oricărui sistem definit în conformitate cu articolul 2 litera (a) reglementat de legea unui stat membru și care operează în orice devize, în ►M1  euro ◄ sau în diverse monede convertite în cadrul sistemului;

oricărui participant la un astfel de sistem;

garanțiilor suplimentare constituite în legătură cu:

▼M1

▼B

„sistem” înseamnă un acord formal:

▼M1

▼B

▼M4

▼B

Sub rezerva condițiilor din primul paragraf, un stat membru poate desemna ca sistem un acord formal menit să execute ordinele de transfer, așa cum sunt definite la a doua liniuță de la punctul (i) și care, într-o măsură limitată, execută ordine legate de alte instrumente financiare, în cazul în care statul membru consideră că desemnarea acestui sistem se justifică prin motive de risc sistemic.

Un stat membru poate desemna ca sistem, de la caz la caz, un acord formal între doi participanți, la care se poate adăuga un agent de decontare, un partener central sau casă de compensație, ori chiar un participant indirect, în cazul în care statul membru consideră că desemnarea acestui sistem se justifică prin motive de risc sistemic.

▼M1

Un acord încheiat între sisteme interoperabile nu constituie un sistem;

▼B

„instituție” înseamnă:

▼M1

▼B

care participă la sistem și care răspunde de executarea obligațiilor financiare ce rezultă din ordinele de transfer din cadrul sistemului.

În cazul în care un sistem este supravegheat în conformitate cu legislația internă și execută numai ordinele de transfer, așa cum au fost definite în a doua liniuță de la punctul(i), precum și plățile rezultate din astfel de ordine, un stat membru poate decide ca întreprinderile care fac parte din sistem și care au responsabilitatea de a executa obligațiile financiare rezultate din ordinele de transfer din sistem și care pot fi considerate instituții, doar în cazul în care cel puțin trei participanți la sistem se încadrează în categoriile cuprinse în primul paragraf și în care o astfel de decizie se justifică prin motive de risc sistemic;

„contraparte centrală” sau „CPC” înseamnă o CPC astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

„agent de decontare” înseamnă o entitate care pune la dispoziția instituțiilor și/sau a partenerului central participante la sistem, conturi de decontare prin care sunt decontate ordinele de transfer din sistem și, după caz, acordă credite acestor instituții și/sau partenerilor centrali în scopul regularizării;

„casa de compensație” înseamnă o entitate care răspunde de calcularea situației nete a instituțiilor, un eventual partener central și/sau un eventual agent de decontare;

„participant” înseamnă o instituție, o contraparte centrală, un agent de decontare, o casă de compensare, un operator de sistem sau un membru compensator al unei CPC autorizate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

„participant indirect” înseamnă o instituție, un partener central, un agent de decontare, o casă de compensație sau un operator de sistem care are o relație contractuală cu un participant la sistem care execută ordinele de transfer și care îi permite participantului indirect să treacă ordinele de transfer prin sistem, cu condiția ca participantul indirect să fie cunoscut operatorului de sistem;

„titluri de valoare” înseamnă toate instrumentele la care se face referire în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE;

„ordin de transfer” înseamnă:

▼M1

▼B

„procedura de ►C1  insolvență ◄ ” înseamnă orice măsură colectivă prevăzută de legea unui stat membru sau a unei terțe țări, cu scopul lichidării sau reorganizării judiciare a unui participant, în cazul în care o astfel de măsură implică suspendarea sau impunerea de restricții asupra transferurilor sau plăților;

„compensare” înseamnă conversia într-o singură creanță netă sau obligație netă a creanțelor și obligațiilor rezultate din ordinele de transfer pe care un participant sau mai mulți participanți le emit în beneficiul unui participant sau al mai multor participanți sau le primesc de la unul ori mai mulți participanți, având ca rezultat faptul că numai o singură creanță netă poate fi exigibilă și numai o singură obligație netă este datorată;

„cont de decontare” înseamnă un cont deschis la o bancă centrală, la un agent de decontare sau la un partener central, utilizat pentru deținerea fondurilor și/sau a titlurilor de valoare și pentru decontarea tranzacțiilor dintre participanții la sistem;

„garanții suplimentare” înseamnă toate elementele de activ executabile, inclusiv, fără restricții, garanțiile financiare menționate la articolul 1 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2002 privind contractele de garanție financiară ( 3 ), constituite sub forma unui gaj (inclusiv banii dați ca și gaj), o răscumpărare sau un acord similar ori sub altă formă, cu scopul de a proteja drepturile și obligațiile ce pot apărea în legătură cu participarea la un sistem sau care se constituie la băncile centrale ale statelor membre sau la Banca Centrală Europeană;

„ziua lucrătoare” include serviciile de decontare din timpul zilei și din timpul nopții și cuprinde toate evenimentele survenite în timpul unui ciclu de activitate a unui sistem;

„sisteme interoperabile” înseamnă două sau mai multe sisteme ai căror operatori de sistem au încheiat între ei un acord care implică executarea intersistemică a ordinelor de transfer;

„operator de sistem” înseamnă entitatea sau entitățile responsabile din punct de vedere juridic cu funcționarea unui sistem. Un operator de sistem poate acționa și ca agent de decontare, partener central sau casă de compensație.