ANEXA 1

COMUNICARE

[format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNEREA MĂRCILOR DE OMOLOGARE

MODEL A

(a se vedea punctul 4.4 din prezentul regulament)

MODEL B

(a se vedea punctul 4.5 din prezentul regulament)

(1)  Cel de-al doilea număr este dat doar ca exemplu.

ANEXA 3

ÎNCERCAREA ÎNCUIETORILOR PENTRU UȘI SUB SARCINĂ NR. 1, NR. 2 ȘI NR. 3, APLICAREA FORȚEI

1.   SCOP

Aceste încercări au ca scop stabilirea cerințelor minime de performanță și a procedurilor de încercare pentru evaluarea și încercarea sistemelor de închidere a ușilor vehiculelor în ceea ce privește rezistența acestora la sarcinile aplicate perpendicular pe fața încuietorii și paralel cu aceasta, pe direcția de deschidere a limbii. De asemenea, pentru ușile care se deschid în poziție verticală, încercările au ca scop stabilirea cerințelor de performanță minime și a unei proceduri de încercare pentru evaluarea mecanismului principal de închidere într-o direcție perpendiculară pe primele două direcții. Mecanismele de închidere principale trebuie să demonstreze că rezistă la sarcini aplicate atât în poziția complet închis, cât și în poziția secundară de închidere; mecanismele de închidere auxiliare și alte mecanisme de închidere a ușilor care au doar o singură poziție, și anume complet închis, trebuie să demonstreze că rezistă la sarcini aplicate perpendicular pe fața încuietorii și paralel cu aceasta, în direcția de deschidere a limbii, la nivelurile specificate pentru poziția complet închis.

2.   EFECTUAREA ÎNCERCĂRII

2.1.   Încercarea sub sarcină nr. 1

2.1.1.   Echipament: instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune (a se vedea figura 3-1)

2.1.2.   Proceduri

2.1.2.1.   Poziția complet închis

2.1.2.2.   Poziția de închidere secundară

2.2.   Încercarea sub sarcină nr. 2

2.2.1.   Echipament: instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune (a se vedea figura 3-2)

2.2.2.   Proceduri

2.2.2.1.   Poziția complet închis

2.2.2.2.   Poziția de închidere secundară

2.3.   Încercarea sub sarcină nr. 3 (pentru ușile care se deschid pe direcție verticală)

2.3.1.   Echipament: instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune (a se vedea figura 3-3)

2.3.2.   Procedură

2.3.2.1.   Se fixează instalația de încercare în locașul de montare a încuietorii și zăvorului. Se montează instalația de încercare cu încuietoarea și zăvorul în poziția complet închis, pe mașina de încercare.

2.3.2.2.   Se aplică sarcina de încercare pe direcția specificată la punctul 6.1.3 din prezentul regulament și în figura 3-4, la viteza maximă de 5 mm/min, până când se obține sarcina necesară. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

Figura 3-1

Încuietoare ușă – instalație fixă de încercare pentru încercarea sub sarcină nr. 1

Figura 3-2

Încuietoare de ușă – instalație fixă de încercare pentru încercarea sub sarcină nr. 2

Figura 3-3

Încuietoare – instalație fixă de încercare pentru încercarea sub sarcină nr. 3 (pentru ușile care se deschid pe direcție verticală)

Figura 3-4

Direcțiile de aplicare a sarcinii statice de încercare a ușilor

ANEXA 4

PROCEDURI DE ÎNCERCARE SUB SARCINI INERȚIALE

1.   SCOP

Determinarea capacității încuietorii unui vehiculul de a rezista la sarcinile inerțiale, cu ajutorul unei analize matematice a părților componente în poziția reală în care se află pe mașină sau prin utilizarea unui test dinamic.

2.   PROCEDURI DE ÎNCERCARE

2.1.   Opțiunea 1, calculul

2.1.1.   Procedura descrisă în prezenta anexă oferă o modalitate de determinare analitică a capacității unui sistem de închidere a ușii de a rezista la sarcini inerțiale. Forțele arcului reprezintă media dintre forța minimă a arcului obținută în poziția instalată și forța minimă a arcului obținută în poziția de deblocare. Efectele frecării și munca de realizat nu sunt luate în calcul. De asemenea, forța gravitațională exercitată asupra componentelor poate fi omisă dacă tinde să împiedice descuierea. Aceste omisiuni de la calcul sunt permise, deoarece oferă factori de siguranță suplimentară.

