(a) prin industria extractivă de suprafață sau în subteran se înțeleg toate ramurile industriale în care se desfășoară activitățile de:

cu excepția ramurilor industriei extractive de foraj definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 92/91/CEE;

(b) prin loc de muncă se înțelege ansamblul locurilor destinate amplasării de posturi de lucru, în cadrul activităților și instalațiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafață sau în subteran, inclusiv depozitele de steril sau alte zone de depozitare și locurile de cazare în care lucrătorii au acces în cadrul activității lor.

(a) locurile de muncă sunt proiectate, construite, echipate, date în folosință, exploatate și întreținute în așa fel încât să permită lucrătorilor efectuarea sarcinilor de muncă fără a pune în pericol securitatea sau sănătatea proprie ori a celorlalți lucrători;

(b) exploatarea locurilor de muncă în prezența lucrătorilor se face sub supravegherea unui responsabil;

(c) activitățile care comportă un risc special sunt încredințate numai personalului competent și se execută conform instrucțiunilor date;

(d) toate instrucțiunile de securitate sunt redactate astfel încât să poată fi înțelese de către toți lucrătorii la care se referă;

(e) sunt prevăzute instalații de prim ajutor adecvate;

(f) toate exercițiile de securitate necesare se efectuează periodic.

— sunt determinate și evaluate riscurile la care sunt expuși lucrătorii la locul de muncă;

— se iau măsurile corespunzătoare pentru a se atinge obiectivele prezentei directive;

— proiectarea, utilizarea și întreținerea locului de muncă și ale echipamentelor prezintă siguranță.

— pentru a evita, detecta și combate declanșarea și propagarea incendiilor și exploziilor și

— pentru a evita formarea atmosferelor explozive sau nocive pentru sănătate.

— adoptarea directivelor în domeniul armonizării tehnice și al standardizării cu privire la industria extractivă de suprafață și în subteran

— și/sau

— progresul tehnic, evoluția reglementărilor sau specificațiilor internaționale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafață sau în subteran

1.1.1. Locurile de muncă trebuie să fie astfel organizate încât să asigure o protecție adecvată împotriva riscurilor. Ele trebuie menținute în stare bună, iar substanțele sau depozitele periculoase trebuie îndepărtate sau ținute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea și sănătatea lucrătorilor.

1.1.2. Posturile de lucru trebuie proiectate și construite după principii ergonomice, ținând cont de necesitatea lucrătorilor de a urmări derularea operațiunilor de la postul lor de lucru.

1.1.3. Lucrătorii izolați din posturile de lucru trebuie să beneficieze de supraveghere adecvată sau de mijloace de telecomunicație.

4.1.1. Trebuie luate măsuri pentru evaluarea prezenței substanțelor nocive sau potențial explozive în atmosferă și pentru măsurarea concentrației acestor substanțe.

Dacă documentul de securitate și sănătate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care să înregistreze și să măsoare concentrațiile de gaz, automat și continuu, în punctele menționate, dispozitive de alarmă automate, sisteme de decuplare automată a instalațiilor electrice și sisteme de oprire automată a motoarelor cu combustie internă.

Dacă sunt prevăzute măsurători automate, valorile determinate trebuie înregistrate și păstrate în documentul de securitate și sănătate.

4.1.2. Se interzice fumatul în zonele care prezintă pericole specifice de incendiu sau explozie.

Este interzisă utilizarea flăcării deschise precum și executarea unor lucrări care pot prezenta un risc de incendiu, cu excepția cazurilor când au fost luate măsurile de securitate corespuzătoare pentru prevenirea declanșării incendiilor sau exploziilor.

4.2.1. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru combaterea formării și acumulării atmosferelor explozive.

4.2.2. În interiorul zonelor care prezintă risc de explozie, trebuie luate toate măsurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.

4.2.3. Trebuie stabilit un plan de prevenire a exploziilor, precizând detalii cu privire la utilaje și măsurile ce trebuie luate.

4.3.1. Dacă se acumulează sau există riscul să se acumuleze în atmosferă substanțe nocive, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a se asigura:

astfel încât să nu existe riscuri pentru lucrători.

Sistemul trebuie să fie capabil să disperseze aceste substanțe nocive astfel încât să nu prezinte nici un risc pentru lucrători.

