(1)   Prezenta directivă promovează îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la clădiri în cadrul Uniunii, în vederea realizării unui parc imobiliar cu emisii zero până în 2050 ținând cont de condițiile climatice din exterior, de condițiile locale, de cerințele legate de calitatea mediului interior și de raportul cost-eficiență.

(2)   Prezenta directivă stabilește cerințe cu privire la:

(3)   Cerințele stabilite în prezenta directivă sunt cerințe minime și nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri mai stricte, cu condiția ca măsurile respective să fie compatibile cu dreptul Uniunii. Măsurile respective se notifică Comisiei.

(1)   Fiecare stat membru stabilește un plan național de renovare a clădirilor pentru a asigura renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonizat până în 2050, având drept obiectiv transformarea clădirilor existente în clădiri cu emisii zero.

(2)   Fiecare plan național de renovare a clădirilor include:

Foaia de parcurs menționată la litera (b) de la prezentul alineat include obiective naționale pentru 2030, 2040 și 2050 în ceea ce privește rata anuală de renovare energetică, consumul de energie primară și finală al parcului imobiliar național și reducerile emisiilor operaționale de gaze cu efect de seră ale acestuia, calendare specifice pentru respectarea de către clădirile nerezidențiale a unor praguri maxime de performanță energetică mai mici în temeiul articolului 9 alineatul (1), până în 2040 și 2050, în conformitate cu traiectoria transformării parcului imobiliar național astfel încât clădirile să înregistreze emisii zero, și o estimare bazată pe date concrete a economiilor de energie preconizate și a altor beneficii de ordin mai general, inclusiv cele legate de calitatea mediului interior.

În cazul în care planurile naționale privind energia și clima includ deja o prezentare generală a politicilor și măsurilor specifice astfel cum se menționează la litera (c) sau o descriere a nevoilor de investiții specifice astfel cum se menționează la litera (d), planul de renovare a clădirilor poate include o trimitere clară la părțile relevante ale planurilor naționale privind energia și clima, în locul unei prezentări generale complet detaliate.

(3)   La fiecare cinci ani, fiecare stat membru pregătește și transmite Comisiei proiectul său de plan național de renovare a clădirilor, utilizând modelul prevăzut în anexa II la prezenta directivă. Fiecare stat membru își prezintă proiectul de plan național de renovare a clădirilor ca parte a proiectului său de plan național integrat privind energia și clima menționat la articolul 9 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și, în cazul în care statele membre prezintă un proiect de actualizare, ca parte din proiectul său de actualizare menționat la articolul 14 din regulamentul respectiv.

În pofida primului paragraf, statele membre prezintă Comisiei primul proiect de plan de renovare a clădirilor până la 31 decembrie 2025.

(4)   Pentru a-și sprijini dezvoltarea planului național de renovare a clădirilor, fiecare stat membru efectuează o consultare publică privind propriul proiect al planului național de renovare a clădirilor înainte de transmiterea acestuia către Comisie. Consultarea publică implică în special autoritățile locale și regionale și alți parteneri socioeconomici, inclusiv societatea civilă și organismele care lucrează cu gospodăriile vulnerabile. Fiecare stat membru anexează la proiectul său de plan național de renovare a clădirilor un rezumat al rezultatelor consultării publice efectuate. Consultarea publică poate fi integrată în cadrul consultării publice desfășurate în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(5)   Comisia evaluează proiectele planurilor naționale de renovare a clădirilor transmise în temeiul alineatului (3), în special dacă:

După consultarea comitetului instituit prin articolul 33 din prezenta directivă, Comisia poate emite recomandări specifice adresate statelor membre, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

În ceea ce privește primul proiect de plan național de renovare a clădirilor, Comisia poate emite recomandări specifice adresate statelor membre în termen de cel mult șase luni de la data la care statul membru a prezentat planul respectiv.

(6)   În planul său național de renovare a clădirilor, fiecare stat membru ține seama în mod corespunzător de toate recomandările emise de Comisie privind proiectul de plan național de renovare a clădirilor. În cazul în care statul membru în cauză nu dă curs unei recomandări sau unei părți substanțiale a acesteia, acesta prezintă motivele sale Comisiei și le face publice.

(7)   La fiecare cinci ani, fiecare stat membru transmite Comisiei planul său național de renovare a clădirilor, utilizând modelul prevăzut în anexa II la prezenta directivă. Fiecare stat membru își prezintă planul național de renovare a clădirilor ca parte a planului național integrat privind energia și clima menționat la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și, în cazul în care un stat membru prezintă un plan actualizat, ca parte a planului actualizat menționat la articolul 14 din regulamentul respectiv.

