31.8.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 230/81

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

Anexa 1 –

Anexa 2 –

Anexa 3 –

Anexa 4 –

Anexa 5 –

Anexa 6 –

Anexa 7 –

Anexa 8 –

Anexa 9 –

(a)

Vehiculelor din categoriile M1 și N (1) în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor lor și în ceea ce privește tetierele acestora;

(b)

Vehiculelor din categoriile M2 și M3 (1) în ceea ce privește scaunele care nu intră sub incidența Regulamentului nr. 80, în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor lor, și în ceea ce privește tetierele acestora;

(c)

Vehiculelor din categoria M1 în ceea ce privește proiectarea părților posterioare ale scaunelor din spate și proiectarea dispozitivelor destinate protecției ocupanților împotriva pericolelor pe care le prezintă bagajele deplasate în cazul unui impact frontal.

2.1.

„omologarea unui vehicul” înseamnă omologarea unui tip de vehicul din punctul de vedere al rezistenței scaunelor și al ancorajelor acestora, construcției componentelor din spate ale spătarelor scaunelor și caracteristicilor tetierelor acestora;

2.2.

„Tip de vehicul” semnifică o categorie de autovehicule care nu diferă în aspecte esențiale cum ar fi:

2.3.

„scaun” înseamnă o structură cu tapițerie care poate să fie sau nu parte integrantă din structura vehiculului, care oferă un loc de ședere pentru o persoană adultă. Termenul se referă atât la un scaun separat, cât și la o parte din bancheta spate pe care să se așeze o singură persoană. În funcție de orientarea sa, un scaun se definește după cum urmează:

2.4.

„banchetă” reprezintă o structură completă, cu garnitura sa, oferind cel puțin două locuri de șezut pentru pasagerii adulți;

2.5.

„ancoraj” înseamnă un sistem cu ajutorul căruia ansamblul scaunului se fixează pe structura vehiculului, inclusiv componentele implicate ale cadrului vehiculului;

2.6.

„sistem de reglare” înseamnă un dispozitiv care permite reglarea scaunului sau a componentelor acestuia într-o poziție potrivită morfologiei ocupantului așezat. Acest tip de dispozitiv poate să permită, în special:

2.7.

„sistem de deplasare” înseamnă un dispozitiv care permite deplasarea și/sau rotirea scaunului sau a uneia dintre componentele sale, fără o poziție intermediară fixă, pentru a permite accesul ușor la spațiul din spatele scaunului în cauză;

2.8.

„sistem de blocare” înseamnă un dispozitiv care asigură menținerea scaunului și a componentelor acestuia în poziția de utilizare;

2.9.

„strapontină” înseamnă un scaun auxiliar destinat utilizării ocazionale și care în mod normal este pliat;

2.10.

„plan transversal” înseamnă un plan vertical perpendicular pe planul longitudinal median al vehiculului;

2.11.

„plan longitudinal” înseamnă un plan paralel cu planul longitudinal median al vehiculului;

2.12.

„tetieră” înseamnă un dispozitiv destinat limitării deplasării spre spate a capului unui ocupant adult în raport cu torsul său pentru a reduce pericolul vătămării vertebrelor cervicale ale ocupantului respectiv în caz de accident;

2.13.

„punctul R” înseamnă punctul de referință al locurilor pe scaun, astfel cum este definit în anexa 3 la prezentul regulament;

2.14.

„linia de referință” reprezintă o linie de pe manechin reprodusă în figura 1 din apendicele 1 la anexa 3 la prezentul regulament;

2.15.

„sistem de separare” înseamnă părți sau dispozitive care, în plus față de spătarele scaunelor, sunt proiectate în scopul protecției ocupanților împotriva bagajelor deplasate; în special, un sistem de separare poate consta din plase de sârmă sau din plase din alt material situate deasupra nivelului spătarelor aflate în poziție verticală sau pliate. Tetierele care sunt incluse în echipamentul standard al vehiculelor dotate cu astfel de părți și dispozitive sunt considerate ca făcând parte din sistemul de separare. Totuși, un scaun dotat cu o tetieră nu trebuie considerat ca fiind un sistem de separare.

3.1.

Cererea de omologare a unui tip de vehicul trebuie înaintată de constructorul vehiculului sau de reprezentantul său autorizat.

3.2.

Aceasta este însoțită de documentele menționate mai jos, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

3.3.

Serviciului tehnic responsabil cu încercările de omologare i se transmit următoarele elemente:

4.1.

În cazul în care vehiculul care face obiectul omologării în conformitate cu prezentul regulament respectă condițiile relevante (scaune echipate cu tetiere sau pe care pot fi montate tetiere), trebuie acordată omologarea tipului de vehicul.

4.2.

Fiecărei omologări i se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre (în prezent 08, care corespund seriei de amendamente 08) indică seria de amendamente care include cele mai recente modificări tehnice majore aduse regulamentului la momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr fie aceluiași tip de vehicul echipat cu alte tipuri de scaune sau tetiere ori cu scaune ancorate de vehicul în mod diferit (această mențiune se aplică atât scaunelor cu tetiere, cât și celor fără tetiere), fie unui alt tip de vehicul.

4.3.

Omologarea sau prelungirea ori refuzul omologării unui tip de vehicul în conformitate cu prezentul regulament este comunicată părților la acord care aplică prezentul regulament, printr-o fișă conformă modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

4.4.

Se aplică, într-un loc vizibil și ușor accesibil, specificat în fișa de omologare, pe fiecare vehicul conform cu un anumit tip de vehicul omologat în conformitate cu prezentul regulament, o marcă de omologare internațională care constă din:

4.5.

În cazul în care vehiculul corespunde unui tip de vehicul omologat în temeiul unuia sau mai multor regulamente anexate la acord în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament, simbolul prevăzut la punctul 4.4.1 nu trebuie repetat; în acest caz, regulamentul, numerele de omologare și simbolurile suplimentare ale tuturor regulamentelor în temeiul cărora s-a acordat omologarea în țara care a acordat omologarea în temeiul prezentului regulament se înscriu în coloane verticale la dreapta simbolului prevăzut la punctul 4.4.1.

4.6.

Marca de omologare trebuie să fie ușor lizibilă și de neșters.

4.7.

Marca de omologare trebuie să fie amplasată alături sau pe placa de date a vehiculului aplicată de producător.

4.8.

În anexa 2 la prezentul regulament sunt prezentate exemple de amplasare a mărcilor de omologare.

5.1.1.

Se interzice instalarea scaunelor orientate lateral la vehiculele din categoriile M1, N1, M2 (din clasa III sau B) și M3 (din clasa III sau B).

5.1.2.

Nu se aplică în cazul ambulanțelor sau vehiculelor destinate utilizării de către forțele armate, serviciile de protecție civilă, serviciile de luptă împotriva incendiilor și forțele de menținere a ordinii publice.

5.1.3.

De asemenea, nu se aplică nici vehiculelor din categoria M3 (din clasa III sau B) cu o masă maximă de încărcare tehnic admisibilă care depășește 10 tone, în care scaunele orientate lateral sunt grupate în partea din spate a vehiculului pentru a forma o cabină de până la 10 locuri.Astfel de scaune orientate lateral sunt echipate cu cel puțin o tetieră și o centură de siguranță cu prindere în două puncte cu retractor omologate în conformitate cu Regulamentul nr. 16. Ancorajele centurilor de siguranță trebuie să fie în conformitate cu Regulamentul nr. 14.

5.2.1.

Fiecare sistem de reglare și deplasare prevăzut conține un sistem de blocare, care funcționează automat. Nu sunt necesare sisteme de blocare pentru rezemătoarele brațelor sau alte accesorii de confort, cu excepția cazului în care prezența lor poate să prezinte un risc suplimentar de vătămare a ocupanților unui vehicul în caz de coliziune.

5.2.2.

Comanda de deblocare a unui dispozitiv menționat la punctul 2.7 se amplasează pe partea exterioară a scaunului, lângă portieră. Ea trebuie să fie ușor accesibilă, chiar și pentru ocupantul scaunului situat chiar în spatele scaunului în cauză.

5.2.3.

Componentele din spate ale scaunelor situate în zona 1, descrisă la punctul 6.8.1.1, trebuie să reziste la încercarea de disipare a energiei în conformitate cu cerințele din anexa 6 la prezentul regulament.

5.2.3.1.

În cazul în care, în încercările realizate prin metoda specificată la anexa 6, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să persiste după încercare.

5.2.3.2.

Cerințele punctului 5.1.3 nu sunt aplicabile scaunelor celor mai din spate; scaunelor amplasate spate în spate care respectă prevederile Regulamentului nr. 21 „Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește echipamentele interioare ale acestora” (E/ECE/324 E/ECE/TRANS/505/Rev.1/Add.20/Rev.2, astfel cum a fost modificat ultima oară).

5.2.4.

Suprafața părților din spate ale scaunelor nu trebuie să prezinte asperități periculoase sau margini ascuțite care pot crește riscul rănirii grave a ocupanților. Se consideră că această cerință este îndeplinită dacă suprafața părților din spate ale scaunelor supuse încercării în condițiile specificate la punctul 6.1 prezintă curburi cu razele mai mari sau egale cu:

Aceste zone sunt definite la punctul 6.8.1.

5.2.4.1.

Această cerință nu se aplică:

5.2.4.2.

În zona 2 descrisă la punctul 6.8.1.2, suprafețele pot să prezinte raze de curbură mai mici de 5 mm, dar nu mai mici de 2,5 mm, cu condiția ca acestea să reziste la încercarea de disipare a energiei prevăzută în anexa 6 la prezentul regulament. În plus, suprafețele respective trebuie să fie capitonate pentru a evita contactul direct al capului cu cadrul ramei scaunului.

5.2.4.3.

Dacă zonele susmenționate conțin componente acoperite cu un material cu o duritate mai mică de 50 Shore A, cerințele menționate mai sus, cu excepția celor referitoare la încercarea de disipare a energiei conform cerințelor din anexa 6, se aplică doar componentelor rigide.

5.2.5.

Rama scaunului sau ancorajul scaunului, sistemele de reglare și deplasare sau dispozitivele de blocare ale acestora nu trebuie să prezinte nici o deteriorare în timpul sau după încercarea prevăzută la punctele 6.2 și 6.3. Se pot accepta deformațiile permanente, inclusiv rupturile, cu condiția ca acestea să nu sporească riscul vătămării în caz de coliziune și să reziste la solicitările specificate.

5.2.6.

În timpul încercărilor prevăzute la punctul 6.3, precum și la punctul 2.1 din anexa 9, nu trebuie să se producă declanșarea sistemelor de blocare.

5.2.7.

După încercări, sistemele de deplasare proiectate să permită sau să faciliteze accesul ocupanților trebuie să fie în stare de funcționare; ele trebuie să permită deblocarea cel puțin o dată și deplasarea scaunului sau a componentei scaunului pentru care sunt proiectate.

Nu este necesar ca alte sisteme de deplasare, și nici sistemele de reglare și sistemele lor de blocare, să fie în stare de funcționare.

În cazul scaunelor prevăzute cu tetiere, dacă după încercarea în conformitate cu punctul 6.4.3.6 nu are loc ruperea scaunului sau a spătarului scaunului, se consideră că rezistența spătarului și a dispozitivelor de blocare a acestuia corespund cerințelor stabilite la punctul 6.2; în caz contrar, trebuie să se demonstreze că scaunul satisface cerințele stabilite la punctul 6.2.

În cazul scaunelor (banchetelor) cu mai multe locuri decât tetiere, se efectuează încercarea descrisă la punctul 6.2.

5.3.1.

Scaunele și banchetele trebuie să fie bine fixate pe vehicul.

5.3.2.

Scaunele și banchetele culisante trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare automată în toate pozițiile prevăzute.

5.3.3.

Spătarele reglabile ale scaunelor trebuie să fie prevăzute cu sisteme de blocare în toate pozițiile prevăzute.

5.3.4.

Toate scaunele care se pot înclina înainte sau au spătare rabatabile trebuie să se blocheze automat în poziție normală. Această cerință nu se aplică scaunelor montate în spațiile destinate scaunelor cu rotile ale vehiculelor din categoriile M2 sau M3 din clasele I, II sau A

5.4.1.

Tetiera se montează pe fiecare scaun din față al fiecărui vehicul din categoria M1. Se mai pot omologa în conformitate cu prezentul regulament scaunele dotate cu tetiere, proiectate să fie montate în alte poziții și la alte categorii de vehicule.

5.4.2.

Se montează o tetieră pe fiecare scaun frontal lateral instalat pe orice vehicul din categoria M2 cu o greutate maximă care nu depășește 3 500 kg, precum și pe orice vehicul din categoria N1; Tetierele montate în astfel de vehicule trebuie să respecte cerințele din Regulamentul nr. 25, astfel cum a fost modificat prin seria 03 de amendamente.

5.5.1.

Prezența tetierei nu trebuie să reprezinte un pericol suplimentar pentru ocupanții vehiculului. În special, aceasta nu trebuie să prezinte rugozități periculoase sau muchii ascuțite care pot să crească riscul sau gravitatea vătămării ocupanților, indiferent de poziția în care se utilizează.

5.5.2.

Părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 1, astfel cum sunt definite la punctul 6.8.1.1.3 de mai jos trebuie să reziste la încercarea de absorbție a energiei.

5.5.2.1.

În cazul în care, în încercările realizate prin metoda specificată la anexa 6, decelerarea capului fals nu depășește 80 g în mod continuu timp de peste 3 ms, se consideră că prezenta cerință este îndeplinită. În plus, nicio muchie periculoasă nu trebuie să apară în timpul încercării sau să rămână ca atare după încercare.

5.5.3.

Părțile din față și din spate ale tetierelor situate în zona 2, astfel cum sunt definite la punctul 6.8.1.2.2 de mai jos, sunt capitonate astfel încât să se evite orice contact direct al capului cu componentele structurii și să fie îndeplinite cerințele de la punctul 5.2.4 de mai sus aplicabile componentelor din spate ale scaunelor situate în zona 2.

5.5.4.

Cerințele de la punctele 5.5.2 și 5.5.3 de mai sus nu se aplică părților din spate ale tetierelor proiectate pentru montarea pe scaunele în spatele cărora nu mai există niciun scaun.

5.5.5.

Tetiera se fixează pe cadrul scaunului sau al vehiculului astfel încât părțile rigide și periculoase să nu iasă din capitonajul tetierei sau din sistemul său de fixare pe spătar ca urmare a presiunii exercitate de capul manechinului în timpul încercării.

5.5.6.

În cazul unui scaun dotat cu tetieră, se poate considera, de comun acord cu serviciul tehnic, că dispozițiile de la punctul 5.1.3 sunt îndeplinite dacă scaunul respectiv dotat cu tetieră respectă dispozițiile de la punctul 5.5.2.

5.6.1.

Înălțimea tetierelor se măsoară conform metodei descrise la punctul 6.5 de mai jos.

5.6.2.

În cazul tetierelor a căror înălțime nu este reglabilă, înălțimea nu este mai mică de 800 mm pentru scaunele din față și de 750 mm pentru alte scaune.

5.6.3.

Pentru tetierele cu înălțime reglabilă:

5.6.4.

Dimensiunile menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus pot fi mai mici de 800 mm în cazul scaunelor din față, respectiv mai mici de 750 mm în cazul altor scaune pentru a permite existența unei distanțe adecvate între tetieră și suprafața interioară a acoperișului, respectiv între tetieră și ferestre sau orice altă componentă a structurii vehiculului; totuși, distanța nu trebuie să fie mai mare de 25 mm. În cazul scaunelor dotate cu sisteme de deplasare și/sau reglare, această cerință se aplică tuturor locurilor pe scaun. În plus, prin derogare de la punctul 5.6.3.2 de mai sus, nu trebuie să există nicio „poziție de utilizare” care să corespundă unei înălțimi mai mici de 700 mm.

5.6.5.

Prin derogare de la cerințele privind înălțimea menționate la punctele 5.6.2 și 5.6.3.1 de mai sus, înălțimea oricărei tetiere proiectate pentru montarea pe scaunele sau pe locurile pe scaun centrale din spate nu trebuie să fie mai mică de 700 mm.

5.7.1.

În cazul tetierelor reglabile în înălțime, înălțimea porțiunii dispozitivului pe care se reazemă capul, măsurată prin metoda descrisă la punctul 6.5 de mai jos, nu este mai mică de 100 mm, în cazul tetierei cu înălțime reglabilă.

deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință situată la 540 mm față de punctul R;

între două planuri longitudinale verticale care trec la distanța de 85 mm de fiecare parte a liniei de referință. În zona descrisă, se admit unul sau mai multe spații libere, care pot, indiferent de forma lor, să reprezinte o distanță „a” mai mare de 60 mm, măsurată conform metodei descrise la punctul 6.7 de mai jos, cu condiția ca, după încercarea suplimentară în conformitate cu punctul 6.4.3.3.2 de mai jos, să fie îndeplinite în continuare cerințele de la punctul 5.11.

(a)

un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor tetierei;

(b)

un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor spătarului;

(a)

un punct situat la 150 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor tetierei;

(b)

un punct situat la 100 mm în fața punctului R al scaunului în cauză, în cazul componentelor tetierei și componentelor sistemului de separare altele decât tetiera.

6.1.1.

Dacă este reglabil, spătarul scaunului se blochează într-o poziție înclinată spre spate la un unghi cât mai aproape de 25° față de linia verticală de referință a torsului manechinului descris în anexa 3, cu excepția cazului în care există alte specificații ale constructorului.

6.1.2.

Dacă un scaun, mecanismul său de blocare a acestuia și modul său de instalare sunt identice sau simetrice față de un alt scaun din vehicul, serviciul tehnic poate să efectueze încercarea doar a unuia dintre aceste scaune.

6.1.3.

Pentru scaunele cu tetiere reglabile, încercările se realizează cu tetierele dispuse în poziția cea mai nefavorabilă (în general în poziția cea mai înaltă) pe care o permite sistemul lor de reglare.

6.2.1.

Se aplică o forță care produce un moment de 53 daNm în raport cu punctul R, în sens longitudinal și spre spate, pe marginea superioară a cadrului spătarului scaunului, printr-o componentă care imită spatele manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament. Pentru un loc pe banchetă, dacă o parte sau întregul cadru de susținere (inclusiv cel al tetierelor) este comun pentru mai multe locuri pe scaun, se realizează simultan încercarea tuturor locurilor pe scaun în cauză.

6.3.1.

Se aplică întregii caroserii a vehiculului, timp de 30 ms, o decelerare orizontală longitudinală sau, la alegerea solicitantului, o accelerare de cel puțin 20 g care să imite o coliziune frontală, în conformitate cu cerințele de la punctul 1 din anexa 7. La cererea constructorului, impulsul de încercare descris la apendicele la anexa 9 poate fi utilizat în mod alternativ.

6.3.2.

Se aplică o decelerare longitudinală sau, la alegerea solicitantului, o accelerare care să imite o coliziune din spate, în conformitate cu cerințele de la punctul 6.3.1.

6.3.3.

Se verifică cerințele de la punctele 6.3.1 și 6.3.2 pentru toate pozițiile scaunului. În cazul scaunelor dotate cu tetieră reglabilă, încercarea se realizează cu tetierele așezate în pozițiile cele mai nefavorabile (în general în poziția cea mai înaltă) pe care le permite sistemul lor de reglare. În timpul încercării, scaunul se poziționează în așa fel încât niciun factor extern să nu împiedice declanșarea sistemelor de blocare.

Se consideră că aceste cerințe sunt îndeplinite, dacă se efectuează încercarea scaunului reglat în următoarele poziții:

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în spatele poziției normale de conducere cea mai avansată sau al poziției de utilizare indicate de constructor (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai înaltă);

reglarea longitudinală se stabilește la o crestătură sau la 10 mm în fața poziției normale de conducere situate cel mai înapoi sau a poziției de utilizare indicate de constructor (pentru scaunele cu reglare verticală independentă, șezutul scaunului se reglează în poziția sa cea mai joasă) și, dacă este cazul, conform cerințelor de la punctul 6.3.4 de mai jos.

6.3.4.

Dacă într-o altă poziție a scaunului decât cele specificate la punctul 3.3, sistemele de blocare sunt astfel poziționate încât distribuția forțelor pe dispozitivele de blocare și pe ancoraje poate fi mai puțin favorabilă decât în oricare dintre configurațiile specificate la punctul 3.3, încercările se efectuează pentru acea poziție a scaunului, mai puțin favorabilă.

6.3.5.

Se consideră că sunt satisfăcute condițiile de încercare de la punctul 6.3.1 dacă, la cererea constructorului, acestea sunt înlocuite cu o încercare de coliziune a întregului vehicul, în stare de funcționare, cu o barieră rigidă, astfel cum este prevăzut la punctul 2 din anexa 7 la prezentul regulament. În acest caz, scaunul se reglează astfel încât să corespundă condițiilor celor mai puțin favorabile de distribuție a forțelor în cadrul ancorajului, astfel cum este prevăzut la punctele 6.1.1, 6.3.3 și 6.3.4 de mai sus.

6.4.3.1.

Se trasează toate liniile, inclusiv proiecțiile liniei de referință, în planul median vertical al scaunului sau al locului pe scaun în cauză (a se vedea anexa 5 la prezentul regulament).

6.4.3.2.

Linia de referință deplasată se determină prin aplicarea, pe porțiunea care simulează spatele manechinului prezentat în anexa 3 la prezentul regulament, a unei forțe inițiale care produce un moment spre înapoi de 37,3 daNm aproape de punctul R.

6.4.3.3.

Cu ajutorul unui cap fals de formă sferică cu diametrul de 165 mm, se aplică o forță inițială, în unghiuri drepte față de linia de referință deplasată și la o distanță de 65 mm sub marginea superioară a tetierei, forță care produce un moment de 37,3 daNm aproape de punctul R, linia de referință menținându-se în poziția deplasată stabilită în conformitate cu punctul 6.4.3.2.

6.4.3.3.1.

Dacă prezența spațiilor libere împiedică aplicarea forței prevăzute la punctul 6.4.3.3 la 65 mm de la marginea superioară a tetierei, distanța se poate reduce, astfel încât axa forței să treacă prin linia mediană a elementului cadrului cel mai apropiat de spațiul liber.

6.4.3.3.2.

Pentru situația descrisă la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus, se repetă încercarea prin aplicarea unei forțe pe fiecare spațiu liber, utilizând pentru aceasta o sferă cu diametrul de 165 mm, după cum urmează:

6.4.3.4.

Se determină tangenta Y la capul fals de formă sferică, paralelă cu linia de referință deplasată.

6.4.3.5.

Se măsoară distanța X prevăzută la punctul 5.12 de mai sus, dintre tangenta Y și linia de referință deplasată.

6.4.3.6.

Pentru a verifica eficacitatea tetierei, se mărește sarcina inițială specificată la punctele 6.4.3.3 și 6.4.3.3.2 până la 89 daN, cu excepția cazului în care scaunul sau spătarul scaunului s-a rupt deja.

6.5.1.

Se trasează toate liniile, inclusiv proiecția liniei de referință, în planul median vertical al scaunului sau al locului pe scaun în cauză, intersecția acestui plan cu scaunul determinând conturul tetierei și al spătarului (a se vedea figura 1 din anexa 4 la prezentul regulament).

6.5.2.

Manechinul descris în anexa 3 la prezentul regulament se așază pe scaun, într-o poziție normală.

6.5.3.

În continuare, se trasează proiecția liniei de referință a manechinului din scaunul în cauză, în planul specificat la punctul 6.4.3.1 de mai sus.

Se trasează tangenta S la marginea superioară a tetierei perpendicular pe linia de referință.

6.5.4.

Distanța „h” de la punctul R la tangenta S reprezintă înălțimea care trebuie luată în calcul la punerea în aplicare a cerințelor de la punctul 5.6 de mai sus.

6.6.1.

Planul S1, perpendicular pe linia de referință și situat la 65 mm sub tangenta S definită la punctul 6.5.3 de mai sus, determină în tetieră o secțiune care este definită de linia de contur C.

6.6.2.

Lățimea tetierei care urmează să fie luată în calcul la aplicarea cerințelor de la punctul 5.11 de mai sus este distanța „L”, măsurată în planul S1, dintre planurile longitudinale verticale P și P′.

6.6.3.

Lățimea tetierei se mai determină, dacă este necesar, în planul perpendicular pe linia de referință aflată la 635 mm deasupra punctului R al scaunului, distanța respectivă fiind măsurată de-a lungul liniei de referință.

6.7.1.

Distanța „a” se determină pentru fiecare spațiu liber și în raport cu partea din față a tetierei, cu ajutorul unei sfere cu diametrul de 165 mm.

6.7.2.

Se aduce sfera în contact cu spațiul liber într-un punct al suprafeței spațiului liber care să permită pătrunderea maximă a sferei, considerând că nu se aplică nici o sarcină.

6.7.3.

Distanța dintre cele două puncte de contact ale sferei cu spațiul liber reprezintă distanța „a” care urmează să fie luată în calcul la evaluarea dispozițiilor de la punctele 5.9 și 5.10 de mai sus.

6.8.1.1.1.

În cazul scaunelor separate fără tetiere, această zonă include partea din spate a spătarului scaunului situată între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al liniei centrale a scaunului și deasupra planului perpendicular pe linia de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

6.8.1.1.2.

În cazul locurilor pe banchetă fără tetiere, această zonă se situează între planurile verticale longitudinale situate la distanța de 100 mm de fiecare parte a planului median longitudinal al fiecărui loc lateral pe scaun specificat de producător și deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință aflat la 100 mm sub marginea superioară a spătarului scaunului.

6.8.1.1.3.

În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere, această zonă se situează între planurile verticale longitudinale, de fiecare parte a și la 70 mm de planul median longitudinal al scaunului sau al locului pe scaun în cauză și se află deasupra planului perpendicular pe linia de referință la 635 mm de punctul R. Pentru încercare, tetiera, dacă este reglabilă, se așează în poziția cea mai nefavorabilă (în general cea mai înaltă) pe care o permite sistemul său de reglare.

6.8.1.2.1.

În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă care nu sunt dotate cu tetiere și al scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere detașabile sau separate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 100 mm de marginea superioară a spătarului, excluzând părțile din zona 1.

6.8.1.2.2.

În cazul scaunelor sau locurilor pe banchetă dotate cu tetiere încorporate, zona 2 se întinde deasupra unui plan perpendicular pe linia de referință la distanța de 440 mm de punctul R al scaunului sau al locului pe scaun în cauză, excluzând părțile din zona 1.

6.8.1.3.1.

Zona 3 este definită ca fiind partea din spătarul scaunului sau al locurilor pe bancheta din spate, situată deasupra planurilor orizontale definite la punctul 5.2.4.1.3 de mai sus, fără a se lua în considerare părțile situate în zona 1 și zona 2.

7.1.

Fiecare vehicul omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să fie astfel construit încât să corespundă tipului omologat și să respecte cerințele prevăzute la punctul 5 de mai sus. Totuși, în cazul tetierelor astfel cum sunt definite la punctele 2.12.2 și 2.12.3 de mai sus, conformitatea vehiculului cu tipul de vehicul omologat nu este împiedicată de nimic, chiar dacă acesta este comercializat fără a avea tetiere montate pe scaune.

7.2.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate să verifice în orice moment metodele de control al conformității utilizate în fiecare unitate de producție. De asemenea, autoritatea competentă poate efectua controale aleatorii ale vehiculelor construite în serie, cu privire la cerințele stabilite la punctul 5 de mai sus.

8.1.

Omologarea acordată pentru un tip de vehicul în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu se respectă cerințele prevăzute la punctul 7.1 de mai sus sau în cazul în care rezultatele verificărilor la care sunt supuse vehiculele, prevăzute la punctul 7 de mai sus, sunt negative.

8.2.

În cazul în care una dintre părțile contractante la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, această parte informează de îndată cu privire la aceasta celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul prezentat în anexa 1 la prezentul regulament.

9.1.

Orice modificare a tipului de vehicul în ceea ce privește scaunele, ancorajele și/sau tetierele acestora trebuie notificate serviciului administrativ care a acordat omologarea tipului de vehicul. Departamentul poate:

9.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu menționarea modificărilor, se comunică prin metoda stabilită la punctul 4.3 de mai sus părților la acord care aplică prezentul regulament.

9.3.

Autoritatea competentă care acordă prelungirea omologării va aloca un număr de serie pentru o astfel de prelungire și va informa referitor la aceasta părțile la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

10.1.

Dacă titularul omologării încetează definitiv producția unui dispozitiv omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. La primirea informației respective, autoritatea o comunică celorlalte părți ale Acordului din 1958 care aplică prezentul regulament, printr-o fișă de comunicare conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11.1.

În cazul scaunelor dotate cu tetiere reglabile, producătorii oferă instrucțiuni de utilizare, de reglare, de blocare și, dacă este cazul, de îndepărtare a tetierelor.

13.1.

Începând cu data oficială de intrare în vigoare a seriei 06 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.

13.2.

Începând cu 1 octombrie 1999, părțile contractante care aplică prezentul regulament vor acorda omologări CEE numai dacă tipul de vehicul care urmează a se omologa îndeplinește cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 06 de amendamente.

13.3.

Începând cu 1 octombrie 2001, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu a fost acordate în conformitate cu seria 06 de amendamente la prezentul regulament.

13.4.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, modificat prin seria 07 de amendamente.

13.5.

Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de modificări, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări cu condiția ca tipul de vehicul care urmează să fie omologat să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.

13.6.

Începând cu 48 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 07 de amendamente la prezentul regulament, omologările în temeiul prezentului regulament încetează să fie valabile, cu excepția celor acordate pentru tipurile de vehiculele conforme cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 07 de amendamente.

13.7.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu poate refuza acordarea de omologări CEE în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.

13.8.

Începând cu 24 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 08 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări CEE numai dacă sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 08 de amendamente.

13.9.

Începând cu 36 de luni de la data intrării în vigoare a seriei 06 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament pot refuza recunoașterea omologărilor care nu au fost acordate în conformitate cu seria 06 de amendamente la prezentul regulament.

13.10.

Sub rezerva dispozițiilor de la punctele 13.8 și 13.9, omologările categoriilor de vehicule care nu fac obiectul seriei 08 de modificări își păstrează valabilitatea, iar părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să le accepte.

13.11

Dacă în cadrul cerințelor la nivel național nu există cerințe care să interzică utilizarea scaunelor așezate față în față, părțile contractante pot continua să permită instalarea de scaune așezate față în față, în sensul omologărilor naționale, iar în acest caz, categoriilor de autobuze în cauză nu li se poate acorda omologarea de tip în temeiul prezentului regulament.

13.12.

La 20 octombrie 2010, derogarea menționată la punctul 5.1.3 încetează să producă efecte. Aceasta poate fi prelungită în cazul în care sunt disponibile statistici concludente privind accidentele și, de asemenea, în cazul în care sistemelor de reținere li se aduc noi îmbunătățiri.