4.3.2. Fără a aduce atingere prevederilor Directivei 89/656/CEE ( 9 ), în zonele în care lucrătorii pot fi expuși atmosferelor nocive pentru sănătatea lor, trebuie să existe un număr suficient de aparate respiratorii și echipamente de reanimare corespunzătoare.

În asemenea cazuri, trebuie să fie prezent la locul de muncă un număr suficient de lucrători instruiți care să folosească asemenea echipamente.

Echipamentul trebuie să fie depozitat și întreținut corespunzător.

4.3.3. Dacă gazele toxice sunt sau pot fi prezente în atmosferă, trebuie să existe un plan de protecție care să precizeze echipamentele disponibile și măsurile preventive adoptate.

4.4.1. Oriunde se proiectează, se construiesc, se dotează, se dau în folosință, se exploatează sau se întrețin locuri de muncă, trebuie luate măsurile adecvate pentru prevenirea declanșării și propagării incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate și sănătate.

Trebuie să fie stabilite prevederi pentru stingerea rapidă și eficientă a oricărui incendiu.

4.4.2. Locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu dispozitive adecvate pentru stingerea incendiului și, dacă este necesar, cu detectoare de incendiu și sisteme de alarmă.

4.4.3. Dispozitivele neautomate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile și simplu de manipulat și, dacă este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.

4.4.4. La locul de muncă trebuie păstrat un plan de pază contra incendiilor care să precizeze măsurile de luat, conform articolelor 3-6 din prezenta directivă, pentru prevenirea declanșării și propagării, detectarea și stingerea incendiilor.

4.4.5. Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie să fie semnalizat în conformitate cu reglementările naționale de aplicare a Directivei 92/58/CEE ( 10 ).

Aceste semne trebuie să fie durabile și amplasate în puncte corespunzătoare.

6.1. Trebuie să fie posibil accesul fără pericol la locul de muncă și, în caz de urgență, evacuarea lui rapidă și în siguranță.

6.2. Căile de circulație, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile și rampele de încărcare trebuie să fie calculate, dimensionate și plasate astfel încât pietonii sau vehiculele să le poată utiliza ușor, în deplină securitate și conform destinației lor; astfel încât lucrătorii aflați în vecinătatea acestor căi de circulație să nu fie amenințați de nici un pericol.

6.3. Căile utilizate pentru traficul pietonal și/sau traficul de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanță cu numărul de utilizatori potențiali și cu tipul de întreprindere.

Dacă pe căile de circulație sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanță de securitate corespunzătoare pentru pietoni.

6.4. Între căile de circulație destinate vehiculelor și porți, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare și scări trebuie să existe o distanță suficientă.

6.5. Traseul căilor de circulație și acces trebuie să fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protecția lucrătorilor.

6.6. Dacă vehiculele sau utilajele intră la locurile de muncă, trebuie stabilite regulile de circulație necesare.

7.1. Posturile de lucru, căile de circulație și alte amplasamente sau instalații în aer liber care sunt ocupate sau utilizate de către lucrători în decursul activității lor, trebuie să fie astfel organizate încât circulația pietonilor sau a vehiculelor să se facă în condiții de securitate.

7.2. Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător prin lumină artificială, dacă lumina zilei este insuficientă.

7.3. Dacă lucrătorii sunt angajați la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie să fie, dacă este posibil, amenajate astfel încât lucrătorii:

8.1. Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.

8.2. Dacă locurile de muncă cuprind zone periculoase în care, datorită naturii muncii, există riscuri, inclusiv de cădere a lucrătorilor sau a obiectelor, locurile de muncă trebuie prevăzute, în măsura posibilităților, cu dispozitive care să împiedice intrarea în zonă a lucrătorilor neautorizați.

8.3. Trebuie luate măsuri corespunzătoare care să protejeze lucrătorii autorizați să intre în zonele de pericol.

9.1. În caz de pericol, lucrătorii trebuie să poată evacua rapid și în condiții de securitate maximă toate locurile de muncă.

9.2. Căile și ieșirile de urgență trebuie să fie libere și să conducă în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zonă de securitate, la un punct de adunare sau la un post de evacuare sigur.

9.3. Numărul, distribuția și dimensiunile căilor și ieșirilor de urgență depind de folosirea, dotarea și dimensiunile locurilor de muncă, precum și de numărul maxim de persoane prezente.

9.4. Ușile de urgență trebuie să se deschidă spre exterior.

Ușile de urgență trebuie să fie închise astfel încât să poată fi deschise ușor și imediat de către persoanele care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgență.