În pofida primului paragraf, statele membre prezintă Comisiei primul plan național de renovare a clădirilor până la 31 decembrie 2026.

(8)   Fiecare stat membru anexează la următorul plan național de renovare a clădirilor informații cu privire la punerea în aplicare a celei mai recente strategii a sale de renovare pe termen lung sau a celui mai recent plan național al său de renovare a clădirilor, indicând dacă obiectivele sale naționale au fost atinse.

(9)   Fiecare stat membru include în rapoartele sale naționale intermediare integrate privind energia și clima, în conformitate cu articolele 17 și 21 din Regulamentul (UE) 2018/1999, informații privind punerea în aplicare a obiectivelor naționale menționate la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol. O dată la doi ani, Comisia include în raportul său anual privind starea uniunii energetice prezentat în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999, un raport intermediar general în ceea ce privește renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, în conformitate cu foile de parcurs stabilite în planurile de renovare a clădirilor, pe baza informațiilor prezentate de statele membre în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima. Comisia monitorizează anual evoluția performanței energetice a parcului imobiliar al Uniunii, pe baza celor mai bune informații disponibile furnizate de Eurostat și de alte surse, și publică informațiile prin intermediul Observatorului parcului imobiliar al UE.

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că cerințele minime de performanță energetică pentru clădiri sau unitățile de clădire sunt stabilite în vederea cel puțin a atingerii unor niveluri optime din punctul de vedere al costurilor și, după caz, a unor valori de referință mai stricte, de exemplu în cazul cerințelor pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero și pentru clădirile cu emisii zero. Performanța energetică se calculează în conformitate cu metodologia prevăzută la articolul 4. Nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor sunt calculate în conformitate cu cadrul metodologic comparativ prevăzut la articolul 6.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, pentru a atinge cel puțin nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor, se stabilesc cerințe minime de performanță energetică pentru elementele clădirilor care fac parte din anvelopa clădirilor și care au un impact semnificativ asupra performanței energetice a anvelopei clădirii atunci când sunt înlocuite sau modernizate. Statele membre pot stabili cerințele pentru elementele clădirilor la un nivel care să faciliteze instalarea eficace a sistemelor de încălzire de joasă temperatură în clădirile renovate.

La stabilirea acestor cerințe, statele membre pot să facă o distincție între clădirile noi și cele deja existente, precum și între diverse categorii de clădiri.

Cerințele respective țin seama de calitatea optimă a mediului interior, cu scopul de a evita posibile efecte negative, cum ar fi o ventilare necorespunzătoare, precum și de condițiile locale, destinația clădirii și vechimea acesteia.

Statele membre își revizuiesc cerințele minime de performanță energetică la intervale regulate care nu depășesc cinci ani și, dacă este necesar, le actualizează pentru a reflecta progresul tehnic din sectorul construcțiilor, rezultatele calculului optim din punctul de vedere al costurilor prevăzut la articolul 6 și obiectivele și politicile naționale actualizate privind energia și clima.

(2)   Statele membre pot adapta cerințele menționate la alineatul (1) la clădirile protejate oficial, la nivel național, regional sau local, ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, în măsura în care respectarea anumitor cerințe ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau înfățișarea acestora.

(3)   Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice cerințele menționate la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32, pentru a completa prezenta directivă, cu privire la stabilirea și revizuirea unui cadru metodologic comparativ de calcul al nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică a clădirilor și a elementelor acestora.

Până la 30 iunie 2025, Comisia revizuiește cadrul metodologic comparativ pentru calcularea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică pentru clădirile noi și clădirile existente care fac obiectul unor renovări majore și pentru elementele individuale ale clădirilor. Nivelurile respective trebuie să fie în conformitate cu traiectoriile naționale stabilite în planurile naționale privind energia și clima prezentate Comisiei în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

Cadrul metodologic comparativ este prevăzut în conformitate cu anexa VII și face distincție între clădirile noi și clădirile existente, precum și între diverse categorii de clădiri.

(2)   Statele membre calculează nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică utilizând cadrul metodologic comparativ stabilit în conformitate cu alineatul (1) și parametri pertinenți, precum condițiile climatice și accesibilitatea practică a infrastructurii energetice, și compară rezultatele acelui calcul cu cerințele minime de performanță energetică în vigoare. Atunci când calculează nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică, statele membre pot lua în considerare GWP pe durata ciclului de viață.

Statele membre raportează Comisiei toate datele de intrare și ipotezele utilizate pentru calculele nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică, precum și toate rezultatele calculelor respective. În acest scop, statele membre utilizează modelul prevăzut în anexa III la Regulamentul delegat (UE) nr. 244/2012 al Comisiei (29). Statele membre actualizează și transmit rapoartele respective Comisiei la intervale periodice care să nu depășească cinci ani. Primul raport privind calcularea pe baza cadrului metodologic revizuit în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol se prezintă până la 30 iunie 2028.

(3)   În cazul în care rezultatul comparației efectuate în conformitate cu alineatul (2) indică faptul că cerințele minime de performanță energetică aflate în vigoare într-un stat membru sunt cu peste 15 % mai puțin eficiente din punct de vedere energetic decât nivelurile optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică, statul membru în cauză modifică cerințele minime de performanță energetică aflate în vigoare în termen de 24 de luni după publicarea rezultatelor comparației respective.

(4)   Comisia publică un raport privind progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește atingerea nivelurilor optime, din punctul de vedere al costurilor, ale cerințelor minime de performanță energetică.

(1)   Statele membre se asigură că clădirile noi sunt clădiri cu emisii zero, în conformitate cu articolul 11:

Până la aplicarea cerințelor prevăzute la primul paragraf, statele membre se asigură că toate noile clădiri sunt cel puțin clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero și că ele îndeplinesc cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu articolul 5. În cazul în care organisme publice intenționează să ocupe o clădire nouă pe care nu o dețin, acestea urmăresc ca respectiva clădire să fie o clădire cu emisii zero.

(2)   Statele membre se asigură că GWP pe durata ciclului de viață este calculat în conformitate cu anexa III și publicat prin certificatul de performanță energetică al clădirii:

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a modifica anexa III în vederea stabilirii unui cadru al Uniunii pentru calcularea la nivel național a GWP pe durata ciclului de viață în vederea realizării neutralității climatice. Primul astfel de act delegat se adoptă până la 31 decembrie 2025.

(4)   Statele membre pot decide să nu aplice alineatele (1) și (2) categoriilor de clădiri pentru care au fost deja depuse cereri de autorizație de construcție sau cereri echivalente, inclusiv pentru schimbarea utilizării, până la datele prevăzute la alineatele (1) și (2).

(5)   Până la 1 ianuarie 2027, statele membre publică și notifică Comisiei o foaie de parcurs care detaliază introducerea valorilor limită pentru GWP cumulat total pe durata ciclului de viață al tuturor clădirilor noi și stabilește obiective pentru clădirile noi începând cu 2030, luând în considerare o tendință descendentă progresivă, precum și valori limită maxime, detaliate pentru diferitele zone climatice și tipologii de clădiri.

Respectivele valori limită maxime sunt în conformitate cu obiectivele Uniunii de a atinge neutralitatea climatică.

Comisia emite orientări, face schimb de dovezi cu privire la politicile naționale existente și oferă asistență tehnică statelor membre, la cererea acestora.

(6)   Statele membre abordează, în ceea ce privește clădirile noi, problemele legate de calitatea optimă a mediului interior, adaptarea la schimbările climatice, protecția împotriva incendiilor, riscurile legate de activitatea seismică intensă și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități. Statele membre abordează, de asemenea, eliminarea carbonului asociat stocării carbonului în clădiri sau pe acestea.

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când clădirile sunt supuse unor renovări majore, performanța energetică a clădirii sau a părții clădirii care a făcut obiectul renovării este îmbunătățită pentru a satisface cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu articolul 5, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic.

Cerințele respective se aplică clădirii renovate sau unității renovate a clădirii în ansamblu. Se pot aplica cerințe suplimentare sau alternative elementelor renovate ale clădirilor.

(2)   De asemenea, statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta faptul că, atunci când un element al unei clădiri care face parte din anvelopa clădirii și care are un impact semnificativ asupra performanței energetice a anvelopei clădirii este modernizat sau înlocuit, performanța energetică a elementului clădirii respectiv îndeplinește cerințele minime de performanță energetică, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic.

(3)   În ceea ce privește clădirile care fac obiectul unor renovări majore, statele membre încurajează utilizarea sistemelor alternative de înaltă eficiență, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic. Statele membre abordează, în ceea ce privește clădirile care fac obiectul unor renovări majore, aspectele legate de calitatea mediului interior, adaptarea la schimbările climatice, protecția împotriva incendiilor, riscurile legate de activitatea seismică intensă, eliminarea substanțelor periculoase, inclusiv a azbestului, și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități.

(1)   Statele membre stabilesc standarde minime de performanță energetică pentru clădiri nerezidențiale care asigură faptul că respectivele clădiri nu depășesc pragul maxim de performanță energetică specificat, după cum se menționează la al treilea paragraf, exprimat printr-un indicator numeric al consumului de energie primară sau finală în kWh/(m2.an), până la datele precizate la al cincilea paragraf.

Pragurile maxime de performanță energetică se stabilesc pe baza parcului de clădiri nerezidențiale la 1 ianuarie 2020, pe baza informațiilor disponibile și, după caz, a unor eșantioane statistice. Statele membre exclud din categoria de referință clădirile nerezidențiale care beneficiază de derogări în temeiul alineatului (6).

Fiecare stat membru stabilește un prag maxim de performanță energetică astfel încât un procent de 16 % din parcul său imobiliar nerezidențial național să se situeze deasupra pragului respectiv (denumit în continuare „pragul de 16 %”). Fiecare stat membru stabilește, de asemenea, un prag maxim de performanță energetică astfel încât un procent de 26 % din parcul său imobiliar nerezidențial național să se situeze deasupra pragului respectiv (denumit în continuare „pragul de 26 %”). Statele membre pot stabili pragurile maxime de performanță energetică în ceea ce privește parcul imobiliar nerezidențial național în ansamblul său sau în funcție de tipul de clădiri sau de categoria de clădiri.

Statele membre pot stabili pragurile la un nivel corespunzând unei anumite clase de performanță energetică, cu condiția ca ele să respecte al treilea paragraf.

Standardele minime de performanță energetică asigură, cel puțin, faptul că toate clădirile nerezidențiale se situează sub:

Respectarea de către clădirile nerezidențiale individuale a pragurilor se verifică pe baza certificatelor de performanță energetică sau, după caz, a altor mijloace disponibile.

În foaia lor de parcurs menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (b), statele membre stabilesc termene specifice pentru ca clădirile nerezidențiale să respecte praguri maxime de performanță energetică mai scăzute până în 2040 și 2050, în conformitate cu traiectoria transformării parcului imobiliar național astfel încât clădirile să înregistreze emisii zero.

Statele membre pot stabili și publica criterii pentru a acorda derogări de la respectarea cerințelor de la prezentul alineat unor clădiri nerezidențiale individuale, ținând seama de destinația viitoare preconizată a clădirilor respective, ținând seama de dificultăți grave sau în cazul unei evaluări cost-beneficiu negative. Orice astfel de criterii trebuie să fie clare, precise și stricte și să asigure un tratament egal al clădirilor nerezidențiale. Atunci când stabilesc aceste criterii, statele membre permit evaluarea ex ante a ponderii potențiale a clădirilor nerezidențiale acoperite și evită acordarea de derogări unui număr disproporționat de clădiri nerezidențiale. Statele membre raportează, de asemenea, criteriile în cadrul planurilor lor naționale de renovare a clădirilor prezentate Comisiei în temeiul articolului 3.

În cazul în care statele membre stabilesc criterii pentru derogări în temeiul celui de al optulea paragraf, acestea realizează îmbunătățiri echivalente ale performanței energetice în alte părți ale parcului imobiliar nerezidențial.

Atunci când renovarea globală necesară pentru atingerea pragurilor de performanță energetică menționate la prezentul alineat are o evaluare cost-beneficiu negativă pentru o anumită clădire nerezidențială, statele membre impun ca, pentru clădirea nerezidențială respectivă, să fie puse în aplicare cel puțin măsurile individuale de renovare cu o evaluare cost-beneficiu pozitivă.

În măsura în care parcul imobiliar național nerezidențial sau o parte a acestuia este grav afectat(ă) de un dezastru natural, un stat membru poate ajusta temporar pragul maxim de performanță energetică, astfel încât renovarea energetică a clădirilor nerezidențiale deteriorate să înlocuiască renovarea energetică a altor clădiri nerezidențiale cu cele mai slabe performanțe, asigurându-se în același timp că un procent similar din parcul imobiliar nerezidențial este supus renovării energetice. În acest caz, statul membru raportează în planul său național de renovare a clădirilor ajustarea și durata preconizată a acesteia.

(2)   Până la 29 mai 2026, fiecare stat membru stabilește o traiectorie națională pentru renovarea progresivă a parcului imobiliar rezidențial în concordanță cu foaia de parcurs națională și cu obiectivele pentru 2030, 2040 și 2050 cuprinse în planul național de renovare a clădirilor statului membru și în scopul transformării parcului imobiliar național astfel încât clădirile să înregistreze emisii zero până în 2050. Traiectoria națională pentru renovarea progresivă a parcului imobiliar rezidențial se exprimă ca o scădere a consumului mediu de energie primară în kWh/(m2.an) al întregului parc de clădiri rezidențiale pe parcursul perioadei 2020-2050 și identifică numărul de clădiri rezidențiale și de unități locative sau suprafața de renovat anual, inclusiv numărul sau suprafața a 43 % din clădirile rezidențiale și unitățile locative cu cele mai slabe performanțe.

Statele membre se asigură că consumul mediu de energie primară în kWh/(m2.an) al întregului parc imobiliar rezidențial:

Statele membre se asigură că cel puțin 55 % din scăderea consumului mediu de energie primară menționat la al treilea paragraf se realizează prin renovarea a 43 % din clădirile rezidențiale cu cele mai slabe performanțe. Statele membre pot contabiliza scăderea consumului mediu de energie primară realizată prin renovarea clădirilor rezidențiale afectate de dezastre naturale, cum ar fi cutremurele și inundațiile, în cota realizată prin renovarea a 43 % din clădirile rezidențiale cu cele mai slabe performanțe.

În eforturile lor de renovare pentru a obține scăderea necesară a consumului mediu de energie primară al întregului parc imobiliar rezidențial, statele membre instituie măsuri precum standardele minime de performanță energetică, măsurile de asistență tehnică și măsurile de sprijin financiar.

În eforturile lor de renovare, statele membre nu acordă în mod disproporționat derogări clădirilor rezidențiale sau unităților locative închiriate.

Statele membre raportează în planurile naționale de renovare a clădirilor metodologia utilizată și datele colectate pentru estimarea valorilor menționate la al doilea și al treilea paragraf. În cadrul evaluării planurilor naționale de renovare a clădirilor, Comisia monitorizează obținerea valorilor menționate la al doilea și al treilea paragraf, inclusiv numărul de clădiri și de unități de clădire sau suprafața a 43 % din clădirile rezidențiale cu cele mai slabe performanțe, și face recomandări dacă este necesar. Aceste recomandări pot include o utilizare pe scară mai largă a standardelor minime de performanță energetică.

Traiectoria națională pentru renovarea progresivă a parcului imobiliar rezidențial se referă la datele privind parcul național de clădiri rezidențiale, bazându-se, după caz, pe eșantioane statistice și pe certificate de performanță energetică.

Dacă ponderea medie a consumului de energie fosilă în clădirile rezidențiale este mai mică de 15 %, statele membre pot ajusta nivelurile prevăzute la al treilea paragraf literele (a) și (b) pentru a se asigura că consumul mediu de energie primară în kWh/(m2.an) al întregului parc imobiliar rezidențial până în 2030 și, ulterior, o dată la cinci ani este mai mic sau egal cu valoarea stabilită la nivel național, derivată dintr-o scădere liniară a consumului mediu de energie primară din perioada 2020-2050, în concordanță cu transformarea parcului imobiliar rezidențial într-un parc imobiliar cu emisii zero.

(3)   În plus față de consumul de energie primară menționat la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, statele membre pot stabili indicatori suplimentari pentru consumul de energie primară din surse neregenerabile și regenerabile și pentru emisiile operaționale de gaze cu efect de seră produse în kgCO2eq/(m2.an). Pentru a asigura reducerea emisiilor operaționale de gaze cu efect de seră, standardele minime de performanță energetică țin seama de articolul 15a alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.

(4)   În conformitate cu articolul 17, statele membre sprijină respectarea standardelor minime de performanță energetică prin intermediul tuturor măsurilor următoare:

(5)   În cazul în care o clădire este renovată în vederea respectării unui standard minim de performanță energetică, statele membre asigură respectarea cerințelor minime de performanță energetică pentru elementele clădirii în temeiul articolului 5 și, în cazul renovărilor majore, a cerințelor minime de performanță energetică pentru clădirile existente în temeiul articolului 8.

(6)   Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice standardele minime de performanță energetică menționate la alineatele (1) și (2) pentru următoarele categorii de clădiri:

(7)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a standardelor minime de performanță energetică menționate la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol, inclusiv mecanisme adecvate de monitorizare și sancțiuni în conformitate cu articolul 34.

Atunci când stabilesc normele privind sancțiunile, statele membre iau în considerare situația financiară și accesul proprietarilor de locuințe la sprijin financiar adecvat, în special în cazul gospodăriilor vulnerabile.

(8)   Până la 31 martie 2025 Comisia prezintă, în sprijinul punerii în aplicare a prezentei directive și ținând seama în mod adecvat de principiul subsidiarității, o analiză, în special cu privire la:

Pe baza analizei respective, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind eficacitatea și caracterul adecvat al instrumentelor de finanțare destinate îmbunătățirii performanței energetice a clădirilor, în special a celor cu cele mai slabe performanțe.

(1)   Statele membre se asigură că toate clădirile noi sunt proiectate astfel încât să își optimizeze potențialul de generare a energiei solare pe baza radiației solare din cadrul amplasamentului, ceea ce va permite instalarea ulterioară, eficientă din punctul de vedere al costurilor, a tehnologiilor solare.

(2)   Procedura de acordare a autorizațiilor pentru instalarea de echipamente de energie solară stabilită la articolul 16d din Directiva (UE) 2018/2001 și procedura de notificare simplă pentru racordări la rețea stabilită la articolul 17 din directiva menționată se aplică instalării de echipamente de energie solară pe clădiri.

(3)   Statele membre asigură implementarea unor instalații de energie solară adecvate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și fezabil din punct de vedere economic și funcțional, după cum urmează:

În planurile lor naționale de renovare a clădirilor menționate la articolul 3, statele membre includ politici și măsuri cu privire la implementarea, pentru toate clădirile, a unor instalații de energie solară adecvate.

(4)   Statele membre stabilesc și pun la dispoziția publicului criterii la nivel național pentru punerea în aplicare concretă a obligațiilor prevăzute la prezentul articol și pentru acordarea de eventuale derogări de la respectivele obligații pentru anumite tipuri de clădiri, ținând seama de principiul neutralității tehnologice în ceea ce privește tehnologiile care nu produc emisii la fața locului și în conformitate cu potențialul tehnic și economic evaluat al instalațiilor de energie solară și cu caracteristicile clădirilor care fac obiectul acestei obligații. Statele membre iau în considerare, de asemenea, integritatea structurală, acoperișurile verzi și izolarea mansardelor și a acoperișurilor, după caz.

Pentru a realiza obiectivele prezentului articol și pentru a ține seama de aspectele legate de stabilitatea rețelei de energie electrică, statele membre implică părțile interesate relevante în stabilirea criteriilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

La transpunerea obligațiilor prevăzute la alineatul (3) primul paragraf, un stat membru poate utiliza măsurătorile corespunzătoare suprafeței la sol a clădirilor în locul suprafeței utile a clădirilor, cu condiția să demonstreze că acest lucru are ca rezultat o valoare echivalentă a capacității instalate a instalațiilor de energie solară adecvate pe clădiri.

(5)   Statele membre instituie un cadru care prevede măsurile administrative, tehnice și financiare necesare pentru a sprijini utilizarea energiei solare în clădiri, inclusiv în combinație cu sistemele tehnice ale clădirilor sau cu sisteme eficiente de încălzire centralizată.

(1)   O clădire cu emisii zero nu generează emisii de carbon la fața locului provenite de la combustibilii fosili. O clădire cu emisii zero oferă, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere economic și tehnic, capacitatea de a reacționa la semnalele externe și de a-și adapta consumul de energie sau producerea ori stocarea acesteia.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererea de energie a unei clădiri cu emisii zero respectă un prag maxim.

Statele membre stabilesc pragul maxim respectiv pentru cererea de energie a unei clădiri cu emisii zero în vederea atingerii cel puțin a nivelurilor optime din punctul de vedere al costurilor stabilite în cel mai recent raport național privind nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor în temeiul articolului 6. Statele membre revizuiesc pragul maxim de fiecare dată când sunt revizuite nivelurile optime din punctul de vedere al costurilor.

(3)   Pragul maxim pentru cererea de energie a unei clădiri cu emisii zero este cu cel puțin 10 % mai mic decât pragul pentru consumul total de energie primară stabilit la nivelul statelor membre pentru clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero la 28 mai 2024.

(4)   Statele membre pot decide să ajusteze pragul maxim pentru cererea de energie a unei clădiri cu emisii zero pentru clădirile renovate, respectând în același timp dispozițiile respective privind caracterul optim al costurilor și, în cazul în care au fost stabilite praguri pentru clădirile renovate al căror consum de energie este aproape egal cu zero, cerințele de la alineatul (3).

(5)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că emisiile operaționale de gaze cu efect de seră ale unei clădiri cu emisii zero respectă un prag maxim stabilit la nivelul statelor membre în planurile lor naționale de renovare a clădirilor. Pragul maxim respectiv poate fi stabilit la niveluri diferite pentru clădirile noi și pentru cele renovate.

(6)   Statele membre notifică Comisiei pragurile lor maxime, inclusiv o descriere a metodologiei de calcul pentru fiecare tip de clădire și indicarea climei exterioare relevante, în conformitate cu anexa I. Comisia revizuiește pragurile maxime și recomandă adaptarea acestora, după caz.

(7)   Statele membre se asigură că consumul anual total de energie primară al unei clădiri noi sau renovate cu emisii zero este acoperit prin:

În cazul în care îndeplinirea cerințelor prevăzute la prezentul alineat nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau economic, consumul anual total de energie primară poate fi acoperit și de alte tipuri de energie din rețea care respectă criteriile stabilite la nivel național.

(1)   Până la 29 mai 2026, statele membre introduc un sistem de pașapoarte de renovare bazat pe cadrul comun prevăzut în anexa VIII.

(2)   Sistemul menționat la alineatul (1) este utilizat în mod voluntar de către proprietarii de clădiri și de unități de clădire, cu excepția cazului în care statul membru decide să îi confere caracter obligatoriu.

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că pașapoartele de renovare sunt accesibile ca preț și iau în considerare acordarea de sprijin financiar gospodăriilor vulnerabile care doresc să își renoveze clădirile.

(3)   Statele membre pot permite întocmirea și eliberarea pașaportului de renovare împreună cu certificatul de performanță energetică.

(4)   Pașaportul de renovare este emis într-un format digital potrivit pentru imprimare, de un expert calificat sau certificat, în urma unei vizite la fața locului.

(5)   Atunci când se emite pașaportul de renovare, i se propune proprietarului clădirii o discuție cu expertul menționat la alineatul (4), pentru a permite expertului să explice cele mai bune măsuri pentru a transforma clădirea într-o clădire cu emisii zero cu mult înainte de 2050.

(6)   Statele membre depun eforturi pentru a furniza un instrument digital specific pentru pregătirea și, după caz, actualizarea pașaportului de renovare. Statele membre pot decide să creeze un instrument complementar care să le permită proprietarilor și administratorilor clădirilor să simuleze un proiect de pașaport de renovare simplificat care să fie actualizat de către aceștia cu ocazia unei renovări sau a înlocuirii unui element al clădirii.

(7)   Statele membre se asigură că pașaportul de renovare poate fi încărcat în baza de date națională privind performanța energetică a clădirilor constituită în temeiul articolului 22.

(8)   Statele membre se asigură că pașapoartele de renovare sunt stocate în registrul digital al clădirilor sau pot fi accesate prin intermediul respectivului registru, în cazul în care acesta din urmă este disponibil.

(1)   În scopul optimizării utilizării energiei de către sistemele tehnice ale clădirilor, statele membre stabilesc cerințe referitoare la sisteme care utilizează tehnologii de economisire a energiei, în ceea ce privește performanța energetică globală, instalarea corectă, dimensionarea, reglarea și controlul corespunzătoare și, dacă este cazul, echilibrarea hidraulică a sistemelor tehnice ale clădirilor care sunt instalate în clădirile noi sau existente. La stabilirea cerințelor, statele membre țin seama de condițiile de proiectare și de condițiile tipice sau medii de funcționare.

Cerințele referitoare la sisteme se stabilesc pentru sistemele tehnice noi ale clădirilor și pentru înlocuirea și pentru îmbunătățirea sistemelor tehnice existente și se aplică în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic.

Statele membre pot stabili cerințe legate de emisiile de gaze cu efect de seră sau de tipul de combustibil utilizat de generatoarele de căldură ori de partea minimă de energie din surse regenerabile utilizată pentru încălzire la nivelul clădirii, cu condiția ca aceste cerințe să nu constituie o barieră nejustificată pe piață.

Statele membre se asigură că cerințele pe care le stabilesc pentru sistemele tehnice ale clădirilor ating cel puțin cele mai recente niveluri optime din punctul de vedere al costurilor.

(2)   Statele membre pot stabili cerințe specifice referitoare la sisteme pentru sistemele tehnice ale clădirilor cu scopul de a facilita instalarea și funcționarea eficace a sistemelor de încălzire de joasă temperatură în clădirile noi sau renovate.

(3)   Statele membre prevăd obligația, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, ca noile clădiri să fie echipate cu dispozitive cu autoreglare pentru reglarea separată a temperaturii în fiecare cameră sau, dacă este justificat, într-o zonă încălzită sau răcită desemnată din unitatea de clădire și, după caz, cu echilibrare hidraulică. Instalarea de astfel de dispozitive cu autoreglare și, dacă este cazul, cu echilibrare hidraulică în clădirile existente este obligatorie atunci când se înlocuiesc generatoarele de căldură sau generatoarele de răcire, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.

(4)   Statele membre stabilesc cerințe pentru aplicarea de standarde adecvate de calitate a mediului interior al clădirilor cu scopul de a menține un mediu interior sănătos.

(5)   Statele membre impun ca clădirile nerezidențiale cu emisii zero să fie echipate cu dispozitive de măsurare și control pentru monitorizarea și reglarea calității aerului din încăperi. În clădirile nerezidențiale existente, instalarea unor astfel de dispozitive este necesară, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, atunci când o clădire este supusă unei renovări majore. Statele membre pot impune instalarea de astfel de dispozitive în clădirile rezidențiale.

(6)   Statele membre se asigură că, la instalarea unui sistem tehnic al unei clădiri, este evaluată performanța energetică globală a părții modificate și, după caz, a sistemului complet modificat. Rezultatele sunt documentate și transmise proprietarului clădirii pentru a rămâne disponibile și pentru a putea fi folosite în scopul verificării conformității cu cerințele minime stabilite în temeiul alineatului (1) și al eliberării de certificate de performanță energetică.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că performanța energetică a sistemelor tehnice ale clădirii este optimizată, atunci când sistemele respective sunt modernizate sau înlocuite.

Statele membre promovează stocarea energiei regenerabile în clădiri.

Statele membre pot furniza noi stimulente și fonduri pentru a încuraja trecerea de la sistemele de încălzire și răcire pe bază de combustibili fosili la sistemele de încălzire și răcire bazate pe combustibili nefosili.

(7)   Statele membre depun eforturi pentru a înlocui cazanele autonome pe bază de combustibili fosili din clădirile existente, în concordanță cu planurile naționale de eliminare treptată a cazanelor pe bază de combustibili fosili.

(8)   Comisia emite orientări cu privire la ceea ce poate fi considerat drept cazan pe bază de combustibili fosili.

(9)   Statele membre stabilesc cerințe pentru a se asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, clădirile nerezidențiale sunt echipate cu sisteme de automatizare și de control ale clădirilor, după cum urmează:

(10)   Sistemele de automatizare și de control ale clădirilor sunt capabile:

(11)   Statele membre stabilesc cerințe pentru a se asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, economic și funcțional, de la 29 mai 2026, clădirile rezidențiale noi și clădirile rezidențiale care fac obiectul unor renovări majore sunt echipate cu următoarele:

Statele membre pot exclude clădirile unifamiliale care fac obiectul unor renovări majore de la aplicarea cerințelor prevăzute la prezentul alineat în cazul în care costul instalării depășește beneficiile.

(12)   Statele membre stabilesc cerințe pentru a se asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, clădirile nerezidențiale cu o putere nominală utilă a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare, a sistemelor combinate de încălzire și ventilare a spațiului sau a sistemelor combinate de climatizare și ventilare de:

Sistemele automate de control al iluminatului sunt reglate pe zone în mod corespunzător și capabile să detecteze ocuparea spațiului.

(1)   În ceea ce privește clădirile nerezidențiale noi care au mai mult de cinci locuri de parcare pentru autovehicule și clădirile nerezidențiale supuse unor renovări majore care au mai mult de cinci locuri de parcare pentru autovehicule, statele membre se asigură că:

Primul paragraf se aplică în cazul în care:

Statele membre se asigură că precablarea și infrastructura încastrată menționate la primul paragraf litera (b) sunt dimensionate astfel încât să permită utilizarea simultană și eficientă a numărului necesar de puncte de reîncărcare și sprijină, unde este cazul, instalarea unui sistem de gestionare a sarcinii sau a reîncărcării, în măsura în care acest lucru este fezabil și justificat din punct de vedere tehnic și economic.

Prin derogare de la primul paragraf litera (a), pentru noile clădiri de birouri și clădiri de birouri supuse unor renovări majore, prevăzute cu mai mult de cinci locuri de parcare, statele membre asigură instalarea a cel puțin unui punct de reîncărcare pentru fiecare două locuri de parcare.

(2)   În ceea ce privește toate clădirile nerezidențiale cu peste douăzeci de locuri de parcare pentru autovehicule, statele membre se asigură că până la 1 ianuarie 2027:

Pentru clădirile deținute sau ocupate de