru a facilita punerea în aplicare a dispozițiilor disciplinare în vigoare pe teritoriul lor, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), statele membre pot prevedea fie o înregistrare temporară automată, fie o afiliere pro forma la o astfel de organizație sau la un astfel de organism profesional, cu condiția să nu întârzie sau să nu complice în nici un fel prestarea serviciilor și să nu atragă cheltuieli suplimentare pentru prestatorul de servicii. O copie a declarației și, după caz, a reînnoirii menționate la articolul 7 alineatul (1), însoțite, pentru profesiile care au implicații în materie de sănătate sau de siguranță publică prevăzute la articolul 7 alineatul (4) sau care beneficiază de o recunoaștere automată în temeiul titlului III capitolului III, de o copie a documentelor prevăzute la articolul 7 alineatul (2), sunt trimise de către autoritatea competentă organizației sau organismului profesional pertinent și constituie o înregistrare temporară automată sau o afiliere pro forma în acest sens;

    (b) 

    înscrierea pe lângă un organism de securitate socială de drept public, în scopul reglării, cu un asigurator, a conturilor aferente activităților exercitate în beneficiul persoanelor asigurate.

    Cu toate acestea, prestatorul de servicii informează organismul menționat la litera (b), în prealabil sau, în cazuri de urgență, ulterior, cu privire la serviciile pe care le-a prestat.

    Articolul 7

    Declarație prealabilă în caz de deplasare a prestatorului de servicii

    (1)  
    Statele membre pot solicita ca, atunci când prestatorul se deplasează pentru prima dată dintr-un stat membru în altul pentru a furniza servicii, să informeze în acest sens, în prealabil, autoritatea competentă din statul membru gazdă, printr-o declarație scrisă care să cuprindă informațiile privind asigurarea sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă privind răspunderea profesională. Respectiva declarație se reînnoiește o dată pe an în cazul în care prestatorul estimează că va furniza servicii, temporar sau ocazional, în respectivul stat membru, în decursul anului în cauză. Prestatorul poate prezenta această declarație prin orice mijloace.
    (2)  

    De asemenea, pentru prima prestare de servicii sau în cazul unei schimbări materiale privind situația stabilită în documente, statele membre pot solicita ca declarația să fie însoțită de următoarele documente:

    (a) 

    o dovadă a naționalității prestatorului;

    (b) 

    o atestare care să certifice că titularul este stabilit legal într-un stat membru pentru a exercita activitățile în cauză și că nu îi este interzisă exercitarea acestora, nici măcar temporar, atunci când se eliberează atestarea;

    (c) 

    o dovadă a calificărilor profesionale;

    ▼M9

    (d) 

    în ceea ce privește cazurile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul de servicii a exercitat activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin un an în decursul ultimilor zece ani;

    (e) 

    în ceea ce privește profesiile din domeniul securității, al sănătății și profesiile legate de educația minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educația copiilor de vârstă mică, în cazul în care statul membru solicită acest lucru resortisanților săi, o atestare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale;

    ▼M9

    (f) 

    în cazul profesiilor care au implicații pentru siguranța pacienților, o declarație privind cunoașterea limbii necesară pentru practicarea profesiei în statul membru gazdă;

    (g) 

    în cazul profesiilor care vizează activitățile prevăzute la articolul 16 și care au fost notificate de un stat membru în conformitate cu articolul 59 alineatul (2), un certificat privind natura și durata activității, emis de autoritatea sau organismul competent al statului membru în care este stabilit prestatorul de servicii;

    (2a)  

    Prezentarea unei declarații obligatorii de către prestatorul de servicii în conformitate cu alineatul (1) dă dreptul prestatorului de servicii respectiv de a avea acces la activitatea de servicii sau de a exercita activitatea respectivă pe întreg teritoriul statului membru în cauză. Un stat membru poate solicita informațiile suplimentare enumerate la alineatul (2) privind calificările profesionale ale prestatorului de servicii dacă:

    (a) 

    profesia este reglementată în mod diferit în anumite părți ale teritoriului statului membru respectiv;

    (b) 

    respectivele reglementări sunt aplicabile și tuturor resortisanților statului membru în cauză;

    (c) 

    diferențele de reglementare sunt justificate de motive imperative de interes general referitoare la sănătatea publică sau siguranța beneficiarilor serviciului; și

    (d) 

    statul membru nu dispune de alte mijloace de a obține astfel de informații.

    ▼B

    (3)  
    Prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire, atunci când există un astfel de titlu în respectivul stat membru pentru activitatea profesională în cauză. Acest titlu se indică în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale statului membru de stabilire, astfel încât să se evite orice confuzie cu titlul profesional din statul membru gazdă. În cazul în care respectivul titlu profesional nu există în statul membru de stabilire, prestatorul își menționează titlul de calificare în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru. Prin derogare, în cazul serviciilor prevăzute la titlul III capitolul III, prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din statul membru gazdă.

    ▼M9

    (4)  
    Pentru prima prestare de servicii, în cazul profesiilor reglementate care au implicații în materie de sănătate sau de siguranță publică și care nu beneficiază de o recunoaștere automată în temeiul capitolului II, III sau IIIa de la titlul III, autoritatea competentă din statul membru gazdă poate realiza o verificare a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii înainte de prima prestare de servicii. O astfel de verificare prealabilă este posibilă numai în cazul în care obiectivul său este să evite daunele grave pentru sănătatea sau siguranța beneficiarului serviciului, ca urmare a lipsei de calificare profesională a prestatorului de servicii și cu condiția ca verificarea să nu depășească ceea ce este necesar în acest scop.

    În termen de cel mult o lună de la data primirii declarației și a documentelor însoțitoare, prevăzute la alineatele (1) și (2), autoritatea competentă informează prestatorul de servicii cu privire la decizia sa:

    (a) 

    de a nu îi verifica calificările profesionale

    (b) 

    după verificarea calificărilor sale profesionale:

    (i) 

    de a-i solicita prestatorului de servicii să promoveze o probă de aptitudini; sau

    (ii) 

    de a-i permite să presteze serviciile respective.

    În cazul întâmpinării unor dificultăți care ar putea conduce la o întârziere în luarea unei decizii în temeiul celui de al doilea paragraf, autoritatea competentă notifică prestatorul de servicii, în același termen, cu privire la motivele întârzierii. Dificultatea se rezolvă în termen de o lună de la notificare și decizia se finalizează în termen de două luni de la rezolvarea dificultății.

    În cazul unei diferențe importante între calificările profesionale ale prestatorului de servicii și formarea impusă în statul membru gazdă, în măsura în care această diferență este de natură să afecteze în mod negativ sănătatea sau siguranța publică și nu poate fi compensată de experiența profesională a prestatorului de servicii sau de cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite prin învățarea pe tot parcursul vieții, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, statul membru gazdă oferă prestatorului de servicii respectiv posibilitatea de a demonstra, printr-o probă de aptitudini, astfel cum este menționat la litera (b) al doilea paragraf, că a dobândit cunoștințele, abilitățile și competențele care-i lipseau. Statul membru gazdă ia o decizie pe această bază dacă să permită furnizarea serviciului. În orice caz, prestarea serviciilor trebuie să fie posibilă în termen de o lună de la data deciziei adoptate în conformitate cu al doilea paragraf.

    În lipsa unei reacții din partea autorității competente în termenele stabilite la al doilea și al treilea paragraf, serviciul poate fi prestat.

    În cazul în care calificările profesionale au fost verificate în temeiul prezentului paragraf, serviciile sunt prestate cu titlul profesional din statul membru gazdă.

    ▼B

    Articolul 8

    Cooperarea administrativă

    ▼M9

    (1)  
    Autoritățile competente din statul membru gazdă pot solicita autorităților competente din statul membru de stabilire, în cazul unor îndoieli justificate, să furnizeze orice informație relevantă pentru legalitatea stabilirii și buna conduită a prestatorului de servicii, precum și absența unor sancțiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional. În cazul în care decid să verifice calificările profesionale ale prestatorului de servicii, autoritățile competente din statul membru gazdă pot solicita autorităților competente din statul membru de stabilire informații privind cursurile de formare absolvite de prestator în măsura necesară pentru evaluarea diferențelor semnificative care pot avea efecte negative asupra sănătății sau siguranței publice. Autoritățile competente din statul membru de stabilire comunică aceste informații în conformitate cu articolul 56. În cazul profesiilor nereglementate în statul membru de origine, centrele de asistență prevăzute la articolul 57b pot, de asemenea, furniza astfel de informații.

    ▼B

    (2)  
    Autoritățile competente asigură schimbul de informații necesare pentru ca plângerea unui destinatar al unui serviciu împotriva unui prestator de servicii să fie tratată în mod corect. Destinatarul este informat cu privire la soluționarea plângerii.

    Articolul 9

    Informarea destinatarilor serviciului

    În cazul în care prestarea se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire sau sub calificarea prestatorului de servicii, în plus față de alte cerințe în materie de informare prevăzute de dreptul comunitar, autoritățile competente din statul membru gazdă pot solicita prestatorului să furnizeze destinatarului serviciilor toate sau o parte din următoarele informații:

    (a) 

    în cazul în care prestatorul este înregistrat într-un registru comercial sau într-un alt registru public similar, registrul în care este înregistrat și numărul de înregistrare sau alte mijloace echivalente de identificare prevăzute în respectivul registru;

    (b) 

    în cazul în care activitatea face obiectul unui regim de autorizare în statul membru de stabilire, coordonatele autorității competente de supraveghere;

    (c) 

    orice organizație profesională sau orice organism similar la care este înregistrat prestatorul;

    (d) 

    titlul profesional sau, atunci când un astfel de titlu nu există, titlul de calificare a prestatorului și statul membru în care a fost obținut;

    (e) 

    în cazul în care prestatorul este plătitor de TVA, numărul de identificare prevăzut la articolul 22 alineatul (1) din a șasea Directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitul pe cifra de afaceri – sistemul comun privind taxa pe valoare adăugată: baza unitară de stabilire ( 4 );

    (f) 

    informații privind acoperirea asigurărilor sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă privind responsabilitatea profesională.

    TITLUL III

    LIBERTATEA DE STABILIRE

    CAPITOLUL I

    Sistemul general de recunoaștere a calificărilor

    Articolul 10

    Domeniul de aplicare

    Prezentul capitol se aplică tuturor profesiilor care nu sunt reglementate de capitolele II și III din prezentul titlu, precum și în cazurile următoare, în care solicitantul, dintr-un motiv special și excepțional, nu îndeplinește condițiile prevăzute în respectivele capitole:

    (a) 

    pentru activitățile enumerate în anexa IV, atunci când migrantul nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolele 17, 18 și 19;

    ▼M16

    (b) 

    pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialiști, asistenții medicali generaliști, medicii dentiști, medicii dentiști specialiști, medicii veterinari, moașele, farmaciștii și arhitecții, în cazul în care migrantul nu îndeplinește condițiile de practică profesională efectivă și legală prevăzute la articolele 23, 27, 33, 33a, 37, 39, 43 și 49;

    ▼B

    (c) 

    pentru arhitecți, în cazul în care migrantul este titularul unei calificări care nu este prevăzută în anexa V punctul 5.7;

    (d) 

    fără a se aduce atingere articolului 21 alineatul (1) și articolelor 23 și 27, pentru medicii, asistenții medicali generaliști, medicii dentiști, medicii veterinari, moașele, farmaciștii și arhitecții titulari ai unui titlu de calificare specializată, care trebuie să urmeze formarea profesională care conduce la obținerea unui titlu prevăzut în anexa V punctele 5.1.1, 5.2.2, 5.3.2, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 și 5.7.1 și exclusiv în scopul recunoașterii specializării în cauză;

    (e) 

    pentru asistenții medicali generaliști și asistenții medicali specializați, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care urmează o formare profesională ce conduce la obținerea unui titlu prevăzut în anexa V punctul 5.2.2, atunci când migrantul dorește să fie recunoscut într-un alt stat membru în care activitățile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenți medicali specializați fără formare profesională de asistent medical generalist;

    (f) 

    pentru asistenții medicali specializați fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care migrantul dorește să fie recunoscut într-un alt stat membru în care activitățile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenți medicali generaliști, de asistenți medicali specializați fără formare profesională de asistent medical generalist sau de asistenți medicali specializați, titulari ai unei titlu de calificare specializată, care urmează o formare profesională care conduce la obținerea titlurilor prevăzute în anexa V punctul 5.2.2;

    (g) 

    pentru migranții care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3).

    Articolul 11

    Niveluri de calificare

    ▼M9

    În sensul articolului 13 și articolului 14 alineatul (6), calificările profesionale se grupează în funcție de următoarele niveluri:

    ▼B

    (a) 

    atestat de competență eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine, desemnată în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative din respectivul stat membru, pe baza:

    (i) 

    fie a unei formări profesionale care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome în sensul literelor (b), (c), (d) sau (e) sau a unui examen special fără formare prealabilă sau a exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de trei ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu fracțiune de normă în decursul ultimilor 10 ani;

    (ii) 

    fie a unei formări generale la nivel de învățământ secundar sau liceal, care atestă că titularul posedă cunoștințe generale;

    (b) 

    certificat care atestă încheierea unui ciclu de studii liceale:

    (i) 

    fie general, completat de un ciclu de studii sau de formare profesională, altele decât cele prevăzute la litera (c), și/sau de stagiul sau practica profesională necesare în plus față de respectivul ciclu de studii;

    (ii) 

    fie tehnic sau profesional, completat, după caz, de un ciclu de studii sau de formare profesională, astfel cum se prevede la punctul (i), și/sau de stagiul sau practica profesională necesare în plus față de respectivul ciclu de studii;

    (c) 

    diplomă care atestă:

    (i) 

    fie o formare la nivel de învățământ postliceal, altul decât cel prevăzut la literele (d) și (e), și cu o durată minimă de un an sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, ale căror condiții de admitere includ, în general, absolvirea ciclului de studii liceale necesare pentru a avea acces la învățământul universitar sau superior sau absolvirea unei formări de nivel liceal echivalent, precum și formarea profesională eventual necesară în plus față de respectivul ciclu de studii postliceale;

    ▼M9

    (ii) 

    educația și formarea reglementate sau, în cazul profesiilor reglementate, formarea profesională cu o structură specială, cu competențe care depășesc ceea ce se asigură la nivelul b, echivalente cu nivelul de formare prevăzut la punctul (i), în cazul în care o astfel de formare conferă un standard profesional comparabil și pregătește persoana formată pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții, cu condiția ca diploma să fie însoțită de un certificat din partea statului membru de origine;

    (d) 

    diplomă care atestă că titularul a încheiat cu succes o formare la nivel de învățământ post-secundar cu o durată de cel puțin trei ani și cel mult patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS, în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent, precum și, după caz, încheierea cu succes a formării profesionale necesare în plus față de ciclul de studii post-secundare;

    (e) 

    diplomă care atestă că titularul a absolvit un ciclu de studii post-secundare cu o durată de cel puțin patru ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență parțială, care poate fi exprimată în plus printr-un număr echivalent de credite ECTS în cadrul unei universități sau al unei instituții de învățământ superior sau în cadrul altei instituții de nivel echivalent și, după caz, că a absolvit formarea profesională necesară în plus față de respectivul ciclu de studii post-secundare.

    ▼M9 —————

    ▼B

    Articolul 12

    Formarea profesională asimilată

    ▼M9

    Se consideră titlu de calificare menționat la articolul 11, inclusiv în ceea ce privește nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii, cu frecvență integrală sau parțială, în cadrul sau în afara programelor formale, recunoscută de respectivul stat membru ca având un nivel echivalent și care conferă titularului aceleași drepturi de acces la o profesie sau de exercitare a acesteia sau care pregătește pentru exercitarea respectivei profesii.

    ▼B

    De asemenea, este asimilată unui astfel de titlu de calificare, în aceleași condiții ca cele prevăzute la paragraful anterior, orice calificare profesională care, fără a îndeplini cerințele prevăzute de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale statului membru de origine pentru accesul la o profesie sau pentru exercitarea unei profesii, conferă titularului său drepturi obținute în temeiul respectivelor dispoziții. În special, acest lucru se aplică în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a avea acces la o profesie sau pentru a o exercita și în cazul în care o persoană care a urmat o formare anterioară, care nu îndeplinește cerințele noii calificări, beneficiază de drepturile obținute în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative; într-un astfel de caz, formarea anterioară este considerată de statul membru gazdă, în sensul aplicării articolului 13, ca fiind corespunzătoare nivelului noii formări.

    ▼M9

    Articolul 13

    Condiții de recunoaștere

    (1)  
    Atunci când, într-un stat membru gazdă, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiționat(ă) de deținerea unor calificări profesionale determinate, autoritatea competentă a respectivului stat membru acordă solicitanților accesul la respectiva profesie și dreptul de exercitare a acesteia, în aceleași condiții ca cele pentru resortisanții săi, dacă aceștia dețin un atestat de competență sau titlul de calificare menționat la articolul 11, prevăzut de un al stat membru pentru a avea acces la aceeași profesie sau pentru a o exercita pe teritoriul său.

    Atestatele de competență sau titlurile de calificare se eliberează de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale respectivului stat membru.

    (2)  
    Accesul la profesie și exercitarea acesteia, astfel cum se precizează la alineatul (1) se acordă, de asemenea, solicitanților care au exercitat profesia respectivă cu normă întreagă timp de un an sau durată globală echivalentă cu normă redusă în cei zece ani anteriori într-un alt stat membru ce nu reglementează respectiva profesie și care dețin unul sau mai multe atestate de competență sau titluri de calificare emise de un alt stat membru care nu reglementează profesia respectivă

    Atestatele de competență sau titlurile de calificare îndeplinesc următoarele condiții:

    (a) 

    au fost eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale respectivului stat membru;

    (b) 

    atestă pregătirea titularului pentru exercitarea profesiei în cauză.

    Experiența profesională de un an menționată la primul paragraf nu poate fi solicitată în cazul în care titlurile de calificare deținute de solicitant fac dovada educației și formării reglementate.

    (3)  
    Statul membru gazdă acceptă nivelul atestat în temeiul articolului 11 de către statul membru de origine, precum și certificatul prin care statul membru de origine atestă că învățământul și formarea reglementată sau formarea profesională cu o structură specială prevăzută la articolul 11 litera (c) punctul (ii) este echivalentă cu nivelul prevăzut la articolul 11 litera (c) punctul (i).
    (4)  
    Prin derogare de la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol și de la articolul 14, autoritatea competentă a statului membru gazdă poate refuza accesul la profesie și exercitarea acesteia titularilor unui atestat de competență clasificat la litera (a) de la articolul 11 atunci când calificarea profesională națională necesară pentru exercitarea profesiei pe teritoriul său este clasificată la litera (e) de la articolul 11.

    ▼B

    Articolul 14

    Măsuri compensatorii

    ▼M9

    (1)  

    Articolul 13 nu aduce atingere dreptului statului membru gazdă de a impune solicitantului să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult trei ani sau să susțină o probă de aptitudini în unul dintre următoarele cazuri:

    (a) 

    formarea pe care a urmat-o solicitantul acoperă discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în titlul de calificare necesar în statul membru gazdă;

    (b) 

    profesia reglementată în statul membru gazdă cuprinde una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu există în profesia similară în statul membru de origine al solicitantului iar formarea care este necesară în statul membru gazdă include discipline semnificativ diferite de cele cuprinse în atestatul de competență sau de titlul de calificare pe care îl posedă solicitantul.

    ▼B

    (2)  
    În cazul în care face uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (1), statul membru gazdă trebuie să lase solicitantului posibilitatea de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini.

    Atunci când, pentru o anumită profesie, un stat membru consideră că este necesar să se deroge de la posibilitatea acordată solicitantului de a alege între stagiul de adaptare și proba de aptitudini în temeiul primului paragraf, un stat membru informează în prealabil celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta, furnizând o justificare adecvată pentru derogare.

    ▼M9

    În cazul în care consideră că derogarea prevăzută la paragraful al doilea nu este adecvată sau că nu este conformă cu dreptul Uniunii, Comisia adoptă un act de punere în aplicare, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor necesare, prin care cere statului membru relevant să nu adopte măsura prevăzută. În lipsa unui răspuns din partea Comisiei până la expirarea termenului menționat, derogarea poate fi aplicată.

    ▼B

    (3)  
    Pentru profesiile a căror exercitare necesită o cunoaștere exactă a legislației naționale și în privința cărora un element esențial și constant al activității este furnizarea de consiliere și/sau asistență privind legislația națională, statul membru gazdă, prin derogare de la principiul enunțat la alineatul (2), conform căruia solicitantul are dreptul de a alege, poate impune fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini.

    Această dispoziție se aplică și în cazurile prevăzute la articolul 10 literele (b) și (c) și la articolul 10 litera (d) în ceea ce privește medicii și medicii dentiști și la articolul 10 litera (f), în cazul în care migrantul dorește să fie recunoscut într-un alt stat membru în care activitățile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenți medicali generaliști sau de asistenți specializați, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care urmează o formare ce conduce la posesia titlurilor enumerate în anexa V punctul 5.2.2, precum și la articolul 10 litera (g).

    În cazurile menționate la articolul 10 litera (a), statul membru gazdă poate impune un stagiu de adaptare sau o probă de aptitudini, atunci când migrantul dorește să exercite, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, activități profesionale care presupun cunoașterea și aplicarea reglementărilor naționale specifice în vigoare, cu condiția ca autoritățile competente ale statului membru gazdă să impună propriilor resortisanți cunoașterea și aplicarea respectivelor reglementări pentru a exercita activitățile în cauză.

    ▼M9

    Prin derogare de la principiul dreptului solicitantului de a alege, așa cum se prevede la alineatul (2), statul membru gazdă poate dispune fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini, dacă:

    (a) 

    titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (a) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 litera (c); sau

    (b) 

    titularul unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (b) solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 literele (d) sau (e);

    În cazul titularului unei calificări profesionale menționate la articolul 11 litera (a) care solicită recunoașterea calificărilor sale profesionale în cazul în care calificarea profesională națională cerută este clasificată la articolul 11 litera (d), statul membru gazdă poate impune atât un stagiu de adaptare, cât și o probă de aptitudini.

    ▼M9

    (4)  
    În sensul alineatelor (1) și (5), prin „discipline semnificativ diferite” se înțeleg disciplinele a căror cunoaștere, abilități și competențe dobândite sunt esențiale pentru exercitarea profesiei și în cazul cărora formarea urmată de migrant prezintă diferențe importante, în ceea ce privește conținutul, în raport cu formarea necesară în statul membru gazdă.
    (5)  
    Alineatul (1) se aplică respectându-se principiul proporționalității. În special, în cazul în care statul membru gazdă preconizează să îi impună solicitantului finalizarea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, trebuie să verifice în prealabil dacă cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite de solicitant în decursul experienței sale profesionale sau prin învățare pe tot parcursul vieții, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant, în orice stat membru sau într-o țară terță sunt de natură să acopere, total sau parțial, disciplinele semnificativ diferite definite la alineatul (4).

    ▼M9

    (6)  

    Decizia de impunere a unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini se motivează corespunzător. Solicitantului i se transmit îndeosebi următoarele informații:

    (a) 

    nivelul de calificare profesională necesar în statul membru gazdă și nivelul de calificare profesională deținut de solicitant în conformitate cu clasificarea stabilită la articolul 11; și

    (b) 

    diferențele semnificative menționate la alineatul (4) și motivele pentru care respectivele diferențe nu pot fi compensate prin cunoștințe, abilități și competențe dobândite în decursul experienței sale profesionale sau prin învățare pe tot parcursul vieții, validată în mod formal în acest scop de un organism relevant.

    (7)  
    Statele membre se asigură că un solicitant are posibilitatea de a susține proba de aptitudini menționat la alineatul (1) în termen de cel mult 6 luni de la decizia inițială privind obligativitatea unei probe de aptitudini pentru solicitant.

    ▼M9 —————

    ▼B

    CAPITOLUL II

    Recunoașterea experienței profesionale

    Articolul 16

    Cerințe în materie de experiență profesională

    În cazul în care, într-un stat membru, accesul la una dintre activitățile enumerate în anexa V sau exercitarea uneia dintre respectivele activități este condiționată de posesia de cunoștințe și de aptitudini generale, comerciale sau profesionale, statul membru în cauză recunoaște ca dovadă suficientă a respectivelor cunoștințe și aptitudini exercitarea în prealabil a activității în cauză într-un alt stat membru. Respectiva activitate trebuie să fi fost exercitată în conformitate cu articolele 17, 18 și 19.

    Articolul 17

    Activități incluse în lista I din anexa IV

    (1)  

    În cazul activităților incluse în lista I din anexa IV, exercitarea în prealabil a activității în cauză trebuie să fi avut loc:

    (a) 

    fie pe o perioadă de șase ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere;

    (b) 

    fie pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (c) 

    fie pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (d) 

    fie pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent, în cazul în care beneficiarul dovedește că a exercitat activitatea în cauză cu titlu salariat pe o perioadă de cel puțin cinci ani;

    (e) 

    fie pe o perioadă de cinci ani consecutivi, într-o funcție superioară, beneficiarul având pe o perioadă de cel puțin trei ani sarcini tehnice și fiind responsabil pentru cel puțin un departament al întreprinderii, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.

    (2)  
    În cazurile menționate la literele (a) și (d), această activitate nu trebuie să se fi încheiat cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză autorității competente menționate la articolul 56.
    (3)  
    Alineatul (1) litera (e) nu se aplică activităților incluse la fosta grupă 855 din nomenclatura ISIC, saloane de coafură.

    Articolul 18

    Activități incluse în lista II din anexa IV

    (1)  

    În cazul activităților incluse în lista II din anexa IV, exercitarea în prealabil a activității în cauză trebuie să fi avut loc:

    (a) 

    fie pe o perioadă de cinci ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere;

    (b) 

    fie pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (c) 

    fie pe o perioadă de patru ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (d) 

    fie pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a exercitat activitatea în cauză cu titlu salariat pe o perioadă de cel puțin cinci ani;

    (e) 

    fie pe o perioadă de cinci ani consecutivi, cu titlu salariat, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin trei ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (f) 

    fie pe o perioadă de șase ani consecutivi, cu titlu salariat, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă de cel puțin doi ani, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.

    (2)  
    În cazurile menționate la literele (a) și (d), această activitate nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză autorității competente menționate la articolul 56.

    Articolul 19

    Activități incluse în lista III din anexa IV

    (1)  

    În cazul activităților incluse în lista III din anexa IV, exercitarea în prealabil a activității în cauză trebuie să fi avut loc:

    (a) 

    fie pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere;

    (b) 

    fie pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent;

    (c) 

    fie pe o perioadă de doi ani consecutivi, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, în cazul în care beneficiarul dovedește că a exercitat activitatea în cauză cu titlu salariat pe o perioadă de cel puțin trei ani;

    (d) 

    fie pe o perioadă de trei ani consecutivi, cu titlu salariat, în cazul în care beneficiarul dovedește că a urmat, pentru activitatea în cauză, o formare prealabilă, atestată printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerată pe deplin valabilă de către un organism profesional competent.

    (2)  
    În cazurile menționate la literele (a) și (c), această activitate nu trebuie să fi fost încheiată cu mai mult de 10 ani înainte de data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză autorității competente menționate la articolul 56.

    ▼M9

    Articolul 20

    Adaptarea listelor de activități menționate în anexa IV

    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește adaptarea listelor de activități care sunt menționate în anexa IV și care fac obiectul recunoașterii experienței profesionale în temeiul articolului 16, în vederea actualizării sau a clarificării activităților enumerate la anexa IV, îndeosebi a domeniului de aplicare a acestora și în vederea integrării celor mai recente evoluții ale nomenclatoarelor de activități, fără ca respectiva modificare să implice vreo restrângere a domeniului de aplicare a activităților legate de categoriile individuale și fără ca activitățile să fie transferate între actualele liste I, II și III de la anexa IV.

    ▼B

    CAPITOLUL III

    Recunoaștere pe baza coordonării condițiilor minime de formare

    Secțiunea 1

    Dispoziții generale

    Articolul 21

    Principiul recunoașterii automate

    (1)  
    Fiecare stat membru recunoaște calificările de medic, care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și calificările de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de farmacist și de arhitect, prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.6.2 și 5.7.1 care îndeplinesc condițiile minime de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 44 și 46, și le conferă, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale și exercitarea acestora, același efect pe teritoriul său ca și titlurilor de calificare pe care le eliberează el însuși.

    Respectivele titluri de formare trebuie eliberate de către organismele competente ale statelor membre și însoțite, după caz, de certificatele prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.6.2 și 5.7.1.

    Dispozițiile primului și celui de-al doilea paragraf nu aduc atingere drepturilor obținute, prevăzute la articolele 23, 27, 33, 37, 39 și 49.

    (2)  
    Fiecare stat membru recunoaște, pentru exercitarea unei activități medicale ca medic generalist în cadrul regimului său național de securitate socială, titlurile de calificare prevăzute în anexa V punctul 5.1.4 și eliberate resortisanților statelor membre de către celelalte state membre în conformitate cu condițiile minime de formare prevăzute la articolul 28.

    Dispozițiile primului paragraf nu aduc atingere drepturilor obținute, prevăzute la articolul 30.

    (3)  
    Fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca moașă acordate resortisanților statelor membre de către celelalte state membre, prevăzute în anexa V punctul 5.5.2, care îndeplinesc condițiile minime de formare prevăzute la articolul 40 și care respectă criteriile prevăzute la articolul 41, și le conferă, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale și exercitarea acestora, același efect pe teritoriul său ca și titlurilor de calificare pe care le eliberează el însuși. Prezenta dispoziție nu aduce atingere drepturilor obținute, prevăzute la articolele 23 și 43.

    ▼M9

    (4)  
    În ceea ce privește funcționarea unei farmacii care nu face obiectul unor restricții teritoriale, un stat membru poate decide, prin derogare, să nu dea efect titlurilor de calificare menționate la punctul 5.6.2 de la anexa V pentru înființarea de noi farmacii deschise publicului. În sensul aplicării prezentului alineat, farmaciile deschise de mai puțin de trei ani se consideră, de asemenea, farmacii noi.

    Respectiva derogare nu poate fi aplicată farmaciștilor ale căror calificări au fost deja recunoscute de către autoritățile competente ale statului membru gazdă în alte scopuri și care au exercitat efectiv și legal activitățile profesionale de farmacist timp de cel puțin trei ani consecutivi în respectivul stat membru.

    ▼B

    (5)  
    Titlurile de calificare ca arhitect prevăzute în anexa V punctul 5.7.1, care fac obiectul unei recunoașteri automate în temeiul alineatului (1), atestă o formare care a început cel mai devreme în decursul anului academic de referință prevăzut în anexa menționată.

    ▼M9

    (6)  
    Fiecare stat membru condiționează accesul la activitățile profesionale de medic, asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă și farmacist, precum și exercitarea acestora, de posesia unui titlu de calificare prevăzut în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2, care atestă că profesionistul în cauză a dobândit, în decursul perioadei de formare, după caz, cunoștințele, abilitățile și competențele prevăzute la articolul 24 alineatul (3), la articolul 31 alineatul (6), la articolul 31 alineatul (7), la articolul 34 alineatul (3), la articolul 38 alineatul (3), la articolul 40 alineatul (3) și la articolul 44 alineatul (3).

    Pentru a se ține cont de progresul științific și tehnic general recunoscut, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c pentru actualizarea cunoștințelor și a aptitudinilor prevăzute la articolul 24 alineatul (3), la articolul 31 alineatul (6), la articolul 34 alineatul (3), la articolul 38 alineatul (3), la articolul 40 alineatul (3), la articolul 44 alineatul (3) și la articolul 46 alineatul (4) pentru a reflecta evoluția dreptului Uniunii care privește în mod direct respectivii profesioniști.

    Astfel de actualizări nu determină o modificare a principiilor legislative fundamentale în vigoare în statele membre privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de actualizări respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor educaționale, astfel cum se prevede la articolul 165 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

    ▼M9 —————

    ▼M9

    Articolul 21a

    Procedura de notificare

    (1)  
    Comisiei îi sunt notificate de către fiecare stat membru actele cu putere de lege și actele administrative pe care le adoptă acesta în materie de eliberare a titlurilor de calificare în profesiile care fac obiectul prezentului capitol.

    În ceea ce privește titlurile de calificare menționate în secțiunea 8, notificarea în conformitate cu primul paragraf se adresează și celorlalte state membre.

    (2)  
    Notificarea menționată la alineatul (1) include informații privind durata și conținutul programelor de formare.
    (3)  
    Notificarea menționată la alineatul (1) se transmite prin intermediul IMI.
    (4)  
    Pentru a ține seama în mod adecvat de evoluția legislativă și administrativă din statele membre, și cu condiția ca actele cu putere de lege și actele administrative notificate în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol să fie conforme cu dispozițiile prezentului capitol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c pentru a modifica punctele 5.1.1-5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 și 5.7.1 din anexa V privind actualizarea denumirilor adoptate de statele membre pentru titlurile de calificare, precum și, după caz, a organismului care eliberează titlurile de calificare, a certificatului care însoțește respectivul titlu de calificare și a titlului profesional omolog.
    (5)  
    În cazul în care dispozițiile legislative, de reglementare și administrative notificate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt conforme cu dispozițiile prezentului capitol, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a respinge modificările solicitate ale punctelor 5.1.1-5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 sau 5.7.1 din anexa V.

    ▼B

    Articolul 22

    Dispoziții comune privind formarea

    În ceea ce privește formarea menționată la articolele 24, 25, 28, 31, 34, 35, 38, 40, 44 și 46:

    (a) 

    statele membre pot autoriza formarea cu frecvență parțială, în condițiile prevăzute de autoritățile competente; acestea se asigură ca durata totală, nivelul și calitatea respectivei formări să nu fie inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral;

    ▼M9

    (b) 

    statele membre, în conformitate cu procedurile proprii specifice fiecărui stat membru, se asigură, prin încurajarea dezvoltării profesionale continue, că profesioniștii ale căror calificări profesionale sunt prevăzute la capitolul III din prezentul titlu au posibilitatea să-și actualizeze cunoștințele, abilitățile și competențele pentru a-și exercita profesia în mod sigur și eficient, în pas cu dezvoltările din domeniul lor profesional.

    ▼M9

    Statele membre transmit Comisiei măsurile luate în temeiul literei (b) de la primul alineat până la 18 ianuarie 2016.

    ▼B

    Articolul 23

    Drepturi obținute

    (1)  
    Fără a aduce atingere drepturilor obținute specifice profesiilor în cauză, atunci când titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activități profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de calificare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă și farmacist ale resortisanților statelor membre nu îndeplinesc toate cerințele de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 și 44, fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre atunci când atestă o formare care a început înainte de datele de referință prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2, în cazul în care sunt însoțite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.
    (2)  

    Aceleași dispoziții se aplică titlurilor de calificare ca medic, care permit accesul la activități profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurilor de calificare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă și farmacist obținute pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania și care nu îndeplinesc toate cerințele minime de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 și 44, atunci când atestă o formare care a început înainte de:

    (a) 

    3 octombrie 1990, în ceea ce privește medicii cu formare de bază, asistenții medicali generaliști, medicii dentiști cu formare de bază, medicii dentiști specialiști, medicii veterinari, moașele, farmaciștii și

    (b) 

    3 aprilie 1992, în ceea ce privește medicii specialiști.

    Titlurile de calificare menționate la primul paragraf conferă dreptul la exercitarea de activități profesionale pe întreg teritoriul Germaniei în aceleași condiții ca și titlurile de calificare eliberate de autoritățile competente germane menționate în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2.

    (3)  
    Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 37 alineatul (1), fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de calificare ca asistent medical generalist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale resortisanților statelor membre și care au fost eliberate de fosta Cehoslovacie sau a căror formare a început, pentru Republica Cehă și Slovacia, înainte de 1 ianuarie 1993, atunci când autoritățile unuia dintre cele două state membre menționate anterior atestă că, pe teritoriul lor, respectivele titluri de calificare au același efect pe plan juridic ca și titlurile de calificare pe care le eliberează ele însele și, pentru arhitecți, același efect ca și titlurile de calificare menționate pentru aceste state membre în anexa VI punctul 6 cu privire la accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 45 alineatul (2), și de arhitect, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 48, precum și exercitarea acestora.

    Această atestare trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat de aceleași autorități, care să demonstreze că respectivele persoane au exercitat în mod efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul lor pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.

    (4)  

    Fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de formare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale resortisanților statelor membre și care au fost eliberate de fosta Uniune Sovietică sau a căror formare a început:

    (a) 

    pentru Estonia, înainte de 20 august 1991;

    (b) 

    pentru Letonia, înainte de 21 august 1991;

    (c) 

    pentru Lituania, înainte de 11 martie 1990,

    atunci când autoritățile unuia dintre cele trei state membre menționate anterior atestă că respectivele calificări au, pe teritoriul lor, același efect pe plan juridic ca cele pe care ele însele le eliberează și, pentru arhitecți, același efect ca și titlurile de calificare menționate pentru aceste state membre în anexa VI punctul 6, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 45 alineatul (2) și de arhitect, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 48, precum și exercitarea acestora.

    Această atestare trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat de aceleași autorități, care să demonstreze că respectivele persoane au exercitat în mod efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul lor pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.

    În ceea ce privește calificările de medic veterinar eliberate de fosta Uniune Sovietică sau a căror formare a început, pentru Estonia, înainte de 20 august 1991, atestarea menționată în paragraful anterior trebuie să fie însoțită de un certificat, eliberat de autoritățile estoniene, care să declare că respectivele persoane au exercitat în mod efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul lor pe o perioadă de cel puțin cinci ani consecutivi în decursul ultimilor șapte ani anteriori eliberării certificatului.

    ▼A1

    (5)  

    Fără a aduce atingere articolului 43b, fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și medic specialist, precum și titlurile de formare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect ale resortisanților statelor membre și care au fost eliberate de fosta Iugoslavie sau a căror formare a început:

    (a) 

    pentru Slovenia, înainte de 25 iunie 1991; și

    (b) 

    pentru Croația, înainte de 8 octombrie 1991,

    atunci când autoritățile statelor membre menționate anterior atestă că respectivele calificări au, pe teritoriul lor, același efect pe plan juridic ca cele pe care ele însele le eliberează și, pentru arhitecți, același efect ca și titlurile de calificare menționate pentru aceste state membre în anexa VI punctul 6, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază, de medic specialist, de asistent medical generalist, de medic dentist, de medic dentist specialist, de medic veterinar, de moașă, de farmacist, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 45 alineatul (2) și de arhitect, în ceea ce privește activitățile menționate la articolul 48, precum și exercitarea acestora.

    Această atestare trebuie să fie însoțită de un certificat eliberat de aceleași autorități, care să demonstreze că respectivele persoane au exercitat în mod efectiv și legal activitățile în cauză pe teritoriul lor pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.

    ▼B

    (6)  
    Fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă pentru resortisanții statelor membre ale căror titluri de calificare ca medic, asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moașă și farmacist nu corespund denumirilor prevăzute pentru respectivele state membre în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2, titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre, însoțite de un certificat eliberat de autoritățile sau organismele competente.

    Certificatul menționat la primul paragraf atestă că respectivele titluri de calificare confirmă o formare în temeiul articolelor 24, 25, 28, 31, 34, 35, 38, 40 și 44 și sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor a căror denumire este prevăzută în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 și 5.6.2.

    ▼M1

    Articolul 23a

    Împrejurări excepționale

    (1)  
    Prin derogare de la prezenta directivă, Bulgaria poate autoriza persoanele care dețin calificarea de „фелдшер” (felcer) acordată în Bulgaria înainte de 31 decembrie 1999 și care exercită această profesie în cadrul sistemului de securitate socială național bulgar la 1 ianuarie 2000, să continue să exercite profesia menționată, cu toate că anumite părți ale activității acestora intră în domeniul de aplicare a prezentei directive referitoare la medicii și asistenții medicali generaliști.
    (2)  
    Persoanele care dețin calificarea bulgară de „фелдшер” (felcer) menționată la alineatul (1) nu au dreptul de a obține recunoașterea profesională ca medici sau asistenți medicali generaliști în alte state membre în temeiul prezentei directive.

    ▼B

    Secțiunea 2

    Medicii

    Articolul 24

    Formarea de bază în medicină

    (1)  
    Admiterea la formarea de bază în medicină presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, în ceea ce privește studiile în cauză, la instituțiile universitare.

    ▼M9

    (2)  
    Formarea medicală de bază cuprinde un total de cel puțin cinci ani de studii, care se poate exprima în plus prin echivalentul în credite ECTS, și constă în cel puțin 5 500 de ore de formare teoretică și practică asigurate de o universitate sau sub supravegherea unei universități.

    În ceea ce privește profesioniștii care și-au început studiile înainte de 1 ianuarie 1972, formarea menționată la primul paragraf poate include o formare practică la nivel universitar de șase luni, efectuată pe bază de program integral sub supravegherea autorităților competente.

    ▼B

    (3)  

    Formarea de bază în medicină oferă garanția că persoana în cauză a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

    (a) 

    cunoștințele corespunzătoare despre științele pe care se bazează medicina și o bună înțelegere a metodelor științifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, evaluarea datelor stabilite științific și analiza lor;

    (b) 

    cunoștințele corespunzătoare despre structura, funcțiile și comportamentul persoanelor sănătoase și bolnave, precum și relațiile dintre starea de sănătate și mediul social și fizic al ființei umane;

    (c) 

    cunoștințele corespunzătoare despre disciplinele și practicile clinice care i-a oferit o imagine coerentă a afecțiunilor mintale și fizice, a medicinii din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei și reproducerii umane;

    (d) 

    experiență clinică utilă în spitale sub supraveghere corespunzătoare.

    Articolul 25

    Formarea medicilor specialiști

    ▼M9

    (1)  
    Admiterea la formarea de medic specialist este condiționată de absolvirea și validarea unui program de formare de bază în medicină prevăzut la articolul 24 alineatul (2) în decursul căruia persoana formată a dobândit cunoștințele relevante de bază în medicină.

    ▼B

    (2)  
    Formarea specializată în medicină cuprinde instruirea teoretică și practică, efectuată într-o universitate, într-un spital universitar sau, după caz, o instituție de sănătate desemnată în acest scop de către autoritățile sau organismele competente.

    Statele membre se asigură ca perioadele minime de formare specializată în medicină menționate în anexa V punctul 5.1.3 să nu fie mai scurte decât perioadele prevăzute la același punct. Formarea se realizează sub supravegherea autorităților sau organismelor competente. Ea implică participarea personală a medicului specialist candidat la activitatea sau la responsabilitățile serviciilor în cauză.

    (3)  
    Formarea se realizează pe bază de program integral, pe posturi specializate, recunoscute de autoritățile competente. Formarea implică participarea la toate activitățile medicale ale departamentului în care se realizează formarea, inclusiv la serviciul de gardă, astfel încât specialistul în formare să consacre acestei instruiri practice și teoretice toată activitatea sa profesională, pe toată durata săptămânii de lucru și în decursul întregului an, după metodele stabilite de autoritățile competente. În consecință, aceste posturi fac obiectul unei remunerări adecvate.

    ▼M9

    (3a)  
    Statele membre pot dispune în legislațiile lor naționale exceptări parțiale de la părți ale cursurilor de formare în medicina specializată enumerate la punctul 5.1.3 din anexa V, care să se aplice de la caz la caz, dacă acea parte a formării a fost deja urmată în timpul unui alt curs de formare de specialitate enumerat la punctul 5.1.3 din anexa V, pentru care profesionistul să fi obținut deja calificarea profesională într-un stat membru. Statele membre se asigură că excepția acordată nu depășește o jumătate din durata minimă a cursurilor de formare în medicina specializată respectivă.

    Fiecare stat membru notifică Comisia și celelalte state membre privind legislația lor națională în cauză pentru astfel de exceptări parțiale.

    ▼B

    (4)  
    Statele membre condiționează eliberarea unei calificări de medic specialist de posesia unuia dintre titlurile de calificare ca medic cu formare de bază prevăzute în anexa V punctul 5.1.1.

    ▼M9

    (5)  
    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește adaptarea perioadelor minime de formare menționate la punctul 5.1.3 din anexa V la progresul științific și tehnic.

    ▼B

    Articolul 26

    Denumirea formărilor medicale specializate

    Titlurile de calificare ca medic specialist prevăzute la articolul 21 sunt cele care, eliberate de autoritățile sau organismele competente prevăzute la anexa V punctul 5.1.2, corespund, în ceea ce privește formarea specializată în cauză, denumirilor în vigoare în diferite state membre, prevăzute în anexa V punctul 5.1.3.

    ▼M9

    Pentru a ține seama în mod adecvat de modificările legislației naționale, și în vederea actualizării prezentei directive, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește includerea la punctul 5.1.3 din anexa V de noi specialități medicale comune pentru cel puțin două cincimi dintre statele membre.

    ▼B

    Articolul 27

    Drepturi dobândite specifice medicilor specialiști

    (1)  
    Un stat membru gazdă poate solicita medicilor specialiști a căror formare specializată în medicină pe bază de program integral era reglementată de acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare la 20 iunie 1975 și care și-au început formarea de specialist până la 31 decembrie 1983 ca titlurile lor de calificare să fie însoțite de un certificat care să ateste că s-au consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.
    (2)  
    Fiecare stat membru recunoaște titlul de calificare ca medic specialist eliberat în Spania pentru medicii care au absolvit o formare specializată înainte de 1 ianuarie 1995, chiar dacă nu îndeplinește cerințele minime de formare prevăzute la articolul 25, în măsura în care respectivul titlu de calificare este însoțit de un certificat eliberat de autoritățile spaniole competente și atestă că persoana în cauză a promovat proba de competență profesională specifică organizată în cadrul măsurilor excepționale de recunoaștere prevăzute în Decretul Regal 1497/99 pentru a verifica dacă persoana în cauză posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al medicilor care posedă titlurile de calificare ca medic specialist definite, pentru Spania, în anexa V punctele 5.1.2 și 5.1.3.

    ▼M9

    (2a)  
    Statele membre recunosc calificările de medic specialist obținute în Italia și enumerate la punctele 5.1.2 și 5.1.3 din anexa V medicilor care și-au început formarea de specialist după 31 decembrie 1983 și înainte de 1 ianuarie 1991, chiar dacă formarea respectivă nu îndeplinește toate cerințele prevăzute la articolul 25, cu condiția ca respectivele calificări să fie însoțite de un certificat emis de autoritățile italiene competente care să ateste că medicul în cauză a exercitat efectiv și legal în Italia activitățile de medic specialist, în același domeniu de specialitate, timp de cel puțin șapte ani consecutivi în cei zece ani care preced emiterea certificatului.

    ▼B

    (3)  
    Fiecare stat membru care a abrogat actele cu putere de lege și actele administrative privind eliberarea titlurile de calificare ca medic specialist prevăzute în anexa V punctele 5.1.2 și 5.1.3 și care a luat măsuri privind drepturile dobândite în favoarea resortisanților săi le recunoaște resortisanților celorlalte state membre dreptul de a beneficia de aceleași măsuri, în cazul în care respectivele titluri de calificare au fost eliberate înainte de data de la care statul membru gazdă a încetat să mai elibereze titluri de calificare pentru specializarea în cauză.

    Datele de abrogare a acestor dispoziții sunt prevăzute în anexa V punctul 5.1.3.

    Articolul 28

    Formare specifică în medicină generală

    ▼M9

    (1)  
    Admiterea la formarea specifică în medicină generală este condiționată de absolvirea și validarea unui program de formare de bază în medicină prevăzut la articolul 24 alineatul (2), în decursul căruia persoana formată a dobândit cunoștințele relevante de bază în medicină.

    ▼B

    (2)  
    Formarea specifică în medicină generală care conduce la obținerea titlurilor de calificare eliberate înainte de 1 ianuarie 2006 are o durată de cel puțin doi ani, pe bază de program integral. În ceea ce privește titlurile de calificare eliberate după această dată, formarea specifică are o durată de cel puțin trei ani, pe bază de program integral.

    Atunci când ciclul de formare menționat la articolul 24 cuprinde instruire practică asigurată de un spital autorizat care dispune de echipamente și servicii adecvate pentru medicina generală sau în cadrul unui cabinet de medicină generală autorizat sau al unui centru autorizat în care medicii acordă asistență medicală primară, durata acestei instruiri practice poate fi inclusă, în limita unui an, în durata prevăzută la primul paragraf pentru titlurile de calificare eliberate de la 1 ianuarie 2006.

    Opțiunea prevăzută la paragraful al doilea este valabilă numai pentru statele membre în care durata formării specifice în medicină generală era de doi ani la 1 ianuarie 2001.

    (3)  
    Formarea specifică în medicină generală se realizează pe bază de program integral, sub supravegherea autorităților sau organismelor competente. Instruirea este mai mult practică decât teoretică.

    Instruirea practică se asigură, pe de o parte, pe o perioadă de cel puțin șase luni, într-un spital autorizat, care dispune de echipamente și servicii adecvate și, pe de altă parte, pe o perioadă de cel puțin șase luni, în cadrul unui cabinet de medicină generală autorizat sau în cadrul unui centru autorizat în care medicii acordă asistență medicală primară.

    Instruirea practică se desfășoară în strânsă legătură cu alte instituții sau structuri sanitare care se ocupă de medicina generală. Cu toate acestea, fără a se aducă atingere perioadelor minime menționate la paragraful al doilea, instruirea practică poate fi asigurată pe o perioadă maximă de șase luni în alte instituții sau structuri sanitare autorizate care se ocupă de medicina generală.

    Formarea implică participarea personală a candidatului la activitatea profesională și la responsabilitățile persoanelor cu care lucrează.

    (4)  
    Statele membre condiționează eliberarea unei titlu de calificare specifică în medicină generală de posesia unuia dintre titlurile de calificare ca medic cu formare de bază prevăzute în anexa V punctul 5.1.1.
    (5)  
    Statele membre pot elibera titlurile de calificare prevăzute în anexa V punctul 5.1.4 unui medic care nu a absolvit formarea prevăzută la prezentul articol, dar care a urmat o altă formare suplimentară atestată printr-un titlu de calificare eliberat de autoritățile competente ale unui stat membru. Cu toate acestea, pot elibera un titlu de calificare numai în cazul în care acesta atestă cunoștințe de un nivel echivalent, din punct de vedere calitativ, nivelului de cunoștințe care rezultă ca urmare a formării prevăzute la prezentul articol.

    Statele membre stabilesc, în special, în ce măsură formarea suplimentară deja urmată de către solicitant, precum și experiența sa profesională pot fi luate în considerare pentru a înlocui formarea prevăzută la prezentul articol.

    Statele membre pot elibera titlul de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.1.4 numai în cazul în care solicitantul a dobândit o experiență în medicină generală de cel puțin șase luni în cadrul unui cabinet de medicină generală sau al unui centru în care medicii acordă asistența medicală primară menționată la alineatul (3).