9.5. Ușile de urgență nu trebuie încuiate.

Căile și ieșirile de urgență, precum și căile de circulație și ușile de acces către acestea, trebuie să fie libere astfel ca ele să poată fi utilizate în orice moment, fără opreliști.

9.6. Căile și ieșirile de urgență care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranță de intensitate corespunzătoare, în eventualitatea unei pene de curent.

9.7. Căile și ieșirile de urgență speciale trebuie semnalizate în conformitate cu reglementările naționale de aplicare a Directivei 92/58/CEE.

10.1. Lucrătorii trebuie să fie instruiți cu privire la măsurile corespunzătoare ce trebuie luate în caz de urgență.

10.2. Echipamentele de salvare pregătite pentru utilizare trebuie să fie depozitate în spații corespunzătoare, ușor accesibile și trebuie să fie semnalizate în conformitate cu reglementările naționale de aplicare a Directivei 92/58/CEE.

12.1. Echipamente de prim ajutor trebuie să existe în permanență oriunde o impun condițiile de muncă și trebuie să fie corespunzătoare activității respective.

Acest echipament trebuie să fie semnalizat corespunzător și ușor accesibil.

12.2. În funcție de importanța locurilor de muncă, a tipului de activitate care se desfășoară și de frecvența accidentelor pe care le presupune, trebuie să fie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor.

În aceste încăperi, instrucțiunile de prim ajutor trebuie să fie afișate în mod clar și vizibil.

12.3. Încăperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalații și echipamente de prim ajutor indispensabile și trebuie să fie ușor accesibile brancardierilor.

Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu reglementările naționale de aplicare a Directivei 92/58/CEE.

12.4. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să existe în permanență oriunde o impun condițiile de muncă.

Acest echipament trebuie să fie semnalizat corespunzător și ușor accesibil.

12.5. Un număr suficient de lucrători trebuie să fie instruiți cu privire la utilizarea echipamentului de prim ajutor prevăzut.

13.1. Fiecare loc de muncă trebuie să dispună de o iluminare suficientă care să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor.

13.2. Locurile de muncă trebuie să primească, pe cât posibil, lumină naturală suficientă și, ținându-se cont de condițiile de climă, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de iluminare artificială adecvată pentru a se asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor.

13.3. Instalațiile de iluminat din încăperile de lucru și din căile de acces trebuie să fie amplasate astfel încât tipul iluminării să nu prezinte un risc de accidentare pentru lucrători.

13.4. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt expuși în mod deosebit riscurilor în caz de pană de iluminare artificială, trebuie să fie prevăzute cu iluminare de urgență cu o intensitate suficientă.

Dacă nu este posibil, lucrătorii trebuie să fie dotați cu lămpi individuale.

14.1.1. Lucrătorii trebuie să aibă la dispoziție vestiare corespunzătoare, dacă trebuie să poarte haine de lucru speciale și dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe în alte încăperi.

Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile, să aibă o capacitate suficientă și să fie prevăzute cu scaune.

14.1.2. Vestiarele trebuie să fie de dimensiuni suficient de mari și să aibă dotările care să permită fiecărui lucrător să-și țină hainele încuiate în timpul lucrului.

Dacă împrejurările o justifică (de ex. substanțe periculoase, umiditate, murdărie), dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie separate de cele pentru îmbrăcămintea personală.

Trebuie să existe dotările necesare pentru ca fiecare lucrător să poată să își pună la uscat hainele de lucru.

14.1.3. Trebuie prevăzute vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbați și pentru femei.

14.1.4. Dacă nu sunt necesare vestiare, în sensul punctului 14.1.1, fiecare lucrător trebuie să poată dispune de un loc pentru păstrarea îmbrăcămintei.

14.2.1. Trebuie puse la dispoziția lucrătorilor dușuri suficiente și corespunzătoare, ținându-se seama de tipul de activitate sau din rațiuni de igienă.

Trebuie prevăzute săli de dușuri separate sau utilizarea separată de către bărbați și femei.

14.2.2. Sălile de dușuri trebuie să fie suficient de încăpătoare încât să permită fiecărui lucrător să își facă toaleta fără să fie deranjat și în condiții de igienă corespunzătoare.

Dușurile trebuie să dispună de apă curentă rece și caldă.