2.1.2.   Considerente de calcul – Se poate calcula rezistența minimă la inerție, într-o anumită direcție, pentru fiecare componentă sau subansamblu. Rezistența combinată a acestora la operațiunea de descuiere trebuie să asigure că mecanismul de închidere a ușii (atunci când este corect asamblat pe ușă) rămâne în poziția închis atunci când este supus unei sarcini inerțiale de 30 g, în orice direcție. Figura 4-1 este doar un exemplu de componente și combinații de componente care pot fi luate în considerare.

2.2.   Opțiunea 2, încercarea dinamică a vehiculului complet

2.2.1.   Echipament de încercare

2.2.1.1.   Un dispozitiv de accelerare (sau decelerare).

2.2.1.2.   Unul dintre următoarele vehicule:

2.2.1.3.   un dispozitiv sau mijloc de înregistrare a deschiderii ușilor;

2.2.1.4.   echipament de măsurare și înregistrare a accelerației.

2.2.2.   Configurația de încercare

2.2.2.1.   Se fixează bine vehiculul complet sau caroseria brută pe un dispozitiv care, atunci când este accelerat simultan, va determina situarea tuturor punctelor de pe curba impulsurilor de impact în interiorul coridorului definit în tabelul 4-1 și în figura 4-2.

2.2.2.2.   Ușile pot fi ancorate pentru evitarea distrugerii echipamentului folosit pentru înregistrarea deschiderii ușilor.

2.2.2.3.   Se instalează echipamentul utilizat pentru înregistrarea deschiderii ușilor.

2.2.2.4.   Se închide ușa (ușile) care urmează a fi supusă (supuse) încercării și se verifică dacă încuietoarea (încuietorile) se află în poziție complet închis, dacă ușa (ușile) este descuiată (sunt descuiate) și dacă toate ferestrele, în cazul în care acestea există, sunt închise.

2.2.3.   Direcții de efectuare a încercărilor (a se vedea figura 4-3)

2.2.3.1.   Configurația longitudinală nr. 1. Se orientează vehiculul sau caroseria brută astfel încât axa longitudinală a acestuia să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând un impact frontal.

2.2.3.2.   Configurația longitudinală nr. 2. Se orientează vehiculul sau caroseria brută astfel încât axa longitudinală a acestuia să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând un impact din spate.

2.2.3.3.   Configurația transversală nr. 1. Se orientează vehiculul sau caroseria brută astfel încât axa transversală a acestuia să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând un impact lateral, pe partea conducătorului auto.

2.2.3.4.   Configurația transversală nr. 2. (Numai pentru vehiculele cu sisteme ale ușilor diferite pe fiecare parte). Se orientează vehiculul sau caroseria brută astfel încât axa sa transversală să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând un impact lateral pe direcția opusă celei descrise la punctul 2.2.3.3 din prezenta anexă.

2.3.   Opțiunea 3, încercarea dinamică a ușilor

2.3.1.   Echipament de încercare

2.3.1.1.   Ansamblul (ansamblurile) ușii, incluzând cel puțin încuietoare (încuietori), mâner (mânere) exterioare de ușă cu închidere mecanică, mâner (mânere) interioare de deschidere a ușii și dispozitiv(e) de blocare.

2.3.1.2.   O instalație de încercare fixă, pentru montarea ușii (ușilor).

2.3.1.3.   Un dispozitiv de accelerare (sau decelerare).

2.3.1.4.   Un dispozitiv de ancorare.

2.3.1.5.   Un dispozitiv sau mijloc de înregistrare a deschiderii ușilor.

2.3.1.6.   Echipamentul utilizat pentru măsurarea și înregistrarea accelerațiilor.

2.3.2.   Configurația de încercare

2.3.2.1.   Se fixează ansamblurile de ușă fie separat, fie împreună, pe instalația de încercare. Fiecare încuietoare cu zăvor trebuie să fie montată astfel încât să corespundă orientării pe care o are pe vehicul și direcției necesare pentru efectuarea încercărilor sub sarcini inerțiale (punctul 2.3.3 din prezenta anexă).

2.3.2.2.   Se fixează instalația de încercare pe dispozitivul de accelerare.

2.3.2.3.   Se instalează echipamentul utilizat pentru înregistrarea deschiderii ușilor.

2.3.2.4.   Se verifică dacă încuietoarea ușii se află în poziția complet închis, dacă ușa este ancorată, descuiată și dacă fereastra, în cazul în care aceasta există, este închisă.

2.3.3.   Direcții de efectuare a încercărilor (a se vedea figura 4-3)

2.3.3.1.   Configurația longitudinală nr. 1. Se orientează subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare în direcția unui impact frontal.

2.3.3.2.   Configurația longitudinală nr. 2. Se orientează subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare în direcția unui impact din spate.

2.3.3.3.   Configurația transversală nr. 1. Se orientează subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare în direcția unui impact lateral, pe partea conducătorului auto.

2.3.3.4.   Configurația transversală nr. 2. Se orientează subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare în direcția opusă celei descrise la punctul 2.3.3.3 din prezenta anexă.

2.3.3.5.   Configurația verticală nr. 1. (Aplicabilă în cazul ușilor care se deschid pe direcție verticală). Se orientează subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare astfel încât axa verticală a ușii (atunci când este montată pe un vehicul) să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând răsturnarea, în care forța este aplicată din partea de sus către partea de jos a ușii (atunci când aceasta este montată pe un vehicul).

2.3.3.6.   Configurația verticală nr. 2. (Aplicabilă în cazul ușilor care se deschid pe direcție verticală). Orientați subsistemul (subsistemele) ușilor de pe dispozitivul de accelerare astfel încât axa verticală a ușii (atunci când este montată pe un vehicul) să fie pe aceeași linie cu axa dispozitivului de accelerare, simulând răsturnarea, în care forța este aplicată în direcția opusă celei descrise la punctul 2.3.3.5 din prezenta anexă.

2.4.   Încercarea pentru opțiunile 2 și 3

2.4.1.   Se menține un nivel minim de accelerare de 30 g timp de cel puțin 30 ms, păstrând accelerația în interiorul coridorului de impulsuri descris în tabelul 4-1 și prezentat grafic în figura 4-2.

2.4.2.   Accelerați instalația (instalațiile) de încercare în următoarele direcții:

2.4.3.   În cazul în care, în orice moment pe perioada desfășurării încercării, impulsul depășește 36 g și cerințele de încercare sunt satisfăcute, încercarea va fi considerată reușită.

2.4.4.   Asigurați-vă că ușa nu s-a deschis și nu s-a închis în timpul desfășurării încercării.

Figura 4-1

Sarcina inerțială – Exemplu de calcul

Tabel 4-1

Coridorul impulsurilor de accelerație

Figura 4-2

Impulsuri de accelerație

Figura 4-3

Sistemul de referință al coordonatelor vehiculului pentru încercarea sub sarcini inerțiale

ANEXA 5

PROCEDURA DE ÎNCERCARE A BALAMALELOR

1.   SCOP

Aceste încercări sunt efectuate pentru a determina capacitatea sistemului de balamale al unui vehicul de a rezista la sarcinile de încercare aplicate:

2.   PROCEDURA DE ÎNCERCARE

2.1.   Sistem de balamale multiple

2.1.1.   Încercarea sub sarcini longitudinale

2.1.1.1.   Echipament

2.1.1.1.1.   Instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune

2.1.1.1.2.   O instalație tipică de încercare sub sarcini statice este ilustrată în figura 5-1.

2.1.1.2.   Procedură

2.1.1.2.1.   Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare al instalației de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, distanța dintre capetele extreme ale unei balamale din sistem și capătul extrem al unei alte balamale din sistem trebuie fixată la 406 ± 4 mm. Sarcina se aplică echidistant între mediana porțiunilor angrenate ale cuiului balamalei și prin mediana cuiului balamalei în direcția longitudinală a vehiculului (a se vedea figura 5-2).

2.1.1.2.2.   Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea oricăreia dintre balamale. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

2.1.2.   Încercarea sub sarcini transversale

2.1.2.1.   Echipament

2.1.2.1.1.   Instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune

2.1.2.1.2.   O instalație tipică de încercare sub sarcini statice este ilustrată în figura 5-1.

2.1.2.2.   Procedură

2.1.2.2.1.   Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare al instalației de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, distanța dintre capetele extreme ale unei balamale din sistem și capătul extrem al unei alte balamale din sistem trebuie fixată la 406 ± 4 mm. Sarcina se aplică echidistant între mediana porțiunilor angrenate ale cuiului balamalei și prin mediana cuiului balamalei în direcția transversală a vehiculului (a se vedea figura 5-2).

2.1.2.2.2.   Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea unei balamale. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

2.1.3.   Încercarea sub sarcini verticale (pentru ușile care se deschid pe direcție verticală)

2.1.3.1.   Echipament

2.1.3.1.1.   Instalație fixă de încercare a rezistenței la tracțiune

2.1.3.1.2.   O instalație tipică de încercare sub sarcini statice este ilustrată în figura 5-1.

2.1.3.2.   Procedură

2.1.3.2.1.   Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare al instalației de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, distanța dintre capetele extreme ale unei balamale din sistem și capătul extrem al unei alte balamale din sistem trebuie fixată la 406 ± 4 mm. Sarcina se aplică prin mediana cuiului balamalei, în direcție perpendiculară față de sarcina longitudinală și cea transversală (a se vedea figura 5-2).

2.1.3.2.2.   Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea oricăreia dintre balamale. Înregistrați sarcina maximă obținută.

2.2.   Evaluarea unei singure balamale. În unele situații poate fi necesară încercarea individuală a balamalelor dintr-un sistem de balamale. În acest caz, rezultatele pentru o singură balama, atunci când aceasta este supusă încercării în conformitate cu procedurile de mai jos, trebuie să demonstreze că sunt îndeplinite cerințele pentru sistem specificate la punctul 6.1.5.1 din prezentul regulament. (De exemplu, o balama individuală dintr-un sistem cu balama dublă trebuie să poată rezista la 50 % din sarcinile la care, conform cerințelor, trebuie să reziste întregul sistem.)

2.2.1.   Proceduri de încercare

2.2.1.1.   Sarcină longitudinală. Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare al instalației de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, sarcina se aplică echidistant între mediana porțiunilor anclanșate ale cuiului balamalei și prin mediana cuiului balamalei în direcția longitudinală a vehiculului. Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea oricăreia dintre balamale. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

2.2.1.2.   Sarcină transversală. Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare al instalației de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, sarcina se aplică echidistant între mediana porțiunilor anclanșate ale cuiului balamalei și prin mediana cuiului balamalei în direcția transversală a vehiculului. Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea oricăreia balamale. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

2.2.1.3.   Sarcină verticală. Se fixează sistemul de balamale în locașul de montare de pe instalația de încercare. Poziția balamalei trebuie să simuleze poziția de pe vehicul (cu ușa închisă complet) față de linia mediană a balamalei. În scopul încercărilor, sarcina se aplică pe linia mediană a cuiului balamalei în direcție perpendiculară față de sarcinile longitudinală și transversală. Se aplică sarcina de încercare la o viteză maximă de 5 mm/min până când se obține sarcina necesară. Eșecul constă în desprinderea oricăreia dintre balamale. Se înregistrează sarcina maximă obținută.

2.3.   Pentru balamalele tip pian, nu se aplică cerințele privind poziția balamalei și amplasarea instalației de încercare se modifică astfel încât forțele de încercare să se aplice pe sistemul complet de balamale.

Figura 5-1

Instalații de încercare sub sarcini statice

Figura 5-2

Direcțiile de încercare sub sarcini statice pentru ușile care se deschid pe verticală

ANEXA 6

UȘĂ LATERALĂ GLISANTĂ

Încercarea ușii complete

1.   SCOP

Această încercare are ca scop stabilirea cerințelor minime de performanță și a unei proceduri de încercare pentru evaluarea și încercarea elementelor de susținere a ușii atunci când sunt instalate atât pe ușă, cât și pe cadrul ușii. Această încercare completează încercările aplicabile specificate în anexa 3 și anexa 4.

2.   PREVEDERI GENERALE

2.1.   Încercările sunt efectuate cu ajutorul unui vehicul complet sau a unei carcase brute cu ușă glisantă și elementele sale de susținere.

2.2.   Încercarea este efectuată cu ajutorul a două dispozitive de aplicare a forței, capabile să aplice forțele exterioare transversale specificate la punctul 6.2.4 din prezentul regulament. Configurația de încercare este ilustrată în figura 6-1. Sistemul de aplicare a forței trebuie să includă următoarele:

3.   CONFIGURAȚIA DE ÎNCERCARE

3.1.   Scoateți toate echipamentele din interior și elementele decorative de pe ansamblul ușii glisante.

3.2.   Scoateți scaunele și orice elemente interioare care pot interfera cu acțiunea de montare și utilizare a echipamentului de încercare și toate elementele de pe stâlpi și componentele nestructurale care se suprapun cu ușa și care determină amplasarea incorectă a plăcilor de aplicare a forței.

3.3.   Montați dispozitivele de aplicare a forței și structura de susținere aferentă pe podeaua vehiculului de încercare. Fiecare dispozitiv de aplicare a forței și structura de susținere aferentă trebuie să fie rigid fixat(ă) pe o suprafață orizontală de pe podeaua vehiculului în timpul aplicării sarcinilor.

3.4.   Se identifică marginea anterioară și posterioară a ușii glisante ori a structurii vehiculului de care este prinsă, care cuprinde o încuietoare/un zăvor.

3.5.   Se închide ușa glisantă, asigurându-se anclanșarea completă a tuturor elementelor de susținere a ușii.

3.6.   Pentru orice margine a ușii supusă încercării care conține o încuietoare/un zăvor se utilizează următoarele configurații de încercare:

3.7.   Pentru fiecare margine a ușii supuse încercării care conține mai mult de o încuietoare/un zăvor se utilizează următoarele configurații de încercare:

3.8.   Pentru fiecare margine a ușii supuse încercării care nu conține cel puțin o încuietoare/un zăvor se utilizează următoarele configurații de încercare:

3.9.   Ușa este descuiată. Nu se pot suda sau atașa alte dispozitive sau elemente pe ușa laterală glisantă sau pe oricare dintre părțile componente ale acesteia.

3.10.   Se atașează orice echipament utilizat la măsurarea distanței de desprindere a ușii care va fi utilizat la determinarea nivelurilor de desprindere pe parcursul procedurii de încercare.

3.11.   Se așează structura de aplicare a sarcinii astfel încât plăcile de aplicare a forței să vină în contact cu interiorul ușii glisante.

4.   PROCEDURA DE ÎNCERCARE

4.1.   Se acționează fiecare dispozitiv de aplicare a forței la o viteză maximă de 2 000 N pe minut, conform specificațiilor constructorului, până când se obține o forță de 9 000 N pe fiecare dispozitiv de aplicare a forței sau până când unul dintre dispozitivele de aplicare a forței realizează o deplasare totală de 300 mm.

4.2.   Dacă unul dintre dispozitivele de aplicare a forței atinge forța țintă de 9 000 N înaintea celuilalt dispozitiv, se menține forța de 9 000 N pe primul dispozitiv până când și cel de al doilea dispozitiv de aplicare a forței atinge forța de 9 000 N.

4.3.   De îndată ce ambele dispozitive de aplicare a forței ating fiecare forța de 9 000 N, se întrerupe înaintarea dispozitivelor, iar acestea sunt menținute sub sarcina rezultată timp de cel puțin 10 secunde.

4.4.   Se menține dispozitivul de aplicare a forței în poziția specificată la punctul 4.3 și într-un interval de 60 de secunde măsurați distanța de separare dintre marginea exterioară a cadrului ușii și marginea interioară a ușii, de-a lungul perimetrului ușii.

Figura 6-1

Procedura de încercare a vehiculului complet cu uși laterale glisante (Notă: Ușa glisantă este ilustrată separat, nu montată pe vehicul)