ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNERI ALE MĂRCILOR ȘI DATELOR DE OMOLOGARE

(A se vedea punctul 4.7 din prezentul regulament)

a = min. 8 mm

Marca de omologare de mai sus indică faptul că dispozitivul în cauză a fost omologat în Țările de Jos (E4) în conformitate cu Regulamentul nr. 90. În schița de mai sus, primele două cifre ale numărului de omologare indică faptul că Regulamentul nr. 90 a inclus deja seria 01 de amendamente la data atribuirii numărului de omologare; următoarele trei cifre sunt cele atribuite de către autoritatea de omologare tipului de garnitură de frână, iar cifrele care alcătuiesc sufixul sunt cele atribuite de către autoritatea de omologare sabotului sau plăcuței. Toate cele opt cifre alcătuiesc numărul de omologare pentru acel tip de set de garnituri de frână de schimb.

Exemplu de marcaj al setului de plăcuțe

Exemplu de marcaj al setului de segmenți

Exemplu de marcaj al garniturii de frână cu tambur

Notă: Pozițiile marcajelor și pozițiile reciproce ale marcajelor indicate în exemple nu sunt obligatorii.

ANEXA 3

Cerințe privind seturile de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile M1, M2 și N1

1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13

Conformitatea cu cerințele Regulamentului nr. 13 este demonstrată printr-o încercare a vehiculului.

1.1.   Pregătirea vehiculului

1.1.1.   Încercarea vehiculului

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care setul de garnituri de frână de schimb este supus omologării este echipat cu tipul de seturi de garnituri de frână de schimb supus omologării și prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentele nr. 13 și 13-H.

Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului în acord cu serviciul tehnic.

1.1.2.   Procedura de rodaj

1.1.2.1.   Condiții generale

Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare. În cazul seturilor de garnituri de frână de schimb, trebuie utilizate garnituri de frână noi. Garniturile de frână cu tambur pot fi prelucrate pentru a se realiza cel mai bun contact inițial posibil între garnituri și tambur(e). Vehiculul de încercare este încărcat la capacitate maximă.

Seturile originale de garnituri de frână utilizate în cadrul încercării comparative, deja montate pe vehiculul de încercare, pot fi utilizate, cu condiția ca ele să se afle în stare bună de funcționare și ca uzura lor să nu depășească 20 % din grosimea inițială. Acestea nu trebuie să prezinte deteriorări, crăpături, coroziune excesivă sau semne de supraîncălzire. Acestea se rodează în conformitate cu procedura de încercare descrisă mai jos.

1.1.2.2.   Procedura

Se parcurge cu vehiculul o distanță de cel puțin 50 km și se efectuează cel puțin 100 de frânări la diferite decelerații (cel puțin între 1 m/s2 și 5 m/s2), vitezele inițiale situându-se în intervalul 50 km/h-120 km/h. În timpul procedurii de rodaj, trebuie să se atingă de cel puțin 3 ori un interval de temperatură cuprins între 250 °C și 500 °C pentru seturile de plăcuțe sau între 150 °C și 250 °C pentru seturile de garnituri de frână cu tambur (măsurat la suprafața de frecare a discului sau tamburului). Temperaturile nu trebuie să depășească 500 °C pentru seturile de plăcuțe, respectiv 250 °C pentru seturile de garnituri de frână cu tambur.

1.1.2.3.   Controlul eficacității

Prin frânarea unei singure axe de fiecare dată, se execută 5 frânări de la 70 km/h la 0 km/h (axa față) și de la 45 km/h la 0 km/h (axa spate) la o presiune în conductă de 4 Mpa (1) și la o temperatură inițială de 100 °C pentru fiecare oprire. Cele 5 rezultate consecutive variabile trebuie să se încadreze în limita de toleranță de 0,6 m/s2 (axa față) sau de 0,4 m/s2 (axa spate) a decelerației medii complete.

În cazul în care această cerință nu este îndeplinită, procedura de rodaj prevăzută la punctul 1.1.2.2 trebuie extinsă, iar controlul eficacității prevăzut la punctul 1.1.2.3 trebuie repetat.

1.2.   Sistemul de frânare al vehiculului trebuie supus încercării în conformitate cu cerințele prevăzute pentru categoria de vehicule în cauză (M1, M2 sau N1) în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1 și 2. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

1.2.1.   Sistemul de frânare de serviciu

1.2.1.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat, vehiculul încărcat

1.2.1.2.   Încercare de tip 0 cu motorul cuplat, vehiculul neîncărcat și încărcat, în conformitate cu Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1.4.3.1 (încercarea de stabilitate) și 1.4.3.2 (numai încercarea cu viteza inițială v = 0,8 vmax)

1.2.1.3.   Încercare de tip I

1.2.2.   Sistemul de frânare de siguranță

1.2.2.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat, vehiculul încărcat (această încercare poate fi omisă în cazurile în care este evident faptul că sunt îndeplinite cerințele, de exemplu, sistemul de frânare cu dublu circuit diagonal)

1.2.3.   Sistemul de frânare de parcare

(Se aplică numai în cazul în care frânele pentru care garniturile sunt supuse omologării sunt utilizate la parcare.)

1.2.3.1.   Încercare la coborârea unei pante de 18 % cu vehiculul încărcat

1.3.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

2.   Cerințe suplimentare

Conformitatea cu cerințele suplimentare este dovedită prin utilizarea uneia dintre următoarele două metode:

2.1.   Încercarea vehiculului (încercare axă cu axă)

Pentru această încercare, vehiculul este încărcat la capacitate maximă și toate frânările se efectuează cu motorul decuplat pe un drum orizontal.

Sistemul de comandă al frânei de serviciu a vehiculului este echipat cu un dispozitiv care permite izolarea frânelor axei față de cele ale axei spate astfel încât acestea să poată fi utilizate independent de celelalte.

În cazul în care setul de garnituri de frână este supus omologării pentru frânele axei față, frânele axei spate sunt nefuncționale pe tot parcursul încercării.

În cazul în care setul de garnituri de frână este supus omologării pentru frânele axei spate, frânele axei față sunt nefuncționale pe tot parcursul încercării.

2.1.1.   Încercarea echivalenței eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână, utilizând rezultatele încercării de mai jos.

2.1.1.1.   Se acționează frânele de cel puțin 6 ori cu creșterea progresivă a efortului asupra pedalei sau a presiunii în conductă până la blocarea roților sau până la o decelerație medie completă de 6 m/s2 sau până la efortul maxim asupra pedalei admis pentru categoria de vehicul în cauză, pornind de la viteză inițială indicată în tabelul de mai jos:

Temperatura inițială a frânelor la începutul fiecărei frânări este mai mică de sau egală cu 100 °C.

2.1.1.2.   Se notează și se reprezintă grafic forța aplicată pedalei sau presiunea din conductă și decelerația medie completă pentru fiecare frânare și se calculează forța aplicată pedalei sau presiunea din conductă necesară pentru a atinge (dacă este posibil) o decelerație medie totală de 5 m/s2 pentru frânele axei față și de 3 m/s2 pentru frânele axei spate. În cazul în care aceste valori nu pot fi atinse la forța maximă admisă aplicată pedalei, se calculează fie forța aplicată pedalei, fie presiunea din conductă necesară pentru a obține decelerația maximă.

2.1.1.3.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de eficacitate similare celor ale setului original de garnituri de frână, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță aplicată pedalei sau presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul original de garnituri de frână.

2.1.2.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.1.2.1.   Folosind forța aplicată pedalei obținută conform metodei de la punctul 2.1.1.2 din prezenta anexă și la o temperatură inițială a frânei mai mică de sau egală cu 100 °C, se acționează frânele de 3 ori la fiecare dintre vitezele următoare:

2.1.2.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de 3 frânări și se reprezintă grafic viteza cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.1.2.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

2.2.   Încercarea cu dinamometrul inerțial

2.2.1.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează un dinamometru inerțial pe frâna vehiculului respectiv. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.2.2.   Condiții de încercare

2.2.2.1.   Masa rotativă a dinamometrului corespunde unei jumătăți din partea masei maxime a vehiculului pe axă, conform tabelului de mai jos, și razei de rulare a celui mai mare pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.2.2.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului indicată la punctele 2.2.3 și 2.2.4 din prezenta anexă și se bazează pe raza de rulare dinamică a pneului.

2.2.2.3.   Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și se rodează conform procedurii următoare:

2.2.2.4.   Se efectuează 5 frânări de la 80 km/h la 0 km/h la o presiune în conductă de 4 MPa și la o temperatură inițială de 100 °C pentru fiecare oprire. Cele 5 rezultate consecutive variabile trebuie să se încadreze în limita de toleranță de 0,6 m/s2 din decelerațiile lor medii complete.

În cazul în care această cerință nu este îndeplinită, prima parte a procedurii de rodaj „Etapa I de rodaj” trebuie repetată până când se atinge stabilitatea necesară a eficacității.

2.2.2.5.   Se poate utiliza răcirea cu aer. Viteza fluxului de aer pe frână din timpul frânării este:

vaer = 0,33 v

unde:

v = viteza de încercare a vehiculului la începutul frânării.

2.2.3.   Încercarea echivalenței eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână, utilizând rezultatele încercării de mai jos.

2.2.3.1.   Pornind de la o viteză inițială de 80 km/h pentru categoriile de vehicule M1 și N1 și de 60 km/h pentru categoria de vehicule M2, precum și de la o temperatură a frânelor mai mică de sau egală cu 100 °C la începutul fiecărei frânări, se acționează frânele de cel puțin 6 ori, crescând presiunea în conductă până la atingerea unei decelerații medii complete de 6 m/s2.

2.2.3.2.   Se notează și se reprezintă grafic presiunea din conductă și decelerația medie completă pentru fiecare frânare și se calculează presiunea din conductă necesară pentru a atinge 5 m/s2.

2.2.3.3.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de eficacitate similare celor ale setului original de garnituri de frână, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași forță aplicată pedalei sau presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul original de garnituri de frână.

2.2.4.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.2.4.1.   Folosind presiunea din conductă calculată conform metodei definite la punctul 2.2.3.2 și la o temperatură inițială a frânelor mai mică de sau egală cu 100 °C, se acționează frânele de 3 ori la viteze care corespund vitezelor liniare următoare ale vehiculului:

2.2.4.2.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de 3 frânări și se reprezintă grafic viteza cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.2.4.3.   Decelerațiile medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

(1)  Pentru sistemele de frânare altele decât cele hidraulice ar trebui folosită o valoare echivalentă a mărimii la intrare.

ANEXA 4

Cerințe privind seturile de garnituri de frână de schimb și garniturile de frână cu tambur de schimb pentru vehicule din categoriile M3, N2 și N3

1.   Încercarea vehiculului

1.1.   Vehicul de încercare

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care setul de garnituri de frână de schimb sau garnitura de frână cu tambur este supus(ă) omologării este echipat cu tipul de seturi de garnituri de frână sau cu tipul de garnituri de frână cu tambur supus omologării și este prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 13.

Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului în acord cu serviciul tehnic.

1.2.   Încercări și cerințe

1.2.1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13

1.2.1.1.   Sistemul de frânare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu cerințele prevăzute pentru categoria de vehicule în cauză (M3, N2 sau N3) din Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctele 1 și 2. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

1.2.1.2.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

1.2.2.   Cerințe suplimentare (încercare axă cu axă)

Pentru încercările menționate în continuare, vehiculul este încărcat la capacitate maximă și toate frânările se efectuează cu motorul decuplat pe un drum orizontal.

Sistemul de comandă al frânei de serviciu a vehiculului este echipat cu un dispozitiv care permite izolarea frânelor axei față de cele ale axei spate, astfel încât acestea să poată fi utilizate independent de celelalte.

În cazul în care setul de garnituri de frână sau garnitura de frână cu tambur este supus(ă) omologării pentru frânele axei față, frânele axei spate sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

În cazul în care setul de garnituri de frână sau garnitura de frână cu tambur este supus(ă) omologării pentru frânele axei spate, frânele axei față sunt nefuncționale pe toată durata încercării.

1.2.2.1.   Încercarea echivalenței eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână sau a garniturii de frână cu tambur de schimb și cea a garniturii de frână cu tambur originale, utilizând rezultatele încercării de mai jos.

1.2.2.2.   Încercarea de sensibilitate la viteză

2.   Încercarea cu dinamometrul inerțial

2.1.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează un dinamometru inerțial pe frâna vehiculului respectiv. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.1.1.   Condiții de încercare

2.2.   Încercări și cerințe

2.2.1.   Încercări în temeiul Regulamentului nr. 13

2.2.1.1.   Încercare de tip 0

Pornind de la o viteză inițială de 60 km/h și de la o temperatură a frânei mai mică de sau egală cu 100 °C la începutul fiecărei frânări, se frânează de cel puțin 6 ori, cu creșterea progresivă a presiunii în conductă până la valoarea asigurată permanent de sistemul de frânare al tipului (tipurilor) de vehicul(e) (de exemplu, reducerea presiunii compresorului). Trebuie să se obțină o decelerație medie completă de cel puțin 5 m/s2.

2.2.1.2   Încercare de tip 0, eficacitate la viteză ridicată

Se efectuează 3 frânări la o temperatură a frânelor mai mică sau egală cu 100 °C la începutul fiecărei frânări, de la o viteză de 100 km/h în cazul în care omologarea vizează vehicule din categoria N2 și de la o viteză de 90 km/h în cazul în care omologarea vizează vehicule din categoriile M3 și N3, folosind presiunea din conductă asigurată prevăzută la punctul 2.2.1.1. Valoarea medie a decelerației medii complete obținute pentru cele 3 frânări trebuie să fie de cel puțin 4 m/s2.

2.2.1.3   Încercare de tip I

2.2.1.3.1.   Procedura de încălzire

Se efectuează 20 de frânări bruște consecutive cu v1 = 60 km/h și v2 = 30 km/h într-un interval de timp de 60 s, pornind de la o temperatură a frânelor mai mică sau egală cu 100 °C la prima frânare. Presiunea în conductă corespunde unei decelerații de 3 m/s2 la prima frânare și trebuie să rămână constantă pe parcursul tuturor frânărilor ulterioare.

2.2.1.3.2.   Eficacitate la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară eficacitatea la cald în condițiile prevăzute la punctul 2.2.1.1 de mai sus, folosind presiunea din conductă asigurată definită la punctul 2.2.1.1 (condițiile de temperatură pot fi diferite). Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 60 % din valoarea obținută cu frâna rece sau mai mică de 4 m/s2.

2.2.1.3.3.   Recuperare

Pornind la 120 s după stabilirea eficacității la cald a frânării, se efectuează 5 opriri complete cu presiunea în conductă utilizată la punctul 2.2.1.3.1 de mai sus și la intervale de cel puțin 2 minute, de la viteza inițială de 60 km/h. La începutul celei de a cincea frânări, temperatura frânelor este mai mică sau egală cu 100 °C și decelerația medie completă atinsă se încadrează în limita de 10 % din cea rezultată din raportul presiune în conductă/decelerație de la încercarea de tip 0 la 60 km/h.

2.2.1.4   Încercare de tip II

2.2.1.4.1.   Procedura de încălzire

Frânele se încălzesc prin cuplu constant de frânare corespunzător unei decelerații de 0,15 m/s2 la o viteză constantă de 30 km/h timp de 12 minute.

2.2.1.4.2.   Eficacitate la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară eficacitatea la cald în condițiile punctului 2.2.1.1 de mai sus folosind presiunea în conductă asigurată stabilită la punctul 2.2.1.1 (condițiile de temperatură pot fi diferite). Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 3,75 m/s2.

2.2.1.5.   Încercare statică pentru eficacitatea la parcare

2.2.2.   Încercare de echivalență a eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână sau a garniturii de frână cu tambur de schimb și a garniturii de frână cu tambur originale utilizând rezultatele încercării de tip 0 prevăzute la punctul 2.2.1.1.

2.2.2.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 2.2.1.1 se efectuează cu un set de garnituri de frână originale sau cu o garnitură de frână cu tambur originală.

2.2.2.2.   Setul de garnituri de frână de schimb sau garnitura de frână cu tambur de schimb este considerat(ă) a prezenta caracteristici de eficacitate similare celor ale setului original de garnituri de frână sau ale garniturii de frână cu tambur originale, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se situează în limita de 15 % din cele obținute cu setul original de garnituri de frână sau cu garnitura de frână cu tambur originală.

2.2.3.   Încercarea de sensibilitate la viteză

ANEXA 5

Cerințe privind seturile de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoriile O1 și O2

1.   Dispoziții generale

Metoda de încercare prezentată în prezenta anexă se bazează pe încercarea cu dinamometrul inerțial. Încercările se pot efectua fie pe un vehicul de încercare, fie pe un stand de încercare, în cazul în care sunt îndeplinite aceleași condiții de încercare și se măsoară aceiași parametri ca la încercarea cu dinamometrul inerțial.

2.   Echipamente de încercare

Pentru încercări, se montează un dinamometru inerțial pe frâna vehiculului respectiv. Dinamometrul este prevăzut cu instrumente pentru înregistrarea continuă a vitezei de rotație, a cuplului de frână, a presiunii în conducta de frână sau a forței aplicate comenzii, a numărului de rotații după frânare, a timpului de frânare și a temperaturii rotorului de frână.

2.1.   Condiții de încercare

2.1.1.   Masa rotativă a dinamometrului corespunde unei jumătăți din partea masei maxime pe axă a vehiculului și razei de rulare a celui mai mare pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.2.   Viteza de rotație inițială a dinamometrului corespunde vitezei liniare a vehiculului indicată la punctul 3.1 din prezenta anexă și se bazează pe raza de rulare dinamică a celui mai mic pneu autorizat pentru tipul (tipurile) respectiv(e) de vehicul(e).

2.1.3.   Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului în acord cu serviciul tehnic.

2.1.4.   Dacă se folosește răcire cu aer, viteza fluxului de aer pe frână este:

vaer = 0,33 v

unde:

v = viteza de încercare a vehiculului la începerea frânării.

2.1.5.   Dispozitivul de comandă montat pe frână trebuie să corespundă cu instalația vehiculului.

3.   Încercări și cerințe

3.1.   Încercare de tip 0

Pornind de la o viteză inițială de 60 km/h și de la o temperatură a frânelor mai mică sau egală cu 100 °C la începutul fiecărei frânări, se frânează de cel puțin 6 ori, mărind progresiv presiunea în conductă sau forța aplicată pedalei până la valoarea maximă a presiunii din conductă sau până la o decelerație de 6 m/s2. Ultima frânare se repetă la o viteză inițială de 40 km/h.

3.2.   Încercare de tip I

3.2.1.   Procedura de încălzire

Frâna se încălzește prin frânare continuă în conformitate cu cerința prevăzută în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 1.5.2, pornind de la o temperatură a rotorului frânei mai mică sau egală cu 100 °C.

3.2.2.   Eficacitate la cald

La sfârșitul procedurii de încălzire, se măsoară eficacitatea la cald pornind de la o viteză inițială de 40 km/h conform condițiilor de la punctul 3.2.1 de mai sus, folosind aceeași presiune în conductă sau aceeași forță asupra pedalei, condițiile de temperatură putând fi diferite. Decelerația medie completă cu frâna caldă nu trebuie să fie mai mică de 60 % din valoarea atinsă cu frâna rece sau mai mică de 3,5 m/s2.

3.3.   Încercarea echivalenței eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână, utilizând rezultatele încercării de tip 0 descrisă la punctul 3.1.

3.3.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 3.1 se efectuează cu un set de garnituri de frână originale.

3.3.2.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de eficacitate similare celor ale setului original de garnituri de frână, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă sau forță aplicată pedalei în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul original de garnituri de frână.

ANEXA 6

Cerințe privind seturile de garnituri de frână de schimb și garniturile de frână cu tambur pentru vehicule din categoriile O3 și O4

1.   Condiții de încercare

Încercările prevăzute în prezenta anexă pot fi efectuate pe un vehicul de încercare, pe un dinamometru inerțial sau pe un stand de încercare în aceleași condiții ca cele prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 11 apendicele 2 punctele 3.1-3.4.

Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, se rodează conform instrucțiunilor producătorului în acord cu serviciul tehnic.

2.   Încercări și cerințe

2.1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 13 anexa 11

Frânele sunt supuse încercării în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 13 anexa 11 apendicele 2 punctul 3.5.

2.2.   Încercarea de echivalență (de tip 0) a eficacității la rece

ANEXA 7

Cerințe privind seturile de garnituri de frână de schimb pentru vehicule din categoria L

1.   Condiții de încercare

1.1.   Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care setul de garnituri de frână de schimb este supus omologării este echipat cu seturile de garnituri de frână de tipul supus omologării și este prevăzut cu instrumente de încercare a frânei astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 78.

1.2.   Seturile de garnituri de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și, până la definirea unei proceduri de rodaj, acestea se rodează conform instrucțiunilor producătorului în acord cu serviciul tehnic.

1.3.   În cazul seturilor de garnituri de frână pentru vehicule cu sistem de frânare combinat în sensul punctului 2.9 din Regulamentul nr. 78, trebuie supusă (supuse) încercării combinația (combinațiile) seturilor de garnituri de frână pentru axa față și pentru axa spate care fac obiectul omologării.

Combinația poate consta în seturi de garnituri de frână de schimb pentru ambele axe și/sau un set de garnituri de frână de schimb pe una dintre axe și un set original de garnituri de frână pe cealaltă axă.

2.   Încercări și cerințe

2.1.   Conformitatea cu Regulamentul nr. 78

2.1.1.   Sistemul de frânare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu cerințele privind categoria de vehicule în cauză (L1, L2, L3, L4 sau L5) din Regulamentul nr. 78 anexa 3 punctul 1. Cerințele sau încercările aplicabile sunt următoarele:

2.1.1.1.   Încercare de tip 0 cu motorul decuplat

Încercarea se efectuează numai în stare încărcată. Se acționează frânele de cel puțin 6 ori cu creșterea progresivă a efortului asupra pedalei sau a presiunii din conductă până la blocarea roților sau până la o decelerație de 6 m/s2 sau până la atingerea efortului maxim admis asupra pedalei.

2.1.1.2.   Încercare de tip 0 cu motorul cuplat

Se aplică numai vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5.

2.1.1.3.   Încercarea de tip 0 cu frâne ude

Ne se aplică vehiculelor din categoria L5 sau în cazul frânelor cu tambur sau al frânelor cu disc complet încorporat care nu fac obiectul acestei încercări pe parcursul omologării în temeiul Regulamentului nr. 78.

2.1.1.4.   Încercare de tip I

Se aplică numai vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5.

2.1.2.   Vehiculul trebuie să îndeplinească toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 78 anexa 3 punctul 2 pentru categoria respectivă de vehicule.

2.2.   Cerințe suplimentare

2.2.1.   Încercarea de echivalență a eficacității la rece

Se compară eficacitatea la rece a setului de garnituri de frână de schimb și cea a setului original de garnituri de frână utilizând rezultatele încercării de tip 0 prezentate la punctul 2.1.1.1.

2.2.1.1.   Încercarea de tip 0 prevăzută la punctul 2.1.1.1 se efectuează cu un set original de garnituri de frână.

2.2.1.2.   Setul de garnituri de frână de schimb este considerat a prezenta caracteristici de eficacitate similare celor ale setului original de garnituri de frână, în cazul în care decelerațiile medii complete obținute la aceeași presiune din conductă în cele două treimi superioare ale curbei generate se încadrează în limita de 15 % din cele obținute cu setul original de garnituri de frână.

2.2.2.   Încercare de sensibilitate la viteză

Această încercare se aplică numai în cazul vehiculelor din categoriile L3, L4 și L5 și se efectuează cu vehiculul încărcat în condițiile încercării de tip 0 cu motorul decuplat. Cu toate acestea, vitezele de încercare sunt diferite.

2.2.2.1.   Din rezultatele încercării de tip 0 descrise la punctul 2.1.1.1 se stabilește forța asupra pedalei sau presiunea din conductă corespunzătoare valorii minime necesare a decelerației medii complete pentru categoria respectivă de vehicule.

2.2.2.2.   Utilizând forța asupra pedalei sau presiunea din conductă determinată la punctul 2.2.2.1 și la o temperatură inițială a frânei mai mică de sau egală cu 100 °C, se efectuează 3 frânări la fiecare dintre următoarele viteze:

40 km/h, 80 km/h și 120 km/h (dacă vmax ≥ 130 km/h).

2.2.2.3.   Se calculează media rezultatelor pentru fiecare serie de 3 frânări și se reprezintă grafic viteza cu decelerația medie completă corespunzătoare.

2.2.2.4.   Decelerații medii complete înregistrate pentru vitezele superioare se încadrează în limita de 15 % din cele înregistrate pentru vitezele inferioare.

ANEXA 8

Specificații tehnice privind seturile de garnituri de frână de schimb destinate a fi utilizate în sistemele de frânare de parcare separate independente de sistemul de frânare de serviciu al vehiculului

1.   CONFORMITATEA CU REGULAMENTUL NR. 13

Conformitatea cu cerințele Regulamentului nr. 13 se demonstrează printr-o încercare a vehiculului.

1.1.   Încercarea vehiculului

Un vehicul reprezentativ pentru tipul (tipurile) pentru care setul de garnituri de frână de schimb este supus omologării este echipat cu seturile de garnituri de frână de schimb de tipul supus omologării și este prevăzut cu instrumente de încercare a frânelor astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 13. Vehiculul este complet încărcat. Garniturile de frână supuse încercării se montează pe frânele corespunzătoare și nu se rodează.

1.2.   Sistemul de frânare de parcare al vehiculului este supus încercării în conformitate cu toate cerințele relevante prevăzute în Regulamentul nr. 13 anexa 4 punctul 2.3.

ANEXA 9

DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI LA FRECARE PRIN ÎNCERCAREA PE UN DISPOZITIV DE ÎNCERCARE

1.   INTRODUCERE

1.1.   Sunt supuse încercării eșantioane ale unui tip de set de garnituri de frână de schimb pe un dispozitiv de încercare capabil să genereze condițiile de încercare și să aplice procedurile de încercare descrise în prezenta anexă.

1.2.   Se evaluează rezultatele încercării în vederea determinării comportamentului eșantioanelor la frecare.

1.3.   Se compară comportamentul la frecare al eșantioanelor pentru a se evalua conformitatea cu standardul admis pentru un tip de set de garnituri de frână de schimb.

2.   SETURI DE GARNITURI DE FRÂNĂ DE SCHIMB PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE M1, M2, N1, O1, O2, ȘI L

2.1.   Echipamente

2.1.1.   Dispozitivul de încercare este proiectat astfel încât să accepte și să utilizeze o frână de dimensiuni normale similară celor montate pe axa vehiculului utilizat pentru încercările de omologare în temeiul punctului 5 din prezentul regulament.

2.1.2.   Viteza de rotație a discului sau a tamburului este de 660 ± 10 1/min (1) fără sarcină și nu este inferioară valorii de 600 1/min la sarcină maximă.

2.1.3.   Ciclurile de încercare și frânările efectuate pe parcursul ciclurilor sunt reglabile și automate.

2.1.4.   Se înregistrează cuplurile la ieșire sau presiunea de frânare (metoda cuplului constant), precum și temperatura suprafeței utile.

2.1.5.   Conform dispozițiilor, fluxul aerului de răcire asupra frânei are o viteză de 600 ± 60 m3/h.

2.2.   Procedura de încercare

2.2.1.   Pregătirea eșantioanelor

Procedura de rodaj a producătorului asigură o zonă superficială de contact de cel puțin 80 % pentru seturile de plăcuțe, fără a depăși o temperatură a suprafeței de 300 °C, respectiv de 70 % pentru seturile primare de segmenți, fără a depăși o temperatură a suprafeței de 200 °C.

2.2.2.   Efectuarea încercărilor

Încercarea cuprinde o serie de cicluri consecutive de frânare, fiecare dintre acestea fiind alcătuit din X faze de frânare constând în 5 secunde de frânare urmate de 10 secunde de decuplare a frânei.

Următoarele două metode pot fi utilizate alternativ:

2.2.2.1.   Realizarea încercării la presiune constantă

2.2.2.1.1.   Seturi de plăcuțe

Presiunea hidraulică p de acționare a pistonului (pistoanelor) etrierului este constantă conform formulei:

2.2.2.1.2.   Seturi de segmenți

Presiunea medie de contact pe suprafață utilă a garniturii de frână este constantă la 22 ± 6 N/cm2, calculată pentru o frână statică fără servomecanism.

2.2.2.2.   Realizarea încercării la cuplu constant

Această metodă se aplică numai seturilor de plăcuțe. Cuplul de frânare este constant în limita unei toleranțe de ± 5 % și este reglat pentru a garanta temperaturile maxime ale rotorului indicate în tabelul de mai jos.

2.3.   Evaluarea rezultatelor încercării

Comportamentul la frecare este determinat pe baza cuplului de frână notat în punctele selectate pe un plan de încercare. Acolo unde factorul de frânare este constant, de exemplu în cazul unei frâne cu disc, cuplul de frână se traduce prin coeficientul de frecare.

2.3.1.   Seturi de plăcuțe

2.3.1.1.   Coeficientul operațional de frecare (μop) reprezintă media valorilor înregistrate pe parcursul ciclurilor 2-7 (metoda presiunii constante) sau pe parcursul ciclurilor 2-4, 6-9 și 11-13 (metoda cuplului constant), măsurătoarea fiind efectuată la o secundă după începutul primei frânări a fiecărui ciclu.

2.3.1.2.   Coeficientul maxim de frecare (μmax) reprezintă cea mai mare valoare înregistrată pe parcursul tuturor ciclurilor.

2.3.1.3.   Coeficientul minim de frecare (μmin) reprezintă cea mai mică valoare înregistrată pe parcursul tuturor ciclurilor.

2.3.2.   Seturi de segmenți

2.3.2.1.   Cuplul mediu de frânare (Mmediu) reprezintă media valorii maxime și a valorii minime ale cuplului de frânare înregistrate pe parcursul celei de a cincea frânări din ciclurile 1 și 3.

2.3.2.2.   Cuplul la cald (Mcald) reprezintă cuplul minim de frânare produs pe parcursul ciclurilor 2 și 4. În cazul în care temperatura depășește 300 °C pe parcursul acestor cicluri, valoarea înregistrată la 300 °C este considerată ca fiind Mcald.

2.4.   Criterii de acceptare

2.4.1.   Fiecare cerere de omologare a unui tip de set de garnituri de frână este însoțită de următoarele date:

2.4.2.   Pe parcursul producției unui tip omologat de seturi de garnituri de frână, eșantioanele de încercare trebuie să demonstreze conformitatea cu valorile înregistrate conform punctului 2.4.1 din prezenta anexă, în limitele următoarelor toleranțe:

3.   SETURI DE GARNITURI DE FRÂNĂ ȘI GARNITURI DE FRÂNĂ CU TAMBUR PENTRU VEHICULE DIN CATEGORIILE M3, N2, N3, O3 ȘI O4

3.1.   Echipamente

3.1.1.   Dispozitivul de încercare este echipat cu un tip de frână cu disc cu etrier fix cu diametrul cilindrului de 60 mm și un disc solid (neventilat) cu diametrul de 278 ± 2 mm și o grosime de 12 mm ± 0,5 mm. Un material de frecare de formă dreptunghiulară cu o suprafață de 44 cm2 ± 0,5 cm2 și o grosime de cel puțin 6 mm este atașat discului de fixare a saboților de frână.

3.1.2.   Viteza de rotație a discului este de 660 ± 10 1/min fără sarcină și nu este inferioară valorii de 600 1/min la sarcină maximă.

3.1.3.   Presiunea medie de contact pe suprafață utilă a garniturii de frână este constantă la 75 N/cm2 ± 10 N/cm2.

3.1.4.   Ciclurile de încercare și frânările efectuate pe parcursul ciclurilor sunt reglabile și automate.

3.1.5.   Se înregistrează cuplul la ieșire și temperatura suprafeței utile.

3.1.6.   Conform dispozițiilor, fluxul aerului de răcire asupra frânei are o viteză de 600 ± 60 m3/h.

3.2.   Procedura de încercare

3.2.1.   Pregătirea mostrelor

Procedura de rodaj a producătorului asigură o zonă superficială de contact de cel puțin 80 % fără a depăși o temperatură a suprafeței de 200 °C.

3.2.2.   Realizarea încercării

Încercarea cuprinde o serie de cicluri consecutive de frânare, fiecare dintre acestea fiind alcătuit din X faze de frânare constând în 5 secunde de frânare urmate de 10 secunde de decuplare a frânei.

3.3.   Evaluarea rezultatelor încercării

Comportamentul la frecare este determinat pe baza cuplului de frână notat în ciclurile selectate pe un plan de încercare. Cuplul de frână se traduce prin factorul de frecare μ.

Valoarea μ a fiecărei frânări se determină ca fiind valoarea medie a frânei acționate timp de 5 secunde.

3.3.1.   Coeficientul operațional de frecare μop1 reprezintă valoarea medie a μ înregistrată pentru frânări pe parcursul ciclului 1, iar μop2 reprezintă valoarea medie a μ înregistrată pentru frânări în ciclul 9.

3.3.2.   Coeficientul maxim de frecare μmax reprezintă cea mai mare valoare a μ înregistrată pentru o frânare pe parcursul ciclurilor 1-11 inclusiv.

3.3.3.   Coeficientul minim de frecare μmin reprezintă cea mai mică valoare a μ înregistrată pentru o frânare pe parcursul ciclurilor 1-11 inclusiv.

3.4.   Criterii de acceptare

3.4.1.   Fiecare cerere de omologare a unui tip de set de garnituri de frână de schimb sau a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb este însoțită de valorile corespunzătoare μop1, μop2, μmin și μmax.

3.4.2.   Pe parcursul producției unui tip omologat de seturi de garnituri de frână de schimb sau a unui tip de garnitură de frână cu tambur de schimb, eșantioanele supuse încercării trebuie să demonstreze conformitatea cu valorile înregistrate conform punctului 3.4.1 din prezenta anexă, în limitele următoarelor toleranțe:

(1)  În cazul vehiculelor din categoriile L1 și L2, se poate utiliza o viteză mai redusă de încercare.

(2)  În cazul vehiculelor din categoria L, temperatura este limitată la 350 °C. Dacă este necesar, numărul de frânări pentru fiecare ciclu trebuie redus în consecință. Cu toate acestea, în cazul de față, numărul de cicluri este crescut pentru a păstra constant numărul total de frânări.

(3)  Valorile între paranteze sunt valabile pentru vehiculele din categoria L.