14.2.3. Dacă, în conformitate cu punctul 14.2.1. primul paragraf, nu sunt necesare dușuri, trebuie să existe chiuvete corespunzătoare și în număr suficient, cu apă rece și caldă, plasate în apropierea posturilor de lucru și a vestiarelor.

Dacă este necesar, din motive de decență, vor fi prevăzute chiuvete separate sau utilizarea lor separată de către bărbați și femei.

16.2.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminențe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase, ele trebuie să fie fixe, stabile și nealunecoase.

Locurile de muncă în care sunt instalate posturi de lucru trebuie să prezinte o izolație termică suficientă, ținându-se cont de tipul întreprinderii și de activitatea fizică a lucrătorilor.

16.2.2. Suprafețele pardoselilor, pereților și plafoanelor din încăperi trebuie să poată fi curățate și renovate pentru a se obține condiții de igienă corespunzătoare.

16.2.3. Pereții transparenți sau translucizi, în special cei complet din sticlă, din încăperile sau din apropierea locurilor de muncă și a căilor de acces trebuie să fie semnalizați vizibil și confecționați din material securizat sau separați de aceste locuri de muncă și de căile de acces, astfel ca lucrătorii să nu vină în contact cu glasvandurile sau să fie răniți în cazul spargerii lor.

16.2.4. Accesul pe acoperișuri din materiale nu îndeajuns de rezistente este permis numai dacă se realizează dotarea cu echipamente care să asigure desfășurarea lucrului în deplină securitate.

16.3.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafață, înălțime și un volum de aer corespunzătoare, permițând lucrătorilor să își execute sarcinile fără risc pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.

16.3.2. Dimensiunile suprafeței neocupate a postului de lucru trebuie să permită lucrătorilor suficientă libertate de mișcare și să le dea posibilitatea să își desfășoare munca în deplină securitate.

16.4.1. Ferestrele, luminatoarele și sistemele de ventilație prevăzute cu dispozitive de deschidere, reglare și blocare trebuie proiectate astfel încât funcționarea acestora să se facă în siguranță.

Amplasarea lor trebuie să nu constituie un risc pentru lucrători atunci când sunt deschise.

16.4.2. Ferestrele și luminatoarele trebuie să poată fi curățate fără riscuri.

16.5.1. Poziția, numărul și dimensiunile ușilor și porților, precum și materialele din care sunt confecționate, sunt determinate de natura și utilizarea încăperilor sau incintelor.

16.5.2. Ușile transparente trebuie semnalizate corespunzător la nivelul privirii.

16.5.3. Ușile și porțile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.

16.5.4. Dacă suprafețele transparente sau translucide ale ușilor și porților nu sunt din materiale securizate și dacă există posibilitatea ca lucrătorii să se rănească prin spargerea lor, suprafețele trebuie protejate împotriva spargerii.

16.5.5. Ușile glisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să le împiedice să iasă de pe șine și să cadă în mod neașteptat.

16.5.6. Ușile și porțile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranță care să le împiedice să cadă în mod neașteptat.

16.5.7. Ușile și porțile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie semnalizate corespuzător.

Ele trebuie să poată fi deschise oricând cu ușurință din interior și fără ajutor special.

Ele trebuie să poată fi deschise când locurile de muncă sunt ocupate.

16.5.8. Trebuie să fie prevăzute porți pentru pietoni în apropierea porților destinate în special traficului de vehicule, dacă acestea nu sunt sigure pentru pietoni; acestea trebuie semnalizate vizibil și degajate în permanență.

16.5.9. Ușile și porțile mecanice trebuie să funcționeze fără risc de accidentare a lucrătorilor.

Ele trebuie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgență ușor de identificat și accesibile și care să poată fi deschise manual dacă se blochează datorită unei pene de curent.

16.6.1. În locurile de muncă închise trebuie să se asigure o cantitate suficientă de aer proaspăt, având în vedere metodele de lucru folosite și eforturile fizice ale lucrătorilor.

Dacă se utilizează o instalație de ventilație, ea trebuie menținută în stare de funcționare.

Orice pană trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.

16.6.2. Dacă sunt utilizate instalațiile de aer condiționat sau de ventilație mecanică, ele trebuie să funcționeze astfel încât lucrătorii să nu fie expuși la curenți de aer care să le creeze disconfort.

Orice depunere sau murdărie care poate antrena un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată fără întârziere.

16.7.1. În timpul lucrului temperatura din încăperile unde există posturi de lucru trebuie să fie adecvată pentru organismul uman, având în vedere metodele de lucru aplicate și eforturile fizice impuse lucrătorilor.

