1986L0298 — RO — 01.07.2013 — 008.001

---

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B	DIRECTIVA CONSILIULUI din 26 mai 1986 privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust (86/298/CEE) (JO L 186, 8.7.1986, p.26)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	DIRECTIVA 89/682/CEE A CONSILIULUI din 21 decembrie 1989	L 398	29	30.12.1989
►M2	DIRECTIVA 2000/19/CE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 13 aprilie 2000	L 94	31	14.4.2000
M3	DIRECTIVA 2005/67/CE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 18 octombrie 2005	L 273	17	19.10.2005
►M4	DIRECTIVA 2006/96/CE A CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006	L 363	81	20.12.2006
►M5	DIRECTIVA 2010/22/UE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 15 martie 2010	L 91	1	10.4.2010
►M6	DIRECTIVA 2013/15/UE A CONSILIULUI din 13 mai 2013	L 158	172	10.6.2013

Astfel cum a fost modificat prin:

A1		C 241	21	29.8.1994
►A2		L 236	33	23.9.2003

---

▼B

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 26 mai 1986

privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust

(86/298/CEE)

Articolul 1

Prezenta directivă se aplică tractoarelor definite la articolul 1 din Directiva 74/150/CEE și care prezintă următoarele caracteristici:

▼M1

▼B

Articolul 2

(1)  Fiecare stat membru omologhează orice tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și montarea sa pe tractor, în conformitate cu specificațiile de construcție și de încercări prevăzute la anexele I-IV.

(2)  Statul membru care a realizat omologarea CEE de tip ia măsurile necesare pentru a supraveghea, în măsura în care este necesar, conformitatea fabricării cu tipul omologat, la nevoie în colaborare cu autoritățile competente ale celorlalte state membre. Această supraveghere se limitează la sondaje.

Articolul 3

Statele membre acordă constructorului unui tractor sau producătorului unui dispozitiv de protecție în caz de răsturnare sau reprezentanților acestora o marcă de omologare CEE de tip conform modelului stabilit în anexa VI pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea sa pe tractorul pe care îl omologhează în temeiul articolului 2.

Statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a împiedica utilizarea mărcilor care pot crea confuzii între aceste dispozitive, al căror tip a fost omologat în temeiul articolului 2, și alte dispozitive.

Articolul 4

(1)  Statele membre nu pot interzice introducerea pe piață a dispozitivelor de protecție în caz de răsturnare precum și fixarea lor pe tractoarele cărora le sunt destinate din motive legate de construcția lor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip.

(2)  Cu toate acestea, un stat membru poate interzice introducerea pe piață a dispozitivelor purtând marca de omologare CEE de tip care, în mod sistematic, nu sunt conforme cu tipul omologat.

Acest stat informează de îndată celelalte state membre și Comisia asupra măsurilor luate, precizând motivele deciziei sale.

Articolul 5

Autoritățile competente din fiecare stat membru trimit celorlalte autorități din statele membre, în termen de o lună, o copie a fișelor de omologare, al căror model este indicat în anexa VII, stabilite pentru fiecare tip de dispozitiv de protecție în caz de răsturnare pe care îl omologhează sau pe care refuză să îl omologheze.

Articolul 6

(1)  În cazul în care statul membru care a efectuat omologarea de tip constată că mai multe dispozitive de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, purtând aceeași marcă de omologare CEE de tip, nu sunt conforme tipului omologat, ia toate măsurile necesare pentru a asigura conformitatea fabricației cu tipul omologat. Autoritățile competente ale acestui stat avertizează autoritățile din celelalte state membre asupra măsurilor luate, care pot fi extinse, în cazul în care este vorba de o neconformitate gravă și repetată, până la retragerea omologării CEE de tip. Aceste autorități iau aceleași măsuri în cazul în care sunt informate de către autoritățile competente ale altui stat membru asupra existenței unei astfel de lipse de conformitate.

(2)  Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc, în termen de o lună, în legătură cu retragerea unei omologări CEE de tip acordate, precum și în legătură cu motivele care justifică această măsură.

Articolul 7

Orice decizie prin care se refuză sau se retrage o omologare de tip sau se interzice introducerea pe piață sau utilizarea, luată în temeiul dispozițiilor adoptate în vederea aplicării prezentei directive, este motivată în mod detaliat. Aceasta este comunicată celor interesați, cu indicarea căilor de atac prevăzute de legislația în vigoare în statele membre și termenele în care poate fi introdusă acțiunea.

Articolul 8

Statele membre nu pot refuza omologarea CEE de tip și nici omologarea națională a unui tractor din motive privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip și în care specificațiile prevăzute la anexa VIII sunt respectate.

Articolul 9

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, punerea în circulație sau utilizarea tractoarelor din motive privind dispozitivele de protecție în caz de răsturnare, precum și fixarea lor pe tractor, în cazul în care acestea poartă marca de omologare CEE de tip și în care specificațiile prevăzute în anexa VIII sunt respectate.

Articolul 10

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de a adopta – cu respectarea tratatului – dispozițiile pe care le consideră necesare pentru a asigura protecția muncitorilor la utilizarea tractoarelor respective, cu condiția ca aceasta să nu implice modificări ale dispozitivelor de protecție în raport cu specificațiile din prezenta directivă.

Articolul 11

(1)  În cadrul omologării CEE de tip, orice tractor prevăzut la articolul 1 trebuie să fie echipat cu un dispozitiv de protecție în caz de răsturnare.

(2)  Dispozitivul prevăzut la alineatul (1), în cazul în care nu este vorba de un dispozitiv de protecție cu două cadre în fața scaunului conducătorului auto, trebuie să corespundă specificațiilor din anexele I-IV la prezenta directivă, la Directiva 77/536/CEE sau la Directiva 79/622/CEE.

Articolul 12

Modificările necesare pentru a adapta anexele prezentei directive la progresul tehnic sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 74/150/CEE.

Articolul 13

În termen de optsprezece luni de la data notificării prezentei directive, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, în temeiul dispozițiilor tratatului, adoptă o directivă care completează prezenta directivă prin dispoziții care introduc încercări suplimentare de ciocnire în procedura încercărilor dinamice.

Articolul 14

(1)  Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de douăzeci și patru de luni de la data notificării acesteia ( 7 ). Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

LISTA ANEXELOR

ANEXA I:	Condiții de omologare CEE
ANEXA II:	Condițiile încercărilor de rezistență ale dispozitivelor de protecție și de fixare a acestora pe tractor
ANEXA III:	Proceduri de încercare:
	A. Încercări dinamice
	B. Încercări statice
ANEXA IV:	Figuri
ANEXA V:	Model de proces-verbal privind încercările de omologare CEE de tip pentru un dispozitiv de protecție în ceea ce privește rezistența acestuia și rezistența fixării sale pe tractor
ANEXA VI:	Marcaje
ANEXA VII:	Model de fișă de omologare CEE de tip
ANEXA VIII:	Condiții pentru omologarea CEE de tip
ANEXA IX:	Model de anexă la fișa de omologare CEE a unui tip de tractor privind rezistența dispozitivelor de protecție precum și a fixării acestora pe tractor

---

ANEXA I

CONDIȚII PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP

▼M5

1.

Se aplică definițiile și cerințele care figurează la punctul 1 din Codul 7 ( 8 ) al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctului 1.1 (Tractoare agricole și forestiere), redactate după cum urmează: „1.    Definiții 1.1. [nu se aplică] 1.2. Structură de protecție împotriva răsturnării Se înțelege prin structură de protecție împotriva răsturnării (cabină sau cadru de securitate), denumită în continuare «structură de protecție», structura prevăzută pe un tractor cu scopul esențial de a evita sau de a limita riscurile la care se expune conducătorul în cazul răsturnării tractorului în timpul utilizării normale a acestuia. Structura de protecție împotriva răsturnării se caracterizează prin furnizarea de spațiu pentru un spațiu liber destul de mare astfel încât să protejeze conducătorul atunci când este așezat fie în spațiul interior al structurii, fie într-un spațiu delimitat de către o serie de linii drepte din marginile exterioare ale structurii către orice parte a tractorului care ar putea veni în contact cu solul și care este capabil să sprijine tractorul în poziția respectivă dacă acesta se răstoarnă. 1.3. Ecartament 1.3.1.    Definiție preliminară: planul median al roții Planul median al roții este echidistant față de cele două planuri care conțin periferia jantelor la marginile lor exterioare. 1.3.2.    Definiția ecartamentului Planul vertical care trece prin axa roții intersectează planul său median de-a lungul unei linii drepte care întâlnește, la un moment dat, suprafața de susținere. Dacă A și B sunt cele două puncte astfel definite pentru roțile de pe aceeași osie a tractorului, atunci lățimea ecartamentului este distanța dintre punctele A și B. Astfel, ecartamentul poate fi definit atât pentru roțile anterioare, cât și pentru cele posterioare. Acolo unde există roți duble, ecartamentul este distanța dintre două planuri, fiecare fiind planul median al perechilor de roți. 1.3.3.    Definiție suplimentară: planul median al tractorului Se iau pozițiile extreme ale punctelor A și B pentru osia posterioară a tractorului, ceea ce dă valoarea maximă posibilă pentru ecartament. Planul vertical în unghiuri drepte față de linia AB la punctul său central este planul median al tractorului. 1.4. Ampatament Distanța dintre planurile verticale care trec prin cele două linii AB astfel cum au fost definite anterior, una pentru roțile anterioare și una pentru roțile posterioare. 1.5. Stabilirea punctului index al scaunului; ajustarea pentru încercare 1.5.1.    Punct index al scaunului (PIS) ( 9 ) Punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353:1995 1.5.2.    Poziția scaunului și ajustarea pentru încercare 1.5.2.1. În cazul în care înclinarea spătarului și a șezutului scaunului este reglabilă, acestea trebuie reglate astfel încât punctul index al scaunului să se afle în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate; 1.5.2.2. În cazul în care scaunul are un sistem de suspensie, acesta trebuie blocat la jumătate, cu excepția cazului în care există instrucțiuni contrare indicate explicit de către fabricantul scaunului; 1.5.2.3. În cazul în care poziția scaunului este reglabilă numai în lungime și pe verticală, axa longitudinală care trece prin punctul index al scaunului trebuie să fie paralelă cu planul vertical longitudinal al tractorului care trece prin centrul volanului, cu o toleranță admisă de cel mult 100 mm față de acel plan. 1.6. Spațiu liber 1.6.1.    Plan de referință Spațiul liber este reprezentat în figurile 7.1 și 7.2. Spațiul este definit în raport cu planul de referință și cu punctul index al scaunului (PIS). Planul de referință este un plan vertical, în general longitudinal cu tractorul și trecând prin punctul index al scaunului și prin centrul volanului. În mod normal, planul de referință coincide cu planul longitudinal median al tractorului. Se consideră că acest plan de referință se deplasează orizontal cu scaunul și volanul în timpul aplicării sarcinii, dar rămâne perpendicular pe tractor sau pe podeaua structurii de protecție împotriva răsturnării. Spațiul liber se definește pe baza punctelor 1.6.2 și 1.6.3. 1.6.2.    Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile Spațiul liber pentru tractoare cu scaune care nu sunt reversibile este definit la punctele 1.6.2.1-1.6.2.13 de mai jos și este limitat de următoarele planuri, tractorul fiind pe o suprafață orizontală, scaunul, când este reglabil, ajustat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate ( 10 ), iar volanul, când este reglabil, ajustat în poziție medie pentru un conducător așezat pe scaun: 1.6.2.1. un plan orizontal A1 B1 B2 A2, (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului (PIS), linia B1B2 fiind localizată la (ah – 10) mm în spatele PIS; 1.6.2.2. un plan înclinat H1 H2 G2 G1, perpendicular pe planul de referință, incluzând atât un punct situat la 150 mm în spatele liniei B1B2, precum și punctul cel mai din spate al spătarului scaunului; 1.6.2.3. o suprafață cilindrică A1 A2 H2 H1, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 120 mm și fiind tangențială planurilor definite la punctele 1.6.2.1 și 1.6.2.2 de mai sus; 1.6.2.4. o suprafață cilindrică B1 C1 C2 B2, perpendiculară pe planul de referință, având o rază de 900 mm și prelungindu-se cu 400 mm în față și fiind tangențială planului definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, de-a lungul liniei B1B2; 1.6.2.5. un plan înclinat C1 D1 D2 C2, perpendicular pe planul de referință, care unește suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus și care trece la 40 mm de marginea exterioară din față a volanului. În cazul unui volan în poziție ridicată, acest plan se prelungește în față plecând de la linia B1B2, tangențial cu suprafața definită la punctul 1.6.2.4 de mai sus; 1.6.2.6. un plan vertical D1 K1 E1 E2 K2 D2 perpendicular pe planul de referință și situat la 40 mm în fața marginii exterioare a volanului; 1.6.2.7. un plan orizontal E1 F1 P1 N1 N2 P2 F2 E2 care trece printr-un punct situat la (90 – av) mm sub punctul index al scaunului (PIS); 1.6.2.8. o suprafață G1 L1 M1 N1 N2 M2 L2 G2, dacă este necesar, curbă plecând de la limita inferioară a planului definit la punctul 1.6.2.2 de mai sus, către planul orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus, perpendiculară pe planul de referință și în contact cu spătarul scaunului pe toată lungimea ei; 1.6.2.9. două planuri verticale K1 I1 F1 E1 și K2 I2 F2 E2 paralele cu planul de referință, la 250 mm de o parte și de alta a planului de referință și limitate în partea superioară la 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus; 1.6.2.10. două planuri înclinate și paralele A1 B1 C1 D1 K1 I1 L1 G1 H1 și A2 B2 C2 D2 K2 I2 L2 G2 H2 plecând de la marginea superioară a planurilor definite la punctul 1.6.2.9 de mai sus și care întâlnesc planul orizontal definit la punctul 1.6.2.1 de mai sus, la cel puțin 100 mm de la planul de referință, pe partea pe care se aplică sarcina; 1.6.2.11. două porțiuni de planuri verticale Q1 P1 N1 M1 și Q2 P2 N2 M2 paralele cu planul de referință, la 200 mm de o parte și de alta a planului de referință și limitate în partea superioară la 300 mm deasupra planului orizontal definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus; 1.6.2.12. două porțiuni I1 Q1 P1 F1 și I2 Q2 P2 F2 dintr-un plan vertical, perpendiculare pe planul de referință și trecând la (210 – ah) mm prin fața PIS; 1.6.2.13. două porțiuni I1 Q1 M1 L1 și I2 Q2 M2 L2 ale planului orizontal care trece la 300 mm deasupra planului definit la punctul 1.6.2.7 de mai sus. 1.6.3.    Stabilirea spațiului liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil Pentru tractoarele cu post de conducere reversibil (cu scaun și volan reversibile), spațiul liber este spațiul care cuprinde cele două spații libere definite de cele două poziții diferite ale volanului și scaunului. 1.6.4.    Scaune opționale 1.6.4.1. În cazul tractoarelor care ar putea fi echipate cu scaune opționale, trebuie utilizat în timpul încercărilor spațiul care cuprinde punctele de poziționare a scaunului pentru toate opțiunile oferite. Structura de protecție nu trebuie să intre în spațiul liber mai mare care ține seama de aceste diverse puncte de poziționare a scaunului. 1.6.4.2. În cazul în care, după efectuarea încercării, se oferă o nouă opțiune pentru scaun, trebuie să se facă o verificare pentru a stabili dacă spațiul liber din jurul noului PIS se găsește în interiorul spațiului determinat anterior. Dacă acest lucru nu se întâmplă, trebuie efectuată o nouă încercare. 1.7. Toleranța admisă la măsurare Dimensiuni liniare : ± 3 mm cu următoarele excepții: deformarea pneurilor : ± 1 mm deformarea structurii în timpul aplicării sarcinilor orizontale : ± 1 mm înălțimea de cădere a ciocanului pendul : ± 1 mm Mase : ± 1 % Forțe : ± 2 % Unghiuri : ± 2° 1.8. Simboluri ah (mm) Jumătate din reglajul orizontal al scaunului av (mm) Jumătate din reglajul vertical al scaunului B (mm) Lățimea minimă totală a tractorului B6 (mm) Lățimea maximă exterioară a structurii de protecție D (mm) Deformarea structurii în punctul de impact (încercări dinamice) sau în punctul și în axul de aplicare a sarcinii (încercări statice) D' (mm) Deformarea structurii pentru energia calculată cerută Ea (J) Energia de deformare absorbită în locul în care este suprimată sarcina. Zonă înscrisă în interiorul curbei F-D Ei (J) Energia de deformare absorbită. Zonă situată sub curba F-D E'i (J) Energia de deformare absorbită după aplicarea sarcinii suplimentare în urma unei rupturi sau fisuri E''i (J) Energia de deformare absorbită în timpul încercării de suprasarcină în cazul în care sarcina a fost suprimată înainte de începerea acestei încercări de suprasarcină. Zonă situată sub curba F-D Eil (J) Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii longitudinale Eis (J) Energia care trebuie absorbită în timpul aplicării sarcinii laterale F (N) Forța de sarcină statică F' (N) Forța de sarcină pentru energia calculată cerută, corespunzătoare E'i F-D   Diagrama forță/deformare Fmax (N) Forța de sarcină statică maximă care apare în cursul aplicării sarcinii, cu excepția suprasarcinii Fv (N) Forța de strivire verticală H (mm) Înălțimea de cădere a ciocanului pendul (încercări dinamice) H’ (mm) Înălțimea de cădere a ciocanului pendul pentru încercarea suplimentară (încercări dinamice) I (kgm2) Momentul de inerție de referință al tractorului în raport cu linia centrală a roților posterioare, oricare ar fi masa acestor roți posterioare L (mm) Ampatamentul de referință al tractorului M (kg) Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență, astfel cum este definită la punctul 3.1.1.4 din anexa II.

▼B

2.

SPECIFICAȚII GENERALE 2.1. Toate dispozitivele de protecție, precum și fixarea lor pe tractor, trebuie concepute și construite astfel încât să corespundă scopului principal indicat la punctul 1.1. 2.2. Această condiție este considerată îndeplinită atunci când sunt respectate specificațiile de la anexele II și III.

3.

CEREREA DE OMOLOGARE CEE DE TIP 3.1. Cererea de omologare CEE de tip privind rezistența dispozitivelor de protecție și fixarea acestora pe tractor este prezentată de către constructorul tractorului, de către producătorul dispozitivului de protecție sau de către reprezentanții acestora. 3.2. Cererea este însoțită de următoarele documente, în trei exemplare, și de următoarele indicații: — desen, la scară sau cu indicarea principalelor dimensiuni, al ansamblului dispozitivului de protecție. Acest desen trebuie să reproducă în special detaliile pieselor de fixare; — fotografii din lateral și din spate care să indice detaliile fixării; — o scurtă descriere a dispozitivului de protecție cuprinzând tipul de construcție, detaliile fixării pe tractor și, dacă este necesar, detaliile învelișului, modurile de acces și posibilitățile de degajare, precizări asupra capitonării interioare, particularități care pot să împiedice rostogolirile succesive ale tractorului și detaliile sistemului de încălzire și de ventilație; — date legate de materialele utilizate pentru structurile și elementele de fixare ale dispozitivului de protecție (a se vedea anexa V). 3.3. Un tractor reprezentativ pentru tipul de tractor căruia îi este destinat dispozitivul de protecție ce trebuie omologat este prezentat serviciului tehnic care răspunde de încercările în vederea omologării. Acest tractor trebuie să fie dotat cu dispozitivul de protecție. 3.4. Titularul omologării CEE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă și la alte tipuri de tractoare. Autoritățile competente care au acordat omologarea CEE de tip inițială acordă extinderea cerută dacă dispozitivul de protecție și tipul (tipurile) de tractor pentru care este cerută extinderea omologării CEE inițiale corespund următoarelor condiții: — masa tractorului fără încărcătură, definită la punctul 1.4 din anexa II, nu depășește cu mai mult de 5 % masa de referință utilizată pentru încercări; — ampatamentul sau momentul de inerție la axa din spate nu este mai mare decât ampatamentul sau momentul de inerție de referință; — modul de fixare și punctele de fixare pe tractor sunt identice; — părțile componente, precum apărătoarele de noroi și capota, care pot servi ca suport pentru dispozitivul de protecție, au aceeași rezistență și sunt situate în același loc în raport cu dispozitivul de protecție; — dimensiunile critice și poziția scaunului și a volanului în raport cu dispozitivul de protecție, precum și poziția, în raport cu dispozitivul de protecție, a punctelor considerate rigide și luate în considerare pentru a verifica dacă zona de degajare este protejată, sunt de așa natură încât zona de degajare să fie în continuare protejată de dispozitiv după deformarea sa în urma diferitelor încercări efectuate.

4.

INSCRIPȚIONARE 4.1. Orice dispozitiv de protecție conform tipului omologat trebuie să poarte următoarele inscripționări: 4.1.1. marca sau denumirea comercială; 4.1.2. marca de omologare de tip conform modelului din anexa VI; 4.1.3. numărul de serie al dispozitivului de protecție; 4.1.4. marca și tipul (tipurile) de tractor (tractoare) căruia (cărora) îi (le) este destinat dispozitivul de protecție. 4.2. Toate aceste indicații trebuie să figureze pe o plăcuță. 4.3. Inscripțiile trebuie să fie vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse.

▼M5

---

ANEXA II

Cerințe tehnice

Cerințele tehnice necesare omologării CE de tip a structurilor de protecție în caz de răsturnare, montate în partea posterioară a tractoarelor agricole sau forestiere pe roți cu ecartament îngust, sunt cele stabilite la punctul 3 din Codul 7 al Deciziei C(2008) 128 a OCDE din octombrie 2008, cu excepția punctelor 3.1.4 (Buletin de încercări), 3.3.1 (Extensii administrative), 3.4 (Marcare) și 3.6 (Performanțele ancorărilor centurii de siguranță), redactate după cum urmează:

„3.   REGLEMENTĂRI ȘI DIRECȚII

3.1.    Condiții de încercare a rezistenței structurilor de protecție, precum și a montării acestora pe tractoare

3.1.1.    Cerințe generale

3.1.1.1.    Scopul încercărilor

Încercările efectuate cu dispozitive speciale sunt destinate simulării sarcinilor suportate de structura de protecție în caz de răsturnare a tractorului. Prin aceste încercări se poate observa rezistența structurii de protecție și a elementelor de fixare a acesteia pe tractor, precum și orice părți ale tractorului care transmit sarcina de încercare.

3.1.1.2.    Metode de încercare

Încercările se pot realiza conform procedurii dinamice sau procedurii statice. Cele două metode sunt considerate echivalente.

3.1.1.3.    Reglementări generale aplicabile pregătirii încercărilor

3.1.1.4.    Masa de referință a tractorului în timpul încercărilor de rezistență

Masa de referință M, utilizată în formulele pentru a calcula înălțimea de cădere a ciocanului pendul, energiile din timpul aplicării sarcinii și forțele de strivire, trebuie să fie cel puțin egală cu masa tractorului, fără accesoriile opționale, însă cu lichidul de răcire, lubrifianții, carburantul și utilajele, plus structura de protecție. Nu se iau în considerare greutățile opționale anterioare sau posterioare, lestul pneurilor, instrumentele și echipamentele montate sau orice componente speciale.

3.1.2.    Încercări

3.1.2.1.    Succesiunea încercărilor

Fără a aduce atingere încercărilor suplimentare menționate la punctele 3.2.1.1.6, 3.2.1.1.7, 3.2.2.1.6 și 3.2.2.1.7, succesiunea încercărilor este următoarea:

3.1.2.2.    Cerințe generale

3.1.3.    Condiții de acceptare

3.1.4

[nu se aplică]

3.1.5.

Aparatura și echipamentul pentru încercările dinamice 3.1.5.1.    Ciocanul pendul 3.1.5.1.1. Un ciocan care acționează ca un pendul trebuie suspendat cu ajutorul a două lanțuri sau cabluri de pivoți situați la cel puțin 6 m deasupra solului. Trebuie să existe un mijloc de a regla separat înălțimea suspensiei ciocanului, pe de o parte, și unghiul format de ciocan și lanțurile sau cablurile susținătoare, pe de altă parte. 3.1.5.1.2. Masa ciocanului pendul trebuie să fie de 2 000 ± 20 kg, excluzând masa lanțurilor sau a cablurilor, care nu trebuie să depășească 100 kg. Lungimea laturilor suprafeței de impact trebuie să fie de 680 ± 20 mm (a se vedea figura 7.3). Ciocanul trebuie să fie astfel construit, încât poziția centrului său de greutate să fie constantă și să coincidă cu centrul geometric al paralelipipedului. 3.1.5.1.3. Paralelipipedul trebuie să fie legat la sistemul care îl trage în spate printr-un mecanism de eliberare instantanee conceput și situat astfel încât să lanseze ciocanul pendul fără să provoace oscilații ale paralelipipedului față de axul său orizontal perpendicular pe planul de oscilație al pendulului. 3.1.5.2.    Dispozitive de susținere a pendulului Pivoții pendulului trebuie să fie fixați rigid, astfel încât deplasarea lor în orice direcție să nu depășească 1 % din înălțimea de cădere. 3.1.5.3.    Cabluri de fixare 3.1.5.3.1. Șinele de fixare, care au ecartamentul cerut și care acoperă suprafața necesară pentru a permite fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate (a se vedea figurile 7.4, 7.5 și 7.6), trebuie să fie fixate rigid de o bază rezistentă situată sub pendul. 3.1.5.3.2. Tractorul trebuie fixat de șine cu ajutorul unui cablu de 6 x 19 cu toroane rotunde și cu miez de fibră, în conformitate cu standardul ISO 2408:2004 și cu un diametru nominal de 13 mm. Toroanele metalice trebuie să aibă o rezistență la rupere de 1 770 MPa. 3.1.5.3.3. Pivotul central al unui tractor articulat trebuie să fie susținut și fixat la sol în mod adecvat pentru toate încercările. Pentru încercarea prin șoc lateral, pivotul trebuie să fie susținut și de partea opusă impactului. Roțile anterioare și posterioare nu trebuie să fie neapărat aliniate dacă acest lucru facilitează fixarea adecvată a cablurilor. 3.1.5.4.    Cala de roți și bârna 3.1.5.4.1. O bârnă de lemn de esență moale cu o secțiune de 150 mm trebuie să caleze roțile în timpul încercărilor prin șoc (a se vedea figurile 7.4, 7.5 și 7.6). 3.1.5.4.2. În timpul încercărilor prin șoc lateral, la sol trebuie să fie fixată o bârnă de lemn de esență moale pentru a bloca janta roții pe partea opusă șocului (a se vedea figura 7.6). 3.1.5.5.    Cale și cabluri de fixare pentru tractoarele articulate 3.1.5.5.1. Trebuie utilizate cale și cabluri de fixare suplimentare pentru tractoarele articulate. Acestea au drept scop să asigure pentru secțiunea tractorului care poartă structura de protecție o rigiditate echivalentă cu aceea a unui tractor nearticulat. 3.1.5.5.2. Pentru încercările prin șoc și la strivire, detalii specifice suplimentare sunt incluse la punctul 3.2.1.1. 3.1.5.6.    Presiunea și deformarea pneurilor 3.1.5.6.1. Pneurile tractorului nu trebuie să conțină lest lichid și trebuie umflate la presiunea indicată pentru muncile agricole de către fabricantul tractorului. 3.1.5.6.2. Cablurile de fixare trebuie să fie întinse în fiecare caz în parte astfel încât pneurile să suporte o deformare egală cu 12 % din înălțimea peretelui lor (distanța dintre sol și cel mai de jos punct al jantei) înaintea tensionării cablurilor. 3.1.5.7.    Dispozitiv de strivire Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.1.5.8.    Aparatură de măsură Sunt necesare următoarele instrumente de măsură: 3.1.5.8.1. dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă) (a se vedea figura 7.8); 3.1.5.8.2. dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă spațiul liber a rămas în interiorul structurii de protecție în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2.2.2).

3.1.6.

Aparatură și echipament pentru încercările statice 3.1.6.1.    Dispozitivul de încercare statică 3.1.6.1.1. Dispozitivul de încercare statică trebuie să fie conceput astfel încât să permită aplicarea unor lovituri sau a unor sarcini asupra structurii de protecție. 3.1.6.1.2. Trebuie să se procedeze în așa fel încât sarcina să fie distribuită uniform și perpendicular pe direcția sarcinii, de-a lungul unei bârne cu o lungime egală cu unul dintre multiplii exacți ai lui 50, cuprinși între 250 și 700 mm. Bârna rigidă va avea o față verticală cu o dimensiune de 150 mm. Marginile bârnei care vin în contact cu structura de protecție vor fi curbate cu o rază maximă de 50 mm. 3.1.6.1.3. Suportul trebuie să poată fi adaptat la orice unghi în raport cu direcția sarcinii, pentru a putea urmări variațiile unghiulare ale suprafeței structurii care suportă sarcina pe măsură ce se deformează structura. 3.1.6.1.4. Direcția forței (abatere față de orizontală și verticală): — la începutul încercării, cu sarcină zero: ± 2°; — în timpul încercării, sub sarcină: 10° deasupra și 20° sub orizontală. Aceste variații trebuie să fie reduse la minimum. 3.1.6.1.5. Viteza de deformare trebuie să fie suficient de lentă, sub 5 mm/s, pentru ca sarcina să poată fi considerată în orice moment statică. 3.1.6.2.    Aparatură de măsură a energiei absorbite de structură 3.1.6.2.1. Trebuie trasată curba forță/deformare pentru a determina energia absorbită de structură. Nu este necesară măsurarea forței și a deformării în punctul de aplicare al sarcinii pe structură; cu toate acestea, forța și deformarea trebuie să fie măsurate simultan și coliniar. 3.1.6.2.2. Punctul de origine al măsurărilor deformării trebuie să fie ales astfel încât să se ia în considerare numai energia absorbită de structură și/sau deformarea anumitor părți ale tractorului. Energia absorbită prin deformarea și/sau derapajul dispozitivului de fixare trebuie să nu fie luată în considerare. 3.1.6.3.    Mijloace de fixare a tractorului la sol 3.1.6.3.1. Șinele de fixare, care au ecartamentul cerut și care acoperă suprafața necesară pentru a permite fixarea tractorului în toate cazurile ilustrate, trebuie să fie fixate rigid de o bază rezistentă situată în apropierea dispozitivului de încercare. 3.1.6.3.2. Tractorul trebuie să fie ancorat de șine prin orice mijloc adecvat (plăci, cale, cabluri, suporturi etc.), astfel încât să nu se poată mișca în timpul încercărilor. Imobilitatea tractorului trebuie verificată pe perioada desfășurării încercării, cu ajutorul dispozitivelor obișnuite de măsurare a lungimii. Dacă tractorul se deplasează, trebuie reluată încercarea în totalitate, excepție făcând cazul în care sistemul de măsurare a deformării utilizat pentru trasarea curbei forță/deformare este cuplat la tractor. 3.1.6.4.    Dispozitiv de strivire Un dispozitiv, ilustrat în figura 7.7, trebuie să poată exercita o forță descendentă pe structura de protecție, prin intermediul unei bârne rigide cu o lățime de aproximativ 250 mm, atașată la mecanismul de aplicare a sarcinii prin îmbinări universale. Trebuie prevăzute suporturi corespunzătoare sub osii, astfel încât pneurile tractorului să nu suporte forța de strivire. 3.1.6.5.    Alte aparate de măsură Sunt necesare, de asemenea, următoarele instrumente de măsură: 3.1.6.5.1. dispozitiv de măsură a deformării elastice (diferența dintre deformarea instantanee maximă și deformarea permanentă, a se vedea figura 7.8); 3.1.6.5.2. dispozitiv care să controleze dacă structura de protecție nu a intrat în spațiul liber și dacă spațiul liber a rămas în interiorul structurii de protecție în timpul încercării (a se vedea punctul 3.2.2.2.2).

3.2.    Proceduri de încercare

3.2.1.    Încercări dinamice

3.2.1.1.    Încercări prin șoc și prin strivire

3.2.1.1.1.    Șoc în partea din spate

3.2.1.1.2.    Șoc în partea din față

3.2.1.1.3.    Șoc în partea laterală

3.2.1.1.4.    Strivire în partea din spate

Bârna trebuie plasată pe traversa (traversele) cea (cele) mai înaltă (înalte) situată (situate) în partea din spate a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv după următoarea formulă:

Fv = 20 M

Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din spate a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din spate a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.2.1.1.5.    Strivire în partea din față

Bârna trebuie plasată de-a lungul traversei (traverselor) celei (celor) mai înalte situate în partea din față a structurii de protecție, iar rezultanta forțelor de strivire trebuie să se situeze în planul median al tractorului. Se aplică o forță Fv, după următoarea formulă:

Fv = 20 M

Forța Fv trebuie menținută timp de cinci secunde după încetarea oricărei mișcări care poate fi percepută vizual a structurii de protecție.

Atunci când partea din față a acoperișului structurii de protecție nu poate suporta toată forța de strivire, trebuie aplicată această forță până când acoperișul va fi atât de deformat, încât va coincide cu planul care leagă partea superioară a structurii de protecție cu partea din față a tractorului capabilă să suporte tractorul în caz de răsturnare.

Forța trebuie apoi să fie eliminată, iar bârna de strivire reașezată pe acea parte a structurii de protecție care ar suporta tractorul complet răsturnat. Forța de strivire Fv trebuie atunci aplicată din nou.

3.2.1.1.6.    Încercări suplimentare prin șoc

În cazul apariției unor fisuri sau rupturi care nu pot fi considerate neglijabile în timpul unei încercări prin șoc, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară, însă cu o înălțime de cădere de:

H’ = (H × 10–1) (12 + 4a) (1 + 2a)–1

imediat după încercările prin șoc care au produs apariția acestor rupturi sau fisuri, «a» fiind raportul dintre deformarea permanentă (Dp) și deformarea elastică (De):

a = Dp / De

astfel cum au fost măsurate la punctul de impact. Deformarea permanentă suplimentară cauzată de cel de-al doilea șoc nu trebuie să depășească 30 % din deformarea permanentă cauzată de primul șoc.

Pentru a putea efectua încercarea suplimentară, este necesară măsurarea deformării elastice pe durata tuturor încercărilor prin șoc.

3.2.1.1.7.    Încercări suplimentare prin strivire

În cazul în care, pe durata unei încercări prin strivire, apar fisuri sau rupturi importante, trebuie să se efectueze o a doua încercare similară prin strivire, însă cu o forță egală cu 1,2 Fv, imediat după încercările prin strivire care au condus la apariția acestor fisuri sau rupturi.

3.2.1.2.    Măsurătorile care trebuie realizate

3.2.1.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici la elementele fără importanță.

Nu se iau în considerare eventualele rupturi provocate de muchiile ciocanului.

3.2.1.2.2.    Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber din jurul scaunului conducătorului, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6.

În plus, spațiul liber trebuie să fie protejat de structura de protecție. În acest scop, trebuie să se considere ca fiind neprotejată de structură orice parte a acesteia care ar veni în contact cu solul dacă tractorul s-ar răsturna pe partea din care este aplicată sarcina de încercare. Pentru a estima aceasta, pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul trebuie să prezinte dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.2.1.2.3.    Deformarea elastică (la șoc în partea laterală)

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8.

3.2.1.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înaintea începerii încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

3.2.2.    Încercări statice

3.2.2.1.    Încercări de sarcină și prin strivire

3.2.2.1.1.    Sarcina în partea din spate

3.2.2.1.2.    Sarcină în partea din față

3.2.2.1.3.    Sarcina laterală

3.2.2.1.4.    Strivire în partea din spate

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.4.

3.2.2.1.5.    Strivire în partea din față

Toate dispozițiile sunt identice cu cele de la punctul 3.2.1.1.5.

3.2.2.1.6.    Încercare suplimentară de suprasarcină (figurile 7.9-7.11)

Trebuie să se efectueze o încercare de suprasarcină în toate cazurile în care forța descrește cu mai mult de 3 % în timpul ultimului procent de 5 % din deformarea constatată atunci când energia cerută este absorbită de structură (a se vedea figura 7.10).

Încercarea de suprasarcină presupune creșterea treptată a sarcinii orizontale cu valori succesive de câte 5 % din energia inițială cerută până la un prag maxim de 20 % din energia adăugată (a se vedea figura 7.11).

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după fiecare creștere cu 5, 10 sau 15 % a energiei cerute, forța descrește cu mai puțin de 3 % pentru o creștere de 5 % și rămâne mai mare de 0,8 Fmax.

Încercarea de suprasarcină este satisfăcătoare dacă, după ce structura a absorbit 20 % din energia adăugată, forța este mai mare de 0,8 Fmax.

Fisurile sau rupturile suplimentare și/sau pătrunderea în spațiul liber sau absența protecției în acest spațiu ca urmare a unei deformări elastice sunt permise în timpul încercării de suprasarcină. Cu toate acestea, după ce sarcina a fost îndepărtată, structura nu trebuie să pătrundă în spațiul liber, iar spațiul liber trebuie să fie protejat în întregime.

3.2.2.1.7.    Încercare suplimentare prin strivire

Dacă în cursul unei încercări prin strivire apar fisuri sau rupturi care nu pot fi neglijate, trebuie efectuată o a doua încercare similară prin strivire, dar cu o forță de 1,2 Fv, imediat după încercarea de strivire care a stat la originea fisurilor sau rupturilor respective.

3.2.2.2.    Măsurătorile care trebuie efectuate

3.2.2.2.1.    Rupturi și fisuri

După fiecare încercare, toate elementele structurale, îmbinările și dispozitivele de fixare trebuie să fie examinate vizual pentru a descoperi rupturile și fisurile; nu se iau în considerare eventualele fisuri mici prezente la elementele fără importanță.

3.2.2.2.2.    Pătrunderea în spațiul liber

În timpul fiecărei încercări, trebuie să se verifice dacă vreo parte oarecare a structurii de protecție a pătruns în spațiul liber, în conformitate cu definiția de la punctul 1.6 din anexa I.

În plus, este examinată structura de protecție pentru a verifica dacă vreo parte a spațiului liber nu mai este protejată de structură. În acest scop, se consideră în afara protecției structurii de protecție împotriva răsturnării orice parte din acest spațiu care ar veni în contact cu solul în cazul în care tractorul s-ar răsturna pe partea unde s-a aplicat șocul. În acest scop, se presupune că pneurile anterioare și posterioare, precum și ecartamentul prezintă dimensiunile minime specificate de către constructor.

3.2.2.2.3.    Deformarea elastică sub sarcină laterală

Deformarea elastică trebuie să fie măsurată la (810 + av) mm deasupra punctului index al scaunului, în planul vertical pe care este aplicată sarcina. Această măsurătoare poate fi efectuată cu ajutorul oricărui aparat similar celui ilustrat în figura 7.8.

3.2.2.2.4.    Deformarea permanentă

Deformarea permanentă a structurii de protecție trebuie să se înregistreze după ultima încercare prin strivire. În acest scop, trebuie să se utilizeze, înainte de debutul încercării, poziția principalelor elemente ale structurii de protecție împotriva răsturnării în raport cu punctul index al scaunului.

Extinderea la alte modele de tractoare

3.3.1

[nu se aplică]

3.3.2.

Extinderea tehnică Când au loc modificări tehnice la tractor, structura de protecție sau metoda de fixare a structurii de protecție la tractor, stația de încercare care a efectuat încercarea inițială poate elibera un «raport de extindere tehnică» în următoarele cazuri: 3.3.2.1.    Extinderea rezultatelor încercării structurii la alte modele de tractoare Încercările prin șoc sau de sarcină și prin strivire nu trebuie neapărat efectuate asupra fiecărui model de tractor, cu condiția ca structura de protecție și tractorul să îndeplinească condițiile menționate la punctele 3.3.2.1.1-3.3.2.1.5 de mai jos. 3.3.2.1.1. Structura este identică celei care a fost supusă încercării. 3.3.2.1.2. Energia necesară nu trebuie să depășească energia calculată pentru încercarea inițială cu mai mult de 5 %. 3.3.2.1.3. Metoda de fixare și componentele tractorului pe care se realizează fixarea trebuie să fie identice. 3.3.2.1.4. Toate componentele care pot servi drept suport pentru structura de protecție, cum ar fi aripile și capota, trebuie să fie identice. 3.3.2.1.5. Poziția și dimensiunile critice ale scaunului din structura de protecție și poziția acesteia în funcție de tractor trebuie să fie astfel încât spațiul liber să rămână protejat de structura deformată pe durata tuturor încercărilor [verificarea trebuie efectuată utilizând aceeași referință a spațiului liber ca și în raportul privind încercarea inițială, și anume punctul de referință al scaunului (PRS) sau punctul index scaunului (PIS)]. 3.3.2.2.    Extinderea rezultatelor încercării structurii la modele modificate ale structurii de protecție Această procedură trebuie urmată atunci când dispozițiile punctului 3.3.2.1 nu sunt îndeplinite. Ea nu se poate utiliza atunci când principiul metodei de fixare a structurii de protecție la tractor se modifică (de exemplu, suporturi de cauciuc înlocuite cu un dispozitiv de suspensie): 3.3.2.2.1. Modificările care nu afectează rezultatele încercării inițiale (de exemplu, fixarea prin sudare a plăcii de montare a unui accesoriu într-un loc al structurii care nu este critic), adăugarea de scaune care au o poziție diferită a PIS în structura de protecție [sub rezerva verificării că noul (noile) spațiu (spații) liber(e) rămâne (rămân) protejat(e) de structura deformată pe durata tuturor încercărilor]. 3.3.2.2.2. Modificările care pot eventual afecta rezultatele încercării inițiale, fără a pune sub semnul întrebării acceptabilitatea structurii de protecție (de exemplu, modificarea unei componente structurale, modificarea metodei de fixare a structurii de protecție la tractor). Se poate efectua o încercare de validare, ale cărei rezultate vor fi consemnate în cadrul raportului de extindere. Se fixează următoarele limite pentru această extindere de tip: 3.3.2.2.2.1. nu se pot accepta mai mult de cinci extinderi fără o încercare de validare; 3.3.2.2.2.2. rezultatele încercării de validare vor fi acceptate pentru extindere dacă toate condițiile de acceptare ale codului sunt îndeplinite și: în cazul în care deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc nu prezintă, față de deformarea măsurată după fiecare încercare prin șoc și consemnată în cadrul raportului privind încercarea inițială, o diferență mai mare de ± 7 % (în cazul încercărilor dinamice); în cazul în care forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de forța măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul încercării inițiale o diferență mai mare de ± 7 % și deformarea măsurată ( 11 ) atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul diverselor încercări de sarcină orizontală nu prezintă față de deformarea măsurată atunci când s-a atins nivelul de energie necesar în cadrul raportului testului inițial o diferență mai mare de ± 7 % (în cazul încercărilor statice); 3.3.2.2.2.3. același raport de extindere poate include mai multe modificări ale unei structuri de protecție dacă acestea reprezintă opțiuni diferite ale aceleiași structuri de protecție, însă nu se poate accepta decât o încercare de validare pentru fiecare raport de extindere. Opțiunile care nu au fost testate trebuie descrise într-o secțiune specifică a raportului de extindere. 3.3.2.2.3. Creșterea masei de referință declarată de constructor pentru o structură de protecție deja testată. Dacă constructorul intenționează să păstreze același număr de omologare, este posibil să se elibereze un raport de extindere, după efectuarea unei încercări de validare (limitările la ± 7 % specificate la punctul 3.3.2.2.2.2 nu se aplică în acest caz).

3.4	[nu se aplică]

3.5.

Funcționarea pe vreme rece a structurilor de protecție 3.5.1. Dacă se afirmă că structura de protecție rezistă la friabilitatea cauzată de temperaturile scăzute, constructorul trebuie să furnizeze informații care trebuie incluse în raport. 3.5.2. Cerințele și procedurile descrise mai jos au ca scop să consolideze și să ofere rezistență împotriva fracturilor cauzate de friabilitatea la temperaturi scăzute. Se sugerează că trebuie îndeplinite următoarele cerințe minime, referitoare la materialele utilizate, pentru a evalua adaptarea structurii de protecție la temperaturi de funcționare reduse, în acele țări care necesită această protecție suplimentară. 3.5.2.1. Buloanele și piulițele utilizate pentru a fixa structura de protecție la tractor și pentru a conecta părțile structurale ale structurii de protecție trebuie să prezinte proprietăți corespunzătoare de rezistență la temperaturi reduse, iar aceste proprietăți trebuie controlate. 3.5.2.2. Toți electrozii de sudură utilizați la fabricarea elementelor structurale și la fixarea tractorului trebuie să fie compatibili cu materialele utilizate pentru structura de protecție, astfel cum se indică la punctul 3.5.2.3 de mai jos. 3.5.2.3. Materialele din oțel utilizate pentru elementele structurale ale structurii de protecție trebuie să fie supuse unui control de duritate sub forma unui nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, în conformitate cu indicațiile din tabelul 7.1. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995. Se consideră că oțelul cu o grosime brută de laminaj mai mică de 2,5 mm și cu un conținut de carbon mai mic de 0,2 % îndeplinește această cerință. Elementele structurale ale structurii de protecție realizate din alte materiale decât oțelul trebuie să aibă o rezistență echivalentă la șocul la temperatură scăzută. 3.5.2.4. Atunci când se testează cerințele de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V, dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare din dimensiunile enumerate în tabelul 7.1 pe care o permite materialul. 3.5.2.5. Testul Charpy cu crestătură în V se realizează în conformitate cu procedura descrisă în ASTM A 370-1979, cu excepția dimensiunilor eprubetelor care trebuie să fie în conformitate cu dimensiunile indicate în tabelul 7.1. Tabelul 7.1 Nivel minim prescris de energie de impact, în sensul testului Charpy cu crestătură în V Dimensiunea eprubetei Energia la Energia la   –30 °C –20 °C mm J J () 10 × 10 () 11 27,5 10 × 9 10 25 10 × 8 9,5 24 10 × 7,5 () 9,5 24 10 × 7 9 22,5 10 × 6,7 8,5 21 10 × 6 8 20 10 × 5 () 7,5 19 10 × 4 7 17,5 10 × 3,5 6 15 10 × 3 6 15 10 × 2,5 () 5,5 14 (1)   Indică dimensiunea preferată. Dimensiunea eprubetei nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare dimensiune preferată pe care o permite materialul. (2)   Energia necesară la – 20 °C este egală cu 2,5 înmulțit cu valoarea specificată pentru – 30 °C. Alți factori afectează rezistența la energia de impact, și anume direcția laminajului, limita elasticității, orientarea granulozității și sudura. Acești factori trebuie luați în considerare atunci când se selecționează și se utilizează un tip de oțel. 3.5.2.6. Utilizarea tipurilor de oțel calmat sau necalmat pentru care trebuie să se furnizeze o specificare corespunzătoare reprezintă o alternativă la această procedură. Calitatea și clasa oțelului trebuie specificate în conformitate cu standardul ISO 630:1995, Amd 1:2003. 3.5.2.7. Eprubetele trebuie să fie prelevate longitudinal, din laminate plate, secțiuni tubulare sau structurale, înainte de formare sau de sudare, pentru a fi utilizate în structura de protecție. Eprubetele din secțiuni tubulare sau structurale trebuie prelevate din mijlocul părții cu dimensiunea cea mai mare și nu trebuie să includă suduri.

