►B

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 17 septembrie 1974

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la proeminențele exterioare ale autovehiculelor

(74/483/CEE)

(JO L 266, 2.10.1974, p.4)

Jurnalul Oficial

  No

page

date

►M1

DIRECTIVA COMISIEI 79/488/CEE din 18 aprilie 1979

  L 128

1

26.5.1979

►M2

DIRECTIVA CONSILIULUI 87/354/CEE din 25 iunie 1987

  L 192

43

11.7.1987

►M3

DIRECTIVA 2006/96/CE A CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006

  L 363

81

20.12.2006

►M4

DIRECTIVA 2007/15/CE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 14 martie 2007

  L 75

21

15.3.2007

►A1

  L 302

23

15.11.1985

►A2

Actul de aderare a Austriei, a Suediei şi a Finlandei

  C 241

21

29.8.1994

►A3

Actul privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene

  L 236

33

23.9.2003

1.1.

Dispozițiile din prezenta anexă nu se aplică oglinzilor retrovizoare exterioare sau sferelor dispozitivelor de remorcare.

1.2.

Scopul acestor specificații este de a reduce riscul și gravitatea leziunilor corporale care pot fi provocate în cazul în care o persoană este lovită sau atinge caroseria în caz de coliziune. ►M1   Prezenta dispoziție este valabilă atât când vehiculul este staționat, cât și când este în mișcare. ◄

2.1.

„omologarea vehiculului”, omologarea unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele exterioare ale acestuia;

2.2.

„tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare”, autovehiculele care nu prezintă diferențe esențiale între ele, diferențele respective privind forma suprafeței exterioare sau materialele din care este confecționată aceasta;

2.3.

prin „suprafață exterioară” se înțelege exteriorul vehiculului, inclusiv capota motorului, capacul portbagajului, portierele, aripile, acoperișul, dispozitivele de iluminare și semnalizare luminoasă și elementele de rigidizare vizibile;

2.4.

prin „linia podelei” se înțelege linia determinată după cum urmează:

în jurul unui vehicul încărcat se deplasează în mod repetat un con cu o axă verticală de înălțime nedefinită și un semiunghi de 30o, în așa fel încât să fie tangent, în mod constant și cât mai jos posibil, la suprafața exterioară a vehiculului. Linia podelei este linia geometrică care unește aceste puncte de tangență. La stabilirea liniei podelei, nu se iau în considerare punctele de ridicare cu cricul, țevile de eșapament sau roțile. Spațiile de pasaj al roților se consideră a fi umplute de o suprafață imaginară care prelungește fără întrerupere suprafața exterioară înconjurătoare. Pentru stabilirea liniei podelei, se iau în considerare barele de protecție de la ambele capete ale vehiculului. În funcție de fiecare vehicul, linia podelei poate trece prin punctul cel mai exterior al secțiunii barei de protecție sau prin panourile caroseriei situate sub barele de protecție. Acolo unde apar simultan două sau mai multe puncte de tangență, linia podelei este determinată de punctul de tangență inferior;

2.5

prin „raza de curbură” se înțelege raza unui arc de cerc, care este cel mai apropiat de forma rotunjită a componentei respective;

2.6.

Prin „vehicul încărcat” se înțelege vehiculul încărcat la masa maximă admisă din punct de vedere tehnic. Vehiculele cu suspensie hidropneumatică, hidraulică sau pneumatică sau cu un dispozitiv de reglare automată a nivelului în funcție de sarcină sunt încercate în cele mai defavorabile condiții de funcționare normală specificate de către producător;

2.7.

Prin „muchie exterioară extremă” a vehiculului se înțelege, în raport cu părțile laterale ale vehiculului, planul paralel cu planul longitudinal median al vehiculului și tangent la muchia sa exterioară laterală și, în raport cu părțile din față și din spate, planul transversal perpendicular al vehiculului și tangent la muchiile sale exterioare din față și din spate, neluând în considerare proeminențele:

2.8.

Prin „dimensiunea proeminenței” unei componente montate pe un panou se înțelege dimensiunea determinată prin metoda descrisă în anexa II punctul 2;

2.9.

Prin „linia nominală a unui panou” se înțelege linia care trece prin cele două puncte reprezentate de către poziția centrului unei sfere atunci când suprafața sa vine în contact pentru prima și ultima oară cu o componentă în timpul procedurii de măsurare descrise în anexa II punctul 2.2;

3.1.1.

Cererea pentru omologarea CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește proeminențele sale exterioare este prezentată de către producătorul vehiculului sau reprezentantul său autorizat.

3.1.2.

Aceasta este însoțită de documentele menționate mai jos în trei exemplare:

3.1.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care trebuie omologat este prezentat autorității de inspecție tehnică responsabile cu omologarea. La cererea autorității de inspecție tehnică menționate, componentele sau mostrele specifice ale materialelor utilizate trebuie de asemenea prezentate.

3.2.1.

Cererile pentru omologarea CEE pentru portbagaje, suporturi de schiuri, antene radio (emițătoare sau receptoare) sau radiotelefonice considerate a fi unități tehnice independente în sensul articolului 9a din Directiva 70/156/CEE sunt prezentate de către constructorul vehiculului sau de producătorul unităților tehnice independente menționate anterior sau de către reprezentantul lor autorizat.

3.2.2.

Pentru fiecare tip de dispozitive prevăzute la punctul 3.2.1 anterior, cererea este însoțită de următoarele:

(4.1.)

(4.2.)

(4.3.)

(4.4.)

(4.5.)

4.6.

La fișa de omologare CEE se anexează o fișă conformă cu cea din modelul prezentat în anexa III.

▼M1

▼B

5.1.

Când vehiculul este încărcat și este cu ușile, gemurile și capacele de acces în poziție închisă, dispozițiile din prezenta anexă nu se aplică acelor părți ale suprafeței exterioare a vehiculului care se găsesc:

▼M1

▼B

5.2.

Este necesar ca suprafața exterioară a vehiculelor să nu conțină nici părți ascuțite sau tăioase, nici proeminențe îndreptate spre exterior care, din cauza formei, a dimensiunilor, a orientării sau durității lor, pot spori riscul sau gravitatea leziunilor corporale cauzate unei persoane lovite sau atinse de caroserie în caz de coliziune.

5.3

Este necesar ca suprafața exterioară a vehiculelor să nu comporte părți orientate spre exterior care pot acroșa pietonii, bicicliștii sau motocicliștii.

5.4.

Nici o parte proeminentă a suprafeței exterioare nu trebuie să aibă o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. Această cerință nu se aplică părților suprafeței exterioare a căror proeminență este mai mică de 5 mm, dar unghiurile acestor părți orientate spre exterior sunt rotunjite, cu excepția cazurilor în care proeminențele formate sunt mai mici de 1,5 mm.

5.5

Părțile proeminente de pe suprafața exterioară, alcătuite dintr-un material a cărui duritate nu depășește 60 shore A, pot avea o rază de curbură mai mică de 2,5 mm. ►M1   Măsurarea durității se execută când elementul este montat pe vehicul. Când este imposibilă măsurarea durității prin procedeul Shore A, atunci sunt efectuate măsurători echivalente pentru evaluare. ◄

5.6.

Dispozițiile punctelor 5.1-5.5 menționate anterior se aplică în completarea specificațiilor de la punctul 6 de mai jos, exceptând cazurile în care aceste specificații particulare prevăd în mod expres altfel.

6.1.1.

Este necesar ca motivele ornamentale adăugate, care formează proeminențe de peste 10 mm față de suportul lor, să se îndoaie, să se desprindă sau să se rabateze sub acțiunea unei forțe de 10 daN exercitată într-o direcție oarecare asupra punctului cel mai proeminent al acestora, într-un plan aproximativ paralel cu suprafața pe care sunt montate. Aceste dispoziții nu se aplică motivelor ornamentale existente pe masca radiatoarelor, pentru care se aplică în exclusivitate cerințele generale de la punctul 5. ►M1  Pentru aplicarea unei forțe de 10 daN se folosește un piston cu față plană, cu diametrul de cel mult 50 mm. Dacă nu este posibil, se folosește o metodă echivalentă. După retragerea, desprinderea sau îndoirea ornamentelor, proeminențele rămase nu ies în afară mai mult de 10 mm. Aceste proeminențe trebuie să îndeplinească, în orice caz, dispozițiile punctului 5.2. Dacă ornamentul este montat pe o bază, aceasta este privită ca aparținând ornamentului și nu suprafeței care o susține. ◄

6.1.2.

Benzile sau elementele de protecție existente pe suprafața exterioară nu sunt supuse cerințelor de la punctul 6.1.1; este totuși necesar ca ele să fie bine fixate pe vehicul.

6.2.1.

Vizierele și ramele proeminente sunt admise pentru faruri, cu condiția ca acestea să nu formeze proeminențe mai mari de 30 mm față de suprafața exterioară transparentă a farului și ca raza lor de curbură să nu fie în nici un caz mai mică de 2,5 mm. ►M1   În cazul unui far montat în spatele unei suprafețe transparente suplimentare, proeminența se măsoară de la suprafața transparentă cea mai proeminentă. Proeminențele sunt determinate conform metodei descrise la punctul 3 din anexa II. ◄

6.2.2.

Este necesar ca farurile escamotabile să satisfacă dispozițiile de la punctul 6.2.1, atât în poziție de funcționare cât și atunci când sunt ascunse.

6.2.3.

Dispozițiile punctului 6.2.1 anterior nu se aplică farurilor îngropate în caroserie sau care sunt „acoperite” de caroserie, dacă acesta din urmă este conform cu cerințele punctului 6.9.1.

6.3.1.

Cerințele punctului 5.4 nu se aplică spațiilor libere dintre elemente fixe sau mobile, inclusiv cele ale grilelor de intrare sau de ieșire a aerului sau din grilele radiatorului, cu condiția ca distanța dintre elementele consecutive să nu depășească 40 mm, iar grilele și spațiile goale să aibă rol funcțional. Dacă această distanță este între 40 mm și 25 mm, razele de curbură sunt de 1 mm sau mai mult. Totuși, dacă distanța dintre două elemente consecutive este egală cu sau mai mică de 25 mm, razele de curbură ale fețelor exterioare ale elementelor nu trebuie să fie mai mici de 0,5 mm. Distanța dintre două elemente consecutive ale grilei se determină conform metodei descrise în anexa II punctul 4.

6.3.2.

Este necesar ca racordul dintre fața anterioară și fețele laterale ale fiecărui element care formează o grilă sau un spațiu să fie rotunjit.

6.4.1.

Lamele ștergătoarelor de parbriz sunt fixate astfel încât punctul de inserție al tecii lamelor să fie acoperit de un element protector cu o rază de curbură corespunzătoare cerințelor punctului 5.4 anterior și o extremitate a cărei suprafață este de cel puțin 150 mm2. În cazul elementelor protectoare rotunjite, această suprafață, proiectată pe un plan a cărui distanță față de punctul cel mai proeminent nu trebuie să depășească 6,5 mm, este de cel puțin 150 mm2. Aceste cerințe se aplică și ștergătoarelor de parbriz din spate și ștergătoarelor pentru faruri.

6.4.2.

Punctul 5.4 nu se aplică lamelor sau brațelor ștergătoarelor. Totuși, aceste unități sunt fabricate astfel încât să nu aibă unghiuri ascuțite sau părți ascuțite sau tăioase.

6.5.1

Extremitățile laterale ale barelor de protecție sunt îndoite spre suprafața exterioară, în scopul reducerii riscului de agățare. Această cerință este considerată satisfăcută dacă bara de protecție este retrasă sau integrată în caroserie sau extremitățile barei de protecție sunt în așa fel îndoite spre interior încât nu pot fi atinse de o sferă cu diametrul de 100 mm, iar distanța dintre extremitatea barei de protecție și partea cea mai apropiată din caroserie nu depășește 20 mm.

6.5.2.

Dacă linia barei de protecție, din față sau din spate, corespunzătoare conturului exterior al vehiculului, în proiecție verticală, se află pe o suprafață rigidă, această suprafață trebuie să aibă o rază minimă de curbură de 5 mm pentru toate punctele situate între linia de contur și liniile situate deasupra și dedesubtul liniei de contur, care sunt semnele punctelor situate la 20 mm în interiorul acesteia în orice punct, măsurate ca normale în funcție de această linie de contur. O suprafață cu o rază minimă de curbură de 2,5 mm trebuie să se aplice tuturor celorlalte zone ale barelor de protecție.

Prezenta dispoziție se aplică părții din bara de protecție situată între punctele tangente de contact ale liniei de contur cu două plane verticale, care formează fiecare un unghi de 15 grade cu planul de simetrie longitudinal vertical al vehiculului (a se vedea figura 1).

Figura 1

6.5.3.

Cerințele punctului 6.5.2 nu se aplică pentru părți ale barei de protecție sau pentru părți de pe aceasta sau din interiorul barei de protecție care ies în afară mai puțin de 5 mm, cu referire specială la eclise sau duze de pulverizare pentru instalațiile de curățare a farurilor; dar unghiurile acestor fețe orientate spre exterior trebuie rotunjite, cu excepția părților care ies în afară mai puțin de 1,5 mm.

6.6.1.

Proeminența nu depășește 40 mm în cazul mânerelor ușilor sau portbagajelor și 30 mm în toate celelalte cazuri.

6.6.2.

Dacă mânerele ușilor laterale sunt de tip turnant, atunci ele îndeplinesc una dintre următoarele două cerințe.

6.7.1.

Cerințele de la punctul 5.4 nu se aplică acestor elemente.

6.7.2.

Roțile, piulițele de fixare a roților, capacele de osie și garniturile nu trebuie să prezinte proeminențe ascuțite sau tăioase care să se prelungească peste suprafața exterioară a jantei. Piulițele-fluture nu sunt admise.

6.7.3.

Este necesar ca la deplasarea în linie dreaptă, nici o parte a roților, cu excepția pneurilor, situată deasupra planului orizontal care trece prin axa de rotație a roților să nu prezinte proeminențe care să depășească proiecția verticală, pe un plan orizontal, a suprafeței sau a structurii exterioare. Cu toate acestea, dacă exigențele funcționale o justifică, garniturile roților care acoperă piulițele de fixare a roților și a osiei pot prezenta proeminențe dincolo de proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, cu condiția ca suprafața părții proeminente să aibă o rază de curbură cel puțin egală cu 30 mm și ca proeminența, în raport cu proiecția verticală a suprafeței sau a structurii exterioare, să nu fie în nici un caz mai mare de 30 mm.

6.8.1.

Muchiile de tablă, cum ar fi marginile jgheaburilor și glisierele ușilor culisante, sunt admise cu condiția ca marginile lor să fie rotunjite sau ca aceste muchii să fie acoperite cu un element de protecție care îndeplinește dispozițiile din prezenta anexă care i se pot aplica. ►M1  O muchie neprotejată se consideră îndoită dacă este îndoită înapoi cu circa 180o sau dacă este îndoită înspre caroserie, astfel încât să nu poată fi atinsă de o sferă cu un diametru de 100 mm. ◄

6.9.1.

Raza de curbură a pliurilor din panourile de caroserie poate fi mai mică de 2,5 mm cu condiția să nu fie inferioară unei zecimi din înălțimea „H” a proeminenței, măsurată în conformitate cu metoda prezentată în ►M1  anexa II, punctul 1 ◄ .

6.10.1.

Este necesar ca muchiile deflectoarelor laterale susceptibile de a fi dirijate către exterior să aibă o rază de curbură de minim 1 mm.

6.11.1.

Punctele de sprijin al cricului și al țevii (țevilor) de eșapament nu sunt proiectate în afară mai mult de 10 mm în raport cu proiecția verticală a liniei podelei care se află vertical deasupra lor. Ca o excepție de la această cerință, o țeavă de eșapament poate ieși în afară cu mai mult de 10 mm față de proiecția verticală a liniei podelei, dacă marginile sale sunt rotunjite la extremități, iar raza de curbură minimă este de 2,5 mm.

6.12.1.

Clapetele de admisie și de evacuare a aerului îndeplinesc cerințele punctelor 5.2, 5.3 și 5.4 în toate pozițiile de utilizare.

6.13.1.

Acoperișurile culisante se verifică doar în poziție închisă.

6.13.2.

Vehiculele decapotabile sunt examinate atât cu capota desfășurată, cât și cu capota rabatată.

6.14.1.

Ferestrele care pivotează înspre exteriorul suprafeței exterioare a vehiculului trebuie să corespundă următoarelor dispoziții în toate pozițiile de folosire:

6.15.1.

Suporturile pentru plăcuțele de înmatriculare oferite de către constructorul vehiculului trebuie să fie conforme cu cerințele punctului 5.4 din prezenta anexă, dacă pot fi atinse de o sferă cu un diametru de 100 mm atunci când plăcuța de înmatriculare este montată în conformitate cu recomandarea constructorului vehiculului.

6.16.1.

Portbagajele și suporturile de schiuri trebuie să fie fixate de vehicul astfel încât să existe o blocare pozitivă pe cel puțin una dintre direcții, iar forțele orizontale, longitudinale și transversale care pot fi transmise să fie cel puțin egale cu capacitatea de încărcare maximă verticală a suportului specificată de către producător. Pentru încercarea suporturilor de bagaje și a suporturilor de schiuri fixate pe vehicul conform indicațiilor producătorului, sarcinile de verificare nu trebuie aplicate doar într-un singur punct.

6.16.2.

Suprafețele care, după montarea suportului, pot fi atinse de o sferă cu un diametru de 165 mm nu trebuie să aibă părți cu o rază de curbură mai mică de 2,5 mm, cu excepția cazului în care se pot aplica dispozițiile punctului 6.3.

6.16.3.

Elementele de legătură, cum ar fi șuruburile care pot fi strânse sau slăbite fără ajutorul unei scule, nu trebuie să formeze o proeminență care să depășească cu mai mult de 40 mm suprafețele prevăzute la punctul 6.16.2, proiecția fiind determinată conform metodei prevăzute la anexa II punctul 2, dar se utilizează o sferă cu un diametru de 165 mm în cazurile în care este folosită metoda prevăzută la punctul 2.2 al respectivei anexe.

6.17.1.

Antenele radio (emițătoare sau receptoare) sau radiotelefonice sunt montate pe vehicul în așa fel încât, în cazul în care extremitatea lor liberă se găsește la mai puțin de 2 m de sol în oricare poziție de folosire specificată de producătorul dispozitivului, să fie în interiorul zonei definite de planurile verticale aflate la 10 cm în interiorul muchiei exterioare extreme a vehiculului, așa cum este definită la punctul 2.7.

6.17.2.

În plus, antenele sunt astfel montate pe vehicul și, dacă este cazul, extremitățile lor libere trebuie să poată fi ghidate în așa fel, încât nici o parte a antenei să nu depășească muchia exterioară extremă a vehiculului, așa cum este definită la punctul 2.7.

6.17.3.

Tijele antenelor pot avea raze de curbură mai mici de 2,5 mm. Totuși, extremitățile lor mobile trebuie să fie dotate cu capace fixe, ale căror raze de curbură să nu fie mai mici de 2,5 mm.

6.17.4.

Soclurile antenelor nu trebuie să formeze proeminențe care să depășească 30 mm, mărime determinată conform metodei din anexa II, punctul 2. Totuși, în cazul antenelor cu amplificatoare încorporate în soclu, acestea pot ajunge la 40 mm.

6.18.1.

Odată omologate ca unități tehnice independente, suporturile de bagaje, suporturile de schiuri și antenele radio (emițătoare sau receptoare) sau radiotelefonice nu pot fi puse în vânzare, vândute sau cumpărate dacă nu sunt însoțite de instrucțiunile de asamblare. Instrucțiunile de asamblare trebuie să conțină suficiente informații pentru a permite montarea componentelor omologate pe vehicul într-un mod care corespunde dispozițiilor relevante ale punctelor 5 și 6. Pozițiile de folosire trebuie indicate în special pentru antenele telescopice.

(7.1.)

(7.2.)

(8.1.)

8.2.

În scopul de a controla conformitatea tipului recepționat cu tipul omologat, se procedează la un număr suficient de controale prin sondaj ale vehiculelor de serie.

(9.1.)

(9.2.)

►M1  1.1 ◄

Înălțimea H a unei proeminențe se determină în formă grafică față de circumferința unui cerc cu diametrul de 165 mm, tangent la interior la patru contururi exterioare ale „suprafeței exterioare” a părții supuse verificărilor.

►M1  1.2. ◄

Înălțimea H este valoarea maximă a distanței, măsurată pe o dreaptă care trece prin centrul cercului cu diametrul de 165 mm, între circumferința acestui cerc și conturul exterior al proeminenței (a se vedea figura 1).

►M1  1.3. ◄

Dacă proeminența are o astfel de formă încât o porțiune a conturului exterior al „suprafeței exterioare” a părții examinate nu poate fi atinsă la exterior de un cerc cu diametrul de 100 mm, conturul suprafeței este considerat în acest loc ca fiind corespunzător cu porțiunea circumferinței cercului cu diametrul de 100 mm cuprinsă între punctele de tangență la conturul exterior (a se vedea figura 2).

►M1  1.4. ◄

Fabricantul trebuie să prezinte schemele în secțiune ale suprafeței exterioare a părților examinate pentru a permite determinarea înălțimii proeminențelor prin metoda menționată anterior.

2.1.

Dimensiunea proeminenței unei componente montate pe o suprafață convexă poate fi determinată direct sau prin trimitere la un desen al unei secțiuni corespunzătoare a componentei în poziția montată.

2.2.

Dacă dimensiunea proeminenței unei componente montate pe o suprafață care nu este convexă nu poate fi determinată prin simplă măsurare, atunci este determinată prin variația maximă a distanței între centrul unei sfere cu un diametru de 100 mm și linia nominală a panoului, atunci când sfera se deplasează deasupra respectivei componente, rămânând totodată în contact constant cu aceasta. În figura 3 este prezentat un exemplu de utilizare a acestui procedeu.

3.1.

Proeminențele în raport cu suprafața exterioară a farului sunt măsurate orizontal de la punctul de tangență al unei sfere cu un diametru de 100 mm conform figurii 4.

4.1.

Dimensiunea unui spațiu liber sau a spațiului dintre elementele unei grile se determină prin distanța dintre două planuri care intersectează punctele de tangență ale sferei și perpendiculare pe linia care unește aceste puncte. Figurile 5 și 6 prezintă exemple de utilizare a acestui procedeu.