16.7.2. Temperatura din camerele de repaus, din încăperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine și din camerele de prim ajutor trebuie să corespundă destinațiilor specifice ale acestor încăperi.

16.7.3. Ferestrele, luminatoarele și glasvandurile trebuie să permită evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de muncă în funcție de tipul activității și de natura locului de muncă.

16.8.1. Dacă securitatea și sănătatea lucrătorilor o cer, ținându-se cont de tipul activității sau de efectivele care depășesc un anumit număr de persoane, lucrătorii trebuie să dispună de o cameră de repaus ușor accesibilă.

Această dispoziție nu se aplică dacă lucrătorii își desfășoară activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care oferă posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.

16.8.2. Camerele de repaus trebuie să fie destul de mari și să fie dotate cu un număr corespunzător de mese și scaune cu spătar în funcție de numărul lucrătorilor.

16.8.3. În camerele de repaus, trebuie luate măsuri pentru protecția nefumătorilor față de disconfortul creat de fumul de țigară.

16.8.4. Dacă timpul de muncă este întrerupt cu regularitate și în mod frecvent și nu există cameră de repaus, trebuie puse la dispoziție alte camere în care lucrătorii să poată sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea și sănătatea lucrătorilor o justifică.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de țigară.

1.1. Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2), angajatorul care, în conformitate cu legislația și/sau practica națională, răspunde de locul de muncă la care se referă prezenta parte B, trebuie să se asigure că documentul de securitate și sănătate arată că s-au luat toate măsurile necesare pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor atât în situații normale, cât și în situații critice.

1.2. Documentul de securitate și sănătate trebuie actualizat periodic și prezentat la inspecția locului de muncă.

Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate și sănătate.

2.1. Lucrările trebuie planificate ținându-se seama de elementele din documentul de securitate și sănătate referitoare la riscurile de surpare și alunecare de teren.

În concluzie, trebuie să se definească, ca măsură preventivă, înălțimea și panta fronturilor de descopertă și de extracție în funcție de natura și stabilitatea terenului, precum și de metodele de exploatare.

2.2. Treptele și căile de circulație trebuie să prezinte stabilitate adaptată utilajelor utilizate.

Ele trebuie să fie amenajate și întreținute astfel încât deplasarea utilajelor să se facă în condiții de securitate.

2.3. Înainte de începerea sau reluarea lucrărilor, fronturile de descopertă și extracție de deasupra suprafețelor de lucru sau căilor de circulație trebuie inspectate pentru a se asigura că nu există mase sau roci dislocate.

În cazul în care este necesar, trebuie efectuată curățirea acestora.

2.4. Exploatarea fronturilor și zonelor de descărcare a sterilului trebuie efectuată astfel încât să nu creeze instabilitate.

1.1. Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2), angajatorul care, în conformitate cu legislația și/sau practica națională, răspunde de locul de muncă la care se referă prezenta parte C, trebuie să se asigure că documentul de securitate și sănătate arată că au fost luate toate măsurile necesare pentru protecția securității și sănătății lucrătorilor atât în situații normale, cât și în situații critice.

1.2. Documentul de securitate și sănătate trebuie actualizat periodic și prezentat la inspecția locului de muncă.

Lucrările trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate și sănătate.

2.1. Planurile abatajelor din subteran trebuie să fie întocmite la o scară care să ofere o reprezentare clară.

În afară de galerii și zonele de extracție, trebuie reprezentate elementele cunoscute care pot influența exploatarea și securitatea.

Ele trebuie să fie ușor accesibile și să fie păstrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate.

2.2. Planurile abatajelor din subteran trebuie să fie actualizate periodic și să fie în permanență expuse la locul de muncă.

5.1. Instalațiile de transport trebuie să fie instalate, exploatate și întreținute astfel încât să se asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor care le conduc, le utilizează sau se află în vecinătatea lor.

5.2. Transportul cu ajutorul instalațiilor mecanice trebuie să facă obiectul unei montări adecvate și al unor instrucțiuni scrise speciale.

7.1. Toate lucrările din subteran la care este autorizat accesul trebuie să fie ventilate în mod corespunzător.

Trebuie prevăzută o ventilare permanentă pentru a se menține, cu o marjă suficientă de securitate:

7.2. Când ventilarea naturală nu permite îndeplinirea cerințelor de la punctul 7.1, aerisirea principală trebuie să fie asigurată cu unul sau mai multe ventilatoare mecanice.