3.6

[nu se aplică] Figura 7.1 Spațiul liber Figura 7.1.a Vedere laterală Secțiune în planul de referință Dimensiuni în mm Figura 7.1.b Vedere din spate 1 — Punct index al scaunului 2 — Plan de referință Figura 7.2.a Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: structură cu două lonjeroane Figura 7.2.b Spațiul liber pentru tractoare cu post de conducere reversibil: celelalte tipuri de structuri de protecție împotriva răsturnării Figura 7.3 Ciocanul pendul și lanțurile sau cablurile sale de suspensie Figura 7.4 Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din spate) Figura 7.5 Exemplu de fixare a tractorului (impact în partea din față) Figura 7.6 Exemplu de fixare a tractorului (impact lateral) Figura 7.7 Exemplu de dispozitiv de strivire al tractorului Figura 7.8 Exemplu de aparatură de măsură a deformării elastice 1 — Deformarea permanentă 2 — Deformarea elastică 3 — Deformarea totală (permanentă plus elastică) Figura 7.9 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină nu este necesară Note: 1. Localizați Fa referitoare la 0,95 D' 2. Testarea de suprasarcină nu este necesară deoarece Fa ≤ 1,03 F' Figura 7.10 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină este necesară Note: 1. Localizați Fa referitoare la 0,95 D' 2. Testarea de suprasarcină nu este necesară, deoarece Fa > 1,03 F' 3. Performanța testării de suprasarcină este satisfăcătoare, deoarece Fb > 0,97 F' și Fb > 0,8 Fmax Figura 7.11 Curba forță/deformare Testarea de suprasarcină urmează să fie continuată Note: 1. Localizați Fa referitoare la 0,95 D' 2. Testarea de suprasarcină este necesară, deoarece Fa > 1,03 F' 3. Fb < 0,97 F', prin urmare testarea de suprasarcină este necesară în continuare 4. Fc < 0,97 Fb, prin urmare testarea de suprasarcină este necesară în continuare 5. Fd < 0,97 Fc, prin urmare testarea de suprasarcină este necesară în continuare 6. Performanța testării de suprasarcină este satisfăcătoare dacă Fe > 0,8 Fmax 7. Insucces în orice etapă, atunci când sarcina scade sub 0,8 Fmax.

▼M2 —————

▼B

---

ANEXA VI

MARCAJE

Marca de omologare CEE de tip este compusă din:

▼M2

▼B

Exemplu de marcă de omologare CEE de tip

Dispozitivul de protecție care poartă marca de omologare CEE de tip de mai sus este un dispozitiv de tip arc montat în spate, cadru sau cabină, care a fost supus unei încercări dinamice și este destinat unui tractor cu ecartament îngust (V 1), pentru care omologarea CEE de tip a fost efectuată în Franța (e2), cu numărul 431.

---

ANEXA VII

MODEL DE FIȘĂ DE OMOLOGARE CEE DE TIP

---

ANEXA VIII

CONDIȚII PENTRU OMOLOGAREA CEE DE TIP

1.	Cererea de omologare CEE de tip a unui tip de tractor privind rezistența dispozitivului de protecție și a fixării acestuia pe tractor este prezentată de către constructorul tractorului sau de către reprezentantul acestuia.

2.	Se prezintă serviciului tehnic însărcinat cu încercările de omologare un tractor reprezentativ pentru tipul care trebuie omologat, pe care se montează un dispozitiv de protecție, precum și fixarea acestuia, omologate în mod corespunzător.

3.

Serviciul tehnic însărcinat cu încercările de omologare verifică dacă tipul de dispozitiv de protecție omologat este destinat montării pe tipul de tractor pentru care se solicită omologarea. Se verifică, în special, dacă fixarea dispozitivului de protecție corespunde celei care a fost testată la omologarea CEE.

4.	Titularul omologării CEE de tip poate solicita ca aceasta să fie extinsă la alte tipuri de dispozitive de protecție.

5.

Autoritățile competente acordă această extindere în următoarele condiții: 5.1. noul tip de dispozitiv de protecție și fixarea sa pe tractor au făcut obiectul unei omologări CEE de tip; 5.2. noul dispozitiv este proiectat pentru a fi montat pe tipul de tractor pentru care se solicită extinderea omologării CEE de tip; 5.3. fixarea dispozitivului de protecție pe tractor corespunde celei testate la omologarea CEE de tip.

6.	O fișă conform modelului din anexa IX se anexează fișei de omologare CEE de tip pentru fiecare omologare sau extindere a omologării acordată sau refuzată.

7.	Dacă cererea de omologare CEE a unui tip de tractor este înaintată în același timp cu cererea de omologare CEE de tip a unui dispozitiv de protecție destinat montării pe tipul de tractor pentru care se solicitată omologarea CEE, nu se mai aplică punctele 2 și 3.

---

ANEXA IX

MODEL

---

( 1 ) JO C 123, 9.5.1983, p. 1.

( 2 ) JO C 307, 14.11.1983, p. 103.

( 3 ) JO C 286, 24.10.1983, p. 2.

( 4 ) JO L 84, 28.3.1974, p. 10.

( 5 ) JO L 220, 29.8.1977, p. 1.

( 6 ) JO L 179, 17.7.1979, p. 1.

( 7 ) Prezenta directivă a fost notificată statelor membre la 2 iunie 1986.

( 8 ) Codul standard OCDE pentru testarea oficială a structurilor de protecție împotriva răsturnării, montate în partea din spate a tractoarelor agricole și forestiere pe roți, cu ecartament îngust.

( 9 ) Pentru extinderea rapoartelor de testare care au utilizat inițial punctul de referință al scaunului (PRS), măsurătorile necesare trebuie să se facă cu referință la PRS, în loc de PIS, iar utilizarea PRS trebuie să fie indicată în mod clar (a se vedea anexa 1).

( 10 ) Se reamintește utilizatorilor că punctul index al scaunului se stabilește în conformitate cu standardul ISO 5353 și este un punct fixat în raport cu tractorul care nu se mișcă atunci când scaunul este ajustat în altă poziție decât poziția medie. În scopul stabilirii spațiului liber, scaunul trebuie să fie reglat în poziția cea mai înaltă și cea mai în spate.”

( 11 ) Deformare permanentă + deformare elastică măsurate în punctul în care se obține nivelul de energie necesar.”