    Articolul 29

    Exercitarea activităților profesionale de medic generalist

    Fiecare stat membru condiționează exercitarea activităților de medic generalist, sub rezerva dispozițiilor privind drepturile dobândite, în cadrul regimului său național de securitate socială, de posesia unui titlu de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.1.4.

    Statele membre pot excepta de la aplicarea acestei condiții persoanele care sunt în curs de formare specifică în medicină generală.

    Articolul 30

    Drepturi dobândite specifice medicilor generaliști

    (1)  
    Fiecare stat membru stabilește drepturile dobândite. Cu toate acestea, trebuie să aibă în vedere că dreptul de a exercita activitățile de medic generalist în cadrul regimului său național de securitate socială fără titlul de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.1.4 constituie un drept dobândit pentru toți medicii care beneficiază de acest drept la data de referință menționată la punctul respectiv în temeiul dispozițiilor aplicabile profesiei de medic care permit accesul la activitățile profesionale de medic cu formare de bază și care sunt stabiliți la data respectivă pe teritoriul său, beneficiind de dispozițiile articolului 21 sau ale articolului 23.

    Autoritățile competente ale fiecărui stat membru eliberează medicilor care sunt titulari de drepturi obținute în temeiul primului paragraf, la cerere, un certificat care atestă dreptul de exercitare a activităților de medic generalist în cadrul propriului regim național de securitate socială, fără titlul de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.1.4.

    (2)  
    Fiecare stat membru recunoaște certificatele prevăzute la alineatul (1) paragraful al doilea, eliberate pentru resortisanții statelor membre de către celelalte state membre și le conferă același efect pe teritoriul său ca și titlurilor de calificare pe care el însuși le eliberează și care permit exercitarea activităților de medic generalist în cadrul regimului său național de securitate socială.

    Secțiunea 3

    Asistent medical generalist

    Articolul 31

    Formarea de asistent medical generalist

    ▼M9

    (1)  

    Admiterea la formarea de asistent medical generalist este condiționată de:

    (a) 

    absolvirea unui ciclu de învățământ general de 12 ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la universități sau la instituții de învățământ superior de nivel recunoscut ca echivalent; sau

    (b) 

    absolvirea unui ciclu de învățământ general de cel puțin zece ani, atestată de o diplomă, un certificat sau un alt titlu eliberat de autoritățile sau organismele competente ale unui stat membru sau de un certificat care atestă promovarea unui examen de nivel echivalent și care permite accesul la o școală profesională sau la un program de formare profesională de asistenți.

    ▼B

    (2)  
    Formarea de asistent medical generalist se desfășoară pe bază de program integral și include cel puțin programa prevăzută în anexa V punctul 5.2.1.

    ▼M9

    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește modificările la lista de la punctul 5.2.1 din anexa V în vederea adaptării acesteia la progresul științific și tehnic.

    Modificările menționate la al doilea paragraf nu atrag după sine o modificare a principiilor legislative esențiale existente în statele membre privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de amendamente respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor educaționale, prevăzute la articolul 165 alineatul (1) din TFUE.

    ▼B

    (3)  
    ►M9  Formarea de asistent medical generalist constă în total din cel puțin trei ani de studii, care pot fi exprimați în plus prin echivalentul în credite ECTS, și cel puțin 4 600 de ore de formare teoretică și clinică, perioada de formare teoretică reprezentând cel puțin o treime, iar cea de formare clinică cel puțin jumătate din perioada minimă de formare. Statele membre pot acorda exceptări parțiale profesioniștilor care au urmat o parte din formarea lor prin cursuri de nivel cel puțin echivalent. ◄

    Statele membre se asigură ca instituția care asigură formarea asistentului să fie responsabilă cu coordonarea dintre instruirea teoretică și clinică pentru întregul program de studii.

    ▼M9

    (4)  
    Educația teoretică se definește ca fiind partea din formarea de asistent medical prin care asistenții medicali formați dobândesc cunoștințele, abilitățile și competențele profesionale necesare în temeiul alineatelor (6) și (7). Această formare este asigurată de personalul didactic calificat în materie de asistență medicală, precum și de alte persoane competente, în cadrul universităților, al instituțiilor de învățământ superior de nivel recunoscut ca echivalent sau în cadrul școlilor profesionale de asistenți medicali sau prin programe de formare profesională pentru asistenți medicali.
    (5)  
    Formarea clinică se definește ca fiind partea din formarea de asistent medical prin care asistentul medical format învață, în cadrul unei echipe, în contact direct cu un individ sănătos sau bolnav și/sau o colectivitate, să organizeze, să acorde și să evalueze asistența medicală global necesară, pe baza cunoștințelor, abilităților și competențelor dobândite. Asistentul medical format învață nu numai să lucreze în echipă, ci și să coordoneze o echipă și să organizeze asistența medicală globală, inclusiv educația sanitară a indivizilor și a grupurilor mici în cadrul instituțiilor sanitare sau al colectivității.

    ▼B

    Această formare are loc în spitale și în alte instituții sanitare, precum și în colectivitate, sub responsabilitatea asistenților profesori și cu cooperarea și asistența altor asistenți calificați. În procesul de formare pot fi integrate și alte persoane calificate.

    Asistenții candidați participă la activitățile serviciilor în cauză în măsura în care respectivele activități sunt necesare formării lor, permițându-le să își asume responsabilitățile pe care le implică îngrijirile la nivel de asistent.

    ▼M9

    (6)  

    Formarea de asistent medical generalist oferă garanția că profesionistul respectiv a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

    (a) 

    cunoștințe cuprinzătoare despre științele ce stau la baza asistenței medicale generale, inclusiv o înțelegere suficientă a structurii organismului, funcțiilor fiziologice și comportamentului persoanelor sănătoase și bolnave, precum și a relațiilor dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane;

    (b) 

    cunoștințe despre natura și etica profesiei, precum și despre principiile generale privind sănătatea și asistența medicală;

    (c) 

    experiență clinică adecvată; această experiență, care ar trebui selectată pentru valoarea sa formatoare, ar trebui dobândită sub supravegherea unui personal asistent calificat și în locuri în care numărul personalului calificat și echipamentele sunt adecvate pentru asistența medicală care trebuie acordată pacientului;

    (d) 

    capacitatea de a participa la formarea practică a personalului medical și experiența colaborării cu acest personal;

    (e) 

    experiența colaborării cu alți profesioniști din sectorul medical.

    ▼M9

    (7)  

    Titlurile de calificare de asistent medical generalist demonstrează că profesionistul în cauză este capabil să aplice cel puțin următoarele competențe de bază, indiferent dacă formarea s-a desfășurat în cadrul universităților, al instituțiilor de învățământ superior de nivel recunoscut ca echivalent sau al școlilor profesionale sau printr-un program de formare profesională pentru asistenți medicali:

    (a) 

    competența de a diagnostica în mod independent asistența medicală necesară, pe baza cunoștințelor teoretice și clinice existente, și de a planifica, organiza și pune în aplicare asistența medicală în tratarea pacienților, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a), (b) și (c), în vederea îmbunătățirii practicii profesionale;

    (b) 

    competența de a colabora în mod eficient cu alți actori din sectorul sanitar, inclusiv prin participarea la formarea practică a personalului sanitar, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (d) și (e);

    (c) 

    competența de a oferi persoanelor, familiilor și grupurilor de persoane informații care să le permită să aibă un stil de viață sănătos și să se autoîngrijească, pe baza cunoștințelor și competențelor dobândite în conformitate cu alineatul (6) literele (a) și (b);

    (d) 

    competența de iniția în mod independent măsuri imediate pentru menținerea în viață și de a aplica măsuri în situații de criză sau de catastrofă;

    (e) 

    competența de a oferi în mod independent consiliere, indicații și sprijin persoanelor care necesită îngrijire și persoanelor apropiate;

    (f) 

    competența de a asigura în mod independent calitatea îngrijirii medicale și evaluarea acesteia;

    (g) 

    competența de a asigura o comunicare profesională exhaustivă și de a coopera cu membrii altor profesii din domeniul sănătății;

    (h) 

    competența de a analiza calitatea asistenței acordate pentru a-și îmbunătăți practica profesională de asistent medical generalist.

    ▼B

    Articolul 32

    Exercitarea activităților profesionale de asistent medical generalist

    În sensul prezentei directive, activitățile profesionale de asistent medical generalist sunt activitățile exercitate cu titlurile profesionale prevăzute în anexa V punctul 5.2.2.

    Articolul 33

    Drepturi dobândite specifice asistenților medicali generaliști

    (1)  
    Atunci când normele generale privind drepturile dobândite se aplică asistenților medicali generaliști, activitățile prevăzute la articolul 23 trebuie să cuprindă deplina responsabilitate pentru programarea, organizarea și acordarea asistenței medicale pacientului.

    ▼M9 —————

    ▼M9

    (3)  

    Statele membre recunosc titlurile de calificare de asistent medical care:

    (a) 

    au fost eliberate în Polonia pentru asistenții medicali care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 31; și

    (b) 

    sunt atestate de o diplomă de „licență” obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

    (i) 

    la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, poz. 885 și din 2007, nr. 176, poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate ale învățământului pentru asistenți medicali și moașe, titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final - matura) și sunt absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170, și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

    (ii) 

    la articolul 52.3 punctul 2 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru asistenți medicali și moașe titulari ai unui certificat de învățământ secundar (examen final – matura) și absolvenți ai unei școli sanitare de nivel secundar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

    cu scopul de a verifica dacă asistentul medical în cauză posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al asistenților medicali titulari ai calificărilor enumerate pentru Polonia la punctul 5.5.2 din anexa V.

    ▼M16

    Articolul 33a

    Drepturi dobândite specifice asistenților medicali generaliști formați în România

    (1)  
    În ceea ce privește calificarea românească de asistent medical generalist, se aplică numai dispozițiile în materie de drepturi dobândite prevăzute la alineatul (2).
    (2)  

    În cazul resortisanților statelor membre care au fost formați ca asistenți medicali generaliști în România și a căror formare nu îndeplinește cerințele minime de formare stabilite la articolul 31, statele membre recunosc drept suficiente:

    (a) 

    oricare dintre următoarele titluri de calificare ca asistent medical generalist, cu condiția ca titlurile respective să fie însoțite de un certificat care să ateste că respectivii resortisanți ai unui stat membru au exercitat efectiv și legal activitățile de asistent medical generalist în România, inclusiv asumând responsabilitate deplină pentru planificarea, organizarea și acordarea de asistență medicală pacienților, pentru o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul celor cinci ani care preced data eliberării certificatului:

    (i) 

    Certificat de competențe profesionale de asistent medical generalist, cu studii postliceale absolvite în cadrul unei școli postliceale, atestând o formare începută înainte de 1 ianuarie 2007;

    (ii) 

    Diplomă de absolvire de asistent medical generalist, cu studii universitare de scurtă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003; sau

    (iii) 

    Diplomă de licență de asistent medical generalist, cu studii universitare de lungă durată, atestând o formare începută înainte de 1 octombrie 2003;

    (b) 

    oricare dintre titlurile de calificare enumerate la litera (a) punctele (ii) și (iii), cu condiția ca titlurile respective să fie însoțite de următorul titlu de calificare obținut în baza unui program special de revalorizare:

    Diplomă de licență, menționată la articolul 3 alineatul (2) din Ordinul comun al ministrului educației naționale și al ministrului sănătății nr. 4317/943/2014 din 11 august 2014 privind aprobarea programului special de revalorizare a formării inițiale de asistent medical generalist, dobândită anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru absolvenții învățământului postliceal și ai învățământului superior (Monitorul Oficial al României nr. 624 din 26 august 2014), însoțită de un supliment la diplomă care atestă că studentul a finalizat programul special de revalorizare; sau

    (c) 

    oricare dintre titlurile de calificare de nivel postliceal enumerate la articolul 4 din Ordinul ministrului educației naționale nr. 5114/2014 privind aprobarea Metodologiei de organizare, desfășurare și finalizare a programului special de revalorizare a formării inițiale de asistent medical generalist, dobândită anterior datei de 1 ianuarie 2007, pentru absolvenții învățământului postliceal sanitar (Monitorul Oficial al României nr. 5 din 6 ianuarie 2015), cu condiția ca aceste titluri să fie însoțite de următorul titlu de calificare obținut în baza unui program special de revalorizare:

    Certificat de revalorizare a competențelor profesionale, menționat la articolul 3 alineatul (1) și în anexa 3 la Ordinul comun al ministrului educației naționale și al ministrului sănătății nr. 4317/943/2014 și la articolul 16 din Ordinul ministrului educației naționale nr. 5114/2014.

    ▼M16

    Articolul 33b

    Valabilitatea drepturilor dobândite înainte de 3 martie 2024

    Statele membre gazdă garantează valabilitatea recunoașterii calificării românești de asistent medical generalist acordate în temeiul articolelor 10-14 din prezenta directivă înainte de 3 martie 2024 în cazul resortisanților statelor membre care au fost formați ca asistenți medicali generaliști în România și care nu au îndeplinit cerințele prevăzute la:

    (a) 

    articolul 33a din prezenta directivă, în versiunea în vigoare la 1 ianuarie 2007; sau

    (b) 

    articolul 33a din prezenta directivă, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ).

    ▼B

    Secțiunea 4

    Medic dentist

    Articolul 34

    Formare de bază de medic dentist

    (1)  
    Admiterea la formarea de bază de medic dentist presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, pentru studiile în cauză, la universități sau la instituții de învățământ superior de un nivel recunoscut ca fiind echivalent ale unui stat membru.

    ▼M9

    (2)  
    Formarea de bază de medic dentist constă în total din cel puțin cinci ani de studii, care pot fi exprimați în plus prin echivalentul de credite ECTS, și cuprinde cel puțin 5 000 de ore de formare teoretică și practică, care cuprinde cel puțin programa descrisă la punctul 5.3.1 din anexa V și este efectuată într-o universitate, într-o instituție de învățământ superior care asigură formare la un nivel recunoscut ca fiind echivalent sau sub supravegherea unei universități.

    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește modificările la lista de la punctul 5.3.1 de la anexa V în vederea adaptării acesteia la progresul științific și tehnic.

    Modificările menționate la al doilea paragraf nu atrag după sine o modificare a principiilor legislative esențiale existente în statele membre privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de amendamente respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor educaționale, conform articolului 165 alineatul (1) din TFUE.

    ▼B

    (3)  

    Formarea de bază de medic dentist garantează că persoana în cauză a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

    (a) 

    cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează stomatologia, precum și o bună înțelegere a metodelor științifice, în special a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, de evaluare a faptelor stabilite științific și de analiză a datelor;

    (b) 

    cunoștințe corespunzătoare despre constituția, fiziologia și comportamentul persoanelor sănătoase și bolnave, precum și influența pe care o au mediul natural și mediul social asupra stării de sănătate a ființei umane, în măsura în care aceste elemente se raportează la stomatologie;

    (c) 

    cunoștințe corespunzătoare despre structura și funcția dinților, gurii, maxilarelor și țesuturilor conexe, atât sănătoase, cât și bolnave, precum și raportul lor cu starea de sănătate generală și bunăstarea fizică și socială a pacientului;

    (d) 

    cunoștințe corespunzătoare despre disciplinele și metodele clinice care îi oferă o imagine coerentă asupra anomaliilor, leziunilor și bolilor dinților, gurii, maxilarelor și țesuturilor conexe, precum și despre odontologie din perspectiva profilaxiei, diagnosticului și terapiei;

    (e) 

    o experiență clinică adecvată sub supraveghere corespunzătoare.

    Formarea de bază de medic dentist conferă competențele necesare pentru toate activitățile de prevenire, diagnostic și tratament privind anomaliile și bolile dinților, gurii, maxilarelor și țesuturilor conexe.

    Articolul 35

    Formarea de medic dentist specialist

    ▼M9

    (1)  
    Admiterea la formarea de dentist specialist este condiționată de absolvirea și validarea formării de bază în medicină dentară menționate la articolul 34 sau deținerea documentelor menționate la articolele 23 și 37.

    ▼B

    (2)  
    Formarea de medic dentist specialist cuprinde instruire teoretică și practică într-un centru universitar, într-un centru de îngrijiri, de educație și de cercetare sau, după caz, într-o instituție de sănătate autorizată în acest scop de către autoritățile sau organismele competente.

    ▼M9

    Formarea de medic dentist specialist pe bază de program integral are o durată de cel puțin trei ani și se realizează sub supravegherea autorităților sau organismelor competente. Formarea implică participarea personală a medicului dentist, care este format pentru a deveni specialist, la activitatea și responsabilitățile instituției în cauză.

    ▼M9 —————

    ▼B

    (3)  
    Statele membre condiționează eliberarea unui titlu de calificare ca medic dentist specialist de posesia unuia dintre titlurile de calificare ca medic dentist cu formare de bază prevăzute în anexa V punctul 5.3.2.

    ▼M9

    (4)  
    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește adaptarea perioadelor minime de formare menționate la alineatul (2) la progresul științific și tehnic.
    (5)  
    Pentru a ține seama în mod adecvat de modificările legislației naționale, și în vederea actualizării prezentei directive, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește includerea la punctul 5.3.3 din anexa V de noi specialități de medicină dentară comune pentru cel puțin două cincimi dintre statele membre.

    ▼B

    Articolul 36

    Exercitarea activităților profesionale de medic dentist

    (1)  
    În sensul prezentei directive, activitățile profesionale de medic dentist sunt cele definite la alineatul (3) și exercitate cu titlurile profesionale încorporate în anexa V punctul 5.3.2.
    (2)  
    Profesia de medic dentist are la bază formarea de medic dentist prevăzută la articolul 34 și constituie o profesie specifică și distinctă de cea de medic, specializat sau nu. Exercitarea activităților profesionale de medic dentist presupune posesia unui titlu de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.3.2. Cei cărora li se aplică articolele 23 sau 37 sunt asimilați titularilor unui astfel de titlu de calificare.
    (3)  
    Statele membre se asigură ca medicii dentari să poată avea acces în mod general la activitățile de prevenire, diagnostic și tratament privind anomaliile și bolile dinților, gurii, maxilarelor și țesuturilor conexe, precum și să poată exercita aceste activități, respectând totodată dispozițiile de reglementare și normele de deontologie care reglementează profesia la datele de referință prevăzute în anexa V punctul 5.3.2.

    Articolul 37

    Drepturi obținute specifice medicilor dentiști

    (1)  
    Fiecare stat membru recunoaște, în scopul exercitării activităților profesionale de medic dentist cu titlurile enumerate în anexa V punctul 5.3.2, titlurile de calificare ca medic ►M1  emise în Italia, Spania, Austria, Republica Cehă, Slovacia și România ◄ pentru persoanele care și-au început formarea de medic până la data de referință prevăzută în respectiva anexă pentru statul membru în cauză, însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale respectivului stat.

    Certificatul trebuie să ateste respectarea următoarelor două condiții:

    (a) 

    că persoanele în cauză s-au consacrat, în respectivul stat membru, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, activităților prevăzute la articolul 36, pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului;

    (b) 

    că persoanele în cauză sunt autorizate să exercite respectivele activități în aceleași condiții ca și titularii titlului de calificare prevăzut pentru respectivul stat membru în anexa V punctul 5.3.2.

    Sunt exceptați de la practica profesională de trei ani prevăzută la paragraful al doilea litera (a) persoanele care au absolvit studii de cel puțin trei ani, atestate de autoritățile competente ale statului în cauză ca fiind echivalente cu formarea prevăzută la articolul 34.

    În ceea ce privește Republica Cehă și Slovacia, titlurile de calificare obținute în fosta Cehoslovacie beneficiază de aceeași recunoaștere ca și titlurile de calificare cehe și slovace și în aceleași condiții ca cele indicate în paragrafele anterioare.

    (2)  
    Fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca medic eliberate în Italia pentru persoanele care și-au început formarea universitară de medic după 28 ianuarie 1980 și până la 31 decembrie 1984, însoțite de un certificat eliberat de autoritățile italiene competente.

    Certificatul trebuie să ateste respectarea următoarelor trei condiții:

    (a) 

    că persoanele în cauză au promovat proba de aptitudini specifică organizată de autoritățile italiene competente pentru a verifica dacă posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al titularilor unui titlu de calificare prevăzut pentru Italia în anexa V punctul 5.3.2;

    (b) 

    că s-au consacrat, în Italia, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, activităților prevăzute la articolul 36, pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului;

    (c) 

    că sunt autorizate să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal și în aceleași condiții ca și titularii titlului de calificare prevăzut pentru Italia în anexa V punctul 5.3.2, activitățile prevăzute la articolul 36.

    Sunt exceptați de la proba de aptitudini menționată la paragraful al doilea litera (a) persoanele care au absolvit studii de cel puțin trei ani, atestate de autoritățile competente ca fiind echivalente cu formarea prevăzută la articolul 34.

    Persoanele care și-au început formarea universitară de medic după 31 decembrie 1984 sunt asimilate celor prevăzute anterior, cu condiția ca cei trei ani de studii menționați să fi început înainte de 31 decembrie 1994.

    ▼M9

    (3)  
    În ceea ce privește titlurile de calificare de medic dentist, statele membre recunosc astfel de titluri în conformitate cu articolul 21 în cazurile în care solicitanții au început formarea lor la 18 ianuarie 2016 sau înainte de această dată.
    (4)  
    Fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare de medic eliberate în Spania profesioniștilor care și-au început formarea medicală universitară între 1 ianuarie 1986 și 31 decembrie 1997, însoțite de un certificat eliberat de autoritățile spaniole competente.

    Certificatul confirmă că sunt îndeplinite următoarele condiții:

    (a) 

    profesionistul în cauză a absolvit cel puțin trei ani de studii, certificate de autoritățile competente spaniole ca fiind echivalente cu formarea menționată la articolul 34;

    (b) 

    profesionistul în cauză a exercitat, în Spania, în mod efectiv, legal și cu titlu principal, activitățile prevăzute la articolul 36, pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului;

    (c) 

    profesionistul în cauză este autorizat să exercite sau exercită, în mod efectiv, legal, cu titlu principal și în aceleași condiții ca și titularii titlului de calificare prevăzut pentru Spania în anexa V punctul 5.3.2, activitățile prevăzute la articolul 36.

    ▼B

    Secțiunea 5

    Medic veterinar

    Articolul 38

    Formare de medic veterinar

    ▼M9

    (1)  
    Formarea de medic veterinar constă în total din cel puțin cinci ani de instruire teoretică și practică pe bază de program integral, care se poate exprima, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, efectuată într-o universitate sau într-o instituție de învățământ superior care asigură formare la un nivel recunoscut ca fiind echivalent sau sub supravegherea unei universități, cuprinzând cel puțin programa prevăzută în anexa V punctul 5.4.1

    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește modificarea listei prevăzute la punctul 5.4.1 din anexa V, în vederea adaptării acesteia la progresul științific și tehnic.

    Modificările menționate la al doilea paragraf nu atrag după sine o modificare a principiilor legislative esențiale existente în statele membre privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de modificări respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor de educație, astfel cum se prevede la articolul 165 alineatul (1) din TFUE.

    ▼B

    (2)  
    Admiterea la formarea de medic veterinar presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, pentru studiile în cauză, instituțiile universitare sau la instituțiile de învățământ superior de un nivel recunoscut ca fiind echivalent ale unui stat membru.

    ▼M9

    (3)  

    Formarea de medic veterinar garantează că profesionistul în cauză a dobândit următoarele cunoștințe și aptitudini:

    (a) 

    cunoștințe corespunzătoare despre științele pe care se bazează activitățile de medic veterinar și despre dreptul Uniunii referitor la activitățile respective;

    (b) 

    cunoștințe corespunzătoare despre structura, funcțiile, comportamentul și nevoile psihologice ale animalelor, precum și abilitățile și competențele necesare privind creșterea, alimentația, bunăstarea, reproducerea și igiena acestora în general;

    (c) 

    abilitățile și competențele clinice, epidemiologice și analitice necesare pentru prevenirea, diagnosticarea și tratamentul bolilor animalelor, inclusiv anestezie, chirurgia aseptică și eutanasiere, considerate individual sau în grup, inclusiv cunoștințe specifice despre bolile transmisibile la oameni;

    (d) 

    cunoștințe, abilități și competențe de medicină preventivă, inclusiv competențe referitoare la anchete și certificare;

    (e) 

    cunoștințe corespunzătoare despre igienă și despre tehnologia producerii, fabricării și punerii în circulație a produselor alimentare destinate animalelor sau a celor de origine animală destinate consumului uman, inclusiv abilitățile și competențele necesare pentru a înțelege și a explica bunele practici în acest domeniu;

    (f) 

    cunoștințele, abilitățile și competențele necesare pentru utilizarea responsabilă și judicioasă a medicamentelor de uz veterinar pentru tratarea animalelor și pentru asigurarea siguranței în lanțul alimentar și a protecției mediului.

    ▼B

    Articolul 39

    Drepturi dobândite specifice medicilor veterinari

    Fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (4), pentru resortisanții statelor membre ale căror titluri de calificare ca medic veterinar au fost eliberate de Estonia sau a căror formare a început în acest stat înainte de 1 mai 2004, statele membre recunosc aceste titluri de calificare ca medic veterinar în cazul în care sunt însoțite de un certificat care să ateste că persoanele în cauză au exercitat în mod efectiv și legal, în Estonia, activitățile în cauză, pe o perioadă de cel puțin cinci ani consecutivi în decursul ultimilor șapte ani anteriori eliberării certificatului.

    Secțiunea 6

    Moașă

    Articolul 40

    Formare de moașă

    (1)  

    Formarea de moașă constă în total în cel puțin una dintre următoarele formări:

    (a) 

    o formare specifică de moașă, pe bază de program integral, de cel puțin trei ani de instruire teoretică și practică (tip I), cuprinzând cel puțin programa prevăzută în anexa V punctul 5.5.1;

    (b) 

    o formare specifică de moașă, pe bază de program integral, de cel puțin douăzeci și opt de luni (tip II), cuprinzând cel puțin programa prevăzută în anexa V punctul 5.5.1, care nu a făcut obiectul unei formări echivalente de asistent medical generalist.

    Statele membre se asigură ca instituția care asigură formarea moașelor să fie responsabilă cu coordonarea dintre instruirea teoretică și clinică pentru întregul program de studii.

    ▼M9

    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește modificarea listei prevăzută la punctul 5.5.1 din anexa V, în vederea adaptării acesteia la progresul științific și tehnic.

    Modificările menționate la al treilea paragraf nu atrag după sine o modificare a principiilor legislative esențiale existente în statele membre privind structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de modificări respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor de educație, astfel cum este prevăzut la articolul 165 alineatul (1) din TFUE.

    (2)  

    Admiterea la formarea de moașă face obiectul uneia dintre următoarele condiții:

    (a) 

    absolvirea a cel puțin 12 ani de învățământ general sau deținerea unui certificat care atestă reușita la un examen de nivel echivalent pentru admiterea la o școală de moașe pentru tipul I;

    (b) 

    deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist menționat la punctul 5.2.2 din anexa V pentru tipul II.

    (3)  

    Formarea de moașă garantează că profesionistul în cauză a dobândit următoarele cunoștințe și aptitudini:

    (a) 

    cunoștințe amănunțite despre științele pe care se bazează activitățile de moașă, în special moșit, obstetrică și ginecologie;

    (b) 

    cunoștințe corespunzătoare despre deontologia și legislația relevantă pentru exercitarea profesiei;

    (c) 

    cunoștințe corespunzătoare de medicină generală (funcții biologice, anatomie și fiziologie) și farmacologie în domeniul obstetricii și al nou-născuților, precum și cunoștințe cu privire la relația dintre starea de sănătate și mediul fizic și social al ființei umane și despre comportamentul acestuia;

    (d) 

    experiență clinică adecvată dobândită în instituțiile aprobate care capacitează moașele să acorde îngrijiri antenatale, să asiste la naștere și să se ocupe de urmările acesteia în instituții aprobate, să acorde supraveghere în faza imediat premergătoare nașterii și la naștere, să acorde îngrijiri postnatale și să efectueze manevre de resuscitare neonatală în așteptarea unui medic, în mod independent și pe propria răspundere, în măsura necesară și în afara situațiilor patologice;

    (e) 

    o înțelegere corespunzătoare a formării personalului sanitar și experiența colaborării cu respectivul personal.

    ▼B

    Articolul 41

    Modalități de recunoaștere a titlurilor de calificare ca moașă

    ▼M9

    (1)  

    Titlurile de calificare de moașă prevăzute la punctul 5.5.2 din anexa V beneficiază de recunoaștere automată în temeiul articolului 21, în cazul în care îndeplinesc unul dintre următoarele criterii:

    (a) 

    o formare de moașă, pe bază de program integral, de cel puțin trei ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 4 600 de ore de formare teoretică și practică, cu cel puțin o treime din durata minimă constând în formare clinică;

    (b) 

    o formare de moașă, pe bază de program integral de cel puțin doi ani, care poate fi exprimată, în plus, prin echivalentul în credite ECTS, care constă din cel puțin 3 600 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare ca asistent medical generalist menționat la punctul 5.2.2 din anexa V;

    (c) 

    o formare de moașă pe bază de program integral de cel puțin 18 luni, care poate fi exprimată în plus prin echivalentul în credite ECTS, care constă în cel puțin 3 000 de ore, condiționată de deținerea unui titlu de calificare de asistent medical generalist prevăzut la punctul 5.2.2 din anexa V, urmată de o practică profesională de un an pentru care se eliberează un certificat în conformitate cu alineatul (2).

    ▼B

    (2)  
    Certificatul menționat la alineatul (1) se eliberează de către autoritățile competente ale statului membru de origine. El atestă că beneficiarul, după ce a obținut titlul de calificare ca moașă, a exercitat în mod satisfăcător, într-un spital sau într-o instituție de sănătate autorizată în acest sens, toate activitățile de moașă în perioada corespunzătoare.

    Articolul 42

    Exercitarea activităților profesionale de moașă

    (1)  
    Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică activităților de moașă, astfel cum sunt definite de fiecare stat membru, fără a aduce atingere alineatului (2), și sunt exercitate cu titlurile profesionale încorporate în anexa V punctul 5.5.2.
    (2)  

    Statele membre se asigură ca moașele să poată avea cel puțin acces la activitățile menționate în cele ce urmează și să le exercite:

    (a) 

    asigurarea unei bune informări și consilierea în materie de planificare familială;

    (b) 

    diagnosticarea sarcinii, apoi supravegherea sarcinii normale, efectuarea examinărilor necesare pentru supravegherea evoluției sarcinii normale;

    (c) 

    prescrierea sau consilierea privind examinările necesare celei mai timpurii diagnosticări posibile a sarcinilor cu riscuri;

    (d) 

    stabilirea unui program de pregătire a viitorilor părinți și consilierea lor în materie de igienă și alimentație, asigurarea pregătirii complete pentru naștere;

    (e) 

    îngrijirea și asistarea mamei în timpul travaliului și monitorizarea stării fetusului in utero prin mijloace clinice și tehnice adecvate;

    (f) 

    coordonarea nașterilor normale, inclusiv, la nevoie, efectuarea de epiziotomii și, în cazuri de urgență, practicarea nașterii în prezentație pelviană;

    (g) 

    recunoașterea, la mamă sau la copil, a semnelor de anunțare a unor anomalii care necesită intervenția unui medic și, după caz, asistarea acestuia; luarea măsurilor de urgență care se impun în absența medicului, în special extragerea manuală a placentei, urmată eventual de examinarea manuală a uterului;

    (h) 

    examinarea și îngrijirea nou-născutului; luarea tuturor inițiativelor care se impun în caz de nevoie și practicarea, după caz, a resuscitării imediate;

    (i) 

    îngrijirea mamei, monitorizarea progreselor mamei în perioada post-natală și acordarea tuturor sfaturilor utile privind creșterea nou-născutului în cele mai bune condiții;

    (j) 

    practicarea îngrijirilor prescrise de medic;

    (k) 

    elaborarea rapoartelor scrise necesare.

    Articolul 43

    Drepturi dobândite specifice moașelor

    (1)  
    Fiecare stat membru recunoaște ca dovadă suficientă pentru resortisanții statelor membre ale căror titluri de calificare ca moașă îndeplinesc toate cerințele minime de formare prevăzute la articolul 40, dar, în temeiul articolului 41, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoțite de certificatul de practică profesională menționat la articolul 41 alineatul (2), titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre înainte de data de referință prevăzută în anexa V punctul 5.5.2, însoțite de un certificat care să ateste că respectivii resortisanți s-au consacrat în mod efectiv și legal activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin doi ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.

    ▼M9

    (1a)  
    În ceea ce privește titlurile de calificare de moașă, statele membre recunosc automat calificările respective în cazul în care solicitantul și-a început formarea înainte de 18 ianuarie 2016 și condiția de admitere pentru această formare a fost de zece ani de învățământ general sau un nivel echivalent pentru tipul I sau finalizarea unei formări de asistent medical generalist, atestată prin titlul de calificare menționat la punctul 5.2.2 din anexa V, înainte de a începe o formare de moașă care intră sub incidența tipului II.

    ▼B

    (2)  
    Dispozițiile alineatului (1) se aplică resortisanților statelor membre ale căror titluri de calificare ca moașă atestă o formare care a fost realizată pe teritoriul fostei Republici Democrate Germania și care îndeplinește toate cerințele minime de formare prevăzute la articolul 40, dar, în temeiul articolului 41, sunt recunoscute numai în cazul în care sunt însoțite de certificatul de practică profesională menționat la articolul 41 alineatul (2), în cazul în care atestă o formare care a început înainte de 3 octombrie 1990.

    ▼M9 —————

    ▼M9

    (4)  

    Statele membre recunosc titlurile de calificare de moașă care:

    (a) 

    au fost eliberate în Polonia pentru moașele care și-au încheiat formarea înainte de 1 mai 2004 și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute la articolul 40, și

    (b) 

    sunt atestate de o diplomă de „licență” care a fost obținută pe baza unui program special de revalorizare descris:

    (i) 

    la articolul 11 din Legea din 20 aprilie 2004 de modificare a Legii privind profesiile de asistent medical și de moașă și privind alte acte juridice (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004, nr. 92, pos. 885 și din 2007 nr. 176 poz. 1237) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 11 mai 2004 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final – matura) și absolvenți ai unui liceu sanitar sau ai unor școli profesionale sanitare care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2004 nr. 110, poz. 1170 și din 2010 nr. 65 poz. 420); sau

    (ii) 

    la articolul 53.3 punctul 3 din Legea din 15 iulie 2011 privind profesiile de asistent medical și de moașă (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2011 nr. 174, poz. 1039) și în Regulamentul Ministrului Sănătății din 14 iunie 2012 privind condițiile detaliate referitoare la cursurile de învățământ superior asigurate pentru moașe și asistenți medicali titulari ai unui certificat de studii secundare (examen final matura) și absolvenți ai unei forme de învățământ secundar sanitar sau post-secundar care formează asistenți medicali și moașe (Jurnalul Oficial al Republicii Polone din 2012, poz. 770),

    cu scopul de a verifica dacă moașa în cauză posedă un nivel de cunoștințe și de competențe comparabil cu cel al moașelor titulare ale calificărilor enumerate pentru Polonia, la punctul 5.5.2 din anexa V.

    ▼M1

    Articolul 43a

    În ceea ce privește titlurile românești de calificare ca moașă, se aplică doar următoarele dispoziții în materie de drepturi dobândite:

    În cazul resortisanților din statele membre ale căror titluri oficiale de calificare ca moașă (asistent medical obstetrică-ginecologie) au fost acordate de către România înainte de data aderării și care nu satisfac cerințele minime în materie de formare stabilite la articolul 40, statele membre recunosc titlurile oficiale de calificare menționate ca fiind suficiente pentru îndeplinirea activităților de moașă, în cazul în care sunt însoțite de un certificat care specifică faptul că acei resortisanți ai statelor membre au exercitat în mod efectiv și legal activități de moașă în România, pentru cel puțin cinci ani consecutivi în decursul celor șapte ani care preced emiterea certificatului.

    ▼A1

    Articolul 43b

    Drepturile dobândite ca moașă nu se aplică următoarelor calificări, obținute în Croația înainte de 1 iulie 2013 viša medicinska sestra ginekološko-opstetričkog smjera (asistentă medicală obstretică-ginecologie), medicinska sestra ginekološko-opstetričkog smjera (infirmieră obstetrică-ginecologie), viša medicinska sestra primaljskog smjera (asistentă medicală cu diplomă de moașă), medicinska sestra primaljskog smjera (infirmieră cu diplomă de moașă), ginekološko-opstetrička primalja (moașă obstetrică-ginecologie) și primalja (moașă).

    ▼B

    Secțiunea 7

    Farmacist

    Articolul 44

    Formare de farmacist

    (1)  
    Admiterea la formarea de farmacist presupune posesia unei diplome sau a unui certificat care să permită accesul, pentru studiile în cauză, la universități sau la instituții de învățământ superior de un nivel recunoscut ca fiind echivalent ale unui stat membru.

    ▼M9

    (2)  

    Titlurile de calificare de farmacist atestă o formare cu o durată de cel puțin cinci ani, care, în plus, se poate exprima și prin echivalentul în credite ECTS, dintre care cel puțin:

    (a) 

    patru ani de formare teoretică și practică cu program integral într-o universitate, într-o instituție de învățământ superior la un nivel recunoscut ca fiind echivalent sau sub supravegherea unei universități;

    (b) 

    în cursul sau la finalul formării teoretice și practice, șase luni de stagiu într-o farmacie deschisă publicului sau într-un spital, sub supravegherea serviciului farmaceutic al respectivului spital.

    Ciclul de formare menționat la prezentul alineat include cel puțin programa descrisă în anexa V la punctul 5.6.1 Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c în ceea ce privește modificarea listei de la punctul 5.6.1 din anexa V, în vederea adaptării acesteia la progresul științific și tehnic, inclusiv la evoluția practicii farmacologice.

    Modificările menționate la al doilea paragraf nu atrag după sine o modificare a principiilor legislative esențiale existente în statele membre în legătură cu structura profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. Astfel de modificări respectă responsabilitatea statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor de educație, astfel cum se prevede la articolul 165 alineatul (1) din TFUE.

    ▼B

    (3)  

    Formarea de farmacist garantează că persoana în cauză a dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

    (a) 

    cunoștințe corespunzătoare despre medicamente și substanțele utilizate pentru fabricarea produselor medicamentoase;

    (b) 

    cunoștințe corespunzătoare despre tehnologia farmaceutică și controlul fizic, chimic, biologic și microbiologic al produselor medicamentoase;

    (c) 

    cunoștințe corespunzătoare despre metabolism, efectele medicamentelor și acțiunea substanțelor toxice, precum și utilizarea produselor medicamentoase;

    (d) 

    cunoștințe corespunzătoare care permit evaluarea datelor științifice privind produsele medicamentoase, pentru a putea furniza pe această bază informații corespunzătoare;

    (e) 

    cunoștințe corespunzătoare despre condițiile legale și alte condiții în materie de exercitare a activităților farmaceutice.

    Articolul 45

    Exercitarea activităților profesionale de farmacist

    (1)  
    În sensul prezentei directive, activitățile de farmacist sunt cele ale căror acces și exercitare fac obiectul, în unul sau mai multe state membre, unor condiții de calificare profesională și care sunt deschise titularilor uneia dintre titlurile de calificare prevăzute în anexa V punctul 5.6.2.

    ▼M9

    (2)  

    Statele membre se asigură că titularii unui titlu de calificare universitar sau de un nivel recunoscut ca fiind echivalent în farmacie, care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 44, pot avea acces cel puțin la activitățile menționate în cele ce urmează și le pot exercita, sub rezerva, după caz, a unei cerințe de experiență profesională suplimentară:

    (a) 

    pregătirea formei farmaceutice a produselor medicamentoase;

    (b) 

    fabricarea și testarea produselor medicamentoase;

    (c) 

    testarea produselor medicamentoase într-un laborator de testare a produselor medicamentoase;

    (d) 

    stocarea, conservarea și distribuirea de produse medicamentoase în comerțul cu ridicata;

    (e) 

    aprovizionarea, pregătirea, testarea, stocarea, distribuirea și administrarea unor medicamente sigure și eficace, de calitatea cerută, în farmacii deschise publicului;

    (f) 

    pregătirea, testarea, stocarea și administrarea unor medicamente sigure și eficace, având calitatea cerută, în spitale;

    (g) 

    furnizarea de informații și consiliere cu privire la medicamente ca atare, inclusiv cu privire la utilizarea lor corespunzătoare;

    (h) 

    raportarea reacțiilor adverse ale produselor farmaceutice către autoritățile competente;

    (i) 

    asistență personalizată pacienților care își administrează singuri medicația;

    (j) 

    contribuirea la campanii locale sau naționale privind sănătatea publică.

    ▼B

    (3)  
    Atunci când, într-un stat membru, accesul la una dintre activitățile de farmacist sau exercitarea acesteia este condiționată, în afară de posesia unui titlu de calificare prevăzut în anexa V punctul 5.6.2, de necesitatea unei experiențe profesionale suplimentare, respectivul stat membru recunoaște ca dovadă suficientă în acest sens un certificat al autorităților competente ale statului membru de origine conform căruia persoana în cauză a exercitat respectivele activități în statul membru de origine pe o perioadă egală.
    (4)  
    Recunoașterea menționată la alineatul (3) nu se aplică în ceea ce privește experiența profesională de doi ani solicitată de Marele Ducat al Luxemburgului pentru atribuirea unei concesii de stat de farmacie deschisă.
    (5)  
    Atunci când, într-un stat membru, la 16 septembrie 1985 se desfășura un concurs pe bază de probe, destinat să selecteze dintre titularii menționați la alineatul (2) pe cei care sunt autorizați să devină proprietari ai noilor farmacii a căror creare a fost decisă în cadrul unui sistem național de repartizare geografică, respectivul stat membru, prin derogare de la alineatul (1), poate să mențină respectivul concurs și să invite resortisanții statelor membre care posedă unul dintre titlurile de calificare ca farmacist prevăzute în anexa V punctul 5.6.2 sau care fac obiectul dispozițiilor articolului 23.

    Secțiunea 8

    Arhitect

    ▼M9

    Articolul 46

    Formarea arhitecților

    (1)  

    Formarea pentru profesia de arhitect cuprinde:

    (a) 

    un total de cel puțin cinci ani de studii pe bază de program integral într-o universitate sau într-o instituție de învățământ de nivel echivalent care să conducă la promovarea unui examen de nivel universitar; sau

    (b) 

    cel puțin patru ani de studii pe bază de program integral într-o universitate sau într-o instituție de învățământ de nivel echivalent, care să conducă la promovarea unui examen de nivel universitar, însoțită de un certificat care să ateste încheierea unui stagiu de formare profesională de doi ani, în conformitate cu alineatul (4).

    (2)  

    Arhitectura trebuie să constituie componenta principală a studiilor menționate la alineatul (1). Studiile mențin un echilibru între aspectele teoretice și practice ale formării în arhitectură și asigură cel puțin dobândirea următoarelor cunoștințe, abilități și competențe:

    (a) 

    capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerințelor estetice, cât și cerințelor tehnice;

    (b) 

    cunoștințe corespunzătoare despre istoria și teoriile arhitecturii, precum și despre arte, tehnologii și științe umane conexe;

    (c) 

    cunoștințe despre arte frumoase ca factori ce pot influența calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;

    (d) 

    cunoștințe corespunzătoare despre urbanism, planificarea și tehnicile aplicate în procesul de planificare;

    (e) 

    capacitatea de a înțelege relațiile dintre oameni și creațiile arhitecturale, pe de o parte, și creațiile arhitecturale și mediul lor, pe de altă parte, precum și capacitatea de a înțelege necesitatea de a armoniza creațiile arhitecturale și spațiile în funcție de necesitățile și scara umană;

    (f) 

    capacitatea de a înțelege profesia de arhitect și rolul său în societate, în special prin elaborarea de proiecte ținând seama de factorii sociali;

    (g) 

    înțelegerea metodelor de cercetare și de pregătire a proiectului de construcție;

    (h) 

    cunoștințe despre problemele de proiectare structurală și de construcție și de inginerie asociate proiectării clădirilor;

    (i) 

    cunoștințe corespunzătoare despre probleme fizice și tehnologii, precum și despre funcția construcțiilor, astfel încât să le doteze cu toate elementele de confort interior și de protecție climaterică, în cadrul dezvoltării sustenabile;

    (j) 

    capacitatea tehnică care să îi permită să conceapă construcții care să îndeplinească cerințele utilizatorilor, respectând totodată limitele impuse de buget și de reglementările în domeniul construcțiilor;

    (k) 

    cunoștințe corespunzătoare despre industrii, organizații, reglementări și proceduri care intervin în procesul de concretizare a proiectelor în clădiri și de integrare a planurilor în planificarea generală.

    (3)  
    Numărul de ani de studiu academic menționat la alineatele (1) și (2) se poate exprima, în plus, prin echivalentul în credite ECTS.
    (4)  
    Stagiul profesional menționat la alineatul (1) litera (b) are loc numai după terminarea primilor trei ani de studiu. Cel puțin un an de stagiu profesional se bazează pe cunoștințele, abilitățile și competențele dobândite în cursul studiilor menționate la alineatul (2). În acest scop, stagiul profesional se desfășoară sub supravegherea unei persoane sau organism care a fost autorizat de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Un astfel de stagiu supravegheat poate avea loc în orice țară. Stagiul profesional este evaluat de autoritatea competentă din statul membru de origine.

    Articolul 47

    Derogări de la condițiile de formare ca arhitect

    Prin derogare de la articolul 46, se recunosc, de asemenea, ca respectând articolul 21: în cadrul promovării sociale sau al studiilor universitare cu frecvență parțială, formarea care îndeplinește cerințele stabilite la articolul 46 alineatul (2), atestată printr-un examen în arhitectură promovat de către un profesionist care lucrează de șapte ani sau mai mult în domeniul arhitecturii sub supravegherea unui arhitect sau a unui birou de arhitectură. Respectivul examen trebuie să fie de nivel universitar și să fie echivalent cu examenul final menționat la articolul 46 alineatul (1) litera (b).

    ▼B

    Articolul 48

    Exercitarea activităților profesionale de arhitect

    (1)  
    În sensul prezentei directive, activitățile profesionale de arhitect sunt cele exercitate în mod normal cu titlul profesional de arhitect.
    (2)  
    Se consideră că îndeplinesc condițiile necesare pentru a exercita activitățile de arhitect cu titlul profesional de arhitect resortisanții unui stat membru autorizați să poarte acest titlu în aplicarea unei legi care atribuie autorității competente a unui stat membru competența de a acorda acest titlu resortisanților statelor membre care s-au distins în mod deosebit prin calitatea realizărilor lor în domeniul arhitecturii. Un certificat eliberat de statul lor membru de origine trebuie să ateste că activitățile persoanei în cauză se încadrează în domeniul arhitecturii.

    Articolul 49

    Drepturi dobândite specifice arhitecților

    (1)  
    Fiecare stat membru recunoaște titlurile de calificare ca arhitect prevăzute în anexa VI punctul 6, eliberate de alte state membre și care atestă o formare care a început cel târziu în decursul anului academic de referință prevăzut în respectiva anexă, chiar dacă nu îndeplinesc cerințele minime prevăzute la articolul 46, dându-le același efect pe teritoriul său ca și titlurile de calificare ca arhitect pe care el însuși le eliberează în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de arhitect și exercitarea acestora.

    Se recunosc, în aceste condiții, certificatele autorităților competente ale Republicii Federale Germania care atestă echivalența titlurilor de calificare eliberate de la 8 mai 1945 de către autoritățile competente ale Republicii Democrate Germania cu titlurile de calificare prevăzute în anexa menționată anterior.

    ▼M9

    (1a)  
    Alineatul (1) se aplică și titlurilor de calificare de arhitect prevăzute în anexa V, în cazul în care formarea a început înainte de 18 ianuarie 2016.

    ▼B

    (2)  

    Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare stat membru recunoaște, acordându-le, în ceea ce privește accesul la activitățile profesionale de arhitect și exercitarea acestora cu titlul profesional de arhitect, același efect pe teritoriul său ca și titlurilor de calificare pe care el însuși le eliberează, certificatele eliberate pentru resortisanții statelor membre de către statele membre care au pus în aplicare norme privind accesul la activitățile de arhitect și exercitarea acestor activități la următoarele date:

    (a) 

    la 1 ianuarie 1995, pentru Austria, Finlanda și Suedia;

    (b) 

    la 1 mai 2004, pentru Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia;

    ▼M8

    (ba) 

    la 1 iulie 2013, pentru Croația;

    ▼B

    (c) 

    la 5 august 1987, pentru celelalte state membre.

    Certificatele prevăzute la primul paragraf atestă că titularul lor a fost autorizat, până cel târziu la data respectivă, să poarte titlul profesional de arhitect și că s-a consacrat efectiv, în cadrul normelor menționate anterior, activităților în cauză pe o perioadă de cel puțin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani dinainte de data eliberării certificatului.

    ▼M9

    (3)  
    Fiecare stat membru îi conferă dovezii următoare aceleași efecte pe teritoriul său ca și dovezii de calificare formală pe care o eliberează el însuși în scopul accesului și exercitării activității profesionale a unui arhitect: dovada terminării formării existente la 5 august 1985 și începută cel târziu la 17 ianuarie 2014, oferită de „Fachhochschulen” în Republica Federală Germania într-o perioada de trei ani, satisfăcând cerințele stabilite la articolul 46 alineatul (2) și dând acces la activitățile menționate la articolul 48 în respectivul stat membru cu titlul profesional de „arhitect”, în măsura în care formarea a fost urmată de o perioadă de patru ani de experiență profesională în Republica Federală Germania, atestată de un certificat eliberat de autoritatea competentă pe rolul căreia figurează numele arhitectului care dorește să beneficieze de prevederile prezentei directive.

    CAPITOLUL IIIA

    Recunoașterea automată pe baza principiilor comune de formare

    Articolul 49a

    Cadru comun de formare

    (1)  
    În sensul prezentului articol, „cadru comun de formare” înseamnă un set comun de cunoștințe, abilități și competențe minimale necesare pentru exercitarea unei anumite profesii. Un cadru comun de formare nu înlocuiește programele de formare naționale dacă un stat membru nu decide altfel în temeiul dreptului intern. În scopul accesului la această profesie și a exercitării sale într-un stat membru care reglementează respectiva profesie, un stat membru conferă titlurilor de calificare profesională dobândite pe baza unui astfel de cadru același efect pe teritoriul său ca și titlurile de calificare pe care le eliberează el însuși, cu condiția ca acest cadru să îndeplinească condițiile stabilite la alineatul (2).
    (2)  

    Un cadru comun de formare îndeplinește următoarele condiții:

    (a) 

    cadrul comun de formare permite mai multor profesioniști să circule dintr-un stat membru în altul;

    (b) 

    profesia la care se aplică cadrul comun de formare sau educația și formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puțin o treime din toate statele membre;

    (c) 

    setul comun de cunoștințe, abilități și competențe combină cunoștințele, abilitățile și competențele cerute în sistemele de educație și formare care se aplică în cel puțin o treime dintre statele membre; este irelevant dacă respectivele cunoștințe, abilități și competențe au fost dobândite în cadrul unui curs de formare generală într-o universitate sau o instituție de învățământ superior sau în cadrul unui curs de formare profesională;

    (d) 

    cadrul comun de formare se bazează pe nivelurile din CEC, astfel cum sunt definite în anexa II la Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții ( 6 );

    (e) 

    profesia în cauză nu este acoperită de un alt cadru comun de formare și nici nu este supusă recunoașterii automate în temeiul capitolul III din titlul III;

    (f) 

    cadrul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părților interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementata;

    (g) 

    cadrul comun de formare permite resortisanților din orice stat membru să fie eligibili pentru obținerea calificării profesionale în temeiul unui astfel de cadru fără a fi obligați ca mai întâi să fie membri ai unei organizații profesionale sau să fie înregistrați la o astfel de organizație.

    (3)  
    Organizațiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum și organizațiile profesionale naționale sau autoritățile competente din cel puțin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la cadrele comune de formare care satisfac condițiile specificate la alineatul (2).
    (4)  
    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c pentru a stabili un cadru comun de formare pentru o profesie dată, pe baza condițiilor specificate la alineatul (2) de la prezentul articol.
    (5)  

    Un stat membru este exceptat de la obligația de a introduce pe teritoriul său cadrul comun de formare menționat la alineatul (4) și de la obligația de a recunoaște automat calificările profesionale dobândite în temeiul respectivului cadru comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

    (a) 

    pe teritoriul său nu sunt disponibile instituții de învățământ sau de formare care să ofere o astfel de formare pentru profesia în cauză;

    (b) 

    introducerea cadrului comun de formare ar afecta în mod negativ organizarea sistemului său de învățământ și de formare profesională;

    (c) 

    între cadrul comun de formare și formarea obligatorie pe teritoriul său există diferențe substanțiale, care ar atrage după sine riscuri grave la adresa ordinii publice, siguranței publice, sănătății publice sau a siguranței beneficiarilor serviciului sau a protecției mediului.

    (6)  

    în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la alineatul (4), statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre:

    (a) 

    calificările naționale și, dacă este cazul, titlurile profesionale naționale care sunt conforme cu cadrul comun de formare; sau

    (b) 

    orice recurs la exceptarea menționată la alineatul (5), împreună cu o justificare cu privire la care dintre condițiile menționate la alineatul (4) au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că un stat membru nu a justificat sau a furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiții. Statele membre răspund unei astfel de solicitări în termen de trei luni.

    Comisia poate adopta un act de punere în aplicare pentru a enumera calificările profesionale naționale și titlurile profesionale naționale care beneficiază de recunoaștere automată în temeiul cadrului comun de formare adoptat în conformitate cu alineatul (4).

    (7)  
    Prezentul articol se aplică și specializărilor unei profesii, cu condiția ca aceste specializări să privească activitățile profesionale în cazul cărora accesul și exercitarea sunt reglementate în statele membre, atunci când profesia face deja obiectul recunoașterii automate în temeiul capitolului III din titlul III, însă nu și specializarea în cauză.

    Articolul 49b

    Teste comune de formare

    (1)  
    În sensul prezentului articol, un test comun de formare înseamnă o probă de aptitudini standardizată, disponibilă în toate statele membre participante și rezervată deținătorilor unei anumite calificări profesionale. Reușita la un astfel de test îndrituiește deținătorul unei calificări profesionale specifice să exercite profesia în orice stat membru interesat în aceleași condiții ca și titularii calificărilor profesionale dobândite în acel stat membru.
    (2)  

    Testul comun de formare îndeplinește următoarele condiții:

    (a) 

    testul comun de formare permite mai multor profesioniști să se circule dintr-un stat membru în altul;

    (b) 

    profesia la care se aplică testul comun de formare sau educația și formarea care conduc la aceasta sunt reglementate în cel puțin o treime dintre statele membre;

    (c) 

    testul comun de formare a fost elaborat în urma unei proceduri corespunzătoare transparente, inclusiv cu implicarea părților interesate relevante din statele membre în care profesia nu este reglementata;

    (d) 

    testul comun de formare permite resortisanților din orice stat membru să participe la acest test și la organizarea practică a acestor teste în statele membre fără a fi obligați ca mai întâi să fie membri ai unei organizații profesionale sau să fie înregistrați la o astfel de organizație.

    (3)  
    Organizațiile profesionale reprezentative de la nivelul Uniunii, precum și organizațiile profesionale naționale sau autoritățile competente din cel puțin o treime dintre statele membre pot prezenta Comisiei sugestii cu privire la testele comune de formare care satisfac condițiile specificate la alineatul (2).
    (4)  
    Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 57c pentru a stabili conținutul unui test comun de formare și condițiile necesare pentru participarea la test și promovarea acestuia.
    (5)  

    Un stat membru este exceptat de la obligația de a organiza pe teritoriul său testul comun de formare menționat la alineatul (4) și de la obligația de a recunoaște automat profesioniștii care au promovat testul comun de formare atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

    (a) 

    profesia în cauză nu este reglementată pe teritoriul său;

    (b) 

    conținutul testului comun de formare nu reduce suficient riscurile grave la adresa sănătății publice sau a siguranței beneficiarilor serviciului, care sunt relevante pe teritoriul său;

    (c) 

    conținutul testului comun de formare ar reduce semnificativ atractivitatea accesului la profesie în raport cu cerințele naționale.

    (6)  

    În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a actului delegat menționat la alineatul (4), statele membre notifică Comisiei și celorlalte state membre:

    (a) 

    capacitatea disponibilă pentru organizarea unor astfel de teste; sau

    (b) 

    orice recurs la exceptarea menționată la alineatul (5), împreună cu justificarea cu privire la care dintre condițiile menționate la alineatul respectiv au fost îndeplinite. În termen de trei luni, Comisia poate solicita clarificări suplimentare, în cazul în care consideră că un stat membru nu a justificat sau a furnizat justificări insuficiente privind îndeplinirea uneia dintre aceste condiții. Statele membre răspund unei astfel de solicitări în termen de trei luni.

    Comisia poate adopta un act de punere în aplicare, pentru a enumera statele membre în care urmează să fie organizate testele comune de formare adoptate în conformitate cu alineatul (4), frecvența în decursul unui an calendaristic și alte aranjamente necesare pentru organizarea testelor comune de formare în toate statele membre.

    ▼B

    CAPITOLUL IV

    Dispoziții comune privind stabilirea

    Articolul 50

    Documente și formalități

    (1)  
    Atunci când hotărăsc asupra unei cereri de obținere a autorizației de exercitare a profesiei reglementate în cauză în aplicarea prezentului titlu, autoritățile competente ale statului membru gazdă pot solicita documentele și certificatele enumerate în anexa VII.

    În momentul prezentării lor, documentele prevăzute în anexa VII punctul 1 literele (d), (e) și (f) nu pot fi mai vechi de trei luni.

    Statele membre, organismele și alte persoane juridice asigură confidențialitatea informațiilor transmise.

    (2)  
    În cazul unor îndoieli justificate, statul membru gazdă poate solicita autorităților competente ale unui stat membru o confirmare a autenticității certificatelor și a titlurilor de calificare eliberate în acest alt stat membru, precum și, după caz, confirmarea faptului că beneficiarul îndeplinește, în ceea ce privește profesiile prevăzute la capitolul III din prezentul titlu, condițiile minime de formare prevăzute la articolele 24, 25, 28, 31, 34, 35, 38, 40, 44 și 46.
    (3)  

    În cazul unor îndoieli justificate, atunci când o autoritate competentă a unui stat membru a eliberat un titlu de calificare, astfel cum a fost definit la articolul 3 alineatul (1) litera (c), care include o formare urmată în totalitate sau parțial într-o instituție legal stabilită pe teritoriului unui alt stat membru, statul membru gazdă are dreptul să verifice pe lângă organismul competent al statului membru de origine în care a fost eliberat titlul de calificare:

    (a) 

    în cazul în care formarea asigurată de instituția în cauză a fost certificată în mod oficial de instituția de învățământ situată în statul membru de origine în care a fost eliberat titlul de calificare;

    (b) 

    în cazul în care titlul de calificare eliberat este același cu cel care ar fi fost eliberat în cazul în care ciclul de formare ar fi fost același în statul membru de origine în care a fost eliberat titlul de calificare și

    (c) 

    în cazul în care titlul de calificare eliberat conferă aceleași drepturi de acces la profesie pe teritoriul statului membru de origine în care a fost eliberat titlul de calificare.

    ▼M9

    (3a)  
    În cazul unor îndoieli justificate, statul membru gazdă poate solicita autorităților competente ale unui stat membru o confirmare a faptului că solicitantul nu este suspendat sau nu are interdicție de exercitare a profesiei ca urmare a unei erori profesionale grave sau a unei condamnări pentru infracțiuni legate de exercitarea activităților sale profesionale.
    (3b)  
    Schimbul de informații între autoritățile competente din diferite state membre în temeiul prezentului articol se efectuează prin intermediul IMI.

    ▼B

    (4)  
    Atunci când un stat membru gazdă solicită resortisanților săi depunerea unui jurământ sau a unei declarații solemne pentru a avea acces la o profesie reglementată și în cazul în care formularea respectivului jurământ sau a respectivei declarații nu poate fi utilizată de resortisanții celorlalte state membre, statul membru se asigură că persoana în cauză poate utiliza o formulare echivalentă corespunzătoare.

    Articolul 51

    Procedură de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale

    (1)  
    Autoritatea competentă a statului membru gazdă confirmă primirea dosarului solicitantului în termen de o lună de la data primirii sale și îl informează, după caz, cu privire la lipsa oricărui document.
    (2)  
    Procedura de examinare a unei cereri de obținere a autorizației de a exercita o profesie reglementată trebuie finalizată în cel mai scurt timp și trebuie să conducă la o decizie justificată în mod corespunzător a autorității competente a statului membru gazdă, în oricare dintre cazuri, în termen de trei luni de la data prezentării dosarului complet al persoanei în cauză. Cu toate acestea, acest termen se poate prelungi cu o lună în cazurile reglementate la capitolele I și II din prezentul titlu.
    (3)  
    Decizia sau neluarea unei decizii în termenul menționat anterior face obiectul unei acțiuni în justiție în temeiul legislației naționale.

    Articolul 52

    Utilizarea titlului profesional

    (1)  
    Atunci când, într-un stat membru gazdă, utilizarea unui titlu profesional privind una dintre activitățile profesiei în cauză este reglementată, resortisanții celorlalte state membre care sunt autorizați să exercite o profesie reglementată în temeiul titlului III utilizează titlul profesional din statul membru gazdă care, în respectivul stat, corespunde acestei profesii, și utilizează, de asemenea, eventualele sale abrevieri.
    (2)  
    Atunci când o profesie este reglementată în statul membru gazdă de către o asociație sau organizație în sensul articolului 3 alineatul (2), resortisanții statelor membre sunt autorizați să utilizeze titlul profesional acordat de respectiva organizație sau asociație, sau abrevierea acestuia, numai în cazul în care prezintă o dovadă că sunt membri ai respectivei organizații sau asociații.

    Atunci când condiționează obținerea calității de membru de anumite calificări, asociația sau organizația poate face acest lucru numai în condițiile prevăzute de prezenta directivă în ceea ce privește resortisanții altor state membre care posedă calificări profesionale.

    ▼M9

    (3)  
    Un stat membru nu poate rezerva utilizarea titlului profesional pentru titularii calificărilor profesionale dacă nu a notificat asociația sau organizația în cauză Comisiei și celorlalte state membre în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

    ▼B

    TITLUL IV

    NORME PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI

    ▼M9

    Articolul 53

    Cunoștințe lingvistice

    (1)  
    Profesioniștii care beneficiază de recunoașterea calificărilor profesionale au de asemenea cunoștințe lingvistice necesare pentru exercitarea profesiei în statul membru gazdă.
    (2)  
    Un stat membru se asigură că orice control efectuat de către autoritatea competentă să controleze respectarea obligației în temeiul alineatului (1) sau sub supravegherea acesteia se limitează la cunoașterea unei limbi oficiale a statului membru gazdă sau a unei limbi administrative a statului membru gazdă, cu condiția ca aceasta din urmă să fie și o limbă oficială a Uniunii.
    (3)  
    Dacă profesia de exercitat prezintă implicații legate de siguranța pacienților, pot fi impuse controale efectuate în conformitate cu alineatul (2). Pot fi impuse controale în legătură cu alte profesii în cazul în care există îndoieli serioase și concrete despre gradul de cunoaștere a limbii de către profesionist în privința activitățile profesionale pe care intenționează să le desfășoare.

    Controalele pot fi efectuate numai după emiterea unui card profesional european în conformitate cu articolul 4d sau după recunoașterea unei calificări profesionale, după caz.

    (4)  
    Orice control lingvistic este proporțional cu activitatea care urmează a fi desfășurată. Profesionistul în cauză are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva acestor acțiuni de control în temeiul dreptului intern.

    ▼B

    Articolul 54

    Utilizarea titlurilor de calificare

    Fără a aduce atingere articolelor 7 și 52, statul membru gazdă se asigură de recunoașterea dreptului persoanelor interesate de a-și utiliza titlul de calificare care li s-au conferit în statul membru de origine și, eventual, abrevierea acestora, în limba respectivului stat. Statul membru gazdă poate prevedea ca titlul să fie urmat de denumirea și adresa instituției sau comisiei care l-a eliberat. Atunci când titlul de calificare din statul membru de origine poate fi confundat în statul membru gazdă cu un titlu care necesită, în respectivul stat membru gazdă, o formare suplimentară care nu a fost urmată de beneficiar, respectivul stat membru gazdă poate solicita ca acesta să utilizeze titlul de calificare din statul membru de origine într-o formă adecvată, indicată de statul membru gazdă.

    Articolul 55

    Aprobarea din partea caselor de asigurări de sănătate

    Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1) și articolului 6 primul paragraf litera (b), statele membre care solicită persoanelor care și-au obținut calificările profesionale pe teritoriul lor efectuarea unui stagiu pregătitor și/sau a unei perioade de experiență profesională pentru a fi aprobate de o casă de asigurări de sănătate exceptează de la această obligație titularii de calificări profesionale de medic și de medic dentist obținute într-un alt stat membru.

    ▼M9

    Articolul 55a

    Recunoașterea stagiului profesional

    (1)  
    Dacă accesul la o profesie reglementată în statul membru de origine este condiționat de efectuarea unui stagiu profesional, autoritatea competentă a statului membru de origine recunoaște stagiile profesionale efectuate într-un alt stat membru, atunci când analizează o cerere de autorizare a exercitării profesiei reglementate, cu condiția ca stagiul să fie în acord cu orientările publicate menționate la alineatul (2) și ia în considerare stagiile profesionale efectuate într-o țară terță. Statele membre pot stabili însă, în legislația națională, o limită rezonabilă privind durata părții din stagiul profesional care se poate desfășura în străinătate.
    (2)  
    Recunoașterea stagiului profesional nu înlocuiește nicio cerință instituită pentru promovarea unui examen în vederea obținerii accesului la profesia în cauză. Autoritățile competente publică orientări cu privire la organizarea și recunoașterea stagiilor profesionale efectuate într-un alt stat membru sau într-o țară terță, în special cu privire la rolul supraveghetorului stagiului profesional.

    ▼M9

    TITLUL V

    COOPERARE ADMINISTRATIVĂ ȘI RESPONSABILITATE FAȚĂ DE CETĂȚENI PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE

    ▼B

    Articolul 56

    Autorități competente

    (1)  
    Autoritățile competente ale statului membru gazdă și ale statului membru de origine colaborează îndeaproape și își acordă asistență reciprocă pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive. Ele asigură confidențialitatea informațiilor pe care le schimbă.
    (2)  
    ►M9  Autoritățile competente ale statului membru gazdă și ale statului membru de origine fac schimb de informații referitoare la măsuri disciplinare sau sancțiuni penale impuse sau orice alte circumstanțe specifice grave care pot avea consecințe asupra desfășurării activităților în temeiul prezentei directive. În acest sens, acestea respectă normele privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. ◄

    Statul membru de origine examinează veridicitatea faptelor, iar autoritățile sale decid cu privire la natura și amploarea investigațiilor pe care trebuie să le realizeze și comunică statului membru gazdă concluziile rezultate din informațiile transmise.

    ▼M9

    (2a)  
    În sensul alineatelor (1) și (2), autoritățile competente utilizează IMI.

    ▼B

    (3)  
    Fiecare stat membru desemnează, până la 20 octombrie 2007, autoritățile și organismele competente autorizate să elibereze sau să primească titlurile de calificare și alte documente sau informații, precum și pe cele autorizate să primească cererile și să ia deciziile prevăzute în prezenta directivă și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

    ▼M9

    (4)  
    Fiecare stat membru desemnează un coordonator al activităților autorităților competente menționate la alineatul (1) și informează celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

    Sarcinile coordonatorilor sunt:

    (a) 

    să promoveze o aplicare uniformă a prezentei directive;

    (b) 

    să colecteze toate informațiile relevante pentru punerea în aplicare a prezentei directive, precum cele privind condițiile de acces la profesiile reglementate în statele membre;

    (c) 

    să examineze sugestiile referitoare la cadrele comune de formare și la testele comune de formare;

    (d) 

    să facă schimb de informații și de bune practici în scopul optimizării dezvoltării profesionale continue în statele membre;

    (e) 

    să facă schimb de informații și de bune practici privind aplicarea măsurilor compensatorii menționate la articolul 14.

    În scopul îndeplinirii sarcinilor stabilite la litera (b) de la prezentul alineat, coordonatorii pot solicita ajutor de la centrele de asistență menționate la articolul 57b.

    ▼M9

    Articolul 56a

    Mecanismul de alertă

    (1)  

    Autoritățile competente dintr-un stat membru informează autoritățile competente din toate celelalte state membre cu privire la un profesionist căruia i s-a restrâns sau interzis de către autoritățile sau instanțele judecătorești naționale să desfășoare, pe teritoriul statului membru respectiv, chiar și cu caracter temporar, următoarele activități profesionale, în întregime sau în parte:

    (a) 

    medic și medic generalist care deține titlul de calificare menționat la punctele 5.1.1. și 5.1.4 din anexa V;

    (b) 

    medic specialist care deține un titlu menționat la punctul 5.1.3 din anexa V;

    (c) 

    asistent medical generalist care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.2.2 din anexa V;

    (d) 

    medic dentist care deține un titlu de calificare menționat la punctul 5.3.2 din anexa V;

    (e) 

    dentiști specialiști care dețin titlul de calificare menționat la punctul 5.3.3 din anexa V;

    (f) 

    medic veterinar care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.4.2 din anexa V;

    (g) 

    moașă care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.5.2 din anexa V;

    (h) 

    farmacist care deține titlul de calificare menționat la punctul 5.6.2 din anexa V;

    (i) 

    titulari ai certificatelor menționate la punctul 2 din anexa VII care atestă că titularul a efectuat o formare care îndeplinește cerințele minime enumerate la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 sau, respectiv, 44, dar care a început mai devreme decât datele de referință ale calificărilor enumerate la punctele 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2, 5.6.2 din anexa V;

    (j) 

    titulari ai certificatelor de drepturi dobândite astfel cum sunt menționate la articolele 23, 27, 29, 33, 33a, 37, 43 și 43a;

    (k) 

    alți profesioniști care exercită activități care au implicații în ceea ce privește siguranța pacienților, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în statul membru respectiv;

    (l) 

    profesioniști care desfășoară activități legate de educarea minorilor, inclusiv îngrijirea copiilor și educarea copiilor de vârstă mică, atunci când profesionistul exercită o profesie reglementată în statul membru respectiv.

    (2)  

    Autoritățile competente transmit informațiile menționate la alineatul (1) prin alertă în cadrul IMI cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de restrângere sau interzicere, în întregime sau în parte, a exercitării unei activități profesionale de către profesionistul în cauză. Aceste informații se limitează la cele ce urmează:

    (a) 

    identitatea profesionistului;

    (b) 

    profesia în cauză;

    (c) 

    informații cu privire la autoritatea sau instanța națională care adoptă hotărârea privind restrângerea sau interdicția;

    (d) 

    sfera de aplicare a restricției sau interdicției și

    (e) 

    perioada în cursul căreia se aplică restricția sau interdicția;

    (3)  
    Cel târziu în termen de trei zile de la data adoptării hotărârii instanței, autoritățile competente ale unui stat membru interesat informează autoritățile competente ale tuturor celorlalte state membre, prin alertă în cadrul IMI, despre identitatea profesioniștilor care au solicitat recunoașterea unei calificări în temeiul prezentei directive și în cazul cărora instanțele au constatat ulterior că au făcut uz, în acest context, de titluri falsificate de calificare profesională.
    (4)  
    Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul schimbului de informații menționate la alineatele (1) și (3) se realizează în conformitate cu Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie se realizează în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.
    (5)  
    Autoritățile competente din toate statele membre sunt informate fără întârziere atunci când expiră o interdicție sau o restricție menționată la alineatul (1). În acest scop, autorității competente a statului membru care furnizează informațiile în conformitate cu alineatul (1) i se solicită, de asemenea, să indice data expirării și orice altă schimbare ulterioară respectivei date.
    (6)  
    Statele membre dispun că profesioniștii cu privire la care se trimit alerte altor state membre sunt informați în scris cu privire la deciziile în ceea ce privește alertele, în același timp cu alerta în sine, au posibilitatea de a contesta decizia în conformitate cu legislația națională sau pot solicita rectificarea unor astfel de decizii și au posibilitatea de a obține despăgubiri legate de orice prejudiciu cauzat prin alerte false trimise altor state membre, iar, în astfel de cazuri, decizia privind alerta poate conține precizarea că face obiectul unor proceduri inițiate de către profesionist.
    (7)  
    Datele privind alertele pot fi prelucrate în sistemul IMI atâta timp cât sunt valabile. Alertele vor fi șterse în termen de trei zile de la data adoptării deciziei de revocare sau de la expirarea interdicției sau restricției menționate la alineatul (1).
    (8)  
    Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru aplicarea mecanismului de alertă. Actele de punere în aplicare respective includ dispoziții referitoare la autoritățile competente care au dreptul de a trimite sau de a primi alerte și referitoare la retragerea și închiderea alertelor, și măsuri pentru a asigura prelucrarea în siguranță a datelor. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 58 alineatul (2).

    ▼M9

    Articolul 57

    Accesul central online la informații

    (1)  

    Statele membre se asigură că următoarele informații sunt disponibile online prin intermediul ghișeelor unice menționate la articolul 6 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne ( 7 ) și actualizate regulat:

    (a) 

    o listă a tuturor profesiilor reglementate în statul membru, inclusiv date de contact ale autorităților competente pentru fiecare profesie reglementată și ale centrelor de asistență prevăzute la articolul 57b;

    (b) 

    o listă a profesiilor pentru care este disponibil un card profesional european, funcționarea cardului respectiv, inclusiv toate taxele aferente de plătit de către profesioniști și autoritățile competente pentru eliberarea cardului;

    (c) 

    o listă a tuturor profesiilor pentru care statul membru aplică articolul 7 alineatul (4) în temeiul actelor cu putere de lege și a actelor administrative;

    (d) 

    o listă a formelor de educație și formare reglementate și de formare cu structură specială menționate la articolul 11 litera (c) punctul (ii);

    (e) 

    cerințele și procedurile menționate la articolele 7, 50, 51 și 53 pentru profesiile reglementate în statul membru, inclusiv toate tarifele aferente care trebuie plătite de către cetățeni și documentele care trebuie depuse de către cetățeni la autoritățile competente;

    (f) 

    detalii cu privire la modalitatea de a contesta, în temeiul actelor cu putere de lege și a actelor administrative, deciziile autorităților competente adoptate în temeiul prezentei directive.

    (2)  
    Statele membre se asigură că informațiile prevăzute la alineatul (1) se furnizează de o manieră clară și cuprinzătoare pentru utilizatori, că sunt ușor accesibile de la distanță și prin mijloace electronice și că sunt actualizate.
    (3)  
    Statele membre se asigură că oricărei solicitări de informații adresate ghișeului unic i se răspunde în cel mai scurt timp posibil.
    (4)  
    Statele membre și Comisia iau măsuri de însoțire pentru a încuraja ghișeele unice să pună la dispoziție informațiile prevăzute la alineatul (1) în alte limbi oficiale ale Uniunii. Aceasta nu afectează legislația statelor membre cu privire la utilizarea limbilor pe teritoriile lor.
    (5)  
    Statele membre cooperează între ele și cu Comisia în scopul punerii în aplicare a alineatelor (1), (2) și (4).

    ▼M9

    Articolul 57a

    Proceduri prin mijloace electronice

    (1)  
    Statele membre se asigură că toate cerințele, procedurile și formalitățile legate de accesul la aspecte reglementate de prezenta directivă pot fi îndeplinite cu ușurință, de la distanță și prin mijloace electronice, prin intermediul ghișeului unic relevant sau al autorităților competente relevante. Aceasta nu împiedică autoritățile competente ale statelor membre să solicite ulterior copii certificate, în cazul în care există îndoieli justificate și atunci când este strict necesar.
    (2)  
    Alineatul (1) nu se aplică pentru desfășurarea unei perioade de adaptare sau a unei probe de aptitudini.
    (3)  
    În cazul în care se justifică solicitarea de către statele membre a semnăturilor electronice avansate astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice ( 8 ), pentru îndeplinirea procedurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre acceptă semnături electronice în conformitate cu Decizia 2009/767/CE a Comisiei din 16 octombrie 2009 de stabilire a unor măsuri de facilitare a utilizării procedurilor prin mijloace electronice prin intermediul „ghișeelor unice” în temeiul Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne ( 9 ) și asigură mijloace tehnice pentru prelucrarea documentelor cu semnătură electronică avansată în formate definite prin Decizia 2011/130/UE a Comisiei din 25 februarie 2011 de stabilire a unor cerințe minime pentru tratamentul transfrontalier al documentelor semnate electronic de autoritățile competente în temeiul Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile în cadrul pieței interne ( 10 ).
    (4)  
    Toate procedurile se desfășoară în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2006/123/CE privind ghișeele unice. Termenele procedurale stabilite la articolul 7 alineatul (4) și la articolul 51 din prezenta directivă încep în momentul în care un cetățean a depus o cerere sau orice document lipsă la un ghișeu unic sau direct la autoritatea competentă relevantă. Solicitările de copii certificate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol nu sunt considerate drept solicitare de documente lipsă.

    Articolul 57b

    Centre de asistență

    (1)  
    Fiecare stat membru desemnează până la 18 ianuarie 2016 un centru de asistență a cărui sarcină este de a furniza cetățenilor și centrelor de asistență din celelalte state membre asistență privind recunoașterea calificărilor profesionale prevăzută de prezenta directivă, inclusiv informații privind legislația națională care reglementează profesiile și exercitarea acestora, legislația socială și, după caz, normele de deontologie.
    (2)  
    Centrele de asistență din statele membre gazdă asistă cetățenii în exercitarea drepturilor conferite de prezenta directivă, după caz, în cooperare cu centrul de asistență din statul membru de origine și autoritățile competente și ghișeele unice din statul membru gazdă.
    (3)  
    Orice autoritate competentă din statul membru de origine sau gazdă trebuie să coopereze pe deplin cu centrul de asistență din statul membru gazdă și, dacă este cazul, din statul membru de origine și să ofere, la cererea acestor centre de asistență, toate informațiile relevante cu privire la cazurile individuale cu respectarea normelor de protecție a datelor, în conformitate cu Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.
    (4)  
    La cererea Comisiei, centrele de asistență o informează cu privire la rezultatul anchetelor în care sunt implicate în termen de două luni de la primirea acestei cereri.

    Articolul 57c

    Exercitarea delegării

    (1)  
    Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol.
    (2)  
    Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 20, articolul 21 alineatul (6) al doilea paragraf, articolul 21a alineatul (4), articolul 25 alineatul (5), articolul 26 al doilea paragraf, articolul 31 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 35 alineatele (4) și (5), articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 40 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 44 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 49a alineatul (4) și articolul 49b alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 17 ianuarie 2014. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cu cel târziu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
    (3)  
    Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 20, articolul 21 alineatul (6) al doilea paragraf, articolul 21a alineatul (4), articolul 25 alineatul (5), articolul 26 al doilea paragraf, articolul 31 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 35 alineatele (4) și (5), articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 40 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 44 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 49a alineatul (4) și articolul 49b alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
    (4)  
    De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
    (5)  
    Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) al treilea paragraf, articolul 20, articolul 21 alineatul (6) al doilea paragraf, articolul 21a alineatul (4), articolul 25 alineatul (5), articolul 26 al doilea paragraf, articolul 31 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 35 alineatele (4) și (5), articolul 38 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 40 alineatul (1) al treilea paragraf, articolul 44 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 49a alineatul (4) și articolul 49b alineatul (4) intră în vigoare numai dacă Parlamentul European sau de Consiliul nu au formulat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

    ▼M9

    Articolul 58

    Procedura comitetelor

    (1)  
    Comisia este asistată de un Comitet pentru recunoașterea calificărilor profesionale. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
    (2)  
    În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

    Articolul 59

    Transparența

    (1)  
    Statele membre notifică Comisiei până la 18 ianuarie 2016 o listă a profesiilor reglementate existente, specificând activitățile acoperite de fiecare profesie, și o listă a formelor de educație și formare reglementate și de formare cu structură specială menționate la articolul 11 litera (c) punctul (ii) pe teritoriul lor. Orice modificare a acestor liste se notifică, de asemenea, Comisiei, fără întârziere nejustificată. Comisia creează și gestionează o bază de date disponibilă publicului a profesiilor reglementate, care include o descriere generală a activităților care corespund fiecărei profesii.
    (2)  
    Până la 18 ianuarie 2016, statele membre notifică Comisiei lista profesiilor pentru care, în temeiul articolului 7 alineatul (4) este necesară o verificare prealabilă a calificărilor. Statele membre furnizează Comisiei o justificare specifică pentru includerea pe acea listă a fiecăreia dintre aceste profesii.
    (3)  

    Statele membre examinează dacă cerințele din cadrul sistemului lor juridic care restricționează accesul la o profesie sau exercitarea acesteia pentru titularii unei anumite calificări profesionale, inclusiv utilizarea titlurilor profesionale și activitățile profesionale permise în temeiul acestor titluri, menționate în prezentul articol ca „cerințe”, sunt compatibile cu următoarele principii:

    (a) 

    cerințele nu trebuie să fie direct sau indirect discriminatorii pe bază de cetățenie sau reședință;

    (b) 

    cerințele trebuie să fie justificate prin motive imperative de interes general;

    (c) 

    cerințele trebuie să fie adecvate pentru asigurarea îndeplinirii obiectivului urmărit și nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

    (4)  
    Alineatul (1) se aplică și profesiilor reglementate într-un stat membru de către o asociație sau organizație în sensul articolului 3 alineatul (2) și oricăror cerințe legate de calitatea de membru al asociațiilor sau organizațiilor respective.
    (5)  
    Până la 18 ianuarie 2016, statele membre transmit Comisiei informații privind cerințele pe care intenționează să le păstreze și motivele pentru care consideră că cerințele respective sunt conforme cu alineatul (3). Statele membre transmit informații privind cerințele pe care le introduc ulterior și motivele pentru care consideră că cerințele respective sunt conforme cu alineatul (3) în termen de șase luni de la adoptarea măsurii.
    (6)  
    Până la 18 ianuarie 2016 și apoi din doi în doi ani, statele membre prezintă, de asemenea, Comisiei un raport privind cerințele pe care le-au înlăturat sau le-au făcut mai puțin stricte.
    (7)  
    Comisia înaintează rapoartele menționate la alineatul (6) celorlalte state membre, care își prezintă observațiile în termen de șase luni. În același termen de șase luni, Comisia consultă părțile interesate, inclusiv reprezentanții profesiilor în cauză.
    (8)  
    Comisia prezintă un raport de sinteză pe baza informațiilor furnizate de statele membre grupului de coordonatori instituit în temeiul Deciziei 2007/172/CE a Comisiei din 19 martie 2007 de instituire a grupului de coordonatori pentru recunoașterea calificărilor profesionale ( 11 ), care poate formula observații.
    (9)  
    Având în vedere observațiile menționate la alineatele (7) și (8), Comisia, până a 18 ianuarie 2017, își prezintă constatările finale Parlamentului European și Consiliului, însoțite, după caz, de propuneri pentru inițiative suplimentare.

    ▼B

    TITLUL VI

    ALTE DISPOZIȚII

    Articolul 60

    Rapoarte

    (1)  
    De la 20 octombrie 2007, statele membre prezintă Comisiei, la fiecare doi ani, un raport privind punerea în aplicare a sistemului introdus. În afară de observații generale, acest raport cuprinde un rezumat statistic al deciziilor luate, precum și o descriere a principalelor probleme care decurg din punerea în aplicare a prezentei directive.

    ▼M9

    Cu începere de la 18 ianuarie 2016, rezumatul statistic al deciziilor luate menționat la primul paragraf cuprinde informații detaliate privind numărul și tipurile de decizii luate în conformitate cu această directivă, inclusiv tipurile de decizii privind accesul parțial luate de autoritățile competente în conformitate cu articolul 4f și o descriere a principalelor probleme rezultate din aplicarea prezentei directive.

    ▼M9

    (2)  
    Până la 18 ianuarie 2019 și ulterior din cinci în cinci ani, Comisia publică un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

    Primul astfel de raport se concentrează, în special, asupra elementelor noi introduse în această directivă și analizează, în special, următoarele aspecte:

    (a) 

    funcționarea cardului profesional european;

    (b) 

    modernizarea cunoștințelor, abilităților și competențelor pentru profesiile acoperite de capitolul III din titlul III, inclusiv lista de competențe menționată la articolul 31 alineatul (7);

    (c) 

    funcționarea cadrelor comune de formare și a testelor comune de formare;

    (d) 

    rezultatele programului special de revalorizare stipulat de actele cu putere de lege și actele administrative românești pentru deținătorii titlurilor de calificare menționate la articolul 33a, precum și pentru deținătorii de titluri de calificare de nivel post-secundar, în vederea evaluării necesității de a revizui dispozițiile actuale care reglementează regimul drepturilor dobândite aplicabil titlurilor de calificare românești de asistent medical generalist.

    Statele membre furnizează toate informațiile necesare pentru pregătirea respectivului raport.

    ▼B

    Articolul 61

    Clauză de derogare

    În cazul în care, pentru aplicarea unei dispoziții a prezentei directive, un stat membru întâmpină dificultăți majore în anumite domenii, Comisia examinează respectivele dificultăți în colaborare cu statul membru în cauză.

    ▼M9

    După caz, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a permite statului membru respectiv să deroge de la dispoziția în cauză pentru o perioadă limitată.

    ▼B

    Articolul 62

    Abrogarea

    Directivele 77/452/CEE, 77/453/CEE, 78/686/CEE, 78/687/CEE, 78/1026/CEE, 78/1027/CEE, 80/154/CEE, 80/155/CEE, 85/384/CEE, 85/432/CEE, 85/433/CEE, 89/48/CEE, 92/51/CEE, 93/16/CEE și 1999/42/CE se abrogă cu efect de la 20 octombrie 2007. Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă, iar actele adoptate în temeiul respectivelor directive nu sunt afectate de abrogarea lor.

    Articolul 63

    Transpunerea

    Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 20 octombrie 2007. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

    Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

    Articolul 64

    Intrarea în vigoare

    Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Articolul 65

    Destinatari

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.




    ANEXA I

    Lista asociațiilor sau organizațiilor profesionale care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2)

    IRLANDA ( 12 )

    1. 

    The Institute of Chartered Accountants in Ireland ( 13 )

    2. 

    The Institute of Certified Public Accountants in Ireland () 

    3. 

    The Association of Certified Accountants () 

    4. 

    Institution of Engineers of Ireland

    5. 

    Irish Planning Institute

    REGATUL UNIT

    1. 

    Institute of Chartered Accountants in England and Wales

    2. 

    Institute of Chartered Accountants of Scotland

    3. 

    Institute of Chartered Accountants in Ireland

    4. 

    Chartered Association of Certified Accountants

    5. 

    Chartered Institute of Loss Adjusters

    6. 

    Chartered Institute of Management Accountants

    7. 

    Institute of Chartered Secretaries and Administrators

    8. 

    Chartered Insurance Institute

    9. 

    Institute of Actuaries

    10. 

    Faculty of Actuaries

    11. 

    Chartered Institute of Bankers

    12. 

    Institute of Bankers in Scotland

    13. 

    Royal Institution of Chartered Surveyors

    14. 

    Royal Town Planning Institute

    15. 

    Chartered Society of Physiotherapy

    16. 

    Royal Society of Chemistry

    17. 

    British Psychological Society

    18. 

    Library Association

    19. 

    Institute of Chartered Foresters

    20. 

    Chartered Institute of Building

    21. 

    Engineering Council

    22. 

    Institute of Energy

    23. 

    Institution of Structural Engineers

    24. 

    Institution of Civil Engineers

    25. 

    Institution of Mining Engineers

    26. 

    Institution of Mining and Metallurgy

    27. 

    Institution of Electrical Engineers

    28. 

    Institution of Gas Engineers

    29. 

    Institution of Mechanical Engineers

    30. 

    Institution of Chemical Engineers

    31. 

    Institution of Production Engineers

    32. 

    Institution of Marine Engineers

    33. 

    Royal Institution of Naval Architects

    34. 

    Royal Aeronautical Society

    35. 

    Institute of Metals

    36. 

    Chartered Institution of Building Services Engineers

    37. 

    Institute of Measurement and Control

    38. 

    British Computer Society

    ▼M9 —————

    ▼B




    ANEXA IV

    Activități pe categorii de experiență profesională prevăzute la articolele 17, 18 și 19

    Lista I

    Grupe care intră sub incidența Directivei 64/427/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 69/77/CEE, și a directivelor 68/366/CEE și 82/489CEE

    1   Directiva 64/427/CEE

    (Directiva de liberalizare 64/429/CEE)

    Nomenclatorul NICE (corespunzător grupelor principale ISIC 23-40)



    Grupa

    23

    Producția de textile

    232

    Fabricarea și prelucrarea de materiale textile pe mașini pentru lână cardată

    233

    Fabricarea și prelucrarea materialelor textile pe mașini pentru bumbac

    234

    Fabricarea și prelucrarea materialelor textile pe mașini pentru mătase

    235

    Fabricarea și prelucrarea materialelor textile pe mașini pentru in și cânepă

    236

    Alte industrii de fibre textile (iută, fibre dure etc.), funii și frânghii

    237

    Fabricarea de obiecte tricotate și croșetate

    238

    Finisaje textile

    239

    Alte industrii textile

    Grupa

    24

    Producția de încălțăminte, alte articole de confecții și lenjerie de pat

    241

    Producția de încălțăminte (cu excepția celei din cauciuc sau lemn), cu ajutorul mașinilor

    242

    Încălțăminte lucrată manual și reparații

    243

    Fabricarea confecțiilor (cu excepția celor din blană)

    244

    Fabricarea de saltele și lenjerie de pat

    245

    Industriile pielăriei și blănurilor

    Grupa

    25

    Producția de lemn și plută (cu excepția producției de mobilă din lemn)

    251

    Debitarea și prepararea industrială a lemnului

    252

    Fabricarea de produse de lemn semifinite

    253

    Producția de serie a materialelor de construcție din lemn, inclusiv pardoseli

    254

    Fabricarea de containere de lemn

    255

    Fabricarea altor articole din lemn (cu excepția mobilei)

    259

    Fabricarea de articole din pai, plută, împletituri din nuiele și trestie; fabricarea de perii

    Grupa

    26

    260 Producția de mobilă din lemn

    Grupa

    27

    Producția de hârtie și articole de hârtie

    271

    Fabricarea celulozei, hârtiei și cartonului

    272

    Prelucrarea hârtiei și cartonului și fabricarea de articole din celuloză

    Grupa

    28

    280 Tipărire, editare și industriile conexe

    Grupa

    29

    Industria pielăriei

    291

    Tăbăcării și ateliere de finisare a pieilor

    292

    Fabricarea de articole din piele

    Fosta grupă

    30

    Industria cauciucului și a materialelor plastice, a fibrelor artificiale și a produselor amilacee

    301

    Prelucrarea cauciucului și a azbestului

    302

    Prelucrarea materialelor plastice

    303

    Fabricarea fibrelor artificiale

    Fosta grupă

    31

    Industria chimică

    311

    Fabricarea materiilor chimice de bază și prelucrarea lor

    312

    Fabricarea specializată a produselor chimice, în special pentru utilizare în industrie și agricultură (inclusiv fabricarea pentru uz industrial a grăsimilor și uleiurilor vegetale sau animale din grupa ISIC 312)

    313

    Fabricarea specializată de produse chimice, în special pentru uz gospodăresc sau administrativ [exclusiv fabricarea de produse medicinale și farmaceutice (fosta grupă ISIC 319)]

    Grupa

    32

    320 Industria petrolieră

    Grupa

    33

    Fabricarea produselor minerale nemetalice

    331

    Fabricarea de articole din argilă structurală

    332

    Fabricarea sticlei și a articolelor din sticlă

    333

    Fabricarea de produse din ceramică, inclusiv articole refractare

    334

    Fabricarea cimentului, varului și gipsului

    335

    Fabricarea materialelor structurale din beton, ciment și gips

    339

    Prelucrarea pietrei și fabricarea altor produse minerale nemetalice

    Grupa

    34

    Fabricarea și tratarea primară a metalelor feroase și neferoase

    341

    Industria siderurgică (așa cum este definită în Tratatul CECO, inclusiv uzinele de cocsificare integrate în combinate siderurgice)

    342

    Fabricarea de țevi de oțel

    343

    Trefilarea sârmei, trefilarea la rece, laminarea la rece a benzilor, profilarea la rece

    344

    Fabricarea și tratamentele primare ale metalelor neferoase

    345

    Topitorii de metale feroase și neferoase

    Grupa

    35

    Producția de produse metalice (cu excepția mașinilor și echipamentelor de transport)

    351

    Forjare, matrițare și presare

    352

    Tratamente secundare și tratamente de suprafață

    353

    Structuri metalice

    354

    Fabricarea de cazane și produse industriale tubulare

    355

    Fabricarea de unelte și articole finite din metal (cu excepția echipamentelor electrice)

    359

    Activități auxiliare în construcția de mașini

    Grupa

    36

    Producția de mașini, altele decât cele electrice

    361

    Fabricarea de mașini agricole și tractoare

    362

    Fabricarea de echipament de birotică

    363

    Fabricarea de mașini-unelte de prelucrare a metalelor și de elemente și piese pentru acestea și pentru alte utilaje de forță

    364

    Fabricarea de mașini pentru textile și accesorii, fabricarea de mașini de cusut

    365

    Fabricarea de mașini și echipamente pentru industria alimentară și a băuturilor și pentru industria chimică și industrii conexe

    366

    Fabricarea de instalații și echipamente pentru minerit, topitorii și oțelării și pentru industria construcțiilor; fabricarea de echipament cu acționare mecanică

    367

    Fabricarea de echipamente de transmisie

    368

    Fabricarea de mașini pentru alte scopuri industriale specifice

    369

    Fabricarea de alte mașini și echipamente ne-electrice

    Grupa

    37

    Electrotehnică

    371

    Fabricarea de fire și cabluri electrice

    372

    Fabricarea de motoare, generatoare, transformatoare, schimbătoare și alte echipamente similare pentru furnizarea energiei electrice

    373

    Fabricarea de echipamente electrice pentru uz comercial direct

    374

    Fabricarea de echipamente de telecomunicații, contoare, alte aparate de măsură și echipamente electro-medicale

    375

    Fabricarea de echipamente electronice, receptoare radio și TV, echipament audio

    376

    Fabricarea de aparate electrice de uz gospodăresc

    377

    Fabricarea de lămpi și echipamente de iluminat

    378

    Fabricarea de baterii și acumulatori

    379

    Reparații, asamblare și instalarea specializată a echipamentelor electrice

    Fosta grupă

    38

    Fabricarea de echipamente de transport

    383

    Fabricarea de autovehicule și piese pentru acestea

    384

    Reparații la autovehicule, motociclete și biciclete

    385

    Fabricarea de motociclete, biciclete și piese pentru acestea

    389

    Fabricarea de echipamente de transport care nu sunt clasificate în alt loc

    Grupa

    39

    Diverse industrii prelucrătoare

    391

    Fabricarea de aparate de precizie și de instrumente de măsură și control

    392

    Fabricarea de instrumente și echipamente medicale-chirurgicale și de aparate ortopedice (cu excepția încălțămintei ortopedice)

    393

    Fabricarea de echipament fotografic și optic

    394

    Fabricarea și repararea ceasurilor

    395

    Fabricarea bijuteriilor și prelucrarea metalelor prețioase

    396

    Fabricarea și repararea instrumentelor muzicale

    397

    Fabricarea de jocuri, jucării și articole de sport

    399

    Alte industrii manufacturiere

    Grupa

    40

    Construcții

    400

    Construcții (nespecializate); demolări

    401

    Construcția de clădiri (locuințe sau altele)

    402

    Construcții civile; construcția de drumuri, poduri, căi ferate etc.

    403

    Lucrări de instalații

    404

    Decorare și finisare

    2   Directiva 68/366/CEE

    (Directiva de liberalizare 68/365/CEE)

    Nomenclatorul NICE



    Grupa

    20A

    200 Industriile producătoare de grăsimi și uleiuri animale și vegetale

    20B

    Industriile alimentare (cu excepția industriei băuturilor)

    201

    Tăierea, prepararea și păstrarea cărnii

    202

    Industria laptelui și a produselor lactate

    203

    Conservarea și păstrarea legumelor și fructelor

    204

    Conservarea și păstrarea peștelui și a altor produse piscicole

    205

    Fabricarea produselor de morărit

    206

    Fabricarea produselor de panificație, inclusiv pesmeți și biscuiți

    207

    Industria zahărului

    208

    Fabricarea dulciurilor din cacao, ciocolată și zahăr

    209

    Fabricarea de produse alimentare diverse

    Grupa

    21

    Industria băuturilor

    211

    Producerea alcoolului etilic prin fermentare, producerea drojdiei și băuturilor spirtoase

    212

    Producerea vinului și a altor băuturi alcoolice nemalțificate

    213

    Fabricarea berii și malțificare

    214

    Industria băuturilor răcoritoare și a apei carbogazoase

    Fosta 30

    Fabricarea produselor de cauciuc, a materialelor plastice, a fibrelor sintetice și a produselor cu amidon

    304

    Fabricarea produselor cu amidon

    3   Directiva 82/489/CEE

    Nomenclatorul ISIC



    Fosta 855

    Saloane de frumusețe (cu excepția serviciilor de pedichiură și a școlilor profesionale de cosmetică și coafură)

    Lista II

    Grupe care intră sub incidența directivelor 75/368/CEE, 75/369/CEE și 82/470/CEE

    1   Directiva 75/368/CEE [activități prevăzute la articolul 5 alineatul (1)]

    Nomenclatorul ISIC



    Fosta 04

    Pescuit

    043

    Pescuit în apele interioare

    Fosta 38

    Fabricarea echipamentelor de transport

    381

    Construcții și reparații de nave

    382

    Fabricarea echipamentelor de cale ferată

    386

    Fabricarea avioanelor (inclusiv echipament spațial)

    Fosta 71

    Activități legate de transport și alte activități decât transportul care se încadrează în următoarele grupe:

    Fosta 711

    Servicii de vagon de dormit și vagon-restaurant; întreținerea materialului rulant în ateliere de reparații; curățarea vagoanelor

    Fosta 712

    Întreținerea vehiculelor pentru transportul urban, suburban și interurban de călători

    Fosta 713

    Întreținerea vehiculelor pentru alte tipuri de transport de călători (automobile, autocare, taxiuri)

    Fosta 714

    Operarea și întreținerea serviciilor auxiliare de transport rutier (drumuri, tunele și poduri cu taxă, depozite de mărfuri, parcări, depouri de autobuze și tramvaie)

    Fosta 716

    Activități legate de transportul pe apele interioare (operarea și întreținerea căilor navigabile, a porturilor și a altor instalații pentru transportul pe apele interioare: servicii de remorcare și pilotaj în porturi, amplasarea balizelor, încărcarea și descărcarea navelor și alte activități similare, cum ar fi operațiunile de salvare a navelor, remorcarea și întreținerea hangarelor pentru ambarcațiuni)

    73

    Comunicații: servicii poștale și de telecomunicații

    Fosta 85

    Servicii personale

    854

    Spălătorii și servicii de spălătorie, curățare uscată și vopsire

    Fosta 856

    Ateliere fotografice: fotografie portretistică și comercială, cu excepția fotoreporterilor

    Fosta 859

    Servicii personale care nu sunt încadrate în altă parte (întreținerea și curățenia clădirilor, sau numai cazare)

    2   Directiva 75/369/CEE (articolul 6: în cazul care activitatea este considerată a fi de natură industrială sau meșteșugărească)

    Nomenclatorul ISIC

    Următoarele activități itinerante:

    (a) 

    cumpărarea și vânzarea de mărfuri:

    — 
    de către agenți comerciali itineranți, vânzători și negustori ambulanți (fosta grupă ISIC 612);
    — 
    în piețe acoperite, în alte condiții decât de pe instalații fixe permanente, și în piețe în aer liber;
    (b) 

    activități reglementate de măsurile tranzitorii adoptate deja care exclud în mod expres sau nu menționează desfășurarea unor astfel de activități în mod itinerant.

    3   Directiva 82/470/CEE [articolul 6 alineatele (1) și (3)]

    Grupele 718 și 720 din Nomenclatorul ISIC

    Activitățile includ în special:

    — 
    organizarea, oferirea spre vânzare și vânzarea, direct sau pe bază de comision, a unor elemente individuale sau coordonate (transport, masă, cazare, excursii etc.) pentru o călătorie sau un sejur, indiferent de scopul călătoriei [articolul 2 punctul B litera (a)];
    — 
    intermedierea între furnizorii de diferite metode de transport și persoanele care expediază sau primesc mărfuri și desfășurarea unor activități conexe:
    (aa) 

    prin încheierea unor contracte cu furnizorii din domeniul transportului, în numele titularilor;

    (bb) 

    prin alegerea modului de transport, a firmei și a rutei considerate cea mai profitabilă pentru titular;

    (cc) 

    prin rezolvarea aspectelor tehnice ale operațiunii de transport (de exemplu ambalaje pentru transport); prin realizarea unor operații auxiliare transportului (de exemplu asigurarea rezervelor de gheață pentru vagoanele frigorifice);

    (dd) 

    prin rezolvarea formalităților legate de transport, cum ar fi redactarea scrisorilor de trăsură; prin gruparea și dispersarea expedițiilor;

    (ee) 

    prin coordonarea diverselor etape ale transportului, prin asigurarea tranzitului, re-expedierea, transbordarea și alte operații terminale;

    (ff) 

    prin stabilirea costului, a cărăușilor, precum și a mijloacelor de transport pentru persoane care expediază sau primesc marfă:

    — 
    evaluarea costurilor de transport și verificarea deconturilor detaliate;
    — 
    întreprinderea unor demersuri temporare sau permanente în numele și din partea unui armator sau transportator maritim (pe lângă autoritățile portuare, furnizorii maritimi etc.).

    [Activitățile enumerate la articolul 2 punctul A literele (a), (b) și (d)].

    Lista III

    Directivele 64/222/CEE, 68/364/CEE, 68/368/CEE, 75/368/CEE, 75/369/CEE, 70/523/CEE și 82/470/CEE

    1   Directiva 64/222/CEE

    (Directivele de liberalizare 64/223/CEE și 64/224/CEE)

    1. 

    Activități nesalariate care țin de comerțul en gros, cu excepția celui cu medicamente și produse farmaceutice, a celui cu produse toxice și agenți patogeni și a celui cu cărbune (fosta grupă 611).

    2. 

    Activități profesionale ale unui intermediar, care este împuternicit și are instrucțiuni de la una sau mai multe persoane să negocieze sau să efectueze tranzacții comerciale în numele și din partea respectivelor persoane.

    3. 

    Activități profesionale ale unui intermediar care, deși nu are instrucțiuni permanente în acest sens, pune în contact persoane care doresc să contracteze direct între ele sau le pregătește tranzacțiile comerciale sau ajută la încheierea acestora.

    4. 

    Activități profesionale ale unui intermediar care încheie tranzacții comerciale în nume propriu sau în numele altora.

    5. 

    Activități profesionale ale unui intermediar care realizează în numele altora vânzări en gros pe bază de licitație.

    6. 

    Activități profesionale ale unui intermediar care merge din ușă în ușă căutând comenzi.

    7. 

    Prestarea de servicii, cu titlu profesional, de către un intermediar salariat de una sau mai multe întreprinderi comerciale, industriale sau meșteșugărești.

    2   Directiva de liberalizare 68/363/CEE

    ISIC fosta grupă 612 Comerțul cu amănuntul

    Activități excluse:



    012

    Închirieri de mașini agricole

    640

    Imobiliare, închirierea de proprietăți

    713

    Închirierea de automobile, trăsuri și cai

    718

    Închirierea de vagoane de cale ferată

    839

    Închirierea de mașini pentru întreprinderi comerciale

    841

    Rezervarea de bilete la cinema și închirierea de filme cinematografice

    842

    Rezervarea de bilete la teatru și închirierea de echipament teatral

    843

    Închirierea de ambarcațiuni, biciclete, automate de jocuri de îndemânare și de noroc

    853

    Închirierea de camere mobilate

    854

    Închirierea de lenjerie

    859

    Închirierea de îmbrăcăminte

    3   Directiva 68/368/CEE

    (Directiva de liberalizare 68/367/CEE)

    Nomenclatorul ISIC

    ISIC fosta grupă 85:



    1.

    Restaurante, cafenele, taverne și alte localuri de alimentație publică (grupa ISIC 852)

    2.

    Hoteluri, pensiuni, tabere și alte locuri de cazare (grupa ISIC 853)

    4   Directiva 75/368/CEE (articolul 7)

    Toate activitățile enumerate în anexa la Directiva 75/368/CEE, cu excepția celor menționate la articolul 5 alineatul (1) din directiva respectivă (lista II punctul 1 din prezenta anexă)

    Nomenclatorul ISIC



    Fosta grupă 62

    Bănci și alte instituții financiare

    Fosta grupă 620

    Societăți de cumpărare a brevetelor și de licențiere

    Fosta grupă 71

    Transport

    Fosta grupă 713

    Transportul rutier de călători, cu excepția transportului cu vehicule motorizate

    Fosta grupă 719

    Transportul hidrocarburilor lichide și a altor produse chimice lichide prin conducte

    Fosta grupă 82

    Servicii comunitare

    827

    Biblioteci, muzee, grădini botanice și zoologice

    Fosta grupă 84

    Servicii de recreere

    843

    Servicii de recreere care nu sunt clasificate în altă parte:

    — activități sportive (terenuri de sport, organizarea unor evenimente sportive etc.), cu excepția activităților instructorilor sportivi

    — jocuri (herghelii cu cai de curse, terenuri pentru jocuri, hipodromuri)

    — alte activități de recreere (circuri, parcuri de distracții și alte activități distractive)

    Fosta grupă 85

    Servicii personale

    Fosta grupă 851

    Servicii gospodărești

    Fosta grupă 855

    Saloane de frumusețe și serviciile de manichiură, cu excepția serviciilor de pedichiură și ale școlilor profesionale de cosmetică și coafură

    Fosta grupă 859

    Servicii personale care nu sunt clasificate în altă parte, cu excepția maseurilor sportivi și sanitari și a ghizilor montani, împărțite în următoarele grupe:

    — dezinfecție și dezinsecție;

    — închirierea de haine și spații de depozitare;

    — agenții matrimoniale și servicii similare;

    — astrologie, ghicit și alte activități asemănătoare;

    — servicii de igienă și activități conexe;

    — pompe funebre și întreținerea cimitirelor;

    — curieri și ghizi-interpreți.

    5   Directiva 75/369/CEE (articolul 5)

    Următoarele activități itinerante:

    (a) 

    cumpărarea și vânzarea de mărfuri:

    — 
    de către agenți comerciali itineranți, vânzători și negustori ambulanți (fosta grupă 612 ISIC);
    — 
    în piețe acoperite, în alte moduri decât de pe instalații fixe permanente, și în piețe în aer liber;
    (b) 

    activități reglementate de măsurile tranzitorii deja adoptate care exclud în mod expres sau nu menționează desfășurarea unor astfel de activități itinerante.

    6   Directiva 70/523/CEE

    Activitățile persoanelor care desfășoară activități independente în domeniul comerțului en gros cu cărbuni și activitățile intermediarilor din domeniul comerțului cu cărbuni (fosta grupă 6112, Nomenclatorul ISIC)

    7   Directiva 82/470/CEE [articolul 6 alineatul (2)]

    [Activități enumerate la articolul 2 punctul A literele (c) și (e), punctul B litera (b), punctele C și D]

    Aceste activități includ:

    — 
    închirierea de vagoane de cale ferată pentru transportul de persoane și de mărfuri;
    — 
    activități de intermediere în vânzarea, cumpărarea sau închirierea navelor;
    — 
    pregătirea, negocierea și încheierea de contracte pentru transportul emigranților;
    — 
    primirea tuturor obiectelor și mărfurilor depozitate, în numele depozitarului, fie că se află sau nu sub control vamal, în antrepozite, depozite generale, depozite de mobilă, depozite frigorifice, silozuri, etc.;
    — 
    emiterea unei chitanțe pentru depozitar cu privire la obiectele sau mărfurile depozitate;
    — 
    asigurarea de spații, hrană și locuri de vânzare pentru animale vii în așteptarea vânzării sau în tranzit de la sau spre piață;
    — 
    efectuarea inspecției sau evaluării tehnice pentru autovehicule;
    — 
    măsurarea, cântărirea și calibrarea mărfurilor.




    ANEXA V

    Recunoașterea pe baza coordonării condițiilor minime de formare

    V.1.   MEDIC

    ▼M15

    5.1.1.    Titluri de calificare de bază în medicină



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Certificatul care însoțește titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Diploma van arts/Diplôme de docteur en médecine

    Diplôme de „médecin”/Master in de geneeskunde

    — Les universités/De universiteiten

    — Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française/De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap

     

    20.12.1976

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна степен «магистър» по Медицина» и професионална квалификация «Магистър-лекар»

    Университет

     

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o ukončení studia ve studijním programu všeobecné lékařství (doktor medicíny, MUDr.)

    Lékářská fakulta univerzity v České republice

     

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for kandidatuddannelsen i medicin (cand.med.)

    Bevis for bestået lægevidenskabelig embedseksamen (cand.med.)

    Universitet

    1.  Autorisation som læge

    2.  Tilladelse til selvstændigt virke som læge

    20.12.1976

    Deutschland

    — Zeugnis über die Ärztliche Prüfung

    — Zeugnis über die Ärztliche Staatsprüfung und Zeugnis über die Vorbereitungszeit als Medizinalassistent, soweit diese nach den deutschen Rechtsvorschriften noch für den Abschluss der ärztlichen Ausbildung vorgesehen war

    Zuständige Behörden

     

    20.12.1976

    Eesti

    Arstikraad

    Degree in Medicine (MD)

    Diplom arstiteaduse õppekava läbimise kohta

    Tartu Ülikool

     

    1.5.2004

    Ελλάς

    Πτυχίο Ιατρικής

    — Ιατρική Σχολή Πανεπιστημίου,

    — Σχολή Επιστημών Υγείας, Τμήμα Ιατρικής Πανεπιστημίου

     

    1.1.1981

    España

    Título de Licenciado en Medicina y Cirugía

    Título de Licenciado en Medicina

    Título de Graduado/a en Medicina

    — Ministerio de Educación y Cultura

    — El rector de una Universidad

     

    1.1.1986

    France

    Diplôme d’Etat de docteur en Médicine

    Universités

     

    20.12.1976

     

    Diplôme de fin de deuxième cycle des études médicales (7)

     

     

     

     

    Diplôme de formation approfondie en sciences médicales (8)

     

    Certificat de compétence clinique

     

    Hrvatska

    Diploma „doktor medicine/doktorica medicine”

    Medicinski fakulteti sveučilišta u Republici Hrvatskoj

     

    1.7.2013

    Ireland

    Primary qualification

    Competent examining body

    Certificate of experience

    20.12.1976

    Italia

    Diploma di laurea in medicina e chirurgia

    Università

    Diploma di abilitazione all’esercizio della medicina e chirurgia (10)

    20.12.1976

    Κύπρος

    Πιστοποιητικό Εγγραφής Ιατρού

    Ιατρικό Συμβούλιο

     

    1.5.2004

     

    Πτυχίο Ιατρικής

    Ιατρικη σχολη πανεπιστημιου κυπρου (1)

     

     

     

     

    Ευρωπαϊκό Πανεπιστήμιο Κύπρου (2)

     

     

     

     

    Πανεπιστήμιο Λευκωσίας (3)

     

     

    Latvija

    ārsta diploms

    Universitātes tipa augstskola

    Universitāte

     

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas, nurodantis suteiktą gydytojo kvalifikaciją

    2.  Magistro diplomas (medicinos magistro kvalifikacinis laipsnis ir gydytojo kvalifikacija)

    Universitetas

    1.  Internatūros pažymėjimas, nurodantis suteiktą medicinos gydytojo profesinę kvalifikaciją

    2.  Internatūros pažymėjimas (medicinos gydytojo profesinė kvalifikacija)

    1.5.2004

    Luxemburg

    Diplôme d’Etat de docteur en médecine, chirurgie et accouchements

    Jury d’examen d’Etat

    Certificat de stage

    20.12.1976

    Magyarország

    Okleveles orvosdoktor oklevél (dr. med)

    Egyetem

     

    1.5.2004

    Malta

    Lawrja ta’ Tabib tal-Mediċina u l-Kirurġija

    Università ta’ Malta

    Ċertifikat ta’ reġistrazzjoni maħruġ mill-Kunsill Mediku

    1.5.2004

    Nederland

    Getuigschrift van met goed gevolg afgelegd artsexamen

    Faculteit Geneeskunde

     

    20.12.1976

     

    Master of Science in de Geneeskunde (9)

     

     

     

    Österreich

    Urkunde über die Verleihung des akademischen Grades Doktor der gesamten Heilkunde (bzw. Doctor medicinae universae, Dr.med.univ.)

    Medizinische Fakultät einer Universität, bzw Medizinische Universität

     

    1.1.1994

    Polska

    Dyplom ukończenia studiów wyższych na kierunku lekarskim z tytułem „lekarz”

    Szkoły wyższe

    Świadectwo złożenia Lekarskiego Egzaminu Państwowego (4)/Świadectwo złożenia Lekarskiego Egzaminu Końcowego (5)

    1.5.2004

     

     

     

    Zaświadczenie o ukończeniu stażu podyplomowego

     

    Portugal

    Carta de Curso de licenciatura em medicina

    Certificado de mestrado integrado em medicina

    Universidades

    Certificado emitido pela Ordem dos Médicos

    1.1.1986

    România

    Diplomă de licență de doctor medic

    Diploma de licență și master (6)

    Universități

    Ministerul Educației Naționale (6)

     

    1.1.2007

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naslov „doktor medicine/doktorica medicine”

    Univerza

    Potrdilo o Opravljenem Strokovnem Izpitu za Poklic Zdravnik/Zdravnica

    1.5.2004

    Slovensko

    DIPLOM všeobecné lekárstvo doktor všeobecného lekárstva („MUDr.”)

    Univerzita

     

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Lääketieteen lisensiaatin tutkinto/Medicine licentiatexamen

    Yliopisto

     

    1.1.1994

    Sverige

    Läkarexamen

    Universitet eller högskola

    Bevis om legitimation som läkare, utfärdat av Socialstyrelsen

    1.1.1994

    United Kingdom

    Primary qualification (11)

    Competent examining body

    Certificate of experience

    20.12.1976

    (1)   

    Începând din septembrie 2013.

    (2)   

    Începând din septembrie 2013.

    (3)   

    Începând din octombrie 2014.

    (4)   

    Până în 2012.

    (5)   

    Din 2013.

    (6)   

    Din 2011.

    (7)   

    Începând din 2003/2004 și până în 2013/2014.

    (8)   

    Începând din 2014/2015.

    (9)   

    Începând din 2001/2002.

    (10)   

    Până la 2.4.2020.

    (11)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    5.1.2.    Titluri de calificare ca medic specialist



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgie

    Bijzondere beroepstitel van geneesheer-specialist/Titre professionnel particulier de médecin spécialiste

    Minister bevoegd voor Volksgezondheid/Ministre de la Santé publique

    20.12.1976

    България

    Свидетелство за призната специалност

    Университет

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o specializaci

    Ministerstvo zdravotnictví

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for tilladelse til at betegne sig som speciallæge

    Sundhedsstyrelsen

    Styrelsen for Patientsikkerhed

    20.12.1976

    Deutschland

    Fachärztliche Anerkennung

    Landesärztekammer

    20.12.1976

    Eesti

    Residentuuri lõpetamist tõendav tunnistus

    Residentuuri lõputunnistus eriarstiabi erialal

    Tartu Ülikool

    1.5.2004

    Ελλάς

    Τίτλος Ιατρικής Ειδικότητας

    1.  Περιφέρεια

    2.  Νομαρχιακή Αυτοδιοίκηση

    3.  Νομαρχία

    1.1.1981

    España

    Título de Especialista

    — Ministerio competente en el ámbito de la Educación/Universidades

    — Ministerio competente en el ámbito de la Sanidad (4)

    1.1.1986

    France

    1.  Certificat d’études spéciales de médecine accompagné du diplôme d’Etat de docteur en médecine

    2.  Attestation de médecin spécialiste qualifié accompagnée du diplôme d’Etat de docteur en médecine

    3.  Diplôme d’études spécialisées ou diplôme d’études spécialisées complémentaires qualifiant de médecine accompagné du diplôme d’Etat de docteur en médecine

    1.  Universités

    2.  Conseil de l’Ordre des médecins

    3.  Universités

    20.12.1976

    Hrvatska

    Diploma o specijalističkom usavršavanju

    Ministarstvo nadležno za zdravstvo

    1.7.2013

    Ireland

    Certificate of Specialist doctor

    Competent authority

    20.12.1976

    Italia

    Diploma di medico specialista

    Università

    20.12.1976

    Κύπρος

    Πιστοποιητικό Αναγνώρισης Ειδικότητας

    Ιατρικό Συμβούλιο

    1.5.2004

    Latvija

    1.  ”Sertifikāts”–kompetentu iestāžu izsniegts dokuments, kas apliecina, ka persona ir nokārtojusi sertifikācijas eksāmenu specialitātē (5)

    2.  Ārstniecības personas sertifikāts

    Latvijas Ārstu biedrība

    Latvijas Ārstniecības personu profesionālo organizāciju savienība (6)

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Rezidentūros pažymėjimas, nurodantis suteiktą gydytojo specialisto profesinę kvalifikaciją

    2.  Rezidentūros pažymėjimas (gydytojo specialisto profesinė kvalifikacija)

    Universitetas

    1.5.2004

    Luxemburg

    1.  Certificat de médecin spécialiste

    1.  Ministre de la Santé publique

    20.12.1976

    2.  Diplôme d’études spécialisées en médecine

    2.  Université du Luxemburg

    15.9.2021

    Magyarország

    Szakorvosi bizonyítvány

    Nemzeti Vizsgabizottság

    1.5.2004

    Malta

    Ċertifikat ta’ Speċjalista Mediku

    Kumitat ta’ Approvazzjoni dwar Speċjalisti

    1.5.2004

    Nederland

    Bewijs van inschrijving in een Specialistenregister

    — Medische Specialisten Registratie Commissie (MSRC) van de Koninklijke Nederlandsche Maatschappij tot bevordering der Geneeskunst

    — Sociaal-Geneeskundigen Registratie Commissie (SGRC) van de Koninklijke Nederlandsche Maatschappij tot Bevordering der Geneeskunst

    20.12.1976

    Diploma geneeskundig specialist

    — Registratiecommissie Geneeskundig Specialisten (RGS) van de Koninklijke Nederlandsche Maatschappij tot Bevordering der Geneeskunst (1)

    Österreich

    Facharztdiplom

    Österreichische Ärztekammer

    1.1.1994

    Polska

    Dyplom uzyskania tytułu specjalisty

    Centrum Egzaminów Medycznych

    1.5.2004

    Portugal

    Titulo de especialista

    Ordem dos Médicos

    1.1.1986

    România

    Certificat de medic specialist

    Ministerul Sănătății

    1.1.2007

    Slovenija

    Potrdilo o opravljenem specialističnem izpitu

    1.  Ministrstvo za zdravje

    2.  Zdravniška zbornica Slovenije

    1.5.2004

    Slovensko

    Diplom o špecializácii

    1.  Slovenská zdravotnícka univerzita

    2.  Univerzita Komenského v Bratislave

    3.  Univerzita Pavla Jozefa Šafárika v Košiciach

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Erikoislääkärin tutkinto/Specialläkarexamen

    Yliopisto

    1.1.1994

    Sverige

    Bevis om specialkompetens som läkare, utfärdat av Socialstyrelsen

    Socialstyrelsen

    1.1.1994

    United Kingdom

    Certificate of Completion of training (2)

    Postgraduate Medical Education and Training Board

    General Medical Council

    20.12.1976

    1.4.2010

    (1)   

    (1) Începând din ianuarie 2013.

    (2)   

    (2) Emis înainte de 1.1.2021.

    (3)   

    (3) Începând de la 15.9.2021.

    (4)   

    (4) Începând de la 1.1.2022.

    (5)   

    (5) Până la 31.12.2012.

    (6)   

    (6) Până la 31.12.2008.

    5.1.3.    Denumirile cursurilor de formare în medicină specializată



     

    Anestezie

    Chirurgie generală

     

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Anesthésie-réanimation/Anesthesie-reanimatie

    Chirurgie/Heelkunde

    България

    Анестезиология и интензивно лечение

    Хирургия

    Česko

    Anesteziologie a intenzivní medicína

    Chirurgie

    Danmark

    Anæstesiologi

    Kirurgi

    Deutschland

    Anästhesiologie

    (Allgemeine) Chirurgie

    Eesti

    Anestesioloogia

    Üldkirurgia

    Ελλάς

    Αναισθησιολογία

    Χειρουργική

    España

    Anestesiología y Reanimación

    Cirugía general y del aparato digestivo

    France

    Anesthésie-réanimation

    Chirurgie générale

    Hrvatska

    Anesteziologija, reanimatologija i intenzivna medicina

    Opća kirurgija

    Ireland

    Anaesthesia (3)

    Anaesthesiology (4)

    General surgery

    Italia

    Anestesia, rianimazione e terapia intensiva

    Anestesia, rianimazione, terapia intensiva e del dolore (2)

    Chirurgia generale

    Κύπρος

    Αναισθησιολογία

    Γενική Χειρουργική

    Latvija

    Anestezioloģija un reanimatoloģija

    Ķirurģija

    Lietuva

    Anesteziologija reanimatologija

    Chirurgija

    Luxemburg

    Anesthésie-réanimation

    Chirurgie générale

    Magyarország

    Aneszteziológia és intenzív terápia

    Sebészet

    Malta

    Anesteżija u Kura Intensiva

    Kirurġija Ġenerali

    Nederland

    Anesthesiologie

    Heelkunde

    Österreich

    Anästhesiologie und Intensivmedizin

    — Chirurgie

    — Allgemeinchirurgie und Viszeralchirurgie (1)

    Polska

    Anestezjologia i intensywna terapia

    Chirurgia ogólna

    Portugal

    Anestesiologia

    Cirurgia geral

    România

    Anestezie și terapie intensivă

    Chirurgie generală

    Slovenija

    Anesteziologija, reanimatologija in perioperativna intenzivna medicina

    Splošna kirurgija

    Slovensko

    Anestéziológia a intenzívna medicína

    Chirurgia

    Suomi/Finland

    Anestesiologia ja tehohoito/Anestesiologi och intensivvård

    Yleiskirurgia/Allmän kirurgi

    Sverige

    Anestesi och intensivvård

    Kirurgi

    United Kingdom

    Anaesthetics (5)

    General surgery (5)

    (1)   

    Începând din iunie 2015.

    (2)   

    Începând din februarie 2015.

    (3)   

    Până în 2018.

    (4)   

    Începând din 2019.

    (5)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Neurochirurgie

    Obstetrică-ginecologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Neurochirurgie

    Gynécologie – obstétrique/Gynaecologie - verloskunde

    България

    Неврохирургия

    Акушерство и гинекология

    Česko

    Neurochirurgie

    Gynekologie a porodnictví

    Danmark

    Neurokirurgi

    Gynækologi og obstetrik

    Deutschland

    Neurochirurgie

    Frauenheilkunde und Geburtshilfe

    Eesti

    Neurokirurgia

    Sünnitusabi ja günekoloogia

    Ελλάς

    Νευροχειρουργική

    Μαιευτική-Γυναικολογία

    España

    Neurocirugía

    Obstetricia y ginecología

    France

    Neurochirurgie

    Gynécologie – obstétrique

    Hrvatska

    Neurokirurgija

    Ginekologija i opstetricija

    Ireland

    Neurosurgery

    Obstetrics and gynaecology

    Italia

    Neurochirurgia

    Ginecologia e ostetricia

    Κύπρος

    Νευροχειρουργική

    Μαιευτική – Γυναικολογία

    Latvija

    Neiroķirurģija

    Ginekoloģija un dzemdniecība

    Lietuva

    Neurochirurgija

    Akušerija ginekologija

    Luxemburg

    Neurochirurgie

    Gynécologie – obstétrique

    Magyarország

    Idegsebészet

    Szülészet-nőgyógyászat

    Malta

    Newrokirurġija

    Ostetriċja u Ġinekoloġija

    Nederland

    Neurochirurgie

    Obstetrie en Gynaecologie

    Österreich

    Neurochirurgie

    Frauenheilkunde und Geburtshilfe

    Polska

    Neurochirurgia

    Położnictwo i ginekologia

    Portugal

    Neurocirurgia

    Ginecologia e obstetricia

    România

    Neurochirurgie

    Obstetrică-ginecologie

    Slovenija

    Nevrokirurgija

    Ginekologija in porodništvo

    Slovensko

    Neurochirurgia

    Gynekológia a pôrodníctvo

    Suomi/Finland

    Neurokirurgia/Neurokirurgi

    Naistentaudit ja synnytykset/Kvinnosjukdomar och förlossningar

    Sverige

    Neurokirurgi

    Obstetrik och gynekologi

    United Kingdom

    Neurosurgery (1)

    Obstetrics and gynaecology (1)

    (1)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Medicină generală (internă)

    Oftalmologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Médecine interne/Inwendige geneeskunde

    Ophtalmologie/Oftalmologie

    България

    Вътрешни болести

    Очни болести

    Česko

    Vnitřní lékařství

    Oftalmologie

    Danmark

     

    Oftalmologi

    Deutschland

    Innere Medizin

    Augenheilkunde

    Eesti

    Sisehaigused

    Oftalmoloogia

    Ελλάς

    Παθολογία

    Οφθαλμολογία

    España

    Medicina interna

    Oftalmología

    France

    Médecine interne

    Médecine interne et immunologie clinique (3)

    Ophtalmologie

    Hrvatska

    Opća interna medicina

    Oftalmologija i optometrija

    Ireland

    General (Internal) Medicine

    Ophthalmic surgery

    Ophthalmology (1)

    Italia

    Medicina interna

    Oftalmologia

    Κύπρος

    Παθολογία

    Οφθαλμολογία

    Latvija

    Internā medicīna

    Oftalmoloģija

    Lietuva

    Vidaus ligos

    Oftalmologija

    Luxemburg

    Médecine interne

    Ophtalmologie

    Magyarország

    Belgyógyászat

    Szemészet

    Malta

    Mediċina Interna

    Oftalmoloġija

    Nederland

    Interne geneeskunde

    Oogheelkunde

    Österreich

    Innere Medizin

    Augenheilkunde und Optometrie

    Polska

    Choroby wewnętrzne

    Okulistyka

    Portugal

    Medicina interna

    Oftalmologia

    România

    Medicină internă

    Oftalmologie

    Slovenija

    Interna medicina

    Oftalmologija

    Slovensko

    Vnútorné lekárstvo

    Oftalmológia

    Suomi/Finland

    Sisätaudit/Inre medicin

    Silmätaudit/Ögonsjukdomar

    Sverige

    Internmedicin

    Ögonsjukdomar (oftalmologi)

    United Kingdom

    General (internal) medicine (2)

    Ophthalmology (2)

    (1)   

    Începând din 1991/1992.

    (2)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (3)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Otorinolaringologie

    Pediatrie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Oto-rhino-laryngologie/Otorhinolaryngologie

    Pédiatrie/Pediatrie

    България

    Ушно-носно-гърлени болести

    Педиатрия

    Česko

    Otorinolaryngologie

    Dětské lékařství

    Danmark

    Oto-rhino-laryngologi

    Pædiatri

    Deutschland

    Hals-Nasen-Ohrenheilkunde

    Kinder- und Jugendmedizin

    Eesti

    Otorinolarüngoloogia

    Pediaatria

    Ελλάς

    Ωτορινολαρυγγολογία

    Παιδιατρική

    España

    Otorrinolaringología

    Pediatría y sus áreas especificas

    France

    Oto-rhino-laryngologie et chirurgie cervico-faciale

    Pédiatrie

    Hrvatska

    Otorinolaringologija

    Pedijatrija

    Ireland

    Otolaryngology

    Paediatrics

    Italia

    Otorinolaringoiatria

    Pediatria

    Κύπρος

    Ωτορινολαρυγγολογία

    Παιδιατρική

    Latvija

    Otolaringoloģija

    Pediatrija

    Lietuva

    Otorinolaringologija

    Vaikų ligos

    Luxemburg

    Oto-rhino-laryngologie

    Pédiatrie

    Magyarország

    Fül-orr-gégegyógyászat

    Csecsemő- és gyermekgyógyászat

    Malta

    Otorinolaringoloġija

    Otorinolarinġoloġija – Kirurġija tar-Ras u l-Għonq (2)

    Pedjatrija

    Nederland

    Keel-neus-oorheelkunde

    Kindergeneeskunde

    Österreich

    — Hals-, Nasen- und Ohrenkrankheiten

    — Hals-, Nasen- und Ohrenheilkunde (1)

    Kinder- und Jugendheilkunde

    Polska

    Otorynolaryngologia

    Pediatria

    Portugal

    Otorrinolaringologia

    Pediatria

    România

    Otorinolaringologie

    Pediatrie

    Slovenija

    Otorinolaringológija

    Pediatrija

    Slovensko

    Otorinolaryngológia

    Pediatria

    Suomi/Finland

    Korva-, nenä- ja kurkkutaudit/Öron-, näs- och halssjukdomar

    Lastentaudit/Barnsjukdomar

    Sverige

    Öron-, näs- och halssjukdomar (oto-rhino-laryngologi)

    Barn- och ungdomsmedicin

    United Kingdom

    Otolaryngology (3)

    Paediatrics (3)

    (1)   

    Începând din iunie 2015.

    (2)   

    Începând de la 19.1.2018.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Pneumologie

    Urologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Pneumologie

    Urologie

    България

    Пневмология и фтизиатрия

    Урология

    Česko

    Pneumologie a ftizeologie

    Urologie

    Danmark

    Intern medicin: lungesygdomme

    Urologi

    Deutschland

    — Pneumologie

    — Innere Medizin und Pneumologie (1)

    Urologie

    Eesti

    Pulmonoloogia

    Uroloogia

    Ελλάς

    Φυματιολογία- Πνευμοvολογία

    Ουρολογία

    España

    Neumología

    Urología

    France

    Pneumologie

    Chirurgie urologique

    Urologie (4)

    Hrvatska

    Pulmologija

    Urologija

    Ireland

    Respiratory medicine

    Urology

    Italia

    Malattie dell’apparato respiratorio

    Urologia

    Κύπρος

    Πνευμονολογία – Φυματιολογία

    Ουρολογία

    Latvija

    Ftiziopneimonoloģija

    Uroloģija

    Lietuva

    Pulmonologija

    Urologija

    Luxemburg

    Pneumologie

    Urologie

    Magyarország

    Tüdőgyógyászat

    Urológia

    Malta

    Mediċina Respiratorja

    Uroloġija

    Nederland

    Longziekten en tuberculose

    Urologie

    Österreich

    — Lungenkrankheiten

    — Innere Medizin und Pneumologie (2)

    Urologie

    Polska

    Choroby płuc

    Urologia

    Portugal

    Pneumologia

    Urologia

    România

    Pneumologie

    Urologie

    Slovenija

    Pnevmologija

    Urologija

    Slovensko

    Pneumológia a ftizeológia

    Urológia

    Suomi/Finland

    Keuhkosairaudet ja allergologia/Lungsjukdomar och allergologi

    Urologia/Urologi

    Sverige

    Lungsjukdomar (pneumologi)

    Urologi

    United Kingdom

    Respiratory medicine (3)

    Urology (3)

    (1)   

    Începând din iulie 2011.

    (2)   

    Începând din iunie 2015.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (4)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Ortopedie

    Anatomie patologică

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Chirurgie orthopédique/Orthopedische heelkunde

    Anatomie pathologique/Pathologische anatomie

    България

    Ортопедия и травматология

    Обща и клинична патология

    Česko

    Ortopedie

    Patologie

    Danmark

    Ortopædisk kirurgi

    Patologisk anatomi og cytology

    Deutschland

    — Orthopädie (und Unfallchirurgie)

    — Orthopädie und Unfallchirurgie (1)

    Pathologie

    Eesti

    Ortopeedia

    Patoloogia

    Ελλάς

    Ορθοπεδική

    Παθολογική Ανατομική

    España

    Cirugía ortopédica y traumatología

    Anatomía patológica

    France

    Chirurgie orthopédique et traumatologie

    Anatomie et cytologie pathologiques

    Hrvatska

    Ortopedija i traumatologija

    Patologija

    Patologija i citologija (3)

    Ireland

    Trauma and orthopaedic surgery

    Histopathology

    Italia

    Ortopedia e traumatologia

    Anatomia patologica

    Κύπρος

    Ορθοπεδική

    Παθολογοανατομία – Ιστολογία

    Latvija

    Traumatoloģija un ortopēdija

    Patoloģija

    Lietuva

    Ortopedija traumatologija

    Patologija

    Luxemburg

    Orthopédie

    Anatomie pathologique

    Magyarország

    Ortopédia és traumatológia

    Patológia

    Malta

    Kirurġija Ortopedika

    Istopatoloġija

    Nederland

    Orthopedie

    Pathologie

    Österreich

    — Orthopädie und Orthopädische Chirurgie

    — Orthopädie und Traumatologie (2)

    — Pathologie

    — Klinische Pathologie und Molekularpathologie (2)

    — Klinische Pathologie und Neuropathologie

    Polska

    Ortopedia i traumatologia narządu ruchu

    Patomorfologia

    Portugal

    Ortopedia

    Anatomia patologica

    România

    Ortopedie și traumatologie

    Anatomie patologică

    Slovenija

    — Ortopedska kirurgija; Travmatologija

    Patologija

    Slovensko

    Ortopédia

    Patologická anatómia

    Suomi/Finland

    Ortopedia ja traumatologia/Ortopedi och traumatologi

    Patologia/Patologi

    Sverige

    Ortopedi

    Klinisk patologi

    United Kingdom

    Trauma and orthopaedic surgery (4)

    Histopathology (4)

    (1)   

    Începând din mai 2006.

    (2)   

    Începând din iunie 2015.

    (3)   

    Începând de la 3.11.2015.

    (4)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Neurologie

    Psihiatrie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Neurologie

    Psychiatrie, particulièrement de l’adulte/Psychiatrie, meer bepaald in de volwassenpsychiatrie

    България

    Нервни болести

    Психиатрия

    Česko

    Neurologie

    Psychiatrie

    Danmark

    Neurologi

    Psykiatri

    Deutschland

    Neurologie

    Psychiatrie und Psychotherapie

    Eesti

    Neuroloogia

    Psühhiaatria

    Ελλάς

    Νευρολογία

    Ψυχιατρική

    España

    Neurología

    Psiquiatría

    France

    Neurologie

    Psychiatrie

    Hrvatska

    Neurologija

    Psihijatrija

    Ireland

    Neurology

    Psychiatry

    Italia

    Neurologia

    Psichiatria

    Κύπρος

    Νευρολογία

    Ψυχιατρική

    Latvija

    Neiroloģija

    Psihiatrija

    Lietuva

    Neurologija

    Psichiatrija

    Luxemburg

    Neurologie

    Psychiatrie

    Magyarország

    Neurológia

    Pszichiátria

    Malta

    Newroloġija

    Psikjatrija

    Nederland

    Neurologie

    Psychiatrie

    Österreich

    Neurologie

    Psychiatrie und Psychotherapeutische Medizin

    Polska

    Neurologia

    Psychiatria

    Portugal

    Neurologia

    Psiquiatria

    România

    Neurologie

    Psihiatrie

    Slovenija

    Nevrologija

    Psihiatrija

    Slovensko

    Neurológia

    Psychiatria

    Suomi/Finland

    Neurologia/Neurologi

    Psykiatria/Psykiatri

    Sverige

    Neurologi

    Psykiatri

    United Kingdom

    Neurology (1)

    General psychiatry (1)

    (1)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Radiologie – imagistică medicală

    Radioterapie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Radiodiagnostic/Röntgendiagnose

    Radiothérapie-oncologie/Radiotherapie-oncologie

    България

    Образна диагностика

    Лъчелечение

    Česko

    Radiologie a zobrazovací metody

    Radiační onkologie

    Danmark

    Radiologi

    Klinisk Onkologi

    Deutschland

    (Diagnostische) Radiologie

    Strahlentherapie

    Eesti

    Radioloogia

    Onkoloogia

    Ελλάς

    Ακτινοδιαγνωστική

    Ακτινοθεραπευτική - Ογκολογία

    España

    Radiodiagnóstico

    Oncología radioterápica

    France

    Radiodiagnostic et imagerie médicale

    Radiologie et imagerie médicale (4)

    Oncologie option radiothérapie

    Hrvatska

    Klinička radiologija

    Onkologija i radioterapija

    Ireland

    Radiology

    Radiation oncology

    Italia

    Radiodiagnostica

    Radioterapia

    Κύπρος

    Ακτινολογία

    Ακτινοθεραπευτική Ογκολογία

    Latvija

    Diagnostiskā radioloģija

    Terapeitiskā radioloģija

    Lietuva

    Radiologija

    Onkologija radioterapija

    Luxemburg

    Radiodiagnostic

    Radiothérapie

    Magyarország

    Radiológia

    Sugárterápia

    Malta

    Radjoloġija

    Onkoloġija u Radjoterapija

    Nederland

    Radiologie

    Radiotherapie

    Österreich

    Radiologie

    Strahlentherapie-Radioonkologie

    Polska

    Radiologia i diagnostyka obrazowa

    Radioterapia onkologiczna

    Portugal

    Radiodiagnóstico

    Radioterapia

    Radioncologia

    România

    Radiologie – imagistică medicală

    Radioterapie

    Slovenija

    Radiologija

    Radioterapija in onkologija

    Slovensko

    Rádiológia

    Radiačná onkológia

    Suomi/Finland

    Radiologia/Radiologi

    Syöpätaudit/Cancersjukdomar

    Sverige

    Medicinsk radiologi

    Radiologi (2)

    Tumörsjukdomar (allmän onkologi)

    Onkologi (1)

    United Kingdom

    Clinical radiology (3)

    Clinical oncology (3)

    (1)   

    Începând din septembrie 2008.

    (2)   

    Începând din mai 2015.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (4)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Chirurgie plastică

    Medicină de laborator

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Chirurgie plastique, reconstructrice et esthétique/Plastische, reconstructieve en esthetische heelkunde

    Biologie clinique/Klinische biologie

    България

    Пластично-възстановителна и естетична хирургия

    Клинична лаборатория

    Česko

    Plastická chirurgie

     

    Danmark

    Plastikkirurgi

     

    Deutschland

    — Plastische (und Ästhetische) Chirurgie

    — Plastische und Ästhetische Chirurgie (1)

    Laboratoriumsmedizin (2)

    Eesti

    Plastika- ja rekonstruktiivkirurgia

    Laborimeditsiin

    Ελλάς

    Πλαστική Χειρουργική

    Ιατρική βιοπαθολογία (5)

    España

    Cirugía plástica, estética y reparadora

    Análisis clínicos

    France

    Chirurgie plastique, reconstructrice et esthétique

    Biologie médicale

    Hrvatska

    Plastična, rekonstrukcijska i estetska kirurgija

     

    Ireland

    Plastic, reconstructive and aesthetic surgery

     

    Italia

    Chirurgia plastica, ricostruttiva ed estetica

    Patologia clinica

    Patologia clinica e biochimica clinica (4)

    Κύπρος

    Πλαστική Χειρουργική

     

    Latvija

    Plastiskā ķirurģija

     

    Lietuva

    Plastinė ir rekonstrukcinė chirurgija

    Laboratorinė medicina

    Luxemburg

    Chirurgie plastique

    Biologie clinique

    Magyarország

    — Plasztikai (égési) sebészet

    — Plasztikai és égés-sebészet (6)

    Orvosi laboratóriumi diagnosztika

    Malta

    Kirurġija Plastika

     

    Nederland

    Plastische chirurgie

     

    Österreich

    Plastische, Ästhetische und Rekonstruktive Chirurgie

    Plastische, Rekonstruktive und Ästhetische Chirurgie (3)

    Medizinische Biologie

    Polska

    Chirurgia plastyczna

    Diagnostyka laboratoryjna

    Portugal

    Cirurgia plástica, estética e reconstrutiva

    Patologia clínica

    România

    Chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă

    Medicină de laborator

    Slovenija

    Plastična, rekonstrukcijska in estetska kirurgija

     

    Slovensko

    Plastická chirurgia

    Laboratórna medicína

    Suomi/Finland

    Plastiikkakirurgia/Plastikkirurgi

     

    Sverige

    Plastikkirurgi

     

    United Kingdom

    Plastic surgery (7)

     

    (1)   

    Din 2006.

    (2)   

    Din 2012.

    (3)   

    Începând din iunie 2015.

    (4)   

    Începând din iunie 2015.

    (5)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 30.12.1994.

    (6)   

    Începând din 2012.

    (7)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Microbiologie-bacteriologie

    Biochimie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Microbiologie médicale/medische microbiologie (11)

     

    България

    Микробиология

    Биохимия

    Česko

    Lékařská mikrobiologie

    Klinická biochemie

    Danmark

    Klinisk mikrobiologi

    Klinisk biokemi

    Deutschland

    — Mikrobiologie (Virologie) und Infektionsepidemiologie

    — Mikrobiologie, Virologie und Infektionsepidemiologie (3)

    Laboratoriumsmedizin (1)

    Eesti

     

     

    Ελλάς

    — Ιατρική Βιοπαθολογία

    — Μικροβιολογία

    Ιατρική βιοπαθολογία (6)

    España

    Microbiología y parasitología

    Bioquímica clínica

    France

     

     

    Hrvatska

    Klinička mikrobiologija

     

    Ireland

    Microbiology

    Chemical pathology

    Italia

    Microbiologia e virologia

    Biochimica clinica (5)

    Biochimica (9)

    Κύπρος

    Μικροβιολογία

     

    Latvija

    Mikrobioloģija

     

    Lietuva

     

     

    Luxemburg

    Microbiologie

    Chimie biologique

    Magyarország

    Orvosi mikrobiológia

     

    Malta

    Mikrobijoloġija/Batterjoloġija

    Patoloġija Kimika

    Nederland

    Medische microbiologie

    Klinische chemie (2)

    Österreich

    — Hygiene und Mikrobiologie

    — Klinische Mikrobiologie und Hygiene (4)

    — Klinische Mikrobiologie und Virologie (4)

    Medizinische und Chemische Labordiagnostik

    Polska

    Mikrobiologia lekarska

     

    Portugal

     

     

    România

     

     

    Slovenija

    Klinična mikrobiologija

    Medicinska biokemija

    Slovensko

    Klinická mikrobiológia

    Klinická biochémia

    Suomi/Finland

    Kliininen mikrobiologia/Klinisk mikrobiologi

    Kliininen kemia/Klinisk kemi

    Sverige

    Klinisk bakteriologi

    Klinisk mikrobiologi (7)

    Klinisk kemi

    United Kingdom

    Medical microbiology and virolo (8) (10)

    Chemical pathology (10)

    (1)   

    Până în 2012.

    (2)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 4.4.2000.

    (3)   

    Începând din mai 2006.

    (4)   

    Începând din iunie 2015.

    (5)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 3.6.2015.

    (6)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 30.12.1994.

    (7)   

    Începând din mai 2015.

    (8)   

    Până la 11.10.2018.

    (9)   

    Începând din 3.6.2015.

    (10)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (11)   

    Începând din 2020/2021.



     

    Imunologie

    Chirurgie toracică

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Chirurgie thoracique/Heelkunde op de thorax (1)

    България

    Клинична имунология

    Гръдна хирургия Кардиохирургия

    Česko

    Alergologie a klinická imunologie

    Hrudní chirurgie

    Danmark

    Klinisk immunologi

    Thoraxkirurgi

    Deutschland

     

    Thoraxchirurgie

    Eesti

     

    Torakaalkirurgia

    Ελλάς

     

    Χειρουργική Θώρακος

    España

    Inmunología

    Cirugía torácica

    France

    Médecine interne et immunologie clinique (6)

    Chirurgie thoracique et cardiovasculaire

    Hrvatska

    Alergologija i klinička imunologija

    Specijalist kardiotorakalna kirurgija (4)

    Ireland

    Immunology (clinical and laboratory)

    Cardiothoracic surgery

    Italia

     

    — Chirurgia toracica

    Κύπρος

    Ανοσολογία

    Χειρουργική Θώρακος

    Latvija

    Imunoloģija

    Torakālā ķirurģija

    Sirds ķirurgs

    Lietuva

     

    Krūtinės chirurgija

    Luxemburg

    Immunologie

    Chirurgie thoracique

    Magyarország

    Allergológia és klinikai immunológia

    Mellkassebészet

    Malta

    Immunoloġija

    Kirurġija Kardjo-Toraċika

    Nederland

     

    Cardio-thoracale chirurgie

    Österreich

    — Immunologie

    — Klinische Immunologie (2)

    Thoraxchirurgie

    Polska

    Immunologia kliniczna

    Chirurgia klatki piersiowej

    Portugal

     

    Cirurgia cardiotorácica

    România

     

    Chirurgie toracică

    Slovenija

     

    Torakalna kirurgija

    Slovensko

    Klinická imunológia a alergológia

    Hrudníková chirurgia

    Suomi/Finland

     

    Sydän-ja rintaelinkirurgia/Hjärt- och thoraxkirurgi

    Sverige

    Klinisk immunologi (3)

    Thoraxkirurgi

    United Kingdom

    Immunology (5)

    Cardo-thoracic surgery (5)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.1.1983.

    (2)   

    Începând din iunie 2015.

    (3)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 14.6.2017.

    (4)   

    Începând din septembrie 2011.

    (5)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (6)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Chirurgie pediatrică

    Chirurgie vasculară

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Chirurgie des vaisseaux/Bloedvatenheelkunde (1)

    България

    Детска хирургия

    Съдова хирургия

    Česko

    Dětská chirurgie

    Cévní chirurgie

    Danmark

     

    Karkirurgi

    Deutschland

    Kinderchirurgie

    Gefäßchirurgie

    Eesti

    Lastekirurgia

    Kardiovaskulaarkirurgia

    Ελλάς

    Χειρουργική Παίδων

    Αγγειοχειρουργική

    España

    Cirugía pediátrica

    Angiología y cirugía vascular

    France

    Chirurgie infantile

    Chirurgie vasculaire

    Hrvatska

    Dječja kirurgija

    Vaskularna kirurgija

    Ireland

    Paediatric surgery

    Vascular surgery (2)

    Italia

    Chirurgia pediatrica

    Chirurgia vascolare

    Κύπρος

    Χειρουργική Παίδων

    Χειρουργική Αγγείων

    Latvija

    Bērnu ķirurģija

    Asinsvadu ķirurģija

    Lietuva

    Vaikų chirurgija

    Kraujagyslių chirurgija

    Luxemburg

    Chirurgie pédiatrique

    Chirurgie vasculaire

    Magyarország

    Gyermeksebészet

    Érsebészet

    Malta

    Kirurgija Pedjatrika

    Kirurġija Vaskolari

    Nederland

     

     

    Österreich

    Kinder- und Jugendchirurgie

    Allgemeinchirurgie und Gefäßchirurgie

    Polska

    Chirurgia dziecięca

    Chirurgia naczyniowa

    Portugal

    Cirurgia pediátrica

    Angologia/Cirurgia vascular

    România

    Chirurgie pediatrică

    Chirurgie vasculară

    Slovenija

    Otroška kirurgija

    Kardiovaskularna kirurgija

    Slovensko

    Detská chirurgia

    Cievna chirurgia

    Suomi/Finland

    Lastenkirurgia/Barnkirurgi

    Verisuonikirurgia/Kärlkirurgi

    Sverige

    Barn- och ungdomskirurgi

    Kärlkirurgi

    United Kingdom

    Paediatric surgery (3)

    Vascular surgery (3)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.1.1983.

    (2)   

    Începând din iunie 2017.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Cardiologie

    Gastroenterologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Cardiologie

    Gastro-entérologie/Gastro-enterologie

    България

    Кардиология

    Гастроентерология

    Česko

    Kardiologie

    Gastroenterologie

    Danmark

    Intern medicin: kardiologi

    Intern medicin: gastroenterology og hepatologi

    Deutschland

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Kardiologie

    — Innere Medizin und Kardiologie (1)

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Gastroenterologie

    — Innere Medizin und Gastroenterologie (1)

    Eesti

    Kardioloogia

    Gastroenteroloogia

    Ελλάς

    Καρδιολογία

    Γαστρεντερολογία

    España

    Cardiología

    Aparato digestivo

    France

    Cardiologie et maladies vasculaires

    Médecine cardio-vasculaire (4)

    Gastro-entérologie et hépatologie

    Hrvatska

    Kardiologija

    Gastroenterologija

    Ireland

    Cardiology

    Gastro-enterology

    Italia

    Malattie dell’apparato cardiovascolare

    Gastroenterologia

    Malattie dell’apparato digerente (2)

    Κύπρος

    Καρδιολογία

    Γαστρεντερολογία

    Latvija

    Kardioloģija

    Gastroenteroloģija

    Lietuva

    Kardiologija

    Gastroenterologija

    Luxemburg

    Cardiologie et angiologie

    Gastro-enterologie

    Magyarország

    Kardiológia

    Gasztroenterológia

    Malta

    Kardjoloġija

    Gastroenteroloġija

    Nederland

    Cardiologie

    Maag-darm-leverziekten

    Österreich

    Innere Medizin und Kardiologie

    Innere Medizin und Gastroenterologie und Hepatologie

    Polska

    Kardiologia

    Gastrenterologia

    Portugal

    Cardiologia

    Gastrenterologia

    România

    Cardiologie

    Gastroenterologie

    Slovenija

    Kardiologija in vaskularna medicina

    Gastroenterologija

    Slovensko

    Kardiológia

    Gastroenterológia

    Suomi/Finland

    Kardiologia/Kardiologi

    Gastroenterologia/Gastroenterologi

    Sverige

    Kardiologi

    Medicinsk gastroenterologi och hepatologi

    United Kingdom

    Cardiology (3)

    Gastroenterology (3)

    (1)   

    Începând din octombrie 2009.

    (2)   

    Începând din iunie 2015.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (4)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Reumatologie

    Hematologie generală

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Rhumathologie/reumatologie

     

    България

    Ревматология

    Клинична хематология

    Česko

    Revmatologie

    Hematologie a transfúzní lékařství

    Danmark

    Intern medicin: reumatologi

    Intern medicin: hæmatologi

    Deutschland

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Rheumatologie

    — Innere Medizin und Rheumatologie (1)

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Hämatologie und Onkologie

    — Innere Medizin und Hämatologie und Onkologie (1)

    Eesti

    Reumatoloogia

    Hematoloogia

    Ελλάς

    Ρευματολογία

    Αιματολογία

    España

    Reumatología

    Hematología y hemoterapia

    France

    Rhumatologie

    Hématologie (2)

    Hrvatska

    Reumatologija

    Hematologija

    Ireland

    Rheumatology

    Haematology (clinical and laboratory)

    Italia

    Reumatologia

    Ematologia

    Κύπρος

    Ρευματολογία

    Αιματολογία

    Latvija

    Reimatoloģija

    Hematoloģija

    Lietuva

    Reumatologija

    Hematologija

    Luxemburg

    Rhumatologie

    Hématologie

    Magyarország

    Reumatológia

    Hematológia

    Malta

    Rewmatoloġija

    Ematoloġija

    Nederland

    Reumatologie

     

    Österreich

    Innere Medizin und Rheumatologie

    Innere Medizin und Hämatologie und internistische Onkologie

    Polska

    Reumatologia

    Hematologia

    Portugal

    Reumatologia

    Imuno-hemoterapia

    România

    Reumatologie

    Hematologie

    Slovenija

    Revmatologija

    Hematologija

    Slovensko

    Reumatológia

    Hematológia a transfúziológia

    Suomi/Finland

    Reumatologia/Reumatologi

    Kliininen hematologia/Klinisk hematologi

    Sverige

    Reumatologi

    Hematologi

    United Kingdom

    Rheumatology (3)

    Haematology (3)

    (1)   

    Începând din octombrie 2009.

    (2)   

    Începând din 2017.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Endocrinologie

    Fizioterapie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Médecine physique et réadaptation/Fysische geneeskunde en revalidatie

    България

    Ендокринология и болести на обмяната

    Физикална и рехабилитационна медицина

    Česko

    Diabelotologie a endokrinologie

    Rehabilitační a fyzikální medicína

    Danmark

    Intern medicin: endokrinologi

     

    Deutschland

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Endokrinologie und Diabetologie

    — Innere Medizin und Endokrinologie und Diabetologie (1)

    Physikalische und Rehabilitative Medizin

    Eesti

    Endokrinoloogia

    Taastusravi ja füsiaatria

    Ελλάς

    Ενδοκρινολογία

    Φυσική Ιατρική και Αποκατάσταση

    España

    Endocrinología y nutrición

    Medicina física y rehabilitación

    France

    Endocrinologie – diabète – maladies métaboliques

    Endocrinologie-diabétologie-nutrition (9)

    Médecine physique et de réadaptation

    Hrvatska

    Endokrinologija i dijabetologija

    Fizikalna medicina i rehabilitacija

    Ireland

    Endocrinology and diabetes mellitus

     

    Italia

    Endocrinologia e malattie del ricambio

    Endocrinologia e malattie del metabolismo (2)

    Medicina fisica e riabilitazione

    Medicina fisica e riabilitativa (2)

    Κύπρος

    Ενδοκρινολογία

    Φυσική Ιατρική και Αποκατάσταση

    Latvija

    Endokrinoloģija

    Rehabilitoloģija Fiziskā rehabilitācija

    Fizikālā medicīna

    Lietuva

    Endokrinologija

    Fizinė medicina ir reabilitacija

    Luxemburg

    Endocrinologie, maladies du métabolisme et de la nutrition

    Rééducation et réadaptation fonctionnelles

    Magyarország

    — Endokrinológia

    — Endokrinológia és anyagcsere-betegségek (4)

    — Fizikális medicina és rehabilitációs orvoslás

    — Rehabilitációs medicina (5)

    Malta

    Endokrinoloġija u Dijabete

    Mediċina ta’ Rijabilitazzjoni (6)

    Nederland

     

    Revalidatiegeneeskunde

    Österreich

    Innere Medizin und Endokrinologie und Diabetologie

    Physikalische Medizin und Allgemeine Rehabilitation

    Polska

    Endokrynologia

    Rehabilitacja medyczna

    Portugal

    Endocrinologia/Nutriçăo

    Medicina física e de reabilitaçăo

    România

    Endocrinologie

    Reabilitare medicală

    Medicină fizică și de reabilitare (8)

    Slovenija

     

    Fizikalna in rehabilitacijska medicina

    Slovensko

    Endokrinológia

    Fyziatria, balneológia a liečebná rehabilitácia

    Suomi/Finland

    Endokrinologia/Endokrinologi

    Fysiatria/Fysiatri

    Sverige

    Endokrina sjukdomar

    Endokrinologi och diabetologi (3)

    Rehabiliteringsmedicin

    United Kingdom

    Endocrinology and diabetes mellitus (7)

     

    (1)   

    Începând din octombrie 2009.

    (2)   

    Începând din februarie 2015.

    (3)   

    Începând din septembrie 2008.

    (4)   

    Începând din 2012.

    (5)   

    Începând din 2016.

    (6)   

    Începând din 2011.

    (7)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (8)   

    Începând din 2017.

    (9)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Neuropsihiatrie

    Dermatovenerologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Neuropsychiatrie (1)

    Dermato-vénéréologie/Dermato-venereologie

    България

     

    Кожни и венерически болести

    Česko

     

    Dermatovenerologie

    Danmark

     

    Dermato-venerologi

    Deutschland

    Nervenheilkunde (Neurologie und Psychiatrie)

    Haut– und Geschlechtskrankheiten

    Eesti

     

    Dermatoveneroloogia

    Ελλάς

    Νευρολογία – Ψυχιατρική

    Δερματολογία – Αφροδισιολογία

    España

     

    Dermatología médico-quirúrgica y venereología

    France

    Neuropsychiatrie (2)

    Dermatologie et vénéréologie

    Hrvatska

     

    Dermatologija i venerologija

    Ireland

     

     

    Italia

    Neuropsichiatria (3)

    Dermatologia e venereologia

    Κύπρος

    Νευρολογία – Ψυχιατρική

    Δερματολογία – Αφροδισιολογία

    Latvija

     

    Dermatoloģija un veneroloģija

    Lietuva

     

    Dermatovenerologija

    Luxemburg

    Neuropsychiatrie (4)

    Dermato-vénéréologie

    Magyarország

     

    Bőrgyógyászat

    Malta

     

    Dermato-venerejoloġija

    Nederland

    Zenuw – en zielsziekten (5)

    Dermatologie en venerologie

    Österreich

    Neurologie und Psychiatrie (6)

    Haut- und Geschlechtskrankheiten

    Polska

     

    Dermatologia i wenerologia

    Portugal

     

    Dermatovenereologia

    România

     

    Dermatovenerologie

    Slovenija

     

    Dermatovenerologija

    Slovensko

    Neuropsychiatria

    Dermatovenerológia

    Suomi/Finland

     

    Ihotaudit ja allergologia/Hudsjukdomar och allergologi

    Sverige

     

    Hud- och könssjukdomar

    United Kingdom

     

     

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.8.1987, cu excepția persoanelor care și-au început studiile înainte de această dată.

    (2)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.12.1971.

    (3)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.10.1999.

    (4)   

    Nu se mai acordă titluri de calificare pentru studii începute după 5.3.1982.

    (5)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 9.7.1984.

    (6)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.3.2004.



     

    Radiologie

    Psihiatrie pediatrică

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Psychiatrie, particulièrement en psychiatrie infanto-juvénile/Psychiatrie, meer bepaald in de kinder- en jeugdpsychiatrie

    България

    Радиобиология

    Детска психиатрия

    Česko

     

    Dětská a dorostová psychiatrie

    Danmark

     

    Børne- og ungdomspsykiatri

    Deutschland

    Radiologie

    Kinder- und Jugendpsychiatrie und -psychotherapie

    Eesti

     

     

    Ελλάς

    Ακτινολογία – Ραδιολογία

    Παιδοψυχιατρική

    España

    Electroradiología (1)

     

    France

    Electro-radiologie (2)

    Pédopsychiatrie (7)

    Hrvatska

    Klinička radiologija

    Dječja i adolescentna psihijatrija

    Ireland

     

    Child and adolescent psychiatry

    Italia

    Radiologia (3)

    Neuropsichiatria infantile

    Κύπρος

     

    Παιδοψυχιατρική

    Latvija

     

    Bērnu psihiatrija

    Lietuva

     

    Vaikų ir paauglių psichiatrija

    Luxemburg

    Électroradiologie (4)

    Psychiatrie infantile

    Magyarország

    Radiológia

    Gyermek- és ifjúsági pszichiátria

    Malta

     

     

    Nederland

    Radiologie (5)

     

    Österreich

    Radiologie (6)

    — Kinder- und Jugendpsychiatrie

    — Kinder- und Jugendpsychiatrie und Psychotherapeutische Medizin (8)

    Polska

     

    Psychiatria dzieci i młodzieży

    Portugal

    Radiologia

    Psiquiatria da infância e da adolescência

    România

     

    Psihiatrie pediatrică

    Slovenija

    Radiologija

    Otroška in mladostniška psihiatrija

    Slovensko

     

    Detská psychiatria

    Suomi/Finland

     

    Lastenpsykiatria/Barnpsykiatri

    Sverige

     

    Barn- och ungdomspsykiatri

    United Kingdom

     

    Child and adolescent psychiatry (9)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.2.1984.

    (2)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 3.12.1971.

    (3)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.10.1993.

    (4)   

    Nu se mai acordă titluri de calificare pentru studii începute după 5.3.1982.

    (5)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 8.7.1984.

    (6)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.3.2004.

    (7)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.1.1991.

    (8)   

    Începând din iunie 2015.

    (9)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Geriatrie

    Nefropatie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Gériatrie/Geriatrie (4)

     

    България

    Гериатрична медицина

    Нефрология

    Česko

    Geriatrie

    Nefrologie

    Danmark

    Intern medicin: geriatric

    Intern medicin: nefrologi

    Deutschland

     

    — Innere Medizin und Schwerpunkt Nephrologie

    — Innere Medizin und Nephrologie (1)

    Eesti

     

    Nefroloogia

    Ελλάς

     

    Νεφρολογία

    España

    Geriatría

    Nefrología

    France

    Gériatrie (3)

    Néphrologie

    Hrvatska

    Gerijatrija

    Nefrologija

    Ireland

    Geriatric medicine

    Nephrology

    Italia

    Geriatria

    Nefrologia

    Κύπρος

    Γηριατρική

    Νεφρολογία

    Latvija

     

    Nefroloģija

    Lietuva

    Geriatrija

    Nefrologija

    Luxemburg

    Gériatrie

    Néphrologie

    Magyarország

    Geriátria

    Nefrológia

    Malta

    Ġerjatrija

    Nefroloġija

    Nederland

    Klinische geriatrie

     

    Österreich

     

    Innere Medizin und Nephrologie

    Polska

    Geriatria

    Nefrologia

    Portugal

     

    Nefrologia

    România

    Geriatrie și gerontologie

    Nefrologie

    Slovenija

     

    Nefrologija

    Slovensko

    Geriatria

    Nefrológia

    Suomi/Finland

    Geriatria/Geriatri

    Nefrologia/Nefrologi

    Sverige

    Geriatrik

    Medicinska njursjukdomar (nefrologi)

    Njurmedicin (2)

    United Kingdom

    Geriatric medicine (5)

    Renal medicine (5)

    (1)   

    Începând din octombrie 2009.

    (2)   

    Începând din mai 2015.

    (3)   

    Începând din 2017.

    (4)   

    Începând din 2005.

    (5)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Boli infecțioase

    Medicină comunitară

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Infectiologie clinique/klinische infectiologie (7)

     

    България

    Инфекциозни болести

    Социална медицина и здравен мениджмънт комунална хигиена

    Česko

    Infekční lékařství

    Hygiena a epidemiologie

    Danmark

    Intern medicin: infektionsmedicin

    Samfundsmedicin

    Deutschland

     

    Öffentliches Gesundheitswesen

    Eesti

    Infektsioonhaigused

     

    Ελλάς

     

    Κοινωνική Iατρική

    España

     

    Medicina preventiva y salud pública

    France

    Maladies infectieuses et tropicales (4)

    Santé publique et médecine sociale

    Santé publique (6)

    Hrvatska

    Infektologija

    Javnozdravstvena medicina

    Ireland

    Infectious diseases

    Public health medicine

    Italia

    Malattie infettive

    Malattie infettive e tropicali (2)

    Igiene e medicina preventiva

    Κύπρος

    Λοιμώδη Νοσήματα (3)

    — Υγειονολογία

     

     

    — Κοινοτική Ιατρική

    Latvija

    Infektoloģija

     

    Lietuva

    Infektologija

     

    Luxemburg

    Maladies contagieuses

    Santé publique

    Magyarország

    Infektológia

    Megelőző orvostan és népegészségtan

    Malta

    Mard Infettiv

    Saħħa Pubblika

    Nederland

     

    Maatschappij en gezondheid

    Österreich

    Innere Medizin und Infektiologie

    — Sozialmedizin

    — Public Health (1)

    Polska

    Choroby zakaźne

    Zdrowie publiczne, epidemiologia

    Portugal

    Doenças infecciosas

    Saúde pública

    România

    Boli infecțioase

    Sănătate publică și management

    Slovenija

    Infektologija

    Javno zdravje

    Slovensko

    Infektológia

    Verejné zdravotníctvo

    Suomi/Finland

    Infektiosairaudet/Infektionssjukdomar

    Terveydenhuolto/Hälsovård

    Sverige

    Infektionssjukdomar

    Socialmedicin

    United Kingdom

    Infectious diseases (5)

    Public health medicine (5)

    (1)   

    Începând din iunie 2015.

    (2)   

    Începând din februarie 2015.

    (3)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 8.12.2016.

    (4)   

    Începând din 2017.

    (5)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (6)   

    Începând din 2017/2018.

    (7)   

    Începând din 2020/2021.



     

    Farmacologie

    Medicina muncii

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Médecine du travail/Arbeidsgeneeskunde

    България

    Клинична фармакология и терапия Фармакология

    Трудова медицина

    Česko

    Klinická farmakologie

    Pracovní lékařství

    Danmark

    Klinisk farmakologi

    Arbejdsmedicin

    Deutschland

    Pharmakologie und Toxikologie

    Arbeitsmedizin

    Eesti

     

     

    Ελλάς

     

    Ιατρική της Εργασίας

    España

    Farmacología clínica

    Medicina del trabajo (5)

    France

     

    Médecine du travail

    Hrvatska

    Klinička farmakologija s toksikologijom

    Medicina rada i športa

    Ireland

    Clinical pharmacology and therapeutics

    Pharmaceutical Medicine (4)

    Occupational medicine

    Italia

    Farmacologia

    Farmacologia e tossicologia clinica (2)

    Medicina del lavoro

    Κύπρος

     

    Ιατρική της Εργασίας

    Latvija

     

    Arodslimības

    Lietuva

     

    Darbo medicina

    Luxemburg

     

    Médecine du travail

    Magyarország

    Klinikai farmakológia

    Foglalkozás-orvostan (üzemorvostan)

    Malta

    Farmakoloġija Klinika u t-Terapewtika

    Mediċina Okkupazzjonali

    Nederland

     

    — Arbeid en gezondheid, bedrijfsgeneeskunde

    — Arbeid en gezondheid, verzekeringsgeneeskunde

    Österreich

    Pharmakologie und Toxikologie

    — Arbeitsmedizin

    — Arbeitsmedizin und angewandte Physiologie (1)

    Polska

    Farmakologia kliniczna

    Medycyna pracy

    Portugal

     

    Medicina do trabalho

    România

    Farmacologie clinică

    Medicina muncii

    Slovenija

     

    Medicina dela, prometa in športa

    Slovensko

    Klinická farmakológia

    Pracovné lekárstvo

    Suomi/Finland

    Kliininen farmakologia ja lääkehoito/Klinisk farmakologi och läkemedelsbehandling

    Työterveyshuolto/Företagshälsovård

    Sverige

    Klinisk farmakologi

    Yrkes- och miljömedicin

    Arbets- och miljömedicin (3)

    United Kingdom

    Clinical pharmacology and therapeutics (6)

    Occupational medicine (6)

    (1)   

    Începând din iunie 2015.

    (2)   

    Începând din februarie 2015.

    (3)   

    Începând din septembrie 2008.

    (4)   

    Începând din iulie 2017.

    (5)   

    Începând din mai 2009.

    (6)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Alergologie

    Medicină nucleară

     

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Médecine nucléaire/Nucleaire geneeskunde

    България

    Клинична алергология

    Нуклеарна медицина

    Česko

    Alergologie a klinická imunologie

    Nukleární medicína

    Danmark

     

    Klinisk fysiologi og nuklearmedicin

    Deutschland

     

    Nuklearmedizin

    Eesti

     

     

    Ελλάς

    Αλλεργιολογία

    Πυρηνική Ιατρική

    España

    Alergología

    Medicina nuclear

    France

    Allergologie (4)

    Médecine nucléaire

    Hrvatska

    Alergologija i klinička imunologija

    Nuklearna medicina

    Ireland

     

     

    Italia

    Allergologia ed immunologia clinica

    Medicina nucleare

    Κύπρος

    Αλλεργιολογία

    Πυρηνική Ιατρική

    Latvija

    Alergoloģija

     

    Lietuva

    Alergologija ir klinikinė imunologija

     

    Luxemburg

     

    Médecine nucléaire

    Magyarország

    Allergológia és klinikai immunológia

    Nukleáris medicina

    Malta

     

    Mediċina Nukleari

    Nederland

    Allergologie (1)

    Nucleaire geneeskunde

    Österreich

     

    Nuklearmedizin

    Polska

    Alergologia

    Medycyna nuklearna

    Portugal

    Imuno-alergologia

    Medicina nuclear

    România

    Alergologie și imunologie clinică

    Medicină nucleară

    Slovenija

    Alergologije in klinične imunologije (odrasli) (3)

    Nuklearna medicina

    Slovensko

    Klinická imunológia a alergológia

    Nukleárna medicína

    Suomi/Finland

     

    Kliininen fysiologia ja isotooppilääketiede/Klinisk fysiologi och nukleärmedicin

    Sverige

    Allergisjukdomar

    Nukleärmedicin

    Nuklearmedicin (2)

    United Kingdom

     

    Nuclear medicine (5)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 12.8.1996.

    (2)   

    Începând din septembrie 2008.

    (3)   

    Începând din 2018.

    (4)   

    Începând din 2017.

    (5)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Chirurgie maxilo-facială (formare medicală de bază)

    Hematologie biologică

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

     

    България

    Лицево-челюстна хирургия

    Трансфузионна хематология

    Česko

    Maxilofaciální chirurgie

     

    Danmark

     

     

    Deutschland

     

     

    Eesti

     

     

    Ελλάς

     

     

    España

    Cirugía oral y maxilofacial

     

    France

    Chirurgie maxillo-faciale et stomatologie

    Hématologie

    Hrvatska

    Maksilofacijalna kirurgija

     

    Ireland

     

     

    Italia

    Chirurgia maxillo-facciale

     

    Κύπρος

     

     

    Latvija

    Mutes, sejas un žokļu ķirurģija

     

    Lietuva

    Veido ir žandikaulių chirurgija

     

    Luxemburg

    Chirurgie maxillo-faciale

    Hématologie biologique

    Magyarország

    Szájsebészet (1)

     

    Malta

     

     

    Nederland

     

     

    Österreich

    Mund- Kiefer- und Gesichtschirurgie (2)

     

    Polska

    Chirurgia szczekowo-twarzowa

     

    Portugal

    Cirurgia maxilo-facial

    Hematologia clinica

    România

     

     

    Slovenija

    Maxilofacialna kirurgija

     

    Slovensko

    Maxilofaciálna chirurgia

     

    Suomi/Finland

     

     

    Sverige

     

     

    United Kingdom

     

     

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 30.9.2007.

    (2)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 28.2.2013.



     

    Stomatologie

    Dermatologie

     

    Durata minimă a cursului de formare: 3 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

     

    България

     

     

    Česko

     

     

    Danmark

     

     

    Deutschland

     

     

    Eesti

     

     

    Ελλάς

     

     

    España

    Estomatología (3)

     

    France

    Stomatologie

     

    Hrvatska

     

     

    Ireland

     

    Dermatology

    Italia

    Odontostomatologia (1)

     

    Κύπρος

     

     

    Latvija

     

     

    Lietuva

     

     

    Luxemburg

    Stomatologie

     

    Magyarország

     

     

    Malta

     

    Dermatoloġija

    Nederland

     

     

    Österreich

     

     

    Polska

     

     

    Portugal

    Estomatologia

     

    România

     

     

    Slovenija

     

     

    Slovensko

     

     

    Suomi/Finland

     

     

    Sverige

     

     

    United Kingdom

     

    Dermatology (2)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 31.12.1994.

    (2)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (3)   

    Până la 21.2.2008.



     

    Venerologie

    Medicină tropicală

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

     

    България

     

     

    Česko

     

     

    Danmark

     

     

    Deutschland

     

     

    Eesti

     

     

    Ελλάς

     

     

    España

     

     

    France

     

     

    Hrvatska

     

     

    Ireland

    Genito-urinary medicine

    Tropical medicine

    Italia

     

    Medicina tropicale (2)

    Κύπρος

     

     

    Latvija

     

     

    Lietuva

     

     

    Luxemburg

     

     

    Magyarország

     

    Trópusi betegségek

    Malta

    Mediċina Uro-ġenetali

     

    Nederland

     

     

    Österreich

     

    — Spezifische Prophylaxe und Tropenmedizin

    — Klinische Immunologie und Spezifische Prophylaxe und Tropenmedizin (1)

    Polska

     

    Medycyna transportu

    Portugal

     

    Medicina tropical

    România

     

     

    Slovenija

     

     

    Slovensko

     

    Tropická medicína

    Suomi/Finland

     

     

    Sverige

     

     

    United Kingdom

    Genito-urinary medicine (3)

    Tropical medicine (3)

    (1)   

    Începând din iunie 2015.

    (2)   

    Începând din 3.6.2020.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Chirurgie gastrointestinală

    Medicină de urgență

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Chirurgie abdominale/Heelkunde op het abdomen (1)

     

    България

    Гастроентерологичнa хирургия (7)

    Спешна медицина

    Česko

     

    — Traumatologie

    — Urgentní medicína

    Danmark

     

    Akutmedicin (5)

    Deutschland

    Visceralchirurgie

     

    Eesti

     

    Erakorralise meditsiini eriarst (6)

    Ελλάς

     

     

    España

     

     

    France

    Chirurgie viscérale et digestive

     

    Hrvatska

    Abdominalna kirurgija

    Hitna medicina

    Ireland

     

    Emergency medicine

    Italia

    Chirurgia dell’apparato digerente (3)

    Medicina d’emergenza-urgenza (2)

    Κύπρος

     

     

    Latvija

     

     

    Lietuva

    Abdominalinė chirurgija

     

    Luxemburg

    Chirurgie gastro-entérologique

     

    Magyarország

     

    Oxyológia és sürgősségi orvostan

    Malta

     

    Mediċina tal-Aċċidenti u l-Emerġenza

    Mediċina tal-Emerġenza (4)

    Nederland

     

     

    Österreich

     

     

    Polska

     

    Medycyna ratunkowa

    Portugal

     

     

    România

     

    Medicină de urgență

    Slovenija

    Abdominalna kirurgija

    Urgentna medicina

    Slovensko

    Gastroenterologická chirurgia

    — Úrazová chirurgia

    — Urgentná medicína

    Suomi/Finland

    Gastroenterologinen kirurgia/Gastroenterologisk kirurgi

    Akuuttilääketiede/Akutmedicin

    Sverige

     

    Akutsjukvård

    United Kingdom

     

    Emergency medicine (8)

    (1)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 1.1.1983.

    (2)   

    Începând de la 17.2.2006.

    (3)   

    Data abrogării în sensul articolului 27 alineatul (3): 3.6.2015.

    (4)   

    Începând de la 11.9.2015.

    (5)   

    Începând din februarie 2018.

    (6)   

    Începând din septembrie 2016.

    (7)   

    Până la 14.9.2010.

    (8)   

    Emis înainte de 1.1.2021.



     

    Neurofiziologie clinică

    Chirurgie dentară, orală și maxilo-facială (formare medicală și dentară de bază) (1)

     

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

     

    Stomatologie et chirurgie orale et maxillo-faciale/Stomatologie en mond-, kaak- en aangezichtschirurgie

    България

     

    Дентална, орална и лицево-челюстна хирургия

    Česko

     

     

    Danmark

     

     

    Deutschland

     

    — Mund-, Kiefer- und Gesichtschirurgie

    — Mund-Kiefer-Gesichtschirurgie (2)

    Eesti

     

     

    Ελλάς

     

    Στοματική και Γναθοπροσωπική Χειρουργική (3)

    España

    Neurofisiologia clínica

     

    France

     

    Chirurgie orale (7)

    Hrvatska

     

     

    Ireland

    Clinical neurophysiology

    Oral and maxillo-facial surgery

    Italia

     

     

    Κύπρος

     

    Στοματο-Γναθο-Προσωποχειρουργική

    Latvija

    Neirofiziologs (5)

     

    Lietuva

     

     

    Luxemburg

     

    Chirurgie dentaire, orale et maxillo-faciale

    Magyarország

     

    Arc-állcsont-szájsebészet

    Malta

    Newrofiżjoloġija Klinika

    Kirurġija tal-għadam tal-wiċċ

    Nederland

     

     

    Österreich

     

    Mund-, Kiefer- und Gesichtschirurgie

    Polska

     

     

    Portugal

     

     

    România

     

    Chirurgie orală și maxilo-facială (4)

    Slovenija

     

     

    Slovensko

     

     

    Suomi/Finland

    Kliininen neurofysiologia/Klinisk neurofysiologi

    Suu- ja leukakirurgia/Oral och maxillofacial kirurgi

    Sverige

    Klinisk neurofysiologi

     

    United Kingdom

    Clinical neurophysiology (6)

    Oral and maxillo-facial surgery (6)

    (1)   

    Formarea care duce la obținerea titlului de calificare de specialist în chirurgie dentară, orală și maxilo-facială (formare de bază în medicină și formare în stomatologie) presupune încheierea și validarea studiilor de bază în medicină (articolul 24) și, de asemenea, încheierea și validarea studiilor de bază în stomatologie (articolul 34).

    (2)   

    Începând din 2006.

    (3)   

    Începând de la 10.7.2014.

    (4)   

    Începând din 2009.

    (5)   

    Începând din 2020/2021.

    (6)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (7)   

    Începând din 2017/2018.



     

    Oncologie medicală

    Genetică medicală

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

    Durata minimă a cursului de formare: 4 ani

    Țara

    Titlul

    Titlul

    Belgique/België/Belgien

    Oncologie médicale/Medische oncologie

    Klinische genetica/génétique clinique (1)

    България

    Медицинска онкология

    Медицинска генетика

    Česko

    Klinická onkologie

    Lékařská genetika

    Danmark

     

    Klinisk genetik

    Deutschland

     

    Humangenetik

    Eesti

     

    Meditsiinigeneetika

    Ελλάς

    Παθολογική Ογκολογία

     

    España

    Oncología Médica

     

    France

    — Oncologie

    — Oncologie option oncologie medicale (3)

    Génétique médicale

    Hrvatska

     

    Medicinska genetika (4)

    Ireland

    Medical oncology

    Clinical genetics

    Italia

    Oncologia medica

    Genetica medica

    Κύπρος

    Ακτινοθεραπευτική Ογκολογία

     

    Latvija

    Onkoloģija ķīmijterapija

    Medicīnas ģenētika

    Lietuva

    Chemoterapinė onkologija

    Genetika

    Luxemburg

    Oncologie médicale

    Médecine génétique

    Magyarország

    Klinikai onkológia

    Klinikai genetika

    Malta

     

    Ġenetika Klinika/Medika

    Nederland

     

    Klinische genetica

    Österreich

     

    Medizinische Genetik

    Polska

    Onkologia kliniczna

    Genetyka kliniczna

    Portugal

    Oncologia médica

    Genética médica

    România

    Oncologie medicală

    Genetică medicală

    Slovenija

    Internistična onkologija

    Klinična genetika

    Slovensko

    Klinická onkológia

    Lekárska genetica

    Suomi/Finland

     

    Perinnöllisyyslääketiede/Medicinsk genetik

    Sverige

    Onkologi

    Klinisk genetik

    United Kingdom

    Medical oncology (2)

    Clinical genetics (2)

    (1)   

    Începând din 2017.

    (2)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (3)   

    Începând din 2017/2018.

    (4)   

    Începând din 2022/2023.



     

    Chirurgie cardiacă

     

     

    Durata minimă a cursului de formare: 5 ani

     

    Țara

    Titlul

     

    Belgique/België/Belgien

     

     

    България

    лекар - специалист по Кардиохирургия

     

    Česko

    Kardiochirurg

     

    Danmark

     

     

    Deutschland

    Herzchirurgie

     

    Eesti

    Kardiokirurg (1)

     

    Ελλάς

     

     

    España

    Cirugía Cardiovascular

     

    France

     

     

    Hrvatska

    Kardiotorakalne kirurgije

     

    Ireland

     

     

    Italia

    Cardiochirurgia (2)

     

    Κύπρος

     

     

    Latvija

    Sirds ķirurgs

     

    Lietuva

    Gydytojo širdies chirurgo

     

    Luxemburg

     

     

    Magyarország

    Szívsebész szakorvos

     

    Malta

     

     

    Nederland

     

     

    Österreich

    Herzchirurgie (3)

     

    Polska

    Kardiochirurgia

     

    Portugal

     

     

    România

    Chirurgie cardiovasculară

     

    Slovenija

     

     

    Slovensko

    Kardiochirurgia

     

    Suomi/Finland

     

     

    Sverige

     

     

    United Kingdom

     

     

    (1)   

    Începând din 2014/2015.

    (2)   

    Începând din 2015/2016.

    (3)   

    Începând din 2007/2008.

    5.1.4.    Titluri de calificare în medicina generală



    Țara

    Titlul de calificare

    Titlu profesional

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Bijzondere beroepstitel van huisarts/Titre professionnel particulier de médecin généraliste

    Huisarts/Médecin généraliste

    31.12.1994

    България

    Свидетелство за призната специалност по Обща медицина

    Лекар-специалист по Обща медицина

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o specializaci všeobecné praktické lékařství

    Všeobecný praktický lékař

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for tilladelse til at betegne sig som speciallæge i almen medicin

    Alment praktiserende læge/Speciallæge i almen medicin

    31.12.1994

    Deutschland

    Zeugnis über die spezifische Ausbildung in der Allgemeinmedizin

    Facharzt/Fachärztin für Allgemeinmedizin

    31.12.1994

    Eesti

    Residentuuri lõpetamist tõendav tunnistus

    Diplom peremeditsiini erialal

    Perearst

    1.5.2004

    Ελλάς

    Τίτλος ιατρικής ειδικότητας γενικής ιατρικής

    Iατρός με ειδικότητα γενικής ιατρικής

    31.12.1994

    España

    Título de especialista en medicina familiar y comunitaria

    Especialista en medicina familiar y comunitaria

    31.12.1994

    France

    Diplômes d’études spécialisées de médecine générale accompagnés du diplôme d’Etat de docteur en médecine

    Médecin qualifié en médecine générale

    31.12.1994

    Hrvatska

    Diploma o specijalističkom usavršavanju

    specijalist obiteljske medicine

    1.7.2013

    Ireland

    Certificate of specific qualifications in general medical practice

    General medical practitioner

    31.12.1994

    Italia

    — Attestato di formazione specifica in medicina generale

    — Diploma di formazione specifica in medicina generale

    Medico di medicina generale

    31.12.1994

    Κύπρος

    Τίτλος Ειδικότητας Γενικής Ιατρικής

    Ιατρός Γενικής Ιατρικής

    1.5.2004

    Latvija

    1.  Ģimenes ārsta sertifikāts (2)

    2.  Ārstniecības personas sertifikāts ģimenes (vispārējās prakses) ārsta specialitātē

    Ģimenes (vispārējās prakses) ārsts

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Šeimos gydytojo rezidentūros pažymėjimas

    2.  Rezidentūros pažymėjimas (šeimos gydytojo profesinė kvalifikacija)

    Šeimos medicinos gydytojas

    Šeimos gydytojas

    1.5.2004

    Luxemburg

    1.  Diplôme de formation spécifique en medicine générale

    2.  Diplôme d’études spécialisées en médecine - médecine génerale

    Médecin généraliste

    Docteur en médecine, médecin-généraliste

    31.12.1994

    15.9.2021

    Magyarország

    Háziorvostan szakorvosa bizonyítvány

    Háziorvostan szakorvosa

    1.5.2004

    Malta

    Ċertifikat ta’ Speċjalista Mediku fil-Mediċina tal-Familja

    Tabib Speċjalista fil-Mediċina tal-Familja

    1.5.2004

    Nederland

    Certificaat van inschrijving in een specialistenregister van huisartsen

    Diploma geneeskundig specialist

    Huisarts

    31.12.1994

    Österreich

    Diplom über die besondere Ausbildung in der Allgemeinmedizin

    Arzt für Allgemeinmedizin

    31.12.1994

    Polska

    Dyplom uzyskania tytułu specjalisty w dziedzinie medycyny rodzinnej

    Specjalista w dziedzinie medycyny rodzinnej

    1.5.2004

    Portugal

    Título de especialista em medicina geral e familiar

    Especialista em medicina geral e familiar

    31.12.1994

    România

    Certificat de medic specialist medicină de familie

    Medic specialist medicină de familie

    1.1.2007

    Slovenija

    Potrdilo o opravljenem specialističnem izpitu iz družinske medicine

    Specialist družinske medicine/Specialistka družinske medicine

    1.5.2004

    Slovensko

    Diplom o špecializácii v odbore „všeobecné lekárstvo”

    Všeobecný lekár

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Todistus yleislääketieteen erityiskoulutuksesta/Bevis om särskild allmänläkarutbildning

    Yleislääketieteen erityiskoulutuksen suorittanut laillistettu lääkäri/Legitimerad läkare som har fullgjort särskild allmänläkarutbildning

    1.1.1994

    Sverige

    Bevis om specialistkompetens i allmänmedicin

    Specialist i allmänmedicin

    31.12.1994

    United Kingdom

    Certificate of completion of training (1)

    General practitioner

    31.12.1994

    (1)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (2)   

    Până la 31.12.2012.

    ▼B

    V.2.   ASISTENT MEDICAL GENERALIST

    5.2.1.   Program de studii pentru asistenții medicali generaliști

    Programul de studii care conduce la obținerea unui titlu de calificare ca asistent medical generalist cuprinde următoarele două părți:

    A. 

    Instruire teoretică

    (a) 

    Asistență medicală:

    — 
    Orientări și deontologie
    — 
    Principii generale de sănătate și asistență medicală
    — 
    Principii de asistență medicală în materie de:
    — 
    medicină generală și specialități medicale;
    — 
    chirurgie generală și specialități chirurgicale;
    — 
    puericultură și pediatrie;
    — 
    igiena și îngrijirea mamei și a nou-născutului;
    — 
    sănătate mintală și psihiatrie;
    — 
    îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie.
    (b) 

    Științe fundamentale:

    — 
    Anatomie și fiziologie
    — 
    Patologie
    — 
    Bacteriologie, virusologie și parazitologie
    — 
    Biofizică, biochimie și radiologie
    — 
    Dietetică
    — 
    Igienă:
    — 
    profilaxie;
    — 
    educație sanitară.
    — 
    Farmacologie
    (c) 

    Științe sociale:

    — 
    Sociologie
    — 
    Psihologie
    — 
    Principii de administrație
    — 
    Principii de predare
    — 
    Legislația socială și sanitară
    — 
    Aspecte juridice ale profesiei
    B. 

    Instruire clinică

    — 
    Asistență medicală în materie de:
    — 
    medicină generală și specialități medicale;
    — 
    chirurgie generală și specialități chirurgicale;
    — 
    îngrijirea copiilor și pediatrie;
    — 
    igiena și îngrijirea mamei și a nou-născutului;
    — 
    sănătate mintală și psihiatrie;
    — 
    îngrijirea persoanelor în vârstă și geriatrie;
    — 
    îngrijire la domiciliu

    Predarea uneia sau mai multor materii poate avea loc în cadrul celorlalte discipline sau în conexiune cu acestea.

    Instruirea teoretică se face în mod echilibrat și coordonat cu instruirea clinică, astfel încât cunoștințele și competențele prevăzute în prezenta anexă să poată fi dobândite în mod corespunzător.

    ▼M15

    5.2.2.    Titluri de calificare ca asistent medical generalist



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Titlu profesional

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    — Diploma gegradueerde verpleger/verpleegster/Diplôme d’infirmier(ère) gradué(e)/Diplom eines (einer) graduierten Krankenpflegers (-pflegerin)

    — Diploma in de ziekenhuisverpleegkunde/Brevet d’infirmier(ère) hospitalier(ère)/Brevet eines (einer) Krankenpflegers (-pflegerin)

    — Brevet van verpleegassistent(e)/Brevet d’hospitalier(ère)/Brevet einer Pflegeassistentin

    — De erkende opleidingsinstituten/Les établissements d’enseignement reconnus/Die anerkannten Ausbildungsanstalten

    — De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap/Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française/Der zuständige Prüfungsausschuß der Deutschsprachigen Gemeinschaft

    — Hospitalier(ère)/Verpleegassistent(e)

    — Infirmier(ère) hospitalier(ère)/Ziekenhuisverpleger(-verpleegster)

    29.6.1979

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна степен «Бакалавър» с професионална квалификация «Медицинска сестра»

    Университет

    Медицинска сестра

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o ukončení studia ve studijním programu ošetřovatelství ve studijním oboru všeobecná sestra (bakalář, Bc.) (9)

    Vysoká škola zřízená nebo uznaná státem

    — Všeobecná sestra

    1.5.2004

     

    Diplom o ukončení studia ve studijním programu Všeobecné ošetřovatelství (6)

    Diplom o ukončení studia ve studijním oboru diplomovaná všeobecná sestra (diplomovaný specialista, DiS.), accompanied by the following certificate: – Vysvědčení o absolutoriu

    Vyšší odborná škola zřízená nebo uznaná státem

     

     

    Danmark

    Bevis for uddannelsen til professionsbachelor i sygepleje

    Professionshøjskole

    Sygeplejerske

    29.6.1979

    Deutschland

    1.  Zeugnis über die staatliche Prüfung in der Krankenpflege

    2.  Zeugnis über die staatliche Prüfung der beruflichen Pflegeausbildung (11)

    3.  Zeugnis über die Prüfung der hochschulischen Pflegeausbildung (11)

    1.  Staatlicher Prüfungsausschuss

    2.  Hochschule (11)

    1.  Gesundheits- und Krankenpflegerin/Gesundheits- und Krankenpfleger

    2.  Pflegefachfrau/Pflegefachmann (11)

    29.6.1979

    Eesti

    1.  Diplom õe erialal

    2.  Õe põhikoolituse diplom

    3.  Õe põhiõpe diplom

    1.  Tallinna Meditsiinikool

    Tartu Meditsiinikool

    Kohtla-Järve Meditsiinikool

    2.  Tallinna Tervishoiu Kõrgkool

    3.  Tartu Tervishoiu Kõrgkool

    õde

    1.5.2004

    Ελλάς

    1.  Πτυχίο Νοσηλευτικής Παν/μίου Αθηνών

    1.  Πανεπιστήμιο Αθηνών

    Διπλωματούχος ή πτυχιούχος νοσοκόμος, νοσηλευτής ή νοσηλεύτρια

    1.1.1981

    2.  Πτυχίο Νοσηλευτικής Τεχνολογικών Εκπαιδευτικών Ιδρυμάτων (Τ.Ε.Ι.)

    2.  Τεχνολογικά Εκπαιδευτικά Ιδρύματα Υπουργείο Εθνικής Παιδείας και Θρησκευμάτω

    3.  Πτυχίο Αξιωματικών Νοσηλευτικής

    3.  Υπουργείο Εθνικής Άμυνας

    4.  Πτυχίο Αδελφών Νοσοκόμων πρώην Ανωτέρων Σχολών Υπουργείου Υγείας και Πρόνοιας

    4.  Υπουργείο Υγείας και Πρόνοιας

    5.  Πτυχίο Αδελφών Νοσοκόμων και Επισκεπτριών πρώην Ανωτέρων Σχολών Υπουργείου Υγείας και Πρόνοιας

    5.  Υπουργείο Υγείας και Πρόνοιας

    6.  Πτυχίο Τμήματος Νοσηλευτικής

    6.  ΚΑΤΕΕ Υπουργείου Εθνικής Παιδείας και Θρησκευμάτων

    7.  Πτυχίο Τμήματος Νοσηλευτικής Πανεπιστήμιου Πελοποννήσου

    7.  Πανεπιστήμιο Πελοποννήσου

    España

    Título de Diplomado universitario en Enfermería

    — Ministerio de Educación y Cultura

    Enfermero/a diplomado/a

    1.1.1986

     

    — El rector de una Universidad

     

     

    Titulo de Graduado/a en Enfermería

    — El rector de una Universidad

    Graduado/a en Enfermería

    1.1.1986

    France

    — Diplôme d’Etat d’infirmier(ère)

    — Diplôme d’Etat d’infirmier(ère) délivré en vertu du décret no 99-1147 du 29 décembre 1999

    Le ministère de la santé

    Infirmier(ère)

    29.6.1979

    Hrvatska

    1.  Svjedodžba „medicinska sestra opće njege/medicinski tehničar opće njege”

    1.  Srednje strukovne škole koje izvode program za stjecanje kvalifikacije „medicinska sestra opće njege/medicinski tehničar opće njege”

    1.  medicinska sestra opće njege/medicinski tehničar opće njege

    1.7.2013

    2.  Svjedodžba „prvostupnik (baccalaureus) sestrinstva/prvostupnica (baccalaurea) sestrinstva”

    2.  Medicinski fakulteti sveučilišta u Republici Hrvatskoj

    Sveučilišta u Republici Hrvatskoj

    2.  prvostupnik (baccalaureus) sestrinstva/prvostupnica (baccalaurea) sestrinstva

     

    Veleučilišta u Republici Hrvatskoj

     

    Ireland

    1.  Certificate of Registered General Nurse (1)

    1.  An Bórd Altranais (The Nursing Board) [up to 1.10.2012];

    Bórd Altranais agus Cnáimhseachais na hEireann (The Nursing and Midwifery Board of Ireland) [from 2.10.2012]

    Registered General Nurse (RGN)

    29.6.1979

     

    2.  B.Sc. in Nursing Studies (General) approved by the NMBI (2)

    2.  Third-level Institution delivering the B.Sc. in Nursing Studies approved by the NMBI [as of September 2002]

     

     

     

    3.  B.Sc. in Children’s and General (Integrated) Nursing approved by the NMBI (2)

    3.  Third-level Institution delivering the B.Sc. in Children’s and General (Integrated) Nursing approved by the NMBI [as of September 2006]

     

     

    Italia

    1.  Diploma di infermiere professionale (4)

    1.  Scuole riconosciute dallo Stato (4)

    1.  Infermiere professionale (4)

    29.6.1979

    2.  Diploma di laurea in infermieristica (5)

    2.  Università (5)

    2.  Infermiere (5)

    Κΰπρος

    Δίπλωμα Γενικής Νοσηλευτικής

    Νοσηλευτική Σχολή

    Εγγεγραμμένος Νοσηλευτής

    1.5.2004

    Πτυχίο Νοσηλευτικής Τεχνολογικού Πανεπιστημίου Κύπρου

    Τεχνολογικό Πανεπιστήμιο Κύπρου

    Νοσηλευτής(τρια)

    Γενικής Νοσηλευτικής

    Πτυχίο Νοσηλευτικής Ευρωπαϊκού Πανεπιστημίου Κύπρου

    Ευρωπαϊκό Πανεπιστήμιο Κύπρου

     

    Πτυχίο Νοσηλευτικής Πανεπιστημίου Λευκωσίας – BSc in Nursing

    Πανεπιστήμιο Λευκωσίας University of Nicosia

     

    Πτυχίο Γενικής Νοσηλευτικής

    Σχολή Επιστημών Υγείας, Πανεπιστήμιο Frederick

     

    Latvija

    1.  Diploms par māsas kvalifikācijas iegūšanu

    1.  Māsu skolas

    Māsa

    1.5.2004

     

    2.  Māsas diploms

    2.  Universitātes tipa augstskola pamatojoties uz Valsts eksāmenu komisijas lēmumu

     

     

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas, nurodantis suteiktą bendrosios praktikos slaugytojo profesinę kvalifikaciją

    1.  Universitetas

    Bendrosios praktikos slaugytojas

    1.5.2004

     

    2.  Aukštojo mokslo diplomas (neuniversitetinės studijos), nurodantis suteiktą bendrosios praktikos slaugytojo profesinę kvalifikaciją

    2.  Kolegija

     

     

     

    3.  Bakalauro diplomas (slaugos bakalauro kvalifikacinis laipsnis ir bendrosios praktikos slaugytojo profesinė kvalifikacija)

    3.  Universitetas

     

     

     

    4.  Profesinio bakalauro diplomas (slaugos profesinio bakalauro kvalifikacinis laipsnis ir bendrosios praktikos slaugytojo profesinė kvalifikacija)

    4.  Kolegija

     

     

    Luxemburg

    — Diplôme d’Etat d’infirmier

    Ministère de l’éducation nationale, de la formation professionnelle et des sports

    Infirmier

    29.6.1979

     

    — Diplôme d’Etat d’infirmier hospitalier gradué (7)

     

     

     

     

    — Brevet de Technicien Supérieur - Spécialité: Infirmier responsable en soins généraux (8)

    Lycée Technique pour Professions de Santé

     

     

    Magyarország

    1.  Ápoló bizonyítvány

    1.  Szakképző iskola

    Ápoló

    1.5.2004

     

    2.  Ápoló oklevél

    2.  Felsőoktatási intézmény

     

     

     

    3.  Okleveles ápoló oklevél

    3.  Felsőoktatási intézmény

     

     

    Malta

    Lawrja jew diploma fl-istudji tal-infermerija

    Università ta’ Malta

    Infermier Registrat tal-Ewwel Livell

    1.5.2004

    Nederland

    1.  Diploma’s verpleger A, verpleegster A, verpleegkundige A

    1.  Door een van overheidswege benoemde examencommissie

    Verpleegkundige

    29.6.1979

     

    2.  Diploma verpleegkundige MBOV (Middelbare Beroepsopleiding Verpleegkundige)

    2.  Door een van overheidswege benoemde examencommissie

     

     

     

    3.  Diploma verpleegkundige HBOV (Hogere Beroepsopleiding Verpleegkundige)

    3.  Door een van overheidswege benoemde examencommissie

     

     

     

    4.  Diploma beroepsonderwijs verpleegkundige – Kwalificatieniveau 4

    4.  Door een van overheidswege aangewezen opleidingsinstelling

     

     

     

    5.  Diploma hogere beroepsopleiding verpleegkundige – Kwalificatieniveau 5

    5.  Door een van overheidswege aangewezen opleidingsinstelling

     

     

    Österreich

    1.  Diplom über die Ausbildung in der all-gemeinen Gesundheits- und Krankenpflege

    1.  Schule für allgemeine Gesundheits- und Krankenpflege

    — Diplomierte Gesundheits- und Krankenschwester

    1.1.1994

     

    2.  Diplom als „Diplomierte Krankenschwester, Diplomierter Krankenpfleger”

    2.  Allgemeine Krankenpflegeschule

    — Diplomierter Gesundheits- und Krankenpfleger

     

     

    3.  Diplom über den Abschluss des Fachhochschul-Bachelorstudiengangs „Gesundheits- und Krankenpflege”

    3.  Fachhochschulrat/Fachhochschule

     

     

    Polska

    — Dyplom ukończenia studiów wyższych na kierunku pielęgniarstwo z tytułem „magister pielęgniarstwa”

    Instytucja prowadząca kształcenie na poziomie wyższym uznana przez właściwe władze

    Pielegniarka

    1.5.2004

     

    — Dyplom ukończenia studiów wyższych zawodowych na kierunku/specjalności pielęgniarstwo z tytułem „licencjat pielęgniarstwa”

     

     

     

    Portugal

    1.  Diploma do curso de enfermagem geral

    1.  Escolas de Enfermagem

    Enfermeiro

    1.1.1986

     

    2.  Diploma/carta de curso de bacharelato em enfermagem

    2.  Escolas Superiores de Enfermagem

     

     

     

    3.  Diploma/Carta de curso de licenciatura em enfermagem

    3.  Escolas Superiores de Enfermagem; Escolas Superiores de Saúde

     

     

    România

    1.  Diplomă de absolvire de asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată

    1.  Universități

    Asistent medical generalist

    1.1.2007

     

    2.  Diplomă de licență de asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată

    2.  Universități

     

     

     

    3.  Certificat de competențe profesionale (de asistent medical generalist)

    3.  Ministerul Educației Naționale

     

     

     

    4.  Certificat de calificare nivel 5

     

     

     

     

    5.  Certificat de calificare profesională nivel 5

     

     

     

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naslov „diplomirana medicinska sestra/diplomirani zdravstvenik”

    1.  Univerza

    Diplomirana medicinska sestra/Diplomirani zdravstvenik

    1.5.2004

     

    2.  Visoka strokovna šola

     

     

    Slovensko

    1.  DIPLOM ošetrovateľstvo „magister” („Mgr.”)

    1.  Vysoká škola/Univerzita

    Sestra

    1.5.2004

     

    2.  DIPLOM ošetrovateľstvo

    „bakalár” („Bc.”)

    2.  Vysoká škola/Univerzita

     

     

     

    3.  DIPLOM diplomovaná všeobecná sestra

    3.  Stredná zdravotnícka škola

     

     

    Suomi/Finland

    1.  Sairaanhoitajan tutkinto/Sjukskötarexamen

    1.  Terveydenhuolto-oppilaitokset/

    Sairaanhoitaja/Sjukskötare

    1.1.1994

     

     

    Hälsovårdsläroanstalter

     

     

     

    2.  Sosiaali- ja terveysalan ammattikorkeakoulututkinto, sairaanhoitaja (AMK)/Yrkeshögskoleexamen inom hälsovård och det sociala området, sjukskötare (YH)

    2.  Ammattikorkeakoulut/Yrkeshögskolor

     

     

    Sverige

    Sjuksköterskeexamen

    Universitet eller högskola

    Sjuksköterska

    1.1.1994

    United Kingdom

    A qualification approved by the Nursing and Midwifery Council or one of its predecessor bodies as attesting to the completion of training required for general nurses by Article 31 and the standard of proficiency as required for registration as a Registered Nurse – Adult in its register (3) (10)

    Education institutions approved by the Nursing and Midwifery Council or one of its predecessor bodies

    Registered Nurse – Adult

    29.6.1979

    (1)   

    Acest titlu de calificare îi permite titularului să beneficieze de recunoaștere automată atunci când este eliberat resortisanților statelor membre care au obținut calificarea în Irlanda.

    (2)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare au fost incluse pentru a se asigura dreptul absolvenților formați în Irlanda la recunoașterea automată fără să fie necesară înregistrarea propriu-zisă în Irlanda, o astfel de înregistrare nefăcând parte din procesul de calificare.

    (3)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare înlocuiesc informațiile anterioare pentru Regatul Unit, pentru a se asigura dreptul absolvenților formați în Regatul Unit la recunoașterea automată a calificării lor fără să fie necesară înregistrarea propriu-zisă, o astfel de înregistrare nefăcând parte din procesul de calificare.

    (4)   

    Valabil până în 2001.

    (5)   

    Începând din 2001/2002.

    (6)   

    Începând din 2018/2019.

    (7)   

    Până la 14.9.2012.

    (8)   

    Începând de la 15.9.2012.

    (9)   

    Până la 31.12.2018.

    (10)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (11)   

    Începând de la 1.1.2020.

    ▼B

    V.3.   MEDIC DENTIST

    5.3.1.   Program de studii pentru medicii dentiști

    Programul de studii care conduce la obținerea titlurilor de calificare ca medic dentist cuprinde cel puțin următoarele materii. Predarea uneia sau mai multor materii poate avea loc în cadrul celorlalte discipline sau în conexiune cu acestea.

    A. 

    Materii de bază

    — 
    Chimie
    — 
    Fizică
    — 
    Biologie
    B. 

    Materii medico-biologice și materii medicale generale

    — 
    Anatomie
    — 
    Embriologie
    — 
    Histologie, inclusiv citologie
    — 
    Fiziologie
    — 
    Biochimie (sau chimie fiziologică)
    — 
    Anatomie patologică
    — 
    Patologie generală
    — 
    Farmacologie
    — 
    Microbiologie
    — 
    Igienă
    — 
    Medicină peventivă și epidemiologie
    — 
    Radiologie
    — 
    Fizioterapie
    — 
    Chirurgie generală
    — 
    Medicină internă, inclusiv pediatrie
    — 
    Otorinolaringologie
    — 
    Dermatovenerologie
    — 
    Psihologie generală — psihopatologie — neuropatologie
    — 
    Anestezie
    C. 

    Materii specific odonto-stomatologice

    — 
    Protetică dentară
    — 
    Materiale stomatologice
    — 
    Stomatologie conservativă
    — 
    Stomatologie preventivă
    — 
    Anestezie și sedare în stomatologie
    — 
    Chirurgie specială
    — 
    Patologie specială
    — 
    Practică clinică odonto-stomatologică
    — 
    Pedodonție
    — 
    Ortodonție
    — 
    Parodontologie
    — 
    Radiologie dentară
    — 
    Ocluzie dentară și funcție maxilară
    — 
    Organizare profesională, deontologie și legislație
    — 
    Aspecte sociale ale practicii dentare.

    ▼M15

    5.3.2.    Titluri de calificare de bază ca medic dentist



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Certificatul care însoțește titlul de calificare

    Titlu profesional

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Diploma van tandarts/Diplôme licencié en science dentaire

    — De universiteiten/Les universités

     

    Licentiaat in de tandheelkunde/Licencié en science dentaire

    28.1.1980

    — De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap/Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна степен «Магистър» по «Дентална медицина» с професионална квалификация «Магистър-лекар по дентална медицина»

    Университет

     

    Лекар по дентална медицина

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o ukončení studia ve studijním programu zubní lékařství (doktor zubního lékařství, MDDr.)

    Lékařská fakulta univerzity v České republice

     

    Zubní lékař

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for kandidatuddannelsen i odontologi (cand.odont.)

    Universitet

    1.  Autorisation som tandlæge

    2.  Tilladelse til selvstændigt virke som tandlæge

    Tandlæge

    28.1.1980

    Deutschland

    Zeugnis über die Zahnärztliche Prüfung

    Zuständige Behörden

     

    Zahnarzt

    28.1.1980

    Eesti

    Hambaarstikraad Degree in Dentistry (DD)

    Diplom hambaarstiteaduse õppekava läbimise kohta

    Tartu Ülikool

     

    Hambaarst

    1.5.2004

    Ελλάς

    Πτυχίο Οδοντιατρικής

    Πανεπιστήμιο

     

    Οδοντίατρος ή χειρούργος οδοντίατρος

    1.1.1981

    España

    Título de Licenciado en Odontología

    El rector de una universidad

     

    Licenciado en Odontología

    1.1.1986

     

    Título de Graduado/a en Odontología

    El rector de una Universidad

     

    Graduado/a en Odontología

    1.1.1986

    France

    Diplôme d’Etat de docteur en chirurgie dentaire

    Universités

     

    Chirurgien-dentiste

    28.1.1980

     

    Diplôme de formation approfondie en sciences odontologiques

     

    Certificat de synthèse clinique et thérapeutique

     

     

    Hrvatska

    Diploma „doktor dentalne medicine/doktorica dentalne medicine”

    Fakulteti sveučilišta u Republici Hrvatskoj

     

    doktor dentalne medicine/doktorica dentalne medicine

    1.7.2013

    Ireland

    — Bachelor in Dental Science (B.Dent.Sc.)

    — Universities

     

    — Dentist

    28.1.1980

     

    — Bachelor of Dental Surgery (BDS)

    — Royal College of Surgeons in Ireland

     

    — Dental practitioner

     

     

    — Licentiate in Dental Surgery (LDS)

     

     

    — Dental surgeon

     

    Italia

    Diploma di laurea in Odontoiatria e Protesi Dentaria

    Università

    Diploma di abilitazione all’esercizio della professione di odontoiatra

    Odontoiatra

    28.1.1980

    Κύπρος

    1.  Πιστοποιητικό Εγγραφής Οδοντιάτρου

    2.  Πτυχίο Οδοντιατρικής

    1.  Οδοντιατρικό Συμβούλιο

    2.  Ευρωπαϊκο Πανεπιστημιο Κυπρου

     

    Οδοντίατρος

    1.5.2004

    1.9.2017

    Latvija

    Zobārsta diploms

    — Universitātes tipa augstskola

    — Universitāte

    — Sertifikāts – kompetentas iestādes izsniegts dokuments, kas apliecina, ka persona ir nokārtojusi sertifikācijas eksāmenu zobārstniecībā (8)

    — Ārstniecības personas sertifikāts zobārsta pamatspecialitātē (9)

    Zobārsts

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas, nurodantis suteiktą gydytojo odontologo kvalifikaciją

    Universitetas

    1.  Internatūros pažymėjimas, nurodantis suteiktą gydytojo odontologo profesinę kvalifikaciją

    Gydytojas odontologas

    1.5.2004

     

    2.  Magistro diplomas (odontologijos magistro kvalifikacinis laipsnis ir gydytojo odontologo kvalifikacija)

    2.  Internatūros pažymėjimas (gydytojo odontologo profesinė kvalifikacija)

     

    Luxemburg

    Diplôme d’Etat de docteur en médecine dentaire

    Jury d’examen d’Etat

     

    Médecin-dentiste

    28.1.1980

    Magyarország

    Okleveles fogorvos doktor oklevél (doctor medicinae dentariae, dr. med. dent)

    Egyetem

     

    Fogorvos

    1.5.2004

    Malta

    Lawrja fil- Kirurġija Dentali

    Università ta’ Malta

     

    Kirurgu Dentali

    1.5.2004

    Nederland

    1.  Universitair getuigschrift van een met goed gevolg afgelegd tandartsexamen

    Faculteit Tandheelkunde

     

    Tandarts

    28.1.1980

     

    2  Master of Science in de Tandheelkunde (6)

     

     

     

     

    Österreich

    Bescheid über die Verleihung des akademischen Grades «Doktor der Zahnheilkunde»

    — Medizinische Universität

     

    Zahnarzt

    1.1.1994

    — Medizinische Fakultät der Universität

     

     

     

    Polska

    Dyplom ukończenia studiów wyższych na kierunku lekarsko-dentystycznym z tytułem „lekarz dentysta”

    Szkoły wyższe

    Świadectwo złożenia Lekarsko – Dentystycznego Egzaminu Państwowego (1)/Świadectwo złożenia Lekarsko-Dentystycznego Egzaminu Końcowego (2)

    Lekarz dentysta

    1.5.2004

     

     

     

    Zaświadczenie o ukończeniu stażu podyplomowego (3)

     

     

    Portugal

    — Carta de curso de licenciatura em medicina dentária

    — Faculdades – Institutos Superiores

     

    Médico dentista

    1.1.1986

     

    — Mestrado integrado em medicina dentária

     

     

    24.3.2006

    România

    Diplomă de licență de medic dentist

    — Universități

     

    Medic dentist

    1.10.2003

     

    Diploma de licență și master (4)

    — Ministerul Educației Naționale (4)

     

    Doctor-medic stomatolog (5)

     

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naslov „doktor dentalne medicine/doktorica dentalne medicine”

    — Univerza

    Potrdilo o opravljenem strokovnem izpitu za poklic doktor dentalne medicine/doktorica dentalne medicine

    Doktor dentalne medicine/Doktorica dentalne medicine

    1.5.2004

    Slovensko

    DIPLOM zubné lekárstvo doktor zubného lekárstva („MDDr.”)

    Univerzita

     

    Zubný lekár

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Hammaslääketieteen lisensiaatin tutkinto/Odontologie licentiatexamen

    — Helsingin yliopisto/Helsingfors universitet

    Sosiaali- ja terveysalan lupa- ja valvontaviraston päätös käytännön palvelun hyväksymisestä/Beslut av Tillstånds- och tillsynsverket för social- och hälsovården om godkännande av prakisk tjänstgöring

    Hammaslääkäri/Tandläkare

    1.1.1994

     

     

    — Oulun yliopisto

     

     

     

     

    — Itä-Suomen yliopisto

     

     

     

     

    — Turun yliopisto

     

     

    Sverige

    Tandläkarexamen

    Universitet eller högskola

    Bevis om legitimation som tandläkare, utfärdat av Socialstyrelsen

    Tandläkare

    1.1.1994

    United Kingdom

    — Bachelor of Dental Surgery (BDS or B.Ch.D.) (7)

    — Universities

     

    — Dentist

    28.1.1980

     

    — Licentiate in Dental Surgery (7)

    — Royal Colleges

     

    — Dental practitioner

     

     

     

     

     

    — Dental surgeon

     

    (1)   

    Până în 2012.

    (2)   

    Începând din 2013.

    (3)   

    Titlurile de calificare trebuie să fie însoțite, de asemenea, de un certificat de absolvire a stagiului postuniversitar („staż podyplomowy”), cu excepția persoanelor care nu au început stagiul înainte de 2.10.2016 și au aplicat între 2.10.2016 și 28.2.2017 pentru dreptul de a exercita profesia de medic dentist.

    (4)   

    Începând de la 1.10.2011.

    (5)   

    Începând de la 1.9.2017.

    (6)   

    Începând din 2002/2003.

    (7)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (8)   

    Până la 31.12.2012.

    (9)   

    Începând din 1.1.2013.

    5.3.3.    Titluri de calificare ca medic dentist specialist

    Chirurgie orală



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

     

     

     

    България

    Свидетелство за призната специалност по «Орална хирургия»

    Факултет по дентална медицина към Медицински университет

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o specializaci (v oboru orální a maxilofaciální chirurgie)

    1.  Institut postgraduálního vzdělávání ve zdravotnictví

    2.  Ministerstvo zdravotnictví

    19.7.2007

    Danmark

    Bevis for tilladelse til at betegne sig som specialtandlæge i tand-, mund- og kæbekirurgi

    Sundhedsstyrelsen

    Styrelsen for Patientsikkerhed

    28.1.1980

    Deutschland

    Fachzahnärztliche

    Anerkennung für Oralchirurgie/Mundchirurgie

    Landeszahnärztekammer

    28.1.1980

    Eesti

     

     

     

    Ελλάς

    Τίτλος Οδοντιατρικής ειδικότητας της Γναθοχειρουργικής (up to 31.12.2002)

    — Περιφέρεια

    — Νομαρχιακή Αυτοδιοίκηση

    — Νομαρχία

    1.1.2003

    España

     

     

     

    France

    Diplôme d’études spécialisées de chirurgie orale

    Universités

    31.03.2011

    Hrvatska

     

     

     

    Ireland

    Certificate of specialist dentist in oral surgery

    Competent authority recognised for this purpose by the competent minister

    28.1.1980

    Italia

    Diploma di specialista in Chirurgia Orale

    Università

    21.5.2005

    Κύπρος

    Πιστοποιητικό Αναγνώρισης του Ειδικού Οδοντιάτρου στην Στοματική Χειρουργική

    Οδοντιατρικό Συμβούλιο

    1.5.2004

    Latvija

     

     

     

    Lietuva

    1.  Rezidentūros pažymėjimas, nurodantis suteiktą burnos chirurgo profesinę kvalifikaciją

    2.  Rezidentūros pažymėjimas (burnos chirurgo profesinė kvalifikacija)

    Universitetas

    1.5.2004

    Luxemburg

     

     

     

    Magyarország

    Dento-alveoláris sebészet szakorvosa bizonyítvány

    Nemzeti Vizsgabizottság

    1.5.2004

    Malta

    Ċertifikat ta’ speċjalista dentali fil-Kirurġija tal-ħalq

    Kumitat ta’ Approvazzjoni dwar Speċjalisti

    1.5.2004

    Nederland

    Bewijs van inschrijving als kaakchirurg in het Specialistenregister (1)

    Registratiecommissie Tandheelkundige Specialismen (RTS) van de Koninklijke Nederlandse Maatschappij tot bevordering der Tandheelkunde

    28.1.1980

     

    Diploma tandheelkundig specialist (2)

     

     

    Österreich

     

     

     

    Polska

    Dyplom uzyskania tytułu specjalisty w dziedzinie chirurgii stomatologicznej

    Centrum Egzaminów Medycznych

    1.5.2004

    Portugal

    Título de Especialista em Cirurgia Oral

    Ordem dos Médicos Dentistas (OMD)

    4.6.2008

    România

    Certificatul de specialist în Chirurgie dento-alveolarǎ

    Ministerul Sǎnǎtǎții

    17.12.2008

    Slovenija

    Potrdilo o opravljenem specialističnem izpitu iz oralne kirurgije

    1.  Ministrstvo za zdravje

    2.  Zdravniška zbornica Slovenije

    1.5.2004

    Slovensko

    Diplom o špecializácii v špecializačnom odbore maxilofaciálna chirurgia

    Univerzita

    17.12.2008

    Suomi/Finland

    Erikoishammaslääkärin tutkinto, suu-ja leukakirurgia/Specialtandläkarexamen, oral och maxillofacial kirurgi

    Yliopisto

    1.1.1994

    Sverige

    Bevis om specialistkompetens i oral kirurgi

    Socialstyrelsen

    1.1.1994

    United Kingdom

    Certificate of completion of specialist training in oral surgery (3)

    Competent authority recognised for this purpose

    28.1.1980

    (1)   

    Până la 31.12.2020.

    (2)   

    Începând de la 1.1.2021.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    Ortodonție



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Titre professionnel particulier de dentiste spécialiste en orthodontie/Bijzondere beroepstitel van tandarts specialist in de orthodontie

    Ministre de la Santé publique/Minister bevoegd voor Volksgezondheid

    27.1.2005

    България

    Свидетелство за призната специалност по «Ортодонтия»

    Факултет по дентална медицина към Медицински университет

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o specializaci (v oboru ortodoncie)

    1.  Institut postgraduálního vzdělávání ve zdravotnictví

    2.  Ministerstvo zdravotnictví

    19.7.2007

    Danmark

    Bevis for tilladelse til at betegne sig som specialtandlæge i ortodonti

    Sundhedsstyrelsen

    Styrelsen for Patientsikkerhed

    28.1.1980

    Deutschland

    Fachzahnärztliche Anerkennung für Kieferorthopädie

    Landeszahnärztekammer

    28.1.1980

    Eesti

    Residentuuri lõputunnistus ortodontia erialal

    Ortodontia residentuuri lõpetamist tõendav tunnistus

    Tartu Ülikool

    1.5.2004

    Ελλάς

    Τίτλος Οδοντιατρικής ειδικότητας της Ορθοδοντικής

    — Περιφέρεια

    — Νομαρχιακή Αυτοδιοίκηση

    — Νομαρχία

    1.1.1981

    España

     

     

     

    France

    Titre de spécialiste en orthodontie

    Conseil National de l’Ordre des chirurgiens dentistes

    28.1.1980

    Hrvatska

     

     

     

    Ireland

    Certificate of specialist dentist in orthodontics

    Competent authority recognised for this purpose by the competent minister

    28.1.1980

    Italia

    Diploma di specialista in Ortognatodonzia

    Università

    21.5.2005

    Κύπρος

    Πιστοποιητικό Αναγνώρισης του Ειδικού Οδοντιάτρου στην Ορθοδοντική

    Οδοντιατρικό Συμβούλιο

    1.5.2004

    Latvija

    — „Sertifikāts” – kompetentas iestādes izsniegts dokuments, kas apliecina, ka persona ir nokārtojusi sertifikācijas eksāmenu ortodontijā (4)

    — Ārstniecības personas sertifikāts ortodonta apakšspecialitātē (5)

    Latvijas Ārstu biedrība

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Rezidentūros pažymėjimas, nurodantis suteiktą gydytojo ortodonto profesinę kvalifikaciją

    2.  Rezidentūros pažymėjimas (gydytojo ortodonto profesinė kvalifikacija)

    Universitetas

    1.5.2004

    Luxemburg

     

     

     

    Magyarország

    Fogszabályozás szakorvosa bizonyítvány

    Nemzeti Vizsgabizottság

    1.5.2004

    Malta

    Ċertifikat ta’ speċjalista dentali fl-Ortodonzja

    Kumitat ta’ Approvazzjoni dwar Speċjalisti

    1.5.2004

    Nederland

    Bewijs van inschrijving als orthodontist in het Specialistenregister (1)

    Registratiecommissie Tandheelkundige Specialismen (RTS) van de Koninklijke Nederlandse Maatschappij tot bevordering der Tandheelkunde

    28.1.1980

     

    Diploma tandheelkundig specialist (2)

     

     

    Österreich

     

     

     

    Polska

    Dyplom uzyskania tytułu specjalisty w dziedzinie ortodoncji

    Centrum Egzaminów Medycznych

    1.5.2004

    Portugal

    Título de Especialista em Ortodontia

    Ordem dos Médicos Dentistas (OMD)

    4.6.2008

    România

    Certificatul de specialist în Ortodonție și Ortopedie dento-facialǎ

    Ministerul Sǎnǎtǎții

    17.12.2008

    Slovenija

    Potrdilo o opravljenem specialističnem izpitu iz čeljustne in zobne ortopedije

    1.  Ministrstvo za zdravje

    2.  Zdravniška zbornica Slovenije

    1.5.2004

    Slovensko

    Diplom o špecializácii v špecializačnom odbore čeľustná ortopédia

    Univerzita

    17.12.2008

    Suomi/Finland

    Erikoishammaslääkärin tutkinto, hampaiston oikomishoito/Specialtand-läkarexamen, tandreglering

    Yliopisto

    1.1.1994

    Sverige

    Bevis om specialistkompetens i ortodonti

    Socialstyrelsen

    1.1.1994

    United Kingdom

    Certificate of Completion of specialist training in orthodontics (3)

    Competent authority recognised for this purpose

    28.1.1980

    (1)   

    Până la 31.12.2020.

    (2)   

    Începând de la 1.1.2021.

    (3)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (4)   

    Până la 31.12.2012

    (5)   

    Începând de la 1.1.2013.

    ▼B

    V.4.   MEDIC VETERINAR

    5.4.1.   Program de studii pentru medicii veterinari

    Programul de studii care conduce la obținerea titlurilor de calificare ca medic veterinar cuprinde cel puțin următoarele materii.

    Predarea uneia sau mai multor materii poate avea loc în cadrul celorlalte discipline sau în conexiune cu acestea.

    A. 

    Materii de bază:

    — 
    Fizică
    — 
    Chimie
    — 
    Biologie animală
    — 
    Biologia plantelor
    — 
    Matematici aplicate științelor biologice
    B. 

    Materii specifice:

    (a) 

    Științe fundamentale:

    — 
    Anatomie (inclusiv histologie și embriologie)
    — 
    Fiziologie
    — 
    Biochimie
    — 
    Genetică
    — 
    Farmacologie
    — 
    Farmacie
    — 
    Toxicologie
    — 
    Microbiologie
    — 
    Imunologie
    — 
    Epidemiologie
    — 
    Deontologie
    (b) 

    Științe clinice:

    — 
    Obstetrică
    — 
    Patologie (inclusiv anatomie patologică)
    — 
    Parazitologie
    — 
    Medicină clinică și chirurgie (inclusiv anestezie)
    — 
    Prelegeri clinice despre diferite animale domestice, păsări și alte specii de animale
    — 
    Medicină preventivă
    — 
    Radiologie
    — 
    Reproducere și tulburări de reproducere
    — 
    Medicină veterinară și sănătate publică
    — 
    Legislație în domeniul medicinii veterinare și medicină legală
    — 
    Terapeutică
    — 
    Propedeutică
    (c) 

    Producție animală:

    — 
    Producție animală
    — 
    Nutriție animală
    — 
    Agronomie
    — 
    Economie rurală
    — 
    Creșterea și sănătatea animalelor
    — 
    Igienă veterinară
    — 
    Etologie protecție animală.
    (d) 

    Igienă alimentară:

    — 
    inspecția și controlul produselor alimentare pentru animale sau de origine animală
    — 
    igienă și tehnologie alimentară
    — 
    lucrări practice (inclusiv lucrări practice în locurile de sacrificare și de tratare a produselor alimentare)

    Instruirea practică se poate desfășura sub forma unui stagiu, cu condiția ca aceasta să fie pe bază de program integral și să se afle sub controlul direct al autorității sau al organismului competent și să nu depășească șase luni din perioada totală de cinci ani de studiu.

    Repartizarea instruirii teoretice și practice între diferitele grupe de materii se face echilibrat și în mod coordonat, astfel încât cunoștințele și experiența să poată fi dobândite în mod corespunzător pentru a permite medicilor veterinari să-și poată îndeplini sarcinile în totalitate.

    ▼M15

    5.4.2.    Titluri de calificare ca medic veterinar



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Certificatul care însoțește titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Diploma van dierenarts/Diplôme de docteur en médecine vétérinaire

    — De universiteiten/Les universités

    — De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap/Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française

     

    21.12.1980

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна

    — Лесотехнически университет София Факултет Ветеринарна медицина

     

    1.1.2007

     

    степен магистър по специалност Ветеринарна медицина с професионална квалификация Ветеринарен лекар

    — Тракийски университет Стара Загора, Ветеринарномедицински факултет

     

     

    Česko

    — Diplom o ukončení studia ve studijním programu veterinární lékařství (doktor veterinární medicíny, MVDr.)

    — Diplom o ukončení studia ve studijním programu veterinární hygiena a ekologie (doktor veterinární medicíny, MVDr.)

    Veterinární fakulta univerzity v České republice

     

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for kandidatuddannelsen i veterinærmedicin (cand.med.vet.)

    Københavns Universitet

     

    21.12.1980

    Deutschland

    — Zeugnis über das Ergebnis des Dritten Abschnitts der Tierärztlichen Prüfung und das Gesamtergebnis der Tierärztlichen Prüfung

    Der Vorsitzende des Prüfungsausschusses für die Tierärztliche Prüfung einer Universität oder Hochschule

     

    21.12.1980

    — Zeugnis über das Ergebnis der Tierärztlichen Prüfung und das Gesamtergebnis der Tierärztlichen Prüfung

     

     

    1.1.2006

    Eesti

    Diplom: täitnud veterinaarmeditsiini õppekava

    Eesti Põllumajandusülikool

     

    1.5.2004

     

    Loomaarstikraad Degree in Veterinary Medicine (DVM)

    Eesti Maaülikool

     

     

    Ελλάς

    Πτυχίο Κτηνιατρικής

    1.  Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης

    2.  Πανεπιστήμιο Θεσσαλίας

     

    1.1.1981

    España

    Título de Licenciado en Veterinaria

    — Ministerio de Educación y Cultura

     

    1.1.1986

     

     

    — El rector de una Universidad

     

     

     

    Título de Graduado/a en Veterinaria

    — El rector de una Universidad

     

    1.1.1986

    France

    Diplôme d’Etat de docteur vétérinaire

    Ministère chargé de l’enseignement supérieur (Université Paris-Est-Créteil, Université Claude-Bernard Lyon I, Université de Nantes, Université Paul-Sabatier-Toulouse III) et ministère chargé de l’agriculture (École nationale vétérinaire d’Alfort, Institut d’enseignement supérieur et de recherche en alimentation, santé animale, sciences agronomiques et de l’environnement-VetAgroSup, École nationale vétérinaire, agroalimentaire et de l’alimentation-Oniris, École nationale vétérinaire de Toulouse)

     

    21.12.1980

    Hrvatska

    Diploma „doktor veterinarske medicine/doktorica veterinarske medicine”

    Veterinarski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

     

    1.7.2013

    Ireland

    — Diploma of Bachelor in/of Veterinary Medicine (MVB)

    — Diploma of Membership of the Royal College of Veterinary Surgeons (MRCVS)

     

     

    21.12.1980

    Italia

    Diploma di laurea in medicina veterinaria

    Università

    Diploma di abilitazione all’esercizio della medicina veterinaria

    1.1.1985

    Κύπρος

    Πιστοποιητικό Εγγραφής Κτηνιάτρου

    Κτηνιατρικό Συμβούλιο

     

    1.5.2004

    Latvija

    Veterinārārsta diploms

    Latvijas Lauksaimniecības Universitāte

     

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas (veterinarijos gydytojo (DVM)]

    2.  Magistro diplomas (veterinarinės medicinos magistro kvalifikacinis laipsnis ir veterinarijos gydytojo profesinė kvalifikacija)

    1.  Lietuvos Veterinarijos Akademija

    2.  Lietuvos sveikatos mokslų universitetas

     

    1.5.2004

    Luxemburg

    Diplôme d’Etat de docteur en médecine vétérinaire

    Jury d’examen d’Etat

     

    21.12.1980

    Magyarország

    Okleveles állatorvos doktor oklevél (dr. vet)

    Felsőoktatási intézmény

     

    1.5.2004

    Malta

    Liċenzja ta’ Kirurgu Veterinarju

    Kunsill tal-Kirurġi Veterinarji

     

    1.5.2004

    Nederland

    Getuigschrift van met goed gevolg afgelegd diergeneeskundig/veeartsenijkundig examen

     

     

    21.12.1980

     

    Masterdiploma diergeneeskunde/Medicinae Veterinariae/Master’s degree in Veterinary Medicine (8)

    Faculteit Diergeneeskunde

     

     

    Österreich

    — Diplom-Tierarzt

    — Magister medicinae veterinariae

    Universität

     

    1.1.1994

    Polska

    Dyplom lekarza weterynarii

    1.  Szkoła Główna Gospodarstwa Wiejskiego w Warszawie

     

    1.5.2004

     

     

    2.  Akademia Rolnicza we Wrocławiu (1)

     

     

     

     

    3.  Uniwersytet Przyrodniczy we Wrocławiu (2)

     

     

     

     

    4.  Akademia Rolnicza w Lublinie (3)

     

     

     

     

    5.  Uniwersytet Przyrodniczy w Lublinie (4)

     

     

     

     

    6.  Uniwersytet Warmińsko-Mazurski w Olsztynie

     

     

     

     

    7.  Uniwersytet Przyrodniczy w Poznaniu (6)

     

     

     

     

    8.  Uniwersytet Rolniczy im. Hugona Kołłątaja w Krakowie oraz Uniwersytet Jagielloński w Krakowie (7)

     

     

    Portugal

    — Carta de curso de licenciatura em medicina veterinária

    — Carta de mestrado integrado em medicina veterinária

    Universidade

     

    1.1.1986

    România

    Diplomă de licență de doctor medic veterinar

    Diplomă de licență și master de doctor medic veterinar

    Universități

    Ministerul Educatiei Naționale (5)

     

    1.1.2007

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naslov „doktor veterinarske medicine/doktorica veterinarske medicine”

    Univerza

    Spričevalo o opravljenem državnem izpitu s področja veterinarstva

    1.5.2004

    Slovensko

    Vysokoškolský diplom o udelení akademického titulu „doktor veterinárskeho lekárstva” („MVDr.”)

    Univerzita

     

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Eläinlääketieteen lisensiaatin tutkinto/Veterinärmedicine licentiatexamen

    Yliopisto

     

    1.1.1994

    Sverige

    Veterinärexamen

    Sveriges Lantbruksuniversitet

     

    1.1.1994

    United Kingdom

    1.  Bachelor of Veterinary Science (BVSc) (9)

    1.  University of Bristol

     

    21.12.1980

     

    2.  Bachelor of Veterinary Science (BVSc) (9)

    2.  University of Liverpool

     

     

     

    3.  Bachelor of Veterinary Medicine (Vet MB) (9)

    3.  University of Cambridge

     

     

     

    4.  Bachelor of Veterinary Medicine and Surgery (BVM&S) (9)

    4.  University of Edinburgh

     

     

     

    5.  Bachelor of Veterinary Medicine and Surgery (BVMS) (9)

    5.  University of Glasgow

     

     

     

    6.  Bachelor of Veterinary Medicine (BvetMed) (9)

    6.  University of London

     

     

     

    7.  Bachelor of Veterinary Medicine and Bachelor of Veterinary Surgery (B.V.M., B.V.S.) (9)

    7.  University of Nottingham

     

     

    (1)   

    Valabil până la 22.11.2006.

    (2)   

    Începând de la 23.11.2006.

    (3)   

    Valabil până la 10.4.2008.

    (4)   

    Începând de la 11.4.2008.

    (5)   

    Începând de la 10.1.2011.

    (6)   

    Începând de la 1.10.2011.

    (7)   

    Începând de la 1.10.2012.

    (8)   

    Începând de la 31.12.2012.

    (9)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    ▼B

    V.5.   MOAȘĂ

    5.5.1.   Program de studii pentru moașe (Tipurile de formare I și II)

    Programul de formare pentru obținerea unei diplome, a unui certificat sau a unui titlu de calificare ca moașă constă din următoarele două părți:

    A. 

    Instruirea teoretică și tehnică

    (a) 

    Materii de bază

    — 
    Noțiuni fundamentale de anatomie și fiziologie
    — 
    Noțiuni fundamentale de patologie
    — 
    Noțiuni fundamentale de bacteriologie, virusologie și parazitologie
    — 
    Noțiuni fundamentale de biofizică, biochimie și radiologie
    — 
    Pediatrie, în special referitor la nou-născuți
    — 
    Igienă, educație sanitară, medicină preventivă, diagnosticare timpurie
    — 
    Nutriție și dietetică, în special cu privire la femei, nou-născuți și sugari
    — 
    Noțiuni fundamentale de sociologie și probleme de medicină socială
    — 
    Noțiuni fundamentale de farmacologie
    — 
    Psihologie
    — 
    Pedagogie
    — 
    Legislație medicală și socială și organizare medicală
    — 
    Deontologie și legislație profesională
    — 
    Educație sexuală și planificare familială
    — 
    Protecția juridică a mamei și copilului
    (b) 

    Materii specifice activităților moașelor

    — 
    Anatomie și fiziologie
    — 
    Embriologie și dezvoltarea fătului
    — 
    Sarcină, naștere și puerperalitate
    — 
    Patologie ginecologică și obstetrică
    — 
    Pregătire pentru naștere și maternitate, inclusiv aspectele psihologice
    — 
    Pregătire pentru naștere (inclusiv cunoașterea și folosirea echipamentului tehnic de obstetrică)
    — 
    Analgezie, anestezie și resuscitare
    — 
    Fiziologia și patologia nou-născutului
    — 
    Îngrijirea și supravegherea nou-născutului
    — 
    Factori psihologici și sociali
    B. 

    Instruirea practică și instruirea clinică

    Această instruire se face sub supraveghere corespunzătoare:

    — 
    Consultarea femeilor însărcinate, inclusiv cel puțin 100 de examinări prenatale.
    — 
    Supravegherea și îngrijirea a cel puțin 40 de parturiente.
    — 
    Asistarea de către studenți la cel puțin 40 de nașteri; în cazul în care nu se poate ajunge la acest număr ca urmare a lipsei de femei în travaliu, poate fi redus la minim 30, cu condiția ca studentul să particpe activ la încă 20 de nașteri.
    — 
    Asistarea la nașteri cu prezentare pelviană. În cazul în care acest lucru nu este posibil, ca urmare a numărului insuficient de nașteri cu prezentare pelviană, instruirea se face prin simulare.
    — 
    Practicarea epiziotomiei și inițierea în sutură. Inițierea va cuprinde instruire teoretică și exerciții clinice. Practicarea suturii include sutura epiziotomiilor și a rupturilor simple de perineu, care poate fi simulată în cazul în care este absolut necesar.
    — 
    Supravegherea și îngrijirea a 40 de femei, care urmează să nască sau care au născut, având sarcini cu risc.
    — 
    Supravegherea și îngrijirea, inclusiv examinarea, a cel puțin 100 de parturiente sănătoase și nou-născuți sănătoși.
    — 
    Urmărirea și îngrijirea nou-născutului necesitând îngrijiri speciale, inclusiv a celor născuți prematur, a celor născuți după termen, precum și a celor subponderali sau bolnavi.
    — 
    Îngrijirea femeilor care prezintă cu patologii ginecologice și obstetricale.
    — 
    Inițierea în îngrijirea medicală și chirurgicală. Inițierea va cuprinde instruire teoretică și exerciții clinice.

    Instruirea teoretică și tehnică (parte A a programului de formare) se face în mod echilibrat și coordonat cu instruirea clinică (partea B a programului de formare), astfel încât cunoștințele și experiențele prevăzute în această anexă să poată fi dobândite în mod corespunzător.

    Instruirea clinică a moașei (partea B a programului de formare) trebuie efectuată sub forma unor stagii controlate în cadrul spitalelor sau al altor servicii de sănătate autorizate de autoritățile sau organismele competente. În cursul acestei formări, viitoarele moașe participă la activitățile serviciilor în cauză, în măsura în care aceste activități contribuie la formarea lor. Acestea sunt inițiate în responsabilitățile pe care le implică activitățile de moașă.

    ▼M15

    5.5.2.    Titluri de calificare ca moașă



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Titlu profesional

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Diploma van vroedvrouw/Diplôme d’accoucheuse

    Bachelier sage-femme (10)

    — De erkende opleidingsinstituten/Les établissements d’enseignement

    — De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap/Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française

    Vroedvrouw/

    Accoucheuse

    Sage-femme (10)

    23.1.1983

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна степен «Бакалавър» с професионална квалификация «Акушерка»

    Университет

    Акушеркa

    1.1.2007

    Česko

    1.  Diplom o ukončení studia ve studijním programu ošetřovatelství ve studijním oboru porodní asistentka (bakalář, Bc.)

    1.  Vysoká škola zřízená nebo uznaná státem

    Porodní asistentka

    1.5.2004

     

    2.  Diplom o ukončení studia ve studijním programu porodní asistence ve studijním oboru porodní asistentka (bakalář, Bc.)

    2.  Vysoká škola zřízená nebo uznaná státem

     

     

     

    3.  Diplom o ukončení studia ve studijním oboru diplomovaná porodní asistentka (diplomovaný specialista, DiS.)

    3.  Vyšší odborná škola zřízená nebo uznaná státem

     

     

    Danmark

    Bevis for uddannelsen til professionsbachelor i jordemoderkundskab

    Professionshøjskole

    Jordemoder

    23.1.1983

    Deutschland

    Zeugnis über die staatliche Prüfung für Hebammen und Entbindungspfleger

    Staatlicher Prüfungsausschuss

    — Hebamme

    — Entbindungspfleger

    23.1.1983

    Eesti

    Diplom ämmaemanda erialal

    — Tallinna Meditsiinikool

    Ämmaemand

    1.5.2004

     

     

    — Tartu Meditsiinikool

     

     

     

    Ämmaemanda diplom

    — Tallinna Tervishoiu Kõrgkool

     

     

     

     

    — Tartu Tervishoiu Kõrgkool

     

     

    Ελλάς

    1.  Πτυχίο Τμήματος Μαιευτικής Τεχνολογικών Εκπαιδευτικών Ιδρυμάτων (Τ.Ε.Ι.)

    1.  Τεχνολογικά Εκπαιδευτικά Ιδρύματα (Τ.Ε.Ι.)

    — Μαία

    23.1.1983

     

    2.  Πτυχίο του Τμήματος Μαιών της Ανωτέρας Σχολής Στελεχών Υγείας και Κοινων. Πρόνοιας (ΚΑΤΕΕ)

    2.  ΚΑΤΕΕ Υπουργείου Εθνικής Παιδείας και Θρησκευμάτων

    — Μαιευτής

     

     

    3.  Πτυχίο Μαίας Ανωτέρας Σχολής Μαιών

    3.  Υπουργείο Υγείας και Πρόνοιας

     

     

    España

    — Título de matrona

    — Título de asistente obstétrico (matrona)

    — Título de enfermería obstétrica-ginecológica

    — Ministerio competente en el ámbito de la Educación/Universidades

    — Ministerio competente en el ámbito de la Sanidad (11)

    — Matrona

    — Asistente obstétrico

    1.1.1986

    France

    Diplôme d’Etat de sage-femme

    L’Etat

    Université

    Sage-femme

    23.1.1983

    Hrvatska

    Svjedodžba „prvostupnik (baccalaureus) primaljstva/sveučilišna prvostupnica (baccalaurea) primaljstva”

    — Medicinski fakulteti sveučilišta u Republici Hrvatskoj

    Prvostupnik (baccalaureus) Primaljstva/Prvostupnica (baccalaurea) primaljstva

    1.7.2013

     

    — Sveučilišta u Republici Hrvatskoj

     

     

    — Veleučilišta i visoke škole u Republici Hrvatskoj

     

    Ireland

    1.  Certificate in Midwifery (1)

    1.  An Bórd Altranais (The Nursing Board) [up to 1.10.2012];

    Bórd Altranais agus Cnáimhseachais na hEireann (The Nursing and Midwifery Board of Ireland, NMBI) [from 2.10.2012].

    Registered Midwife (RM)

    23.1.1983

     

    2.  B.Sc. in Midwifery approved by the NMBI (2)

    2.  A third-level Institution delivering a Midwifery education programme approved by the NMBI

     

     

     

    3.  Higher/Post-graduate Diploma in Midwifery approved by the NMBI (2)

    3.  Third-level Institution delivering Higher/Post-graduate Diploma in Midwifery approved by the NMBI

     

     

    Italia

    1.  Diploma d’ostetrica (4)

    1.  Scuole riconosciute dallo Stato (4)

    Ostetrica (4)

    23.1.1983

     

    2.  Laurea in ostetricia (5)

    2.  Università (5)

     

     

    Κύπρος

    1.  Δίπλωμα στο μεταβασικό πρόγραμμα Μαιευτικής

    — Νοσηλευτική Σχολή

    — Τεχνολογίκο Πανεπιστήμιο Κύπρου (9)

    Εγγεγραμμένη Μαία

    1.5.2004

    2.  Μεταπτυχιακο Μαιευτικησ (9)

    Latvija

    Diploms par vecmātes kvalifikācijas iegūšanu

    Māsu skolas

    Vecmāte

    1.5.2004

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas, nurodantis suteiktą bendrosios praktikos slaugytojo profesinę kvalifikaciją, ir profesinės kvalifikacijos pažymėjimas, nurodantis suteiktą akušerio profesinę kvalifikaciją

    1.  Universitetas

    Akušeris

    1.5.2004

     

    — Pažymėjimas, liudijantis akušerio profesinę praktiką

     

     

     

     

    2.  Aukštojo mokslo diplomas (neuniversitetinės studijos), nurodantis suteiktą bendrosios praktikos slaugytojo profesinę kvalifikaciją, ir profesinės kvalifikacijos pažymėjimas, nurodantis suteiktą akušerio profesinę kvalifikaciją

    2.  Kolegija

     

     

     

    — Pažymėjimas, liudijantis akušerio profesinę praktiką

     

     

     

     

    3.  Aukštojo mokslo diplomas (neuniversitetinės studijos), nurodantis suteiktą akušerio profesinę kvalifikaciją

    3.  Kolegija

     

     

     

    4.  Bakalauro diplomas (slaugos bakalauro kvalifikacinis laipsnis ir bendrosios praktikos slaugytojo profesinė kvalifikacija)

    Ir Profesinės kvalifikacijos pažymėjimas (akušerio profesinė kvalifikacija)

    4.  Universitetas

     

     

     

    5.  Profesinio bakalauro diplomas (slaugos profesinio bakalauro kvalifikacinis laipsnis ir bendrosios praktikos slaugytojo profesinė kvalifikacija) Ir Profesinės kvalifikacijos pažymėjimas (akušerio profesinė kvalifikacija)

    5.  Kolegija

     

     

     

    6.  Profesinio bakalauro diplomas

    (akušerijos profesinio bakalauro kvalifikacinis laipsnis ir akušerio profesinė kvalifikacija)

    6.  Kolegija

     

     

    Luxemburg

    Diplôme de sage-femme (6)

    Ministère de l’éducation nationale, de la formation professionnelle et des sports

    Sage-femme

    23.1.1983

     

    Brevet de Technicien Supérieur – Spécialité: Sage-femme (7)

    Lycée Technique pour Professions de Santé

     

     

    Magyarország

    1.  Szülésznő bizonyítvány

    1.  Iskola/főiskola

    Szülésznő

    1.5.2004

     

    2.  Szülésznő oklevél

    2.  Felsőoktatási intézmény

     

     

    Malta

    Lawrja jew diploma fl- Istudji tal-Qwiebel

    Università ta’ Malta

    Qabla

    1.5.2004

    Nederland

    Diploma van verloskundige

    Door het Ministerie van Volksgezondheid, Welzijn en Sport erkende opleidings-instellingen

    Verloskundige

    23.1.1983

    Österreich

    1.  Hebammen-Diplom

    1.  

     

    — Hebammenakademie

    — Bundeshebammenlehranstalt

    Hebamme

    1.1.1994

     

    2.  Diplom über den Abschluss des Fachhochschul-Bachelorstudiengangs „Hebamme”

    2.  Fachhochschulrat

     

     

    Polska

    — Dyplom ukończenia studiów wyższych na kierunku położnictwo z tytułem „magister położnictwa”

    — Dyplom ukończenia studiów wyższych zawodowych na kierunku/specjalności położnictwo z tytułem „licencjat położnictwa”

    Instytucja prowadząca kształcenie na poziomie wyższym uznana przez właściwe władze (Higher education institution recognised by the competent authorities)

    Położna

    1.5.2004

    Portugal

    1.  Diploma/Carta de Curso de especializaçăo em enfermagem de saúde materna e obstétrica

    1.  Ecolas de Enfermagem

    Enfermeiro especialista em enfermagem de saúde materna e obstétrica

    1.1.1986

     

    2.  Diploma/carta de curso de estudos superiores especializados em enfermagem de saúde materna e obstétrica

    2.  Escolas Superiores de Enfermagem

     

     

    3.  Diploma/Carta (curso de pós-licenciatura) especializaçăo em enfermagem de saúde materna e obstétrica

    3.  

     

    — Escolas Superiores de Enfermagem

     

     

    — Escolas Superiores de Saúde

     

     

    4.  Diploma do Curso de Mestrado em Enfermagem de Saúde Materna e Obstétrica

    4.  

     

    — Escolas Superiores de Enfermagem

     

     

     

     

    — Escolas Superiores de Saúde

     

     

    România

    Diplomă de licență de moașă

    Universități

    Moașă

    1.1.2007

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naslov „diplomirana babica/diplomirani babičar”

    1.  Univerza

    2.  Visoka strokovna šola

    diplomirana babica/diplomirani babičar

    1.5.2004

    Slovensko

    1.  DIPLOM pôrodná asistencia „bakalár” („Bc.”)

    1.  Vysoká škola/Univerzita

    Pôrodná asistentka

    1.5.2004

     

    2.  DIPLOM diplomovaná pôrodná asistentka

    2.  Stredná zdravotnícka škola

     

     

    Suomi/Finland

    1.  Kätilön tutkinto/barnmorskeexamen

    1.  Terveydenhuoltooppi-laitokset/hälsovårdsläroanstalter

    Kätilö/Barnmorska

    1.1.1994

     

    2.  Sosiaali- ja terveysalan ammattikorkeakoulututkinto, kätilö (AMK)/yrkeshögskoleexamen inom hälsovård och det sociala området, barnmorska (YH)

    2.  Ammattikorkeakoulut/Yrkeshögskolor

     

     

    Sverige

    Barnmorskeexamen

    Universitet eller högskola

    Barnmorska

    1.1.1994

    United Kingdom

    A qualification approved by the Nursing and Midwifery Council or its predecessor bodies as attesting to the completion of training as required for midwives by Article 40 and the standard of proficiency as required for registration as a Registered Midwife in its register (3) (8)

    Education institution approved by the Nursing and Midwifery Council or its predecessor bodies

    Registered Midwife

    23.1.1983

    (1)   

    Acest titlu de calificare îi permite titularului să beneficieze de recunoaștere automată atunci când este eliberat resortisanților statelor membre care au obținut calificarea în Irlanda.

    (2)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare au fost incluse pentru a se asigura dreptul absolvenților formați în Irlanda la recunoașterea automată fără să fie necesară înregistrarea propriu-zisă în Irlanda, o astfel de înregistrare nefăcând parte din procesul de calificare.

    (3)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare au fost incluse pentru a se asigura dreptul absolvenților formați în Regatul Unit la recunoașterea automată a calificării lor fără să fie necesară înregistrarea propriu-zisă, o astfel de înregistrare nefăcând parte din procesul de calificare.

    (4)   

    Valabil până în 2001.

    (5)   

    Începând din 2001/2002.

    (6)   

    Până la 14.9.2012.

    (7)   

    Începând de la 15.9.2012.

    (8)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (9)   

    Începând de la 1.9.2016.

    (10)   

    Începând de la 14.9.2016.

    (11)   

    Începând de la 1.1.2022.

    ▼B

    V.6.   FARMACIST

    5.6.1.   Program de studii pentru farmaciști

    — 
    Biologia plantelor și animalelor
    — 
    Fizică
    — 
    Chimie generală și anorganică
    — 
    Chimie organică
    — 
    Chimie analitică
    — 
    Chimie farmaceutică, inclusiv analiza medicamentelor
    — 
    Biochimie generală și aplicată (medicală)
    — 
    Anatomie și fiziologie; terminologie medicală
    — 
    Microbiologie
    — 
    Farmacologie și farmacoterapie
    — 
    Tehnologie farmaceutică
    — 
    Toxicologie
    — 
    Farmacognosie
    — 
    Legislație și, după caz, deontologie.

    Repartizarea instruirii teoretice și practice trebuie, pentru fiecare materie care figurează în programul minim de studii, să acorde suficientă importanță, pentru a păstra caracterul universitar al instruirii.

    ▼M15

    5.6.2.    Titluri de calificare ca farmacist



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Certificatul care însoțește titlul de calificare

    Data de referință

    België/Belgique/Belgien

    Diploma van apotheker/Diplôme de pharmacien

    — De universiteiten/Les universities

    — De bevoegde Examencommissie van de Vlaamse Gemeenschap/Le Jury compétent d’enseignement de la Communauté française

     

    1.10.1987

    България

    Диплома за висше образование на образователно-квалификационна степен «Магистър» по «Фармация» с професионална квалификация «Магистър-фармацевт»

    Университет

     

    1.1.2007

    Česko

    Diplom o ukončení studia ve studijním programu farmacie (magistr, Mgr.)

    Farmaceutická fakulta univerzity v České republice

     

    1.5.2004

    Danmark

    Bevis for kandidatuddannelsen i farmaci (cand.pharm.)

    Det Farmaceutiske Fakultet, Københavns Universitet

     

    1.10.1987

    Bevis for kandidatuddannelsen i farmaci (cand.pharm.)

    Syddansk Universitet

    Deutschland

    Zeugnis über die Staatliche Pharmazeutische Prüfung

    Zuständige Behörden

     

    1.10.1987

    Eesti

    Diplom proviisori õppekava läbimisest

    Farmaatsiamagister Master of Science in Pharmacy (MSc)

    Tartu Ülikool

     

    1.5.2004

    Ελλάς

    Άδεια άσκησης φαρμακευτικού επαγγέλματος

    — Περιφέρεια

    — Νομαρχιακή Αυτοδιοίκηση

     

    1.10.1987

    España

    Título de Licenciado en Farmacia

    — Ministerio de Educación y Cultura

     

    1.10.1987

     

     

    — El rector de una universidad

     

     

     

    Título de Graduado/a en Farmacia

    — El rector de una Universidad

     

    1.1.1986

    France

    — Diplôme d’Etat de pharmacien

    — Diplôme d’Etat de docteur en pharmacie

    Universités

     

    1.10.1987

    Hrvatska

    Diploma ‘magistar farmacije/magistra farmacije’

    — Farmaceutsko-biokemijski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    — Medicinski fakultet Sveučilišta u Splitu

    — Kemijsko-tehnološki fakultet Sveučilišta u Splitu

     

    1.7.2013

    Ireland

    1.  Certificate of Registered Pharmaceutical Chemist (1)

    Certificate of Registration as a Pharmacist (1)

    1.  Cumann Cógaiseoirí na hEireann

    (Pharmaceutical Society of Ireland)

     

    1.10.1987

     

    2.  A degree in Pharmacy recognised by the Pharmaceutical Society of Ireland (2)

    2.  Universities delivering degrees in pharmacy recognised by the Pharmaceutical Society of Ireland

    2.  Notification from the Pharmaceutical Society of Ireland that the person named therein is the holder of a qualification appropriate for practicing as a pharmacist

     

    Italia

    Diploma o certificato di abilitazione all’esercizio della professione di farmacista ottenuto in seguito ad un esame di Stato

    Università

     

    1.11.1993

    Κύπρος

    Πτυχίο Φαρμακευτικής

    Πανεπιστήμιο Frederick

    Βεβαίωση Επιτυχίας στις εξετάσεις για την Εγγραφή Φαρμακοποιού

    1.5.2004

     

     

    Πανεπιστήμιο Λευκωσίας

     

     

     

     

    Ευρωπαϊκό Πανεπιστήμιο Κύπρου

     

     

    Latvija

    Farmaceita diploms

    Universitātes tipa augstskola

     

    1.5.2004

     

    Veselības zinātņu maģistra grāds farmācijā

    Universitāte

     

     

    Lietuva

    1.  Aukštojo mokslo diplomas, nurodantis suteiktą vaistininko profesinę kvalifikaciją

    2.  Magistro diplomas (farmacijos magistro kvalifikacinis laipsnis ir vaistininko profesinė kvalifikacija)

    Universitetas

     

    1.5.2004

    Luxemburg

    Diplôme d’Etat de pharmacien

    Jury d’examen d’Etat + visa du ministre de l’éducation nationale

     

    1.10.1987

    Magyarország

    Okleveles gyógyszerész oklevél (magister pharmaciae, abbrev: mag. Pharm)

    Egyetem

     

    1.5.2004

    Malta

    Lawrja fil-Farmaċija

    Università ta’ Malta

     

    1.5.2004

    Nederland

    Getuigschrift van met goed gevolg afgelegd apothekersexamen

    Faculteit Farmacie

     

    1.10.1987

     

    Master of Science Farmacie (6)

     

     

     

    Österreich

    Staatliches Apothekerdiplom

    Österreichische Apothekerkammer

     

    1.10.1994

    Polska

    Dyplom ukończenia studiów wyższych na kierunku farmacja z tytułem „magister farmacji”

    Szkoły wyższe

     

    1.5.2004

    Portugal

    1  Licenciatura em Farmácia

    2  Carta de curso de licenciatura em Ciências Farmacêuticas

    Instituiçăo de Ensino Superior Universitário

     

    1.10.1987

     

    3  Mestrado Integrado em Ciências Farmacêuticas

    1.1.2007

    România

    Diplomă de licență de farmacist

    Diploma de licență și master (5)

    Universități

    Ministerul Educației Nationale

     

    1.1.2007

    Slovenija

    Diploma, s katero se podeljuje strokovni naziv «magister farmacije/magistra farmacije»

    Univerza

    Potrdilo o opravljenem strokovnem izpitu za poklic magister farmacije/magistra farmacije

    1.5.2004

    Slovensko

    DIPLOM farmácia magister („Mgr.”)

    Univerzita

     

    1.5.2004

    Suomi/Finland

    Proviisorin tutkinto/Provisorexamen

    Yliopisto

     

    1.10.1994

    Sverige

    Apotekarexamen

    Universitet och högskolor

     

    1.10.1994

    United Kingdom

    1.  Certificate of Registered Pharmacist (3) (7)

     

     

    1.10.1987

     

    2.  A degree in pharmacy approved by either the General Pharmaceutical Council (formerly Royal Pharmaceutical Society of Great Britain) or the Pharmaceutical Society of Northern Ireland (4) (7)

    Universities delivering pharmacy degrees approved by the General Pharmaceutical Council (formerly Royal Pharmaceutical Society of Great Britain) or the Pharmaceutical Society of Northern Ireland

    Notification from the General Pharmaceutical Council or Pharmaceutical Society of Northern Ireland confirming successful completion of the approved pharmacy degree, 12 months practical training and a pass of the registration assessment.

     

    (1)   

    Acest titlu de calificare îi permite titularului să beneficieze de recunoaștere automată atunci când este eliberat resortisanților statelor membre care au obținut calificarea în Irlanda.

    (2)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare au fost incluse pentru a garanta absolvenților formați în Irlanda recunoașterea automată a titlului lor, fără a fi necesară înregistrarea propriu-zisă în Irlanda. În astfel de cazuri, certificatul însoțitor atestă faptul că au fost îndeplinite toate cerințele de calificare.

    (3)   

    Acest titlu de calificare îi permite titularului să beneficieze de recunoașterea automată a calificării sale, în cazul în care titlul este emis pentru resortisanții statelor membre care au obținut calificarea în Regatul Unit.

    (4)   

    Aceste informații privind titlurile de calificare au fost incluse pentru a se asigura dreptul absolvenților formați în Regatul Unit la recunoașterea automată a calificării lor, fără să fie necesară înregistrarea propriu-zisă. În astfel de cazuri, certificatul însoțitor atestă faptul că au fost îndeplinite toate cerințele de calificare.

    (5)   

    Începând de la 10.1.2011.

    (6)   

    Începând de la 1.9.2002.

    (7)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    ▼B

    V.7.   ARHITECT

    ▼M15

    5.7.1.    Titluri de calificare ca arhitect, recunoscute în temeiul articolului 46



    Țara

    Titlul de calificare

    Organismul care eliberează titlul de calificare

    Certificatul care însoțește titlul de calificare

    Anul universitar de referință

    België/Belgique/Belgien

    1.  Architect/Architecte

    — Nationale hogescholen voor architectuur/Ecoles nationales supérieures d’architecture

    Certificat de stage délivré par l’Ordre des Architectes/Stagegetuigschrift afgeleverd door de Orde van Architecten

    1988/1989

     

     

    — Hogere architectuurinstituten/Instituts supérieurs d’architecture (until 2007/2008)

     

     

     

     

    — Provinciaal Hoger Instituut voor Architectuur te Hasselt/Ecole provinciale supérieure d’architecture de Hasselt

     

     

     

     

    — Koninklijke Academies voor Schone Kunsten/Académies royales des Beaux-Arts

     

     

     

     

    — Sint-Lucasscholen/Ecoles Saint-Luc

     

     

     

    2.  Burgerlijke ingenieur-architect/Ingénieur Civil Architecte

    — Faculteiten Toegepaste Wetenschappen van de Universiteiten/Facultés des sciences appliquées des universités (until 2007/2008)

    — „Faculté Polytechnique” de Mons (until 2007/2008)

     

     

     

    3.  Burgerlijk Ingenieur- Architect (Ir. Arch.)

    — Katholieke Universiteit Leuven, faculteit ingenieurswetenschappen (until 2007/2008)

     

    2004/2005

     

     

    — Vrije Universiteit Brussel, faculteit ingenieurswetenschappen

     

     

     

    4.  Master en architecture

    — Instituts Supérieurs d’architecture (until 2009/2010)

     

    2008/2009

     

     

    — Université de Liège (as of 2010/2011 until 2011/2012)

     

     

     

    5.  Master en architecture, à finalité spécialisée

    — Faculté d’architecture et d’urbanisme de l’Université de Mons (as of 2010/2011 until 2015/2016)

     

     

     

     

    — Faculté d’Architecture, d’ingénierie architecturale, d’urbanisme de l’Université Catholique de Louvain (as of 2010/2011)

     

     

     

     

    — Faculté d’architecture La Cambre-Horta de l’Université Libre de Bruxelles (as of 2010/2011)

     

     

     

    6.  Master en architecture, à finalité spécialisée (Art de bâtir et Urbanisme)

    — Université de Liège

     

    2012/2013

     

    7.  Master en architecture, à finalité spécialisée en art de bâtir

    — Faculté d’architecture et d’urbanisme de l’Université de Mons

     

    2016/2017

     

    8.  Master en architecture, à finalité spécialisée en urbanisme

    — Faculté d’architecture et d’urbanisme de l’Université de Mons

     

    2016/2017

     

    9.  Master en ingénieur civil architecte, à finalité spécialisée

    — Ecole Polytechnique de Louvain de l’Université Catholique de Louvain (until 2009/2010)

     

    2008/2009

     

     

    — Faculté d’Architecture, d’ingénierie architecturale, d’urbanisme de l’Université Catholique de Louvain (as of 2010/2011)

     

     

     

    10.  Master Ingénieur Civil Architecte, à finalité spécialisée

    — Faculté Polytechnique de Mons

     

    2008/2009

     

     

    — Université de Mons, Faculté Polytechnique (as of 2009/2010)

     

     

     

    11.  Master en ingénieur civil architecte, à finalité spécialisée/approfondie

    — Faculté des Sciences appliquées de l’Université de Liège

     

    2008/2009

     

    12.  Master of Science in Architectural Engineering

    — Vrije Universiteit Brussel (VUB)/Université Libre de Bruxelles (ULB)

     

    2021/2022

    България

    Магистър-Специалност aрхитектура

    — Университет по архитектура, строителство и геодезия - София, Архитектурен факултет

    Свидетелство, издадено от компетентната Камара на архитектите, удостоверяващо изпълнението на предпоставките, необходими за регистрация като архитект с пълна проектантска правоспособност в регистъра на архитектите

    Свидетелство, издадено от компетентната Камара на архитектите, удостоверяващо

    изпълнението на предпоставките, необходими за регитрация като архитект с пълна

    проектантска правоспособност в регистъра на архитектите

    2010/2011

     

    — Варненски свободен университет „Черноризец Храбър”, Варна, Архитектурен факултет

    2007/2008

    Диплома на архитект

    — Висше строително училище «Любен Каравелов», Архитектурен факултет

    — Нов Български Университет

    2009/2010

    2016/2017

    Česko

    Architektura a urbanismus

    — Fakulta architektury, České vysoké učení technické (ČVUT) v Praze

    Osvědčení o splnění kvalifikačních požadavků pro samostatný výkon profese architekta vydané Českou komorou architektů

    2007/2008

     

     

    — Vysoké učení technické v Brně, Fakulta architektury

     

     

    Inženýr architekt (Ing.Arch.)

    — Technická univerzita v Liberci, Fakulta umění a architektury

     

     

     

    Magistr umění v oboru architektura (MgA.)

    — Vysoká škola uměleckoprůmyslová v Praze

     

     

    Magistr umění v oboru Architektonická tvorba, MgA

    — Akademie výtvarných umění v Praze

    2007/2008

     

    Master of Architecture and Urbanism, Ing.arch.

    — Architectural Institute in Prague (ARCHIP)

     

    2015/2016

    Danmark

    Bevis for kandidatuddannelsen i arkitektur (cand.arch.)

    — Kunstakademiets Arkitektskole i København

     

    1988/1989

     

    — Arkitektskolen i Århus

     

     

    Deutschland

    Diplom-Ingenieur,

    — Universitäten (Architektur/Hochbau)

    Bescheinigung einer zuständigen Architektenkammer über die Erfüllung der Qualifikationsvoraussetzungen im Hinblick auf eine Eintragung in die Architektenliste

    1988/1989

    Diplom-Ingenieur Univ.

    — Technische Hochschulen (Architektur/Hochbau)

    — Technische Universitäten (Architektur/Hochbau)

    — Universitäten-Gesamthochschulen (Architektur/Hochbau)

    — Hochschulen für bildende Künste

    — Hochschulen für Künste

    Diplom-Ingenieur, Diplom-Ingenieur FH

    — Fachhochschulen (Architektur/Hochbau)

     

    — Universitäten-Gesamthochschulen (Architektur/Hochbau) bei entsprechenden Fachhochschulstudiengängen

    Master of Arts – M.A.

    — Hochschule Bremen – University of applied Sciences, Fakultät Architektur, Bau und Umwelt – School of Architecture Bremen

    2003/2004

    — Fachhochschule Münster (University of Applied Sciences) – Muenster School of Architecture

    2000/2001

    — Georg-Simon-Ohm-Hochschule Nürnberg Fakultät Architektur

    2005/2006

    — Hochschule Anhalt (University of Applied Sciences) Fachbereich Architektur, Facility Management und Geoinformation

    2010/2011

    — Hochschule Regensburg (University of Applied Sciences), Fakultät für Architektur

    2007/2008

    — Technische Universität München, Fakultät für Architektur

    2009/2010

    — Hochschule Lausitz, Studiengang Architektur, Fakultät für Bauen „seit Juli 2013: Brandenburgische Technische Universität Cottbus-Senftenberg”

    2009/2010

    — Fachhochschule Lübeck, University of Applied Sciences, Fachbereich Bauwesen

    2004/2005

    — Fachhochschule für Technik und Wirtschaft Dresden, Fakultät Bauingenieurwesen/Architektur

    2005/2006

    — Fachhochschule Erfurt/University of Applied Sciences

    2006/2007

    — Hochschule Augsburg/Augsburg University of Applied Sciences

    2005/2006

    — Hochschule Koblenz, Fachbereich Bauwesen

    2004/2005

    — Hochschule München/Fakultät für Architektur

    2005/2006

    — Hochschule für Technik Stuttgart, Fakultät Architektur und Gestaltung

    2005/2006

    — SRH Hochschule Heidelberg

    2013/2014

    — Staatliche Akademie der Bildenden Künste Stuttgart, Fachbereich Architektur

    2006/2007

    — Hochschule Konstanz Technik, Wirtschaft und Gestaltung (HTWG)

    2014/2015

    — Jade Hochschule Fachbereich Archtektur

    2016/2017

    — Fachhochschule Potsdam, Fachbereich Architektur und Städtebau

    2016/2017

    — Hochschule Darmstadt

    2012

    — HAWK Hochschule für angewandte Wissenschaft und Kunst Hildesheim/Holzminden/Göttingen –Fakultät Bauen und Erhalten, Studiengang Architektur

    2003

    — Fachhochschule für Technik und Wirtschaft des Saarlandes

    2008

    — Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft

    2016

    — Hochschule Karlsruhe Technik und Wirtschaft

    2016/2017

    Master of Arts (in Kombination mit einem Bachelorabschluss in Architektur)

    Hochschule Trier Fachbereich Gestaltung - Fachrichtung Architektur

    2007/2008

    Master of Engineering (in Kombination mit einem Bachelorabschluss in Engineering)

    Technische Hochschule Mittelhessen (University of Applied Sciences) Fachbereich Bauwesen

    2010/2011

    Bachelor of Arts – B.A.

    — Hochschule Anhalt (University of Applied Sciences) Fachbereich Architektur, Facility Management und Geoinformation

    2010/2011

     

    — Technische Universität München, Fakultät für Architektur

    2009/2010

    — Alanus Hochschule für Kunst und Gesellschaft, Bonn

    2007/2008

    — Hochschule Konstanz Technik, Wirtschaft und Gestaltung (HTWG)

    2014/2015

    Bachelor of Sciences (B.Sc.)

    Hochschule Bochum, Fachbereich Architektur

    2003/2004

    Bachelor of Engineering (B.Eng.)

    — Universität Stuttgart, Fakultät 1: Architektur und Stadtplanung

    2009/2010

    — Hochschule Mainz

    2018/2019

    Master of Science

    Technische Universität Braunschweig, Fakultät Architektur, Bauingenieurwesen und Umweltwissenschaften

    2007/2008

    — Leibniz Universität Hannover, Fakultät für Architektur und Landschaft

    2011/2012

    — Fachhochschule Aachen, Fachbereich Architektur

    2018/2019

    — Universität Stuttgart, Architektur und Stadtplanung

    2013/2014

    — Hochschule Biberach, Fakultät Architektur und Energie-Ingenieurwesen, Studiengang Architektur

    2003/2004

    Master of Science (M.Sc.) in Kombination mit dem Bachelor of Science (B.Sc.)

    — Bauhaus-Universität Weimar

    2005/2006

    — Bauhaus-Universität Weimar, Fakultät Architektur

    2008/2009

    — Bauhaus-Universität Weimar, Fakultät Architektur und Urbanistik

    2013/2014

    — Brandenburgische Technische Universität Cottbus-Senftenberg, Fakultät 6: Architektur, Bauingenieurwesen und Stadtplanung

    2020/2021

    Eesti

    Arhitektuurimagister

    Eesti Kunstiakadeemia

     

    2006/2007

    Ελλάς

    Δίπλωμα Αρχιτέκτονα – Μηχανικού

    — Εθνικό Μετσόβιο Πολυτεχνείο (ΕΜΠ), τμήμα αρχιτεκτόνων – μηχανικών

    Βεβαίωση που χορηγεί το Τεχνικό Επιμελητήριο Ελλάδας (ΤΕΕ) και η οποία επιτρέπει την άσκηση δραστηριοτήτων στον τομέα της αρχιτεκτονικής

    1988/1989

    — Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης (ΑΠΘ), τμήμα αρχιτεκτόνων – μηχανικών της Πολυτεχνικής σχολής

     

    — Πανεπιστήμιο Πατρών, τμήμα αρχιτεκτόνων – μηχανικών της Πολυτεχνικής σχολής

    2003/2004

    — Πανεπιστήμιο Θεσσαλίας, Πολυτεχνική Σχολή, Τμήμα Αρχιτεκτόνων Μηχανικών

    1999/2000

    — Δημοκρίτειο Πανεπιστήμιο Θράκης, Πολυτεχνική Σχολή, Τμήμα Αρχιτεκτόνων Μηχανικών

    1999/2000

    — Πολυτεχνείο Κρήτης, Σχολή Αρχιτεκτόνων Μηχανικών

    2004/2005

    España

    Título oficial de arquitecto

    Rectores de las universidades enumeradas a continuación:

     

    1988/1989

    — Universidad politécnica de Cataluña, escuelas técnicas superiores de arquitectura de Barcelona o del Vallès

    — Universidad politécnica de Madrid, escuela técnica superior de arquitectura de Madrid

    — Escuela de Arquitectura de la Universidad de Las Palmas de Gran Canaria

    — Universidad politécnica de Valencia, escuela técnica superior de arquitectura de Valencia

    — Universidad de Sevilla, escuela técnica superior de arquitectura de Sevilla

    — Universidad de Valladolid, escuela técnica superior de arquitectura de Valladolid

    — Universidad de Santiago de Compostela, escuela técnica superior de arquitectura de La Coruña

    — Universidad del País Vasco, escuela técnica superior de arquitectura de San Sebastián

    — Universidad de Navarra, escuela técnica superior de arquitectura de Pamplona

    — Universidad de A Coruña

    1991/1992

    — Universidad de Granada, Escuela Técnica Superior de Arquitectura de Granada

    1994/1995

    — Universidad de Alicante, escuela politécnica superior de Alicante

    1997/1998

    — Universidad Europea de Madrid

    1998/1999

    — Universidad Ramón Llull, escuela técnica superior de arquitectura de La Salle

     

    — Universidad politécnica de Cataluña, escuela técnica superior de arquitectura de Barcelona

    1999/2000

    — Universidad Alfonso X El Sabio, centro politécnico superior de Villanueva de la Cañada

    — Universidad de Alcalá (Escuela de Arquitectura)

    — Universidad Internacional de Cataluña, Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    — Universidad S.E.K. de Segovia, centro de estudios integrados de arquitectura de Segovia

    — Universidad Camilo José Cela de Madrid

    2000/2001

    — Universidad San Pablo CEU

    2001/2002

    — Universidad CEU Cardenal Herrera, Valencia-Escuela Superior de Enseñanzas Técnicas

    2002/2003

    — Universidad Rovira i Virgili

    2005/2006

    — Universidad de Málaga. Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    — Universidad de Girona. Escuela Politécnica Superior

    — Universidad Pontificia de Salamanca

    — Universidad Francisco de Vitoria

    2006/2007

    — IE Universidad. Escuela Técnica Superior de Estudios Integrados de Arquitectura

    2009/2010

    Título de Graduado/a en Arquitectura

    — IE Universidad, Escuela Técnica Superior de Estudios Integrados de Arquitectura

    2008/2009

    — Universidad de Zaragoza. Escuela de Ingeniería y Arquitectura

    — Universidad Católica San Antonio de Murcia

    — Universidad Politécnica de Cartagena

    — Universidad Europea de Madrid

    2009/2010

    — Universitat Internacional de Catalunya

    — Universidad San Jorge (Zaragoza)

    — Universidad de Navarra

    — Universidad de Girona. Escuela Politécnica Superior

    — Universitat Ramon Llull, la Salle

    — Universidad Alfonso X el Sabio

    — Universidad San Pablo CEU – Madrid

    2010/2011

    — Universitat Politècnica de València

    — Universidad de A Coruña. Escuela Técnica Superior de Arquitectura de A Coruña

    — Universidad Rovira i Virgili

    — Universidad Cardenal Herrera CEU

    — Universidad Francisco de Vitoria

    — Universidad de Málaga. Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    — Universidad de Las Palmas de Gran Canaria. Escuela de Arquitectura

    — Universidad de Castilla La Mancha. Escuela de Arquitectura

    — Universidad Camilo José Cela de Madrid

    — Universidad de Alicante, escuela politécnica superior de Alicante

    — Universidad de Sevilla, escuela técnica superior de arquitectura de Sevilla

    — Universitat Politècnica de Catalunya

    — Universidad de Valladolid – Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    2010/2011

    — Universidad de Alcalá (Escuela de Arquitectura)

    2015/2016

    Graduado en fundamentos de la arquitectura + Máster en Arquitectura

    — Universidad Politécnica de Madrid. Escuela Técnica Superior de Arquitectura de Madrid

    2010/2011

    — Universidad Antonio de Nebrija

    2011/2012

    — Escuela Técnica Superior de Arquitectura – Universidad del Pais Vasco/Euskal Herriko Unibertsitatea

    — Universidad Europea de Madrid

    — Universidad Politécnica de Valencia. Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    2014/2015

    — Universidad de Alicante, escuela politécnica superior de Alicante

     

    — Universidad de Alcalá de Henares. Escuela Politécnica de Alcalá de Henares

    2015/2016

    — Universidad Cardenal Herrera CEU

    2016/2017

    — Universidad Europea de Valencia

    2013/2014

    — Universidad Europea de Canarias

    2012/2013

    — Universidad de Sevilla, Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    2013/2014

    — Universidad Rey Juan Carlos

    2011/2012

    — Universidad de Valladolid – Escuela Técnica Superior de Arquitectura

    2015/2016

    Graduado en Estudios de Arquitectura + Máster Universitario en Arquitectura

    — Universidad de Zaragoza, Escuela de Ingeniería y Arquitectura

    2011/2012

    — Universidad de A Coruña. Escuela Técnica Superior de Arquitectura de A Coruña

    2015/2016

    — Universidad Politécnica de Catalunya

    2014/2015

    — Universidad de Navarra

    2017/2018

    Graduado o Graduada en Estudios deArquitectura + Máster Universitario en Arquitectura

    — Universidad de Granada

    2010/2011

    France

    1.  Diplôme d’architecte DPLG, y compris dans le cadre de la formation professionnelle continue et de la promotion sociale

    1.  Le ministre chargé de l’architecture

     

    1988/1989

    2.  Diplôme d’architecte ESA

    2.  Ecole spéciale d’architecture de Paris

     

    3.  Diplôme d’architecte ENSAIS

    3.  Ecole nationale supérieure des arts et industries de Strasbourg, section architecture

     

    4.  Diplôme d’Etat d’architecte (DEA)

    4.  Ecole Nationale Supérieure d’Architecture et de Paysage de Bordeaux (Ministère chargé de l’architecture et Ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    Habilitation de l’architecte diplômé d’Etat à l’exercice de la maîtrise d’œuvre en son nom propre (HMONP) (Ministère chargé de l’architecture)

    2005/2006

    Ecole Nationale Supérieure d’Architecture de Bretagne (Ministère chargé de l’architecture et Ministère chargé de l’enseignement supérieur

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Clermont-Ferrand (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Grenoble (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture et de paysage de Lille (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Lyon (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Marne La Vallée (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Marseille (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Montpellier (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Nancy (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Nantes (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Normandie (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Paris-Belleville (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Paris-La Villette (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Paris Malaquais (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Paris Val-de-Seine (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Saint-Etienne (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Strasbourg (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2005/2006

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Toulouse (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Versailles (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2004/2005

    Diplôme d’Etat d’architecte (DEA), dans le cadre de la formation professionnelle continue

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Lyon (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Marseille (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Montpellier (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Nantes (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    Ecole nationale supérieure d’architecture de Strasbourg (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    2006/2007

    5.  Diplôme d’études de l’école spéciale d’architecture Grade 2 équivalent au diplôme d’Etat d’architecte

    5.  Ecole spéciale d’architecture (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    Diplôme d’architecte de l’ESA habilitant à exercer la maitrise d’œuvre en son nom propre, équivalent à l’habilitation de l’architecte diplômé d’Etat à l’exercice de la maîtrise d’œuvre en son nom propre, reconnu par le Ministère chargé de l’architecture

    2006/2007

    6.  Diplôme d’architecte INSA de Strasbourg équivalent au diplôme d’Etat d’architecte conférant le grade de master (parcours architecte)

    6.  Institut national des sciences appliquées de Strasbourg (INSA) (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    Habilitation de l’architecte de l’INSA à exercer la maîtrise d’œuvre en son nom propre équivalent à l’HMONP, reconnue par le ministère chargé de l’architecture

    2005/2006

    Diplôme d’architecte INSA de Strasbourg équivalent au diplôme d’Etat d’architecte conférant le grade de master (parcours d’architecte pour ingénieur)

    Institut national des sciences appliquées de Strasbourg (INSA) (Ministère chargé de l’architecture et ministère chargé de l’enseignement supérieur)

    Habilitation de l’architecte de l’INSA à exercer la maîtrise d’œuvre en son nom propre équivalent à l’HMONP, délivrée par le ministère chargé de l’architecture

    2005/2006

    Hrvatska

    Magistar/Magistrica inženjer/inženjerka arhitekture i urbanizma

    Sveučilište u Zagrebu, Arhitektonski fakultet

    Diploma; Dopunska isprava o studiju; Potvrda HKA da podnositelj zahtjeva ispunjava kvalifikacijske uvjete

    2005/2006

     

    Magistar/magistra inženjer/inženjerka arhitekture i urbanizma

    Sveučilište u Splitu – Fakultet građevinarstva, arhitekture i geodezije

    Potvrda Hrvatske komore arhitekata da podnositelj zahtjeva zadovoljava uvijete za upis u komoru

    2016/2017

    Ireland

    1.  Degree of Bachelor of Architecture (B.Arch. NUI)

    1.  National University of Ireland to architecture graduates of University College Dublin

    Certificate of fulfilment of qualifications requirements for professional recognition as an architect in Ireland issued by the Royal Institute of Architects of Ireland (RIAI)

    1988/1989

     

    2.  Degree of Bachelor of Architecture (B.Arch.)

    (Previously, until 2002 – Degree standard diploma in architecture (Dip. Arch)]

    2.  Technological University Dublin (Previously, until 2019 – Dublin Institute of Technology, Bolton Street, Dublin (College of Technology, Bolton Street, Dublin)]

     

     

    3.  Certificate of associateship (ARIAI)

    3.  Royal Institute of Architects of Ireland

     

     

    4.  Certificate of membership (MRIAI)

    4.  Royal Institute of Architects of Ireland

     

     

    5.  Degree of Bachelor of Architecture (Honours) (B.Arch. (Hons) UL)

    5.  University of Limerick

    2005/2006

     

    6.  Degree of Bachelor of Architecture (Honours) (B.Arch. (Hons) WIT)

    6.  Waterford Institute of Technology

    2005/2006

     

    7.  Master of Architecture (M.Arch)

    7.  University College Cork and the Cork Institute of Technology through the Cork Centre for Architectural Education

     

    2006/2007

     

    8.  Master of Architecture (March)

    8.  University College Dublin

     

    2007/2008

    Italia (1)

    Laurea in architettura

    — Università di Camerino

    Diploma di abilitazione all’esercizio indipendente della professione che viene rilasciato dal ministero della Pubblica istruzione (ora Ministero dell’istruzione, dell’università e della ricerca) dopo che il candidato ha sostenuto con esito positivo l’esame di Stato davanti ad una commissione competente

    1988/1989

     

     

    — Università di Catania – Sede di Siracusa

     

     

    — Università di Chieti

     

     

    — Università di Ferrara

     

     

    — Università di Firenze

     

     

    — Università di Genova

     

     

    — Università di Napoli Federico II

     

     

    — Università di Napoli II

     

     

    — Università di Palermo

     

     

    — Università di Parma

     

     

    — Università di Reggio Calabria

     

     

    — Università di Roma „La Sapienza”

     

     

    — Università di Roma III

     

     

    — Università di Trieste

     

     

    — Politecnico di Bari

     

     

    — Politecnico di Milano

     

     

    — Politecnico di Torino

     

     

    — Istituto universitario di architettura di Venezia

     

     

    — Università degli Studi „Mediterranea” di Reggio Calabria

    2000/2001

     

    Laurea in ingegneria edile – architettura

    — Università dell’Aquila

    1998/1999

     

     

    — Università di Pavia

     

     

    — Università di Roma „La Sapienza”

     

    Laurea specialistica in ingegneria edile – architettura

    — Università dell’Aquila

    2000/2001

     

     

    — Università di Pavia

     

     

    — Università di Roma „La Sapienza”

     

     

    — Università di Ancona

     

     

    — Università di Basilicata – Potenza

     

     

    — Università di Pisa

     

     

    — Università di Bologna

     

     

    — Università di Catania

     

     

    — Università di Genova

     

     

    — Università di Palermo

     

     

    — Università di Napoli Federico II

     

     

    — Università di Roma – Tor Vergata

     

     

    — Università di Trento

     

     

    — Politecnico di Bari

     

     

    — Politecnico di Milano

     

     

    — Università degli studi di Brescia

    2001/2002

     

     

    — Università degli Studi di Cagliari

     

     

     

    — Università Politecnica delle Marche

    2002/2003

     

     

    — Università degli studi della Calabria

    2003/2004

     

     

    — Università degli studi di Salerno

    2005/2006

     

    Laurea magistrale in ingegneria edile – architettura

    — Università dell’Aquila

    2004/2005

     

    — Università di Pavia

     

     

    — Università di Roma „La Sapienza”

     

     

    — Università di Pisa

     

     

    — Università di Bologna

     

     

    — Università di Catania

     

     

    — Università di Genova

     

     

    — Università di Palermo

     

     

    — Università di Napoli Federico II

     

     

    — Università di Roma – Tor Vergata

     

     

    — Università di Trento

     

     

    — Politecnico di Bari

     

     

    — Politecnico di Milano

     

     

    — Università degli studi di Salerno

    2010/2011

     

     

    — Università degli studi della Calabria

    2004/2005

     

     

    — Università degli studi di Brescia

    2004/2005

     

     

    — Università Politecnica delle Marche

    2004/2005

     

     

    — Università degli Studi di Perugia

    2006/2007

     

     

    — Università degli Studi di Padova

    2008/2009

     

     

    — Università degli Studi di Genova

    2014/2015

     

    Laurea specialistica quinquennale in Architettura

    — Prima Facoltà di Architettura dell’Università di Roma „La Sapienza”

    1998/1999

     

     

    — Università di Ferrara

    1999/2000

     

     

    — Università di Genova

     

     

    — Università di Palermo

     

     

    — Politecnico di Milano

     

     

    — Politecnico di Bari

     

     

    — Università di Firenze

    2001/2002

     

    Laurea magistrale quinquennale in Architettura

    — Prima Facoltà di Architettura dell’Università di Roma „La Sapienza”

    2004/2005

     

     

    — Università di Ferrara

     

     

    — Università di Genova

     

     

    — Università di Palermo

     

     

    — Politecnico di Bari

     

     

    — Università di Firenze

     

     

    — Politecnico di Milano

     

    Laurea specialistica in architettura (Progettazione architettonica)

    — Università di Roma Tre

    2001/2002

     

     

    — Università degli Studi di Napoli „Federico II”

    2005/2006

     

    Laurea magistrale in architettura (Progettazione architettonica)

    Università di Roma Tre

    2004/2005

     

    Laurea specialistica in Architettura

    — Università di Napoli II

    2001/2002

     

     

    — Politecnico di Milano II

     

     

    — Facoltà di architettura dell’Università degli Studi G. D’Annunzio di Chieti-Pescara

     

     

     

    — Facoltà di architettura, Pianificazione e Ambiente del Politecnico di Milano

     

     

    — Facoltà di Architettura dell’Università degli studi di Trieste

     

     

     

    — Facoltà di Architettura di Siracusa, Università di Catania

     

     

     

    — Facoltà di architettura, Università degli Studi di Parma

     

     

     

    — Facoltà di Architettura, Università di Bologna

     

     

     

    — Università IUAV di Venezia

    2002/2003

     

     

    — Politecnico di Torino

     

     

     

    — Facoltà di Architettura Valle Giulia, Università degli Studi di Roma „La Sapienza”

    2004/2005

     

     

    — Università degli Studi di Camerino

     

     

     

    — Università di Napoli Federico II

     

     

     

    — Università degli Studi „Mediterranea” di Reggio Calabria

     

     

     

    — Università degli Studi di Sassari

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Progettazione Urbanistica)

    — Università degli Studi „Mediterranea” di Reggio Calabria

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica in Progettazione dell’Architettura

    — Università di Firenze

    2001/2002

     

    Laurea magistrale in Architettura

    — Politecnico di Milano II

    2004/2005

     

     

    — Università di Napoli II

     

     

    — Università di Napoli Federico II

     

     

    — Facoltà di architettura dell’Università degli Studi G. D’Annunzio di Chieti-Pescara

     

     

    — Facoltà di architettura, Pianificazione e Ambiente del Politecnico di Milano

     

     

    — Università IUAV di Venezia

     

     

    — Facoltà di Architettura, Università di Bologna

     

     

    — Facoltà di Architettura di Siracusa, Università di Catania

     

     

    — Facoltà di architettura, Università degli Studi di Parma

     

     

    — Facoltà di architettura dell’Università degli Studi di Trieste

     

     

    — Università degli Studi di Trieste

    2014/2015

     

     

    — Università degli Studi di Camerino

    2006/2007

     

     

    — Università degli Studi di Enna „Kore”

    2004/2005

     

     

    — Università degli Studi di Firenze

    2008/2009

     

     

    — Università degli Studi di Cagliari

     

     

     

    — Università degli Studi di Udine

    2009/2010

     

     

    — Università degli Studi „Mediterranea” di Reggio Calabria

     

     

     

    — Università degli Studi di Sassari

    2010/2011

     

     

    — Università degli Studi della Basilicata

     

     

     

    — Università degli Studi di Genova

    2014/2015

     

    Laurea specialistica in architettura –progettazione architettonica e urbana (13)

    Facoltà „Ludovico Quaroni” dell’Università degli Studi „La Sapienza” di Roma

    2000/2001

     

    Laurea Magistrale in architettura –progettazione architettonica e urbana (13)

    Facoltà „Ludovico Quaroni” dell’Università degli Studi „La Sapienza” di Roma

    2004/2005

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Progettazione Urbana)

    Università di Roma Tre

    2001/2002

     

    Laurea Magistrale in Architettura (Progettazione Urbana)

    Università di Roma Tre

    2004/2005

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Progettazione urbana e territoriale)

    Politecnico di Torino

    2002/2003

     

    Laurea Specialistica in architettura (Architettura delle costruzioni)

    Politecnico di Milano (Facoltà di Architettura civile)

    2001/2002

     

    Laurea magistrale in architettura (Architettura delle costruzioni)

    Politecnico di Milano (Facoltà di Architettura civile)

    2004/2005

     

    Laurea Specialistica Architettura delle Costruzioni

    Università degli Studi di Cagliari

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Restauro)

    — Facoltà di architettura di Valle Giulia dell’Università degli Studi „La Sapienza” di Roma

    2004/2005

     

     

    — Università degli Studi di Roma Tre – Facoltà di Architettura

    2001/2002

     

     

    — Università degli Studi di Napoli „Federico II”

    2005/2006

     

    Laurea Magistrale in Architettura (Restauro)

    — Facoltà di architettura di Valle Giulia dell’Università degli Studi „La Sapienza” di Roma

    2004/2005

     

     

    — Università degli Studi di Roma Tre - Facoltà di Architettura

    2009/2010

     

     

    — Università degli Studi di Napoli „Federico II”

    2004/2005

     

    Laurea Specialista in Architettura (costruzione)

    Politecnico di Torino

    2002/2003

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Restauro e Valorizzazione)

    Politecnico di Torino

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Ambiente e Paesaggio)

    Politecnico di Torino

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica in Architettura (Nuove Qualità delle Costruzioni e dei Contesti)

    Università degli Studi della Campania „Luigi Vanvitelli” (Seconda Università degli Studi di Napoli) (2)

    2007/2008

     

    Laurea Magistrale in Architettura e Ingegneria Edile

    Università degli Studi della Campania „Luigi Vanvitelli” (Seconda Università degli Studi di Napoli) (2)

    2009/2010

     

    Laurea Magistrale in Architettura e Progetto dell’Ambiente Urbano

    Università degli Studi della Campania „Luigi Vanvitelli” (Seconda Università degli Studi di Napoli) (2)

    2009/2010

     

    Laurea Magistrale in Architettura – Progettazione degli Interni e per l’Autonomia

    Università degli Studi della Campania „Luigi Vanvitelli” (Seconda Università degli Studi di Napoli) (2)

    2011/2012

     

    Laurea Specialistica Progettazione delle Scenografie, degli allestimenti e delle Architetture di Interno (3)

    Università degli Studi di Roma „La Sapienza”

    2002/2003

     

    Laurea Specialistica Architettura e Restauro (4)

     

     

     

    Laurea Specialistica Architettura e Progettazione Urbana (5)

     

     

     

    Laurea Specialistica Architettura, Progettazione Strutturale e Riabilitazione (6)

     

     

     

    Laurea Specialistica Architettura, Progettazione Strutturale e Riabilitazione (7)

     

    2005/2006

     

    Laurea Specialistica Restauro dell’Architettura (8)

     

     

     

    Laurea Specialistica Architettura – Restauro dell’Architettura (9)

     

    2005/2006

     

    Laurea Magistrale in Architettura – Progettazione architettonica

    Università degli Studi di Napoli „Federico II”

    2004/2005

     

     

    — Politecnico di Torino

    2013/2014

     

    Laurea Magistrale in Architettura e Città, Valutazione e progetto

    Università degli Studi di Napoli „Federico II”

    2004/2005

     

    Laurea Specialistica in Architettura e Città, Valutazione e progetto

    Università degli Studi di Napoli „Federico II”

     

    2007/2008

     

    Laurea Magistrale in Architettura – Arredamento e Progetto

    Università degli Studi di Napoli „Federico II”

     

    2008/2009

     

    Laurea Magistrale in Architettura Manutenzione e Gestione

    Università degli Studi di Napoli „Federico II”

     

    2008/2009

     

    Laurea Magistrale Architettura – Interni e Allestimenti (10)

    Università degli Studi di Roma „La Sapienza”

     

    2009/2010

     

    Laurea Magistrale Architettura – Restauro dell’Architettur(11)

     

     

     

     

    Laurea Magistrale Architettura – Costruzione (12)

     

     

     

     

    Laurea Magistrale in Architettura Costruzione Città

    Politecnico di Torino

     

    2010/2011

     

    Laurea Magistrale in Architettura per il Progetto Sostenibile

    Politecnico di Torino

     

    2010/2011

     

    Laurea Magistrale in Architettura per il Restauro e la Valorizzazione del Patrimonio

    Politecnico di Torino

     

    2010/2011

     

    Laurea Magistrale Architettura per la Sostenibilità

    Politecnico di Torino

     

    2010/2011

     

    Laurea Magistrale Architettura per l’Ambiente Costruito

    Politecnico di Torino

     

    2010/2011

     

    Laurea Magistrale in Architettura e Culture del Progetto

    Università IUAV di Venezia

     

    2013/2014

     

    Laurea Magistrale in Architettura e Innovazione

    Università IUAV di Venezia

     

    2013/2014

     

    Laurea Magistrale in Architettura per il Nuovo e l’Antico

    Università IUAV di Venezia

     

    2013/2014

     

    Laurea Magistrale in Architettura – Restauro

    Università degli Studi „Mediterranea” di Reggio Calabria

     

    2013/2014

     

    Laurea Magistrale Sustainable Architecture and Landscape Design – Architettura Sostenibile e Progetto del Paesaggio

    Politecnico di Milano

     

    2015/2016

     

    Laurea Magistrale Architectural Design and History – Progettazione Architettonica e Storia

     

     

    2015/2016

     

    Laurea Magistrale Architettura e Disegno Urbano

     

     

    2017/2018

     

    Laurea Magistrale Architettura-Ambiente Costruito-Interni

     

     

    2017/2018

    Κύπρος

    Δίπλωμα Αρχιτέκτονα – Μηχανικού στην αρχιτεκτονική

    — Πανεπιστήμιο Κύπρου

    Βεβαίωση που εκδίδεται από το Επιστημονικό και Τεχνικό Επιμελητήριο Κύπρου (ΕΤΕΚ) η οποία επιτρέπει την άσκηση δραστηριοτήτων στον τομέα της αρχιτεκτονικής

    2005/2006

     

    Professional Diploma in Architecture

    — University of Nicosia

    2006/2007

     

    Δίπλωμα Αρχιτεκτονικής (5 έτη)

    — Frederick University, Σχολή Αρχιτεκτονικής, Καλών και Εφαρμοσμένων Τεχνών του Πανεπιστημίου Frederick

    2008/2009

     

    Δίπλωμα Αρχιτέκτονα Μηχανικού (5 ετούς φοίτησης)

    — Frederick University, Σχολή Αρχιτεκτονικής, Καλών και Εφαρμοσμένων Τεχνών του Πανεπιστημίου Frederick

    2008/2009

     

    Δίπλωμα Αρχιτέκτονα Μηχανικού (5 ετούς φοίτησης)

    Frederick University, Πολυτεχνική Σχολή, Τμήμα Αρχιτεκτόνων Μηχανικών του Πανεπιστημίου Frederick

     

    2014/2015

    Latvija

    Arhitekta diploms

    Rīgas Tehniskā universitāte

    Latvijas Arhitektu savienības sertificēšanas centra Arhitekta prakses sertifikāts

    2007/2008

     

    Profesionālais maģistra grāds arhitektūrā, Arhitekta profesionālā kvalifikācija

    Biznesa, mākslas un tehnoloģiju augstskola „RISEBA”

     

    2016/2017

    Lietuva

    Bakalauro diplomas (Architektūros bakalauras)

    — Kauno technologijos universitetas

    Architekto kvalifikacijos atestatas (Atestuotas architektas)

    2007/2008

     

    — Vilniaus Gedimino technikos universitetas

     

     

    — Vilniaus dailės akademija

     

     

    Magistro diplomas (Architektūros magistras)

    — Kauno technologijos universitetas

     

     

    — Vilniaus Gedimino technikos universitetas

     

     

    — Vilniaus dailės akademija

     

     

    Magistro diplomas (Architektūros magistras)

    — Kauno technologijos universitetas

     

    2016/2017

     

    — Vilniaus Gedimino technikos universitetas

     

     

     

    — Vilniaus dailės akademija

     

     

    Luxemburg

    Master en Architecture

    Université du Luxemburg

     

    2017/2018

    Magyarország

    Okleveles épitészmérnök MSc

    — Budapesti Müszaki és Gazdaságtudományi Egyetem – Épitészmérnöki Kar

    A területi illetékes építészkamara hatósági bizonyítványa a szakmagyakorlási jogosultságról.

    2007/2008

     

    Okleveles épitészmérnök

    — Széchenyi István Egyetem, Györ – Müszaki Tudományi Kar

    2007/2008

     

    Okleveles építészmérnök

    — Pécsi Tudományegyetem – Pollack Mihály Műszaki Kar

     

    2007/2008

    Malta

    Degree in Bachelor of Engineering and Architecture (Hons)

    Università ta’ Malta

    Warrant b’titlu ta’ „Perit” mahrug mill-Bord tal-Warrant

    2007/2008

    Nederland

    1.  Het getuigschrift van het met goed gevolg afgelegde doctoraal examen van de studierichting bouwkunde, afstudeerrichting architectuur

    1.  Technische Universiteit te Delft

    Verklaring van de Stichting Bureau Architectenregister die bevestigt dat de opleiding voldoet aan de normen van artikel 46.

    As of 2014/2015: Verklaring van Bureau Architectenregister die bevestigt dat aan de eisen voor de beroepskwalificatie van architect is voldaan

    1988/1989

     

    Master of Science in Architecture, Urbanism & Building Sciences variant Architecture

    Technische Universiteit Delft, Faculteit Bouwkunde

    2002/2003

     

    2.  Het getuigschrift van het met goed gevolg afgelegde doctoraal examen van de studierichting bouwkunde, differentiatie architectuur en urbanistiek

    2.  Technische Universiteit te Eindhoven

     

     

    Master of Science in Architecture, Building and Planning (specialisatie: Architecture)

    Technische Universiteit Eindhoven

    2002/2003

     

    3.  Het getuigschrift hoger beroepsonderwijs, op grond van het met goed gevolg afgelegde examen verbonden aan de opleiding van de tweede fase voor beroepen op het terrein van de architectuur, afgegeven door de betrokken examencommissies van respectievelijk

    — de Amsterdamse Hogeschool voor de Kunsten te Amsterdam

    1988/1989

     

     

    — de Hogeschool Rotterdam en omstreken te Rotterdam

     

     

    — de Hogeschool Katholieke Leergangen te Tilburg

     

     

    — de Hogeschool voor de Kunsten te Arnhem

     

     

    — de Rijkshogeschool Groningen te Groningen

     

     

    — de Hogeschool Maastricht te Maastricht

     

     

    Master of Architecture

    ArtEZ hogeschool voor de kunsten/ArtEZ Academie van Bouwkunst

    2003/2004

     

     

    Amsterdamse Hogeschool voor de Kunsten/Academie van Bouwkunst Amsterdam

     

     

     

     

    Hanze Hogeschool Groningen/Academie van Bouwkunst Groningen

     

     

     

     

    Hogeschool Rotterdam/Rotterdamse Academie van Bouwkunst

     

     

     

     

    Fontys Hogeschool voor de Kunsten/Academie voor Architectuur en Stedenbouw in Tilburg

     

     

     

    Master of Science

    ArtEZ hogeschool voor de kunsten/ArtEZ Academie van Bouwkunst

     

    2015/2016

     

     

    Amsterdamse Hogeschool voor de Kunsten/Academie van Bouwkunst Amsterdam

     

     

     

     

    Hanze Hogeschool Groningen/Academie van Bouwkunst Groningen

     

     

     

     

    Hogeschool Rotterdam/Rotterdamse Academie van Bouwkunst

     

     

     

     

    Fontys Hogeschool voor de Kunsten/Academie voor Architectuur en Stedenbouw in Tilburg

     

     

    Österreich

    1.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    1.  Technische Universität Graz (Erzherzog-Johann-Universität Graz)

    Bescheinigung des Bundesministers für Wissenschaft, Forschung und Wirtschaft über die Erfüllung der Voraussetzung für die Eintragung in die Architektenkammer/Bescheinigung einer Bezirksverwaltungsbehörde über die Ausbildung oder Befähigung, die zur Ausübung des Baumeistergewerbes (Berechtigung für Hochbauplanung) berechtigt

    1998/1999

     

    2.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    2.  Technische Universität Wien

     

     

    3.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    3.  Universität Innsbruck (Leopold-Franzens-Universität Innsbruck)

     

     

    4.  Magister der Architektur, Magister architecturae, Mag. Arch.

    4.  Universität für Angewandte Kunst in Wien

     

     

    5.  Magister der Architektur, Magister architecturae, Mag. Arch.

    5.  Akademie der Bildenden Künste in Wien

     

     

    6.  Magister der Architektur, Magister architecturae, Mag. Arch.

    6.  Universität für künstlerische und industrielle Gestaltung in Linz

     

     

    7.  Bachelor of Science in Engineering (BSc) (aufgrund eines Bachelorstudiums), Diplom-Ingenieur/in (Dipl.-Ing. oder DI) für technisch-wissenschaftlich Berufe (aufgrund eines Bachelor- und eines Masterstudiums entspricht MSc)

    7.  Fachhochschule Kärnten

    2004/2005

     

    8.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    8.  Universität Innsbruck (Leopold-Franzens- Universität Innsbruck)

    2008/2009

     

    9.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    9.  Technische Universität Graz (Erzherzog-Johann- Universität Graz)

    2008/2009

     

    10.  Diplom-Ingenieur, Dipl.-Ing.

    10.Technische  Universität Wien

    2006/2007

     

    11.  Master of Architecture (MArch) (aufgrund eines Bachelor- und eines Masterstudiums entspricht MSc)

    11.  Universität für künstlerische und industrielle Gestaltung Linz

     

    2008/2009

     

     

    11.  Akademie der bildenden Künste Wien

     

    2008/2009

     

    12.  Masterstudium der Architektur

    12.  Universität für angewandte Kunst Wien

     

    2011/2012

     

    13.  BA-Studiengang Bauplanung u. Bauwirtschaft Studienzweig Architektur u. MA-Studiengang Architektur

    13.  Fachhochschule Joanneum Graz

     

    2015/2016

     

    14.  Bachelorstudiengang „Green Building” und Masterstudiengang „Architektur – Green Building”

    14.  Fachhochschule Campus Wien

     

    2016/2017

    Polska

    magister inżynier architekt (mgr inż. arch.)

    — Politechnika Białostocka

    Zaświadczenie o członkostwie w okręgowej izbie architektów/Zaświadczenie Krajowej Rady Izby Architektów RP potwierdzające posiadanie kwalifikacji do wykonywania zawodu architekta zgodnych z wymaganiami wynikającymi z przepisów prawa Unii Europejskiej osoby nie będącej członkiem Izby

    2007/2008

     

    — Politechnika Gdańska

     

     

    — Politechnika Łódzka

     

     

     

    — Politechnika Śląska

     

     

     

    — Zachodniopomorski Uniwersytet Technologiczny w Szczecinie

     

     

     

    — Politechnika Warszawska

     

     

     

    — Politechnika Krakowska

     

     

     

    — Politechnika Wrocławska

     

     

     

    — Krakowska Akademia im. Andrzeja Frycza Modrzewskiego

    2003/2004

     

    dyplom ukończenia studiów wyższych potwierdzający uzyskanie tytułu zawodowego magistra inżyniera architekta

    — Wyższa Szkoła Ekologii i Zarządzania w Warszawie

     

    2011/2012

     

     

    — Politechnika Lubelska

     

    2008/2009

     

     

    — Uniwersytet Techniczno-Przyrodniczy im. Jana i Jędrzeja Śniadeckich w Bydgoszczy

     

    2011/2012

     

     

    — Politechnika Poznańska

     

    2007/2008

     

     

    — Uniwersytet Zielonogórski

     

    2008/2009

     

     

    — Politechnika Rzeszowska

     

     

     

     

    — Sopocka Szkoła Wyższa

     

    2015/2016

     

    dyplom studiów wyższych potwierdzający uzyskanie tytułu zawodowego magistra inżyniera architekta

    Politechnika Świętokrzyska

     

    2012/2013

    Portugal

    Carta de curso de licenciatura em Arquitectura

    — Faculdade de Arquitectura da Universidade técnica de Lisboa

    Certificado de cumprimento dos pré-requisitos de qualificaçăo para inscriçăo na Ordem dos Arquitectos, emitido pela competente Ordem dos Arquitectos

    1988/1989

     

     

    — Faculdade de arquitectura da Universidade do Porto

     

     

     

    — Escola Superior Artística do Porto

     

     

     

    — Faculdade de Ciências e Tecnologia da Universidade de Coimbra

     

     

     

     

    — Universidade Lusíada de Lisboa

     

    1986/1987

     

     

    — Faculdade de Arquitectura e Artes da Universidade Lusíada de Vila Nova de Famalicăo

     

    1993/1994

     

     

    — Universidade Lusófona de Humanidades e Tecnologia

    1995/1996

     

     

    — Instituto Superior Manuel Teixeira Gomes

    1997/1998

     

     

    — Universidade do Minho

    1997/1998

     

     

    — Instituto Superior Técnico da Universidade Técnica de Lisboa

    1998/1999

     

     

    — ISCTE-Instituto Universitário de Lisboa

    1998/1999

     

    Carta de Curso de Licenciatura em Arquitectura e Urbanismo

    — Escola Superior Gallaecia

    2002/2003

     

    Para os cursos iniciados a partir do ano académico de 1991/1992

    — Faculdade de Arquitectura e Artes da Universidade Lusíada do Porto

     

    1991/1992

     

    Mestrado integrado em Arquitectura

    — Universidade Autónoma de Lisboa

     

    2001/2002

     

     

    — Universidade Técnica de Lisboa (Instituto Superior Técnico)

    2001/2002

     

     

    — Escola Superior Artística do Porto

     

    2003/2004

     

     

    — Universidade Lusófona do Porto

     

    2005/2006

     

    Carta de curso de Mestrado integrado em Arquitectura

    — Universidade do Minho

    1997/1998

     

     

    — ISCTE-Instituto Universitário de Lisboa

    1999/2000

     

     

    — Universidade Lusíada de Vila Nova de Famalicăo

    2006/2007

     

     

    — Universidade Lusófona de Humanidades e Tecnologias

    1995/1996

     

     

    — Faculdade de Arquitectura da Universidade Técnica de Lisboa

    2008/2009

     

     

    — Universidade de Évora

    2007/2008

     

     

    — Escola Superior Artística do Porto (ESAP)

    1988/1989 (Licenciatura)

    2007/2008 (Mestrado)

     

     

    — Instituto Superior Manuel Teixeira Gomes

    2006/2007

     

     

    — Universidade Lusíada do Porto

    2006/2007

     

    Carta de curso de Mestrado Integrado em Arquitectura e Urbanismo

    — Universidade Fernando Pessoa

    2006/2007

     

     

    — ESG/Escola Superior Gallaecia

    2002/2003

     

    Diploma de Mestre em Arquitectura

    — Universidade Lusíada de Lisboa

    1988/1989

     

     

    — Universidade da Beira Interior

    2003/2004

     

     

    — Universidade de Coimbra

    2008/2009

     

    Carta de Curso, Grau de Licenciado

    — Universidade de Évora

    2001/2002

     

    Carta de curso de mestre em Arquitectura

    — Universidade do Porto

    2003/2004

     

    Certidăo de Licenciatura em Arquitectura

    Universidade Católica Portuguesa Centro Regional das Beiras

     

    2001/2002

     

    Diploma de Mestrado Integrado em Arquitectura

    Universidade Católica Portuguesa Centro Regional das Beiras

     

    2001/2002

    România

    Diploma de arhitect

    — Universitatea de arhitectură și urbanism „ION MINCU”

    Certificat de dobândire a dreptului de semnătură si de înscriere în Tabloul Național al Arhitecților

    2010/2011

     

     

    — Universitatea „Politehnica” din Timișoara

     

    2011/2012

     

     

    — Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

    2010/2011

     

     

    — Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

    2007/2008

     

    Diploma de licență (15)

    — Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Arhitectură

    — Universitatea de arhitectură și urbanism „ION MINCU”

    — Universitatea „Politehnica” din Timișoara

    — Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

    — Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

    — Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Arhitectură

     

    2009/2010

    2011/2012

    2011/2012

     

    Diploma de licență și master

    — Universitatea de arhitectură și urbanism „ION MINCU”

     

    2011/2012

     

     

    — Universitatea „Politehnica” din Timișoara

     

     

     

     

    — Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

     

     

     

    — Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași

     

     

     

    — Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Arhitectură

     

     

    Slovenija

    Magister inženir arhitekture/Magistrica inženirka arhitekture

    Univerza v Ljubljani, Fakulteta za Arhitekturo

    Potrdilo Zbornice za arhitekturo in prostor o usposobljenosti za opravljanje nalog odgovornega projektanta arhitekture (valid until 1.6.2019)

    2007/2008

     

    Diploma o pridobljeni magistrski izobrazbi 2. stopnje

    Univerza v Mariboru, Fakulteta za gradbeništvo, prometno inženirstvo in arhitekturo

    Potrdilo Zbornice za arhitekturo in prostor Slovenije o vpisu v imenik pooblaščenih arhitektov ali Potrdilo Zbornice za arhitekturo in prostor Slovenije o izpolnjevanju pogojev za vpis v imenik pooblaščenih arhitektov (as from 1.6.2019)

     

    Slovensko

    Diplom inžiniera Architekta (titul Ing. arch.)

    — Slovenská technická univerzita v Bratislave, Fakulta architektúry, študijný odbor 5.1.1 Architektúra a urbanizmus

    Certifikát vydaný Slovenskou komorou architektov na základe 3-ročnej praxe pod dohľadom a vykonania autorizačnej skúšky

    2007/2008

     

     

    — Technická univerzita v Košiciach, Fakulta umení, študijný odbor 5.1.1. Architektúra a urbanizmus

     

    2004/2005

     

    Diplom magistra umení (titul Mgr. art.)

    — Vysoká škola výtvarných umení v Bratislave, študijný odbor 2.2.7 ‘Architektonická tvorba’

     

    2007/2008

    Suomi/Finland

    Arkkitehdin tutkinto/Arkitektexamen

    — Teknillinen korkeakoulu/Tekniska högskolan (Helsinki)

     

    1998/1999

     

     

    — Tampereen teknillinen korkeakoulu/Tammerfors tekniska högskola

     

     

     

    — Oulun yliopisto/Uleåborgs universitet

     

     

     

    — Aalto-yliopisto/Aalto- universitetet

     

     

     

    — Tampereen teknillinen yliopisto/Tammerfors tekniska universitet (until 2017/2018)

     

     

     

    — Tampereen yliopisto/Tammerfors universitet (as of 2018/2019)

     

     

     

     

    — Oulun yliopisto

     

    2010/2011

     

     

    — Tampereen teknillinen yliopisto

     

    2010/2011

     

     

    — Aalto-yliopisto/Aalto-universitetet

     

    2010/2011

    Sverige

    Arkitektexamen

    — Chalmers Tekniska Högskola AB

     

    1998/1999

     

     

    — Kungliga Tekniska Högskolan

     

     

     

     

    — Lunds Universitet

     

     

     

     

    — Umeå universitet

     

    2009/2010

    United Kingdom

    1.  Diplomas in architecture (14)

    1.  

     

    — Universities

    Certificate of architectural education, issued by the Architects Registration Board.

    The diploma and degree courses in architecture of the universities, schools and colleges of art should have met the requisite threshold standards as laid down in Article 46 of this Directive and in Criteria for validation published by the Validation Panel of the Royal Institute of British Architects and the Architects Registration Board.

    EU nationals who possess the Royal Institute of British Architects Part I and Part II certificates, which are recognised by ARB as the competent authority, are eligible. Also EU nationals who do not possess the ARB-recognised Part I and Part II certificates will be eligible for the Certificate of Architectural Education if they can satisfy the Board that their standard and length of education has met the requisite threshold standards of Article 46 of this Directive and of the Criteria for validation.

    An Architects Registration Board Part 3 Certificate of Architectural Education

    1988/1989

    — Colleges of Art

     

    — Schools of Art

     

    — Cardiff University

    2006/2007

    — University for the Creative Arts

    2008/2009

    — Birmingham City University

    2008/2009

    — University of Nottingham

    2008/2009

    2.  Degrees in architecture (14)

    2.  Universities

    1988/1989

    3.  Final examination (14)

    3.  Architectural Association

     

    — Final Examination (ARB/RIBA Part 2) (14)

    — Architectural Association

    2011/2012

    4.  Examination in architecture (14)

    4.  Royal College of Art

     

    5.  Examination Part II (14)

    5.  Royal Institute of British Architects

     

    6.  Master of Architecture (14)

    6.  

     

    — University of Liverpool

    2006/2007

    — Cardiff University

    2006/2007

    — University of Plymouth

    2007/2008

    — Queens University, Belfast

    2009/2010

    — Northumbria University

    2009/2010

    — University of Brighton

    2010/2011

    — University of Kent

    2006/2007

    — University of Ulster

    2008/2009

    — University of Edinburgh/Edinburgh School of Architecture and Landscape Architecture

    2009/2010

    — University of Newcastle upon Tyne

    2011/2012

    — University of Lincoln

    2011/2012

    — University of Huddersfield

    2012/2013

     

    — University of the West of England

    2011/2012

     

    — University of Westminster

    2011/2012

     

    — University for the Creative Arts

    2013/2014

     

    — University of Central Lancashire

    — Coventry University

    2014/2015

    2017/2018

    7.  Graduate Diploma in Architecture (14)

    7.  University College London

    2006/2007

    8.  Professional Diploma in Architecture (14)

    8.  University of East London

    2007/2008

     

    — Northumbria University

    2008/2009

    9.  Graduate Diploma in Architecture/MArch Architecture (14)

    9.  University College London

    2008/2009

    10.  Postgraduate Diploma in Architecture (14)

    10.  

     

    — Leeds Metropolitan University

    2007/2008

    — University of Edinburgh

    2008/2009

     

    — Sheffield Hallam University

    2009/2010

    11.  MArch Architecture (ARB/RIBA Part 2) (14)

    11.  

     

    — University College London

    2011/2012

     

    — University of Nottingham

    2013/2014

     

    — University of East London

    2013/2014

    12.  Master of Architecture (MArch) (14)

    12.  Birmingham City University

    2010/2011

     

    — Arts University Bournemouth

    2011/2012

     

    — Leeds Metropolitan University

    — Leeds Beckett University (until 2014 Leeds Metropolitan University)

    — University of Brighton

    2011/2012

    2014/2015

    2015/2016

    13.  Postgraduate Diploma in Architecture and Architectural Conservation (14)

    13.  University of Edinburgh

    2008/2009

    14.  Postgraduate Diploma in Architecture and Urban Design (14)

    14.  University of Edinburgh

    2008/2009

    15.  MPhil in Environmental Design in Architecture (Option B) (14)

    15.  University of Cambridge

    2009/2010

    — MPhil in Architecture and Urban Design (14)

    — University of Cambridge

    2013/2014

    16.  Professional Diploma in Architecture: Advanced Environmental and Energy Studies (14)

    16.  University of East London/Centre for Alternative Technology

    2008/2009

    17.  MArchD in Applied Design in Architecture (14)

    17.  Oxford Brookes University

    2011/2012

    18.  M’Arch (14)

    18.  University of Portsmouth

    2011/2012

    19.  Master of Architecture (International) (14)

    19.  University of Huddersfield

    2012/2013

    20.  Master of Architecture with Honours (14)

    20.  University of Liverpool

    2013/2014

    21.  MArch (Architecture) (14)

    21.  Kingston University

    2013/2014

     

    22.  The degree of Master of Architecture in the College of Humanities and Social Science (14)

    22.  University of Edinburgh/Edinburgh School of Architecture and Landscape Architecture

     

    2012/2013

     

    23.  MArch Architecture (14)

    23.  University of the Arts London is the awarding body and the MArch Architecture is offered by Central Saint Martins

     

    2015/2016

     

    24.  MArch: Master of Architecture (14)

    24.  London South Bank University

     

    2015/2016

     

    25.  Master of Architecture with Urban Planning (14)

    25.  University of Dundee

     

    2015/2016

     

    26.  MArch Architecture: Collaborative Practice (14)

    26.  University of Sheffield

     

    2015/2016

     

    27.  Master of Architecture M.Arch (14)

    27.  Hull School of Art and Design (Open University)

     

    2015/2016

     

    28.  Professional diploma in Designing Architecture (14)

    28.  London Metropolitan University (qualification offered by the London School of Architecture)

     

    2016/2017

     

    29.  Master of Architecture in Architecture (14)

    29.  De Montfort University

     

    2011/2012

     

    30.  Master of Architecture, in Architecture (14)

    30.  Liverpool John Moores University

     

    2011/2012

     

    31.  Master of Architecture (MArch) in Architecture (14)

    31.  Nottingham Trent University

     

    2012/2013

     

    32.  M.Arch in Architecture (14)

    32.  Sheffield Hallam University

     

    2013/2014

     

    33.  MArch Architecture Part 2 (14)

    33.  University of Greenwich

     

    2013/2014

     

    34.  Master of Architecture (ARB/RIBA Part 2) (14)

    34.  Arts University Bournemouth

     

    2013/2014

     

    35.  MArch Architecture with Collaborative Practice Research (ARB/RIBA Part 2) (14)

    35.  University of Nottingham

     

    2017/2018

     

    36.  MArch Sustainable Architecture (14)

    36.  The University of East London (qualification offered by the Centre for Alternative Technology)

     

    2017/2018

    (1)   

    Cele două denumiri, „Università degli studi di (numele orașului)” și „Università di (numele orașului)”, sunt termeni echivalenți care identifică aceeași universitate.

    (2)   

    Începând din octombrie 2016, denumirea s-a schimbat în „Università degli Studi della Campania «Luigi Vanvitelli»”.

    (3)   

    Până în 2008/2009.

    (4)   

    Până în 2003/2004.

    (5)   

    Până în 2003/2004.

    (6)   

    Până în 2004/2005.

    (7)   

    Până în 2008/2009.

    (8)   

    Până în 2004/2005.

    (9)   

    Până în 2008/2009.

    (10)   

    Până în 2009/2010.

    (11)   

    Până în 2009/2010.

    (12)   

    Până în 2009/2010.

    (13)   

    Până în 2009/2010.

    (14)   

    Emis înainte de 1.1.2021.

    (15)   

    Titlurile de calificare cu denumirea „Diploma de licență” au fost eliberate doar pentru promoția anului 2017.

    ▼B




    ANEXA VI

    Drepturi dobândite, aplicabile profesiilor recunoscute pe baza coordonării condițiilor minime de formare profesională

    6.   Titluri de calificare ca arhitect care beneficiază de drepturi dobândite în temeiul articolului 49 alineatul (1)



    Țara

    Titluri de calificare

    Anul universitar de referință

    België/Belgique/Belgien

    — Diplomele eliberate de școlile naționale superioare de arhitectură sau de institutele naționale superioare de arhitectură (architecte - architect)

    — Diplomele eliberate de școala superioară provincială de arhitectură din Hasselt (arhitect)

    — Diplomele eliberate de academiile regale de arte frumoase (architecte - architect)

    — Diplomele eliberate de „Écoles Saint-Luc” (architecte - architect)

    — Diplomele universitare de inginer în construcții civile, însoțite de un certificat de stagiu eliberat de Ordinul arhitecților care conferă titularului dreptul de utilizare a titlului profesional de arhitect (architecte — architect)

    — Diplomele de arhitect eliberate de comisia de examinare centrală sau de stat pentru arhitectură (architecte — architect)

    — Diplomele de inginer constructor civil-arhitect și diplomele de inginer-arhitect eliberate de facultățile de științe aplicate ale universităților și de Facultatea Politehnică din Mons (ingénieur - architecte, ingénieur -architect)

    1987/1988

    ▼M1

    България

    Diplome, acordate de instituții acreditate de învățământ superior care conferă titlul de „архитект” (arhitect), „cтроителен инженер” (inginer civil) sau „инженер” (inginer) după cum urmează:

    — Университет за архитектура, строителство и геодезия — София: спец-иалности „Урбанизъм” и „Архитектура” (Universitatea de Arhitectură, Inginerie Civilă și Geodezie – Sofia: specializările „Urbanism” și „Arhitectură”) precum și toate specializările inginerești din domeniile: „конструкции на сгради и съоръжения” (construcția clădirilor și structurilor), „пътища” (drumuri), „транспорт” (transporturi), „хидротехника и водно строителство” (hidrotehnică și hidroconstrucții), „мелиорации и др.” (irigații etc.);

    — diplomele acordate de universitățile tehnice și instituțiile de învățământ superior de construcții în domeniile: „електро- и топлотехника” (electrotehnică și termotehnică), „съобщителна и комун-икационна техника” (tehnici și tehnologii de telecomunicații), „строителни технологии” (tehnologii de construcții) „приложна геодезия” (geodezie aplicată) și „ландшафт и др.” (peisagistică etc.) aplicate în construcții.

    — Pentru a desfășura activități de proiectare în domeniul arhitecturii și cel al construcțiilor, diplomele trebuie să fie însoțite de un „придружени от удостоверение за проектантска правоспособност” (certificat de capacitate juridică în domeniul activităților de proiectare) emis de „Камарата на архитектите” (Ordinul Arhitecților) și de „Камарата на инженерите в инвест-иционното проектиране” (Colegiul inginerilor în domeniul proiectelor de investiții) care conferă dreptul de a desfășura activități în domeniul proiectelor de investiții;

    2009/2010

    ▼B

    Česká republika

    — Diplomele eliberate de facultățile „České vysoké učení technické” (Universitatea tehnică cehă din Praga):

    — 

    „Vysoká škola architektury a pozemního stavitelství” (Școala superioară de arhitectură și construcții imobiliare) (până în 1951),

    „Fakulta architektury a pozemního stavitelství” (Facultatea de arhitectură și construcții imobiliare) (1951-1960),

    „Fakulta stavební” (Facultatea de construcții civile) (din 1960) în specializările: construcții și structuri imobiliare, construcții imobiliare, construcții și arhitectură, arhitectură (inclusiv amenajarea teritoriului), construcții civile și construcții destinate producției industriale și agricole sau în cadrul programului de studii de construcții civile, în specializarea construcții imobiliare și arhitectură,

    „Fakulta architektury” (Facultatea de arhitectură) (din 1976) în specializările: arhitectură, amenajarea teritoriului sau, în cadrul programului de studii de arhitectură și amenajarea teritoriului, în specializările: arhitectură, teoria proiectării arhitectonice, amenajarea teritoriului, istoria arhitecturii și reconstrucția monumentelor istorice sau arhitectură și construcții imobiliare,

    — Diplomele eliberate de „Vysoká škola technická Dr. Edvarda Beneše” (până în 1951) în specializarea arhitectură și construcții;

    — Diplomele eliberate de „Vysoká škola stavitelství v Brně” (1951 - 1956) în specializarea arhitectură și construcții;

    — Diplomele eliberate de „Vysoké učení technické v Brně”, de „Fakulta architektury” (Facultatea de arhitectură) (din 1956) în specializarea arhitectură și amenajarea teritoriului sau de „Fakulta stavební” (Facultatea de construcții civile) (din 1956) în specializarea construcții;

    — Diplomele eliberate de „Vysoká škola báňská — Technická univerzita Ostrava”, „Fakulta stavební” (Facultatea de construcții civile) (din 1997) în specializarea structuri și arhitectură sau în specializarea construcții civile;

    — Diplome eliberate de „Technická univerzita v Liberci”, „Fakulta architektury” (Facultatea de arhitectură) (din 1994) în cadrul programului de studii de arhitectură și amenajarea teritoriului, în specializarea arhitectură;

    — Diplomele eliberate de „Akademie výtvarných umění v Praze” în cadrul programului de studiu al artelor frumoase, în specializarea proiectare arhitectonică;

    — Diplomele eliberate de „Vysoká škola umělecko-průmyslová v Praze” în cadrul programului de studiu al artelor frumoase, în specializarea arhitectură;

    — Certificatul de autorizare eliberat de „Česká komora architektů” fără precizarea specializării sau în specializarea construcții imobiliare.

    2006/2007

    Danmark

    — Diplomele eliberate de școlile naționale de arhitectură din Copenhaga și Århus (architekt)

    — Certificatul de autorizare eliberat de Comisia arhitecților conform Legii nr. 202 din 28 mai 1975 (registreret arkitekt)

    — Diplomele eliberate de școlile superioare de construcții civile (bygningskonstruktør), însoțite de o atestare din partea autorităților competente care certifică faptul că persoana respectivă a promovat un test pentru titlul său de calificare, cuprinzând o evaluare a planurilor realizate și executate de candidat în decursul unei perioade de cel puțin șase ani de practicare efectivă a activităților prevăzute la articolul 48 din prezenta directivă

    1987/1988

    Deutschland

    — Diplomele eliberate de școlile superioare de arte frumoase [Dipl.-Ing., Architekt (HfbK)]

    — Diplomele eliberate de Technische Hochschulen, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau), de universitățile tehnice, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau), de universități, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau), precum și, în măsura în care aceste instituții au fost regrupate în Gesamthochschulen, de Gesamthochschulen, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau) (Dipl.-Ing. și orice alte titluri de calificare eliberate ulterior titularilor acestor diplome)

    — Diplome eliberate de Fachhochsulen, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau) și, în măsura în care aceste instituții au fost regrupate în Gesamthochschulen, de Gesamthochschulen, catedra de arhitectură (Architektur/Hochbau), însoțite, în cazul în care durata studiilor este mai mică de patru ani, dar de cel puțin trei ani, de un certificat prin care se atestă o perioadă de experiență profesională de patru ani în Republica Federală Germania, eliberat de ordinul profesional în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) (Ingénieur grad. și orice alte titluri de calificare eliberate ulterior titularilor acestor diplome)

    — Certificatele (Prüfungszeugnisse) eliberate înainte de 1 ianuarie 1973 de Ingenieurschulen, catedra de arhitectură, și de Werkkunstschulen, catedra de arhitectură, însoțite de un atestat din partea autorităților competente certificând faptul că persoana respectivă a promovat un test pentru titlul său de calificare, cuprinzând o evaluare a planurilor realizate și executate de candidat în decursul unei perioade de cel puțin șase ani de practicare efectivă a activităților prevăzute la articolul 48 din prezenta directivă

    1987/1988

    Eesti

    — Diplom arhitektuuri erialal, väljastatud Eesti Kunstiakadeemia arhitektuuri teaduskonna poolt alates 1996 aastast (diploma de studii de arhitectură, eliberată de Facultatea de Arhitectură a Academiei Estoniene de Arte din 1996), väljastatud Tallinna Kunstiülikooli poolt 1989-1995 aastal (eliberată de Universitatea de Arte din Tallinn în perioada 1989-1995), väljastatud Eesti NSV Riikliku Kunstiinstituudi poolt 1951-1988 (eliberată de Institutul de Stat pentru Arte al Republicii Socialiste Sovietice Estonia în perioada 1951-1988).

    2006/2007

    Eλλάς

    — Diplomele de inginer-arhitect eliberate de „Metsovion Polytechnion” din Atena, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    — Diplomele de inginer-arhitect eliberate de „Aristotelion Panepistimion” din Salonic, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    — Diplomele de inginer-constructor civil eliberate de „Metsovion Polytechnion” din Atena, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    — Diplomele de inginer-constructor civil eliberate de „Artistotelion Panepistimion” din Salonic, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    — Diplomele de inginer-inginer constructor civil eliberate de „Panepistimion Thrakis”, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    — Diplomele de inginer-inginer constructor civil eliberate de „Panepistimion Patron”, însoțite de un atestat eliberat de Camera tehnică a Greciei care conferă dreptul exercitării de activități în domeniul arhitecturii

    1987/1988

    España

    Titlul oficial de arhitect (título oficial de arquitecto) decernat de Ministerul Educației și Științei sau de universități

    1987/1988

    France

    — Diplomele de arhitect recunoscute de guvern, eliberate până în 1959 de Ministerul educației naționale și ulterior de Ministerul afacerilor culturale (architecte DPLG)

    — Diplomele eliberate de „École spéciale d'architecture” (architecte DESA)

    — Diplomele eliberate din 1955 de „École nationale supérieure des arts et industries de Strasbourg” (fostă „École nationale d'ingénieurs de Strasbourg”), catedra de arhitectură (architecte ENSAIS)

    1987/1988

    ▼M8

    Hrvatska

    — Diploma „magistar inženjer arhitekture I urbanizma/magistra inženjerka arhitekture I urbanizma” eliberată de Arhitektonski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    — Diploma „magistar inženjer arhitekture/magistra inženjerka arhitekture” eliberată de Građevinsko-arhitektonski fakultet Sveučilišta u Splitu

    — Diploma „magistar inženjer arhitekture/magistra inženjerka arhitekture” eliberată de Fakultet građevinarstva, arhitekture i geodezije Sveučilišta u Splitu

    — Diploma „diplomirani inženjer arhitekture” eliberată de Arhitektonski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    — Diploma „diplomirani inženjer arhitekture/diplomirana inženjerka arhitekture” eliberată de Građevinsko-arhitektonski fakultet Sveučilišta u Splitu

    — Diploma „diplomirani inženjer arhitekture/diplomirana inženjerka arhitekture” eliberată de Fakultet građevinarstva, arhitekture i geodezije Sveučilišta u Splitu

    — Diploma „diplomirani arhitektonski inženjer” eliberată de Arhitektonski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    — Diploma „inženjer” eliberată de Arhitektonski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    — Diploma „inženjer” eliberată de Arhitektonsko-građevinsko-geodetski fakultet Sveučilišta u Zagrebu pentru finalizarea studiilor în cadrul Arhitektonski odjel Arhitektonsko-građevinsko-geodetskog fakulteta

    — Diploma „inženjer” eliberată de Tehnički fakultet Sveučilišta u Zagrebu pentru finalizarea studiilor în cadrul Arhitektonski odsjek Tehničkog fakulteta

    — Diploma „inženjer” eliberată de Tehnički fakultet Sveučilišta u Zagrebu pentru finalizarea studiilor în cadrul Arhitektonsko-inženjerski odjel Tehničkog fakulteta

    — Diploma „inženjer arhitekture” eliberată de Arhitektonski fakultet Sveučilišta u Zagrebu

    Toate dipomele trebuie însoțite de un certificat care să ateste calitatea de membru al Camerei Croate a Arhitecților (Hrvatska komora arhitekata), eliberat de Camera Croată a Arhitecților, Zagreb.

    Al treilea an universitar după aderare

    ▼B

    Ireland

    — Titlul de „Bachelor of Architecture” acordat de „National University of Ireland” [B. Arch.(NUI)] absolvenților licențiați ai „University College” din Dublin

    — Diploma de nivel universitar în arhitectură eliberată de „College of Technology”, Bolton Street, Dublin (Diplom. Arch.)

    — Certificatul de membru asociat al „Royal Institute of Architects of Ireland” (ARIAI)

    — Certificatul de membru al „Royal Institute of Architects of Ireland” (MRIAI)

    1987/1988

    Italia

    — Diplomele de „laurea in architettura” eliberate de universități, institute politehnice și institute superioare de arhitectură din Veneția și Reggio-Calabria, însoțite de diploma care conferă titularului dreptul de a exercita în mod independent profesia de arhitect, eliberată de Ministerul educației după ce candidatul a promovat, în fața unei comisii competente, examenul de stat care îi conferă dreptul de a exercita în mod independent profesia de arhitect (dott. architetto)

    — Diplomele de „laurea in ingegneria” în domeniul construcțiilor, eliberate de universități și institute politehnice, însoțite de diploma care conferă titularului dreptul de a exercita în mod independent o profesie în domeniul arhitecturii, eliberată de Ministerul educației după ce candidatul a promovat, în fața unei comisii competente, examenul de stat care îi conferă dreptul de a exercita în mod independent profesia (dott. ing. Architetto ou dott. Ing. in ingegneria civile)

    1987/1988

    Κύπρος

    — Βεβαίωση Εγγραφής στο Μητρώο Αρχιτεκτόνων που εκδίδεται από το Επιστημονικό και Τεχνικό Επιμελητήριο Κύπρου [Certificat de înregistrare în Registrul arhitecților eliberat de Camera științifică și tehnică a Ciprului (ETEK)]

    2006/2007

    Latvija

    — „Arhitekta diploms”, ko izsniegusi Latvijas Valsts Universitātes Inženierceltniecības fakultātes Arhitektūras nodaļa līdz 1958. gadam, Rīgas Politehniskā Institūta Celtniecības fakultātes Arhitektūras nodaļa no 1958. gada līdz 1991.gadam, Rīgas Tehniskās Universitātes Arhitektūras fakultāte kopš 1991. gada, un „Arhitekta prakses sertifikāts”, ko izsniedz Latvijas Arhitektu savienība (diplomele de arhitect eliberate de catedra de arhitectură a Facultății de construcții civile a Universității de stat din Letonia până în 1958, diplomele de arhitect eliberate de catedra de arhitectură a Facultății de construcții civile a Institutului politehnic din Riga în perioada 1958-1991, diplomele de arhitect eliberate de Facultatea de arhitectură a Universității tehnice din Riga din 1991 și 1992 și certificatul de înregistrare eliberat de Asociația arhitecților din Letonia)

    2006/2007

    Lietuva

    — Diplomele de inginer arhitect/arhitect eliberate de Kauno politechnikos institutas până în 1969 (inžinierius architektas/architektas);

    — Diplomele de arhitect/diplomele de licență și master în arhitectură eliberate de Vilnius inžinerinis statybos institutas până în 1990, de Vilniaus technikos universitetas până în 1996, de Vilnius Gedimino technikos universitetas din 1996 (architektas/architektûros bakalauras/architektûros magistras);

    — Diplomele de specializare atestând o formare profesională în arhitectură/licență sau master în arhitectură, eliberate de LTSR Valstybinis dailës institutas până în 1990 și de Vilniaus dailës akademija din 1990 (architektûros kursas/architektûros bakalauras/architektūros magistras);

    — Diplomele de licență și de master în arhitectură eliberate de Kauno technologijos universitetas din 1997 (architektūros bakalauras/architektūros magistras);

    — Toate aceste diplome trebuie să fie însoțite de certificatul eliberat de Comisia de atestare, care conferă dreptul de exercitare a activităților în domeniul arhitecturii (architecte certifié/Atestuotas architektas)

    2006/2007

    Magyarország

    — Diploma „okleveles építészmérnök” (diplomă de arhitectură, master în științele arhitecturii) eliberată de universități;

    — Diploma „okleveles építész tervező művész” (diplomă de master în științele arhitecturii și construcției civile) eliberată de universități

    2006/2007

    Malta

    — Perit: Lawrja ta' Perit eliberată de Universita' ta' Malta, care conferă dreptul la înregistrare ca „Perit”.

    2006/2007

    Nederland

    — Atestat care certifică promovarea examenului de licență în arhitectură, eliberată de catedrele de arhitectură ale școlilor tehnice superioare din Delft sai Eindhoven (bouwkundig ingenieur)

    — Diplomele eliberate de academiile de arhitectură recunoscute de stat (architect)

    — Diplomele eliberate până în 1971 de fostele instituții de învățământ superior în arhitectură (Hoger Bouwkunstonderricht) (architect HBO)

    — Diplomele eliberate până în 1970 de fostele instituții de învățământ superior în arhitectură (voortgezet Bouwkunstonderricht) (architect VBO)

    — Atestat care certifică promovarea examenului organizat de Consiliul arhitecților al „Bond van Nederlandse Architecten” (Ordinul arhitecților olandezi, BNA) (architect)

    — Diploma de la „Stichting Instituut voor Architectuur” (Fundația „Institutul de arhitectură”) (IVA) eliberată la absolvirea unui curs organizat de această fundație și care se întinde pe durata a minimum patru ani (architect), însoțită de un atestat din partea autorităților competente certificând faptul că persoana respectivă a promovat un test pentru titlul său de calificare, cuprinzând o evaluare a planurilor realizate și executate de candidat în decursul unei perioade de cel puțin șase ani de practicare efectivă a activităților prevăzute la articolul 44 din prezenta directivă

    — Un atestat al autorităților competente certificând faptul că, înainte de 5 august 1985, persoana respectivă a promovat examenul „kandidaat in de bouwkunde”, organizat de școala tehnică superioară din Delft sau din Eindhoven și că, pe o perioadă de cel puțin cinci ani imediat înainte de data respectivă, a exercitat activități în domeniul arhitecturii a căror natură și importanță garantează, conform criteriilor recunoscute în Țările de Jos, o competență suficientă pentru exercitarea respectivelor activități (architect)

    — Un atestat din partea autorităților competente eliberat numai persoanelor care au împlinit vârsta de patruzeci de ani înainte de 5 august 1985 și certificând faptul că, pe o perioadă de cel puțin cinci ani imediat înainte de data respectivă, persoanele în cauză au exercitat activități în domeniul arhitecturii a căror natură și importanță garantează, conform criteriilor recunoscute în Țările de Jos, o competență suficientă pentru exercitarea respectivelor activități (architect)

    — Atestatele menționate la liniuțele a șaptea și a opta nu mai trebuie recunoscute după data intrării în vigoare a actelor cu putere de lege și de reglementare privind accesul la și exercitarea activităților din domeniul arhitecturii cu titlul profesional de arhitect în Țările de Jos, în măsura în care, în conformitate cu aceste dispoziții, atestatele respective nu permit accesul la aceste activități cu titlul profesional menționat

    1987/1988

    Österreich

    — Diplome eliberate de universitățile tehnice din Viena și Graz, precum și de Universitatea din Innsbruck, Facultatea de construcții civile și arhitectură, catedra de arhitectură (Architektur), construcții civile (Bauingenieurwesen Hochbau) și construcții (Wirtschaftingenieurwesen — Bauwesen)

    — Diplome eliberate de Universitatea de construcții rurale, catedra de economie funciară și economia apelor (Kulturtechnik und Wasserwirtschaft)

    — Diplome eliberate de Colegiul universitar de arte aplicate din Viena, catedra de arhitectură

    — Diplome eliberate de Academia de arte frumoase din Viena, catedra de arhitectură

    — Diplome de inginer atestat (Ing.), eliberate de colegii tehnice superioare, colegii tehnice sau colegii tehnice de construcții, însoțite de licența de „Baumeister” care atestă o experiență profesională de minimum șase ani în Austria, confirmată prin examen

    — Diplome eliberate de Colegiul universitar de formare artistică și industrială din Linz, catedra de arhitectură

    — Certificate de calificare pentru exercitarea profesiei de inginer constructor sau de inginer specializat în domeniul construcțiilor (Hochbau, Bauwesen, Wirtschaftsingenieurwesen — Bauwesen, Kulturtechnik und Wasserwirtschaft), eliberate în conformitate cu Legea tehnicienilor constructori, (Ziviltechnikergesetz, BGBI, no 156/1994)

    1997/1998

    Polska

    Diplomele eliberate de facultățile de arhitectură din cadrul:

    — Universității tehnice din Varșovia, Facultatea de arhitectură din Varșovia (Politechnika Warszawska, Wydział Architektury); titlu profesional de arhitect: inżynier architekt, magister nauk technicznych; inżynier architekt; inżyniera magistra architektury; magistra inżyniera architektury; magistra inżyniera architekta; magister inżynier architekt. (în perioada 1945-1948, titlul: inżynier architekt, magister nauk technicznych; în perioada 1951-1956, titlul: inżynier architekt; în perioada 1954-1957, etapa a 2-a, titlul: inżyniera magistra architektury; în perioada 1957-1959, titlul: inżyniera magistra architektury; în perioada 1959-1964, titlul: magistra inżyniera architektury; în perioada 1964-1982, titlul: magistra inżyniera architekta; în perioada 1983-1990, titlul: magister inżynier architekt; din 1991, titlul: magistra inżyniera architekta)

    — Universității tehnice din Cracovia, Facultatea de arhitectură din Cracovia (Politechnika Krakowska, Wydział Architektury); titlul profesional de arhitect: magister inżynier architekt (în perioada 1945-1953, Universitatea de minerit și metalurgie, Facultatea politehnică de arhitectură - Akademia Górniczo-Hutnicza, Politechniczny Wydział Architektury)

    — Universității tehnice din Wrocław, Facultatea de arhitectură din Wrocław (Politechnika Wrocławska, Wydział Architektury); titlu profesional de arhitect: inżynier architekt magister nauk technicznych; magister inżynier Architektury; magister inżynier architekt. (în perioada 1949-1964, titlul: inżynier architekt, magister nauk technicznych; în perioada 1956-1964, titlul: magister inżynier architektury; din 1964, titlul: magister inżynier architekt)

    — Universității tehnice din Silezia, Facultatea de arhitectură din Gliwice (Politechnika Śląska, Wydział Architektury); titlul profesional de arhitect: inżynier architekt; magister inżynier architekt. (în perioada 1945-1955, Facultatea de inginerie și construcții - Wydział Inżynieryjno-Budowlany, titlul: inżynier architekt; în perioada 1961-1969, Facultatea de construcții industriale și inginerie generală - Wydział Budownictwa Przemysłowego i Ogólnego, titlul: magister inżynier architekt; în perioada 1969-1976, Facultatea de inginerie și arhitectură — Wydział Budownictwa i Architektury, titlul: magister inżynier architekt; din 1977, Facultatea de arhitectură — Wydział Architektury, titlul: magister inżynier architekt și, din 1995, titlul: inżynier architekt)

    — Universității tehnice din Poznań, Facultatea de arhitectură din Poznań (Politechnika Poznańska, Wydział Architektury); titlul profesional de arhitect: inżynier architektury; inżynier architekt; magister inżynier architekt (în perioada 1945-1955, Școala de inginerie, Facultatea de arhitectură - Szkoła Inżynierska, Wydział Architektury, titlul: inżynier architektury; din 1978, titlul: magister inżynier architekt și, din 1999, titlul: inżynier architekt)

    — Universității tehnice din Gdańsk, Facultatea de arhitectură din Gdańsk (Politechnika Gdańska, Wydział Architektury); titlul profesional: magister inżynier architekt. (în perioada 1945-1969, Facultatea de arhitectură Wydział Architektury, în perioada 1969-1971, Facultatea de inginerie și arhitectură - Wydział Budownictwa i Architektury, în perioada 1971-1981, Institutul de arhitectură și amenajarea teritoriului - Instytut Architektury i Urbanistyki, din 1981, Facultatea de arhitectură - Wydział Architektury)

    — Universității tehnice din Białystok, Facultatea de arhitectură din Białystok (Politechnika Białostocka, Wydział Architektury); titlul profesional de arhitect: magister inżynier architekt (în perioada 1975-1989 Institutul de arhitectură – Instytut Architektury)

    — Universității tehnice din Łódź, Facultatea de construcții civile, arhitectură și inginerie a mediului din Łódź (Politechnika Łódzka, Wydział Budownictwa, Architektury i Inżynierii Środowiska); titlul profesional de arhitect: inżynier architekt; magister inżynier architekt (în perioada 1973-1993, Facultatea de construcții civile și de arhitectură - Wydział Budownictwa i Architektury și, din 1992, Facultatea de construcții civile, arhitectură și inginerie a mediului - Wydział Budownictwa, Architektury i Inżynierii Środowiska; titlul: în perioada 1973-1978, inżynier architekt, din 1978, titlul: magister inżynier architekt)

    — Universității tehnice din Szczecin, Facultatea de construcții civile și arhitectură din Szczecin (Politechnika Szczecińska, Wydział Budownictwa i Architektury); titlul profesional de arhitect: inżynier architekt; magister inżynier architekt (în perioada 1948-1954, Școala superioară de inginerie, Facultatea de arhitectură - Wyższa Szkoła Inżynierska, Wydział Architektury, titlul: inżynier architekt, din 1970, titlul: magister inżynier architekt și din 1998, titlul: inżynier architekt)

    Toate aceste diplome trebuie să fie însoțite de certificatul de membru eliberat de camera regională a arhitecților din Polonia competentă, care conferă dreptul de exercitare a activităților în domeniul arhitecturii în Polonia.

    2006/2007

    Portugal

    — Diploma „diploma do curso especial de arquitectura” eliberată de școlile de arte frumoase din Lisabona și Porto

    — Diploma de arhitect „diploma de arquitecto” eliberată de școlile de arte frumoase din Lisabona și Porto

    — Diploma „diploma do curso de arquitectura” eliberată de școlile superioare de arte frumoase din Lisabona și Porto

    — Diploma „diploma de licenciatura em arquitectura” eliberată de Școala superioară de arte frumoase din Lisabona

    — Diploma „carta de curso de licenciatura em arquitectura” eliberată de Universitatea tehnică din Lisabona și de Universitatea din Porto

    — Licența în construcții civile (licenciatura em engenharia civil) eliberată de Institutul superior tehnic al Universității tehnice din Lisabona

    — Licența în construcții civile (licenciatura em engenharia civil) eliberată de Facultatea de inginerie (de Engenharia) a Universității din Porto

    — Licența în construcții civile (licenciatura em engenharia civil) eliberată de Facultatea de știință și tehnologie a Universității din Coimbra

    — Licența în construcții civile, producție (licenciatura em engenharia civil, produçăo) eliberată de Universitatea din Minho

    1987/1988

    ▼M1

    România

    Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București:

    — 1953-1966: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Arhitect;

    — 1967-1974: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Diplomă de Arhitect, Specialitatea Arhitectură;

    — 1975-1977: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură, Diplomă de Arhitect, specializarea Arhitectură;

    — 1978-1991: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură și Sistematizare, Diplomă de Arhitect, specializarea Arhitectură și Sistematizare;

    — 1992-1993: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Diplomă de Arhitect, specializarea Arhitectură și Urbanism;

    — 1994-1997: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1998-1999: Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — din anul 2000: Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, Facultatea de Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca:

    — 1990-1992: Institutul Politehnic din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1993-1994: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1994-1997: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1998-1999: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — din anul 2000: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Arhitectură și Urbanism, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași:

    — 1993: Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Construcții și Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1994-1999: Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Construcții și Arhitectură, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 2000-2003: Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Construcții și Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — din anul 2004: Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iași, Facultatea de Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    Universitatea Politehnica din Timișoara:

    — 1993-1995: Universitatea Tehnică din Timișoara, Facultatea de Construcții, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură și urbanism, specializarea Arhitectură generală;

    — 1995-1998: Universitatea Politehnica din Timișoara, Facultatea de Construcții, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — 1998-1999: Universitatea Politehnica din Timișoara, Facultatea de Construcții și Arhitectură, Diplomă de Licență, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — din anul 2000: Universitatea Politehnica din Timișoara, Facultatea de Construcții și Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    Universitatea din Oradea:

    — 2002: Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția Mediului, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură;

    — din anul 2003: Universitatea din Oradea, Facultatea de Arhitectură și Construcții, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    Universitatea Spiru Haret București:

    — anul 2002: Universitatea Spiru Haret București, Facultatea de Arhitectură, Diplomă de Arhitect, profilul Arhitectură, specializarea Arhitectură.

    2009/2010

    ▼B

    Slovenija

    — „Univerzitetni diplomirani inženir arhitekture/univerzitetna diplomirana inženirka arhitekture” (diplomele universitare de arhitectură) eliberate de Facultatea de arhitectură, însoțite de un certificat eliberat de autoritatea competentă în materie de arhitectură recunoscut de lege, care conferă dreptul de exercitare a activităților în domeniul arhitecturii;

    — Diploma universitară eliberată de Facultățile tehnice care acordă titlul „univerzitetni diplomirani inženir (univ.dipl.inž.)/univerzitetna diplomirana inženirka”, însoțită de un certificat eliberat de autoritatea competentă în materie de arhitectură recunoscut de lege, care conferă dreptul de exercitare a activităților în domeniul arhitecturii

    2006/2007

    Slovensko

    — Diploma în specializarea „arhitectură și construcții imobiliare” („architektúra a pozemné staviteľstvo”) eliberată de Universitatea tehnică slovacă (Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava în perioada 1950-1952 (titlu: Ing.)

    — Diploma în specializarea „arhitectură” („architektúra”) eliberată de Facultatea de arhitectură și de construcții imobiliare din cadrul Universității tehnice slovace (Fakulta architektúry a pozemného staviteľstva, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava în perioada 1952-1960 (titlu: Ing. arch.)

    — Diploma în specializarea „construcții imobiliare” („pozemné staviteľstvo”) eliberată de Facultatea de arhitectură și de construcții imobiliare din cadrul Universității tehnice slovace (Fakulta architektúry a pozemného staviteľstva, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava în perioada 1952-1960 (titlul: Ing.)

    — Diploma în specializarea „arhitectură” („architektúra”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava în perioada 1961-1976, (titllul: Ing. arch.)

    — Diploma în specializarea „construcții imobiliare” („pozemné stavby”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava în perioada 1961-1976, (titlu: Ing.)

    — Diploma în specializarea „arhitectură” („architektúra”) eliberată de Facultatea de arhitectură din cadrul Universității tehnice slovace (Fakulta architektúry, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava din 1977, (titlu: Ing.arch.)

    — Diploma în specializarea „urbanism” („urbanizmus”) eliberată de Facultatea de arhitectură din cadrul Universității tehnice slovace (Fakulta architektúry, Slovenská vysoká škola technická) din Bratislava din 1977 (titlu: Ing. arch.)

    — Diploma în specializarea „construcții imobiliare” („pozemné stavby”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta, Slovenská technická univerzita) din Bratislava în perioada 1977-1997 (titlu: Ing.)

    — Diploma în specializarea „arhitectură și construcții imobiliare” („architektúra a pozemné stavby”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta, Slovenská technická univerzita) din Bratislava din 1998 (titlu: Ing.)

    — Diploma în domeniul „construcții imobiliare — specializarea arhitectură” („pozemné stavby — špecializácia: architektúra”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta, Slovenská technická univerzita) din Bratislava în 2000 și 2001 (titlu: Ing.)

    — Diploma în specializarea „construcții imobiliare și arhitectură” („pozemné stavby a architektúra”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice slovace (Stavebná fakulta — Slovenská technická univerzita) din Bratislava din 2001 (titlu: Ing.)

    — Diploma în specializarea „arhitectură” („architektúra”) eliberată de Academia de arte frumoase și design (Vysoká škola výtvarných umení) din Bratislava din 1969 (titlu: Akad. arch. până în 1990; Mgr. în perioada 1990-1992; Mgr. arch. în perioada 1992-1996; Mgr. art. din 1997)

    — Diploma în domeniul „construcții imobiliare” („pozemné staviteľstvo”) eliberată de Facultatea de construcții civile din cadrul Universității tehnice (Stavebná fakulta, Technická univerzita) din Košice în perioada 1981-1991 (titlu: Ing.)

    Toate aceste diplome trebuie să fie însoțite de următoarele documente:

    — Certificat de autorizare eliberat de Camera slovacă a arhitecților (Slovenská komora architektov) din Bratislava, fără precizarea domeniului sau în domeniul „construcții imobiliare” („pozemné stavby”) sau „amenajarea teritoriului” („územné plánovanie”)

    — Certificat de autorizare eliberat de Camera slovacă a inginerilor constructori civili (Slovenská komora stavebných inžinierov) din Bratislava în domeniul construcțiilor imobiliare („pozemné stavby”)

    2006/2007

    Suomi/Finland

    — Diplomele eliberate de catedrele de arhitectură ale universităților tehnice și ale Universității din Oulu (arkkitehti/arkitekt)

    — Diplomele eliberate de institutele de tehnologie (rakennusarkkitehti/byggnadsarkitekt)

    1997/1998

    Sverige

    — Diplomele eliberate de Școala de arhitectură a Institutului Regal de Tehnologie, de Institutul Chalmers de Tehnologie și de Institutul de Tehnologie din cadrul Universității Lund (arkitekt, diplomă de master în arhitectură)

    — Certificatele de membru al Svenska Arkitekters Riksförbund (SAR), în cazul în care persoanele în cauză au fost pregătite într-unul dintre statele în care se aplică prezenta directivă

    1997/1998

    United Kingdom

    — Titlurile conferite ca urmare a promovării unui examen la:

    — 

    — „Royal Institute of British Architects”

    — școlile de arhitectură ale universităților, institutelor politehnice, colegiilor, academiilor, școlilor de tehnologie și artă care, la data de 10 iunie 1985, erau recunoscute de „Architects Registration Council” al Regatului Unit în scopul înscrierii în Registrul profesiei (Architect)

    — Un certificat care prevede faptul că titularul său are un drept dobândit de a-și păstra titlul profesional de arhitect în temeiul secțiunii 6 alineatul (1) litera (a), al secțiunii 6 alineatul (1) litera (b) sau al secțiunii 6 alineatul (1) din Legea privind înregistrarea arhitecților din 1931 (Architect)

    — Un certificat care prevede faptul că titularul său are un drept dobândit de a-și păstra titlul profesional de arhitect în temeiul secțiunii 2 din Legea privind înregistrarea arhitecților din 1938 (Architect)

    1987/1988




    ANEXA VII

    Documente și certificate necesare în conformitate cu articolul 50 alineatul (1)

    1.   Documente

    (a) 

    Dovada naționalității persoanei în cauză.

    (b) 

    Copie după atestatele de competență profesională sau după titlul de calificare care asigură accesul la profesia în cauză și, după caz, atestarea experienței profesionale a persoanei în cauză.

    Autoritățile competente ale statului membru gazdă pot invita solicitantul să furnizeze informații privind formarea sa astfel încât să poată stabili o eventuală diferență semnificativă față de formarea națională necesară, astfel cum este cea menționată la articolul 14. În cazul în care solicitantul nu este în măsură să furnizeze respectivele informații, autoritatea competentă a statului membru gazdă se adresează punctului de contact, autorității competente sau oricărui alt organism competent al statului membru de origine.

    (c) 

    În cazurile prevăzute la articolul 16, o atestare privind natura și durata activității, eliberată de autoritatea sau organismul competent al statului membru de origine sau al statului membru de proveniență.

    (d) 

    Autoritatea competentă a statului membru gazdă, care condiționează accesul la o profesie reglementată de prezentarea unor dovezi privind caracterul onorabil, moral sau absența unei situații de faliment sau care suspendă sau interzic exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă sau de infracțiune penală, acceptă ca dovadă suficientă pentru resortisanții statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul său, prezentarea unor documente eliberate de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență, din care rezultă că respectivele cerințe sunt îndeplinite. Autoritățile în cauză trebuie să trimită documentele solicitate în termen de două luni.

    Atunci când nu sunt eliberate de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență, documentele menționate la primul paragraf se înlocuiesc cu o declarație sub jurământ – sau, în statele membre în care nu există un astfel de jurământ, de o declarație solemnă – făcută de persoana în cauză în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, după caz, în fața unui notar sau a unui organism profesional calificat al statului membru de origine sau de proveniență, care eliberează un certificat ce atestă respectivul jurământ sau respectiva declarație solemnă.

    (e) 

    Atunci când un stat membru gazdă le solicită resortisanților, pentru a avea acces la o profesie reglementată, un document privind sănătatea fizică sau psihică a solicitantului, respectivul stat membru acceptă ca dovadă suficientă prezentarea documentului solicitat în statul membru de origine. Atunci când statul membru de origine nu solicită un astfel de document, statul membru gazdă acceptă un certificat eliberat de o autoritate competentă a respectivului stat. În acest caz, autoritățile competente ale statului membru de origine trebuie să trimită documentul solicitat în termen de două luni.

    (f) 

    Atunci când un stat membru gazdă le solicită resortisanților, pentru a avea acces la profesia reglementată:

    — 
    o dovadă a situației financiare a solicitantului;
    — 
    dovada că solicitantul este asigurat împotriva riscurilor pecuniare care decurg din răspunderea profesională în conformitate cu dispozițiile legale și de reglementare în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce privește termenii și extinderea acestei garanții,

    respectivul stat membru acceptă ca dovadă suficientă un certificat în acest sens, eliberat de băncile și întreprinderile de asigurare dintr-un alt stat membru.

    ▼M9

    (g) 

    în cazul în care statul membru solicită aceasta resortisanților săi, o atestare de confirmare a inexistenței unor suspendări temporare sau definitive de la exercitarea profesiei sau a unor condamnări penale.

    ▼B

    2.   Certificate

    Pentru a facilita punerea în aplicare a titlului III capitolul III din prezenta directivă, statele membre pot prevedea ca beneficiarii care îndeplinesc condițiile de formare necesare să prezinte, împreună cu titlurile lor de calificare, un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului membru de origine care atestă că titlurile sunt cele prevăzute de prezenta directivă.



    ( 1 )  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

    ( 2 )  JO L 201, 31.7.2002, p. 37.

    ( 3 )  JO L 8, 12.1.2001, p. 1.

    ( 4 )  JO L 145, 13.6.1997, p. 1, directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2004/66/CE (JO L 168, 1.5.2004, p. 35).

    ( 5 ) Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (JO L 354, 28.12.2013, p. 132).

    ( 6 )  JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

    ( 7 )  JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

    ( 8 )  JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

    ( 9 )  JO L 274, 20.10.2009, p. 36.

    ( 10 )  JO L 53, 26.2.2011, p. 66.

    ( 11 )  JO L 79, 20.3.2007, p. 38.

    ( 12 ) Resortisanții irlandezi sunt și membri ai următoarelor asociații sau organizații din Regatul Unit:

    Institute of Chartered Accountants in England and Wales
    Institute of Chartered Accountants of Scotland
    Institute of Actuaries
    Faculty of Actuaries
    The Chartered Institute of Management Accountants
    Institute of Chartered Secretaries and Administrators
    Royal Town Planning Institute
    Royal Institution of Chartered Surveyors
    Chartered Institute of Building.

    ( 13 ) Doar în sensul activității de verificare a conturilor.

    Top