Trebuie luate măsuri pentru asigurarea stabilității și continuității aerisirii.

Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie să fie supravegheată în mod continuu și pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevăzut un dispozitiv automat de alarmă.

7.3. Parametrii de aerisire trebuie să fie măsurați și înregistrați periodic.

Trebuie elaborat un plan de aerisire, actualizat periodic, care să indice caracteristicile utile ale sistemului de ventilare și care să fie în permanență expus la locul de muncă.

8.1. Se consideră grizutoasă orice mină sau carieră subterană în care există posibilitatea degajării de grizu într-o cantitate care nu exclude riscul formării unei atmosfere explozive.

8.2. Aerisirea principală trebuie să fie asigurată printr-unul sau mai multe ventilatoare mecanice.

8.3. Exploatarea trebuie să se facă ținând seama de degajarea de grizu.

Trebuie luate măsuri pentru eliminarea, pe cât este posibil, a riscurilor generate de grizu.

8.4. Aerisirea auxiliară trebuie să fie limitată la lucrările de pregătire a exploatării și de salvare, precum și la locurile legate direct la curentul de aerisire principal.

Abatajele de exploatare pot fi ventilate prin aerisirea auxiliară numai dacă au fost luate măsuri corespunzătoare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor.

8.5. Parametrii de aerisire menționați la punctul 7.3 trebuie să fie completați prin determinări grizumetrice.

Dacă documentul de securitate și sănătate o prevede, concentrația de grizu trebuie să fie supravegheată continuu în returul de aer pentru exploatările care folosesc extracția mecanizată sau extracția în subteran, precum și în zonele de fundătură cu front de exploatare cu săpare mecanizată.

8.6. Se folosesc numai explozivi și dispozitive de amorsare speciale pentru minele grizutoase.

8.7. Prevederile cuprinse la punctul 4.1.2 partea A se înlocuiesc după cum urmează:

9.1. Minele de cărbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil, dacă documentul de securitate și sănătate precizează că orice filon exploatat poate produce praf astfel încât să propage o explozie.

9.2. În minele cu praf inflamabil, prevederile prevăzute la punctele 8.6. și 8.7. din prezenta parte C se aplică mutatis mutandis.

9.3. Trebuie luate măsuri pentru reducerea depozitelor de praf inflamabil, îndepărtarea și neutralizarea sau fixarea lor.

9.4. Propagarea exploziilor de praf inflamabil și/sau grizu, care pot declanșa alte explozii de praf inflamabil, trebuie să fie limitată prin instalarea unui sistem de bariere de explozie.

Amplasarea acestor bariere de explozie trebuie să fie precizată într-un document actualizat periodic și disponibil la locul de muncă.

10.1. În zonele în care se pot produce degajări instantanee de gaz cu sau fără proiectare de minerale sau roci, lovituri de acoperiș sau viituri de apă, trebuie conceput și pus în aplicare un program de exploatare astfel încât să se asigure, pe cât posibil, un sistem de muncă sigur precum și protecția lucrătorilor.

10.2. Trebuie luate măsuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucrătorilor în abatajele care se află în apropiere sau traversează aceste zone, precum și pentru controlarea acestor riscuri.

11.1. Trebuie luate măsuri pentru prevenirea și, dacă este cazul, detectarea la timp a arderilor spontane.

11.2. Introducerea materialelor inflamabile în abataje din subteran trebuie să fie limitată la cantitatea strict necesară.

11.3. Când este necesară utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice și/sau hidrocinetice) trebuie utilizate, pe cât posibil, fluide greu inflamabile, în scopul evitării riscului de incendiu și propagării sale.

Fluidele hidraulice trebuie să corespundă specificațiilor și condițiilor de testare referitoare la rezistența la foc, precum și criteriilor de igienă.

Când se utilizează fluide hidraulice care nu corespund specificațiilor, condițiilor și criteriilor prevăzute la al doilea paragraf, trebuie luate măsuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu și propagarea sa.

— Lucrătorii trebuie să dispună de o lampă individuală, adaptată utilizării.

— Pe cât posibil, posturile de lucru trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să permită o iluminare artificială corespunzătoare, în scopul protejării securității și sănătății lucrătorilor.

— Instalațiile de iluminat trebuie să fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevăzut să nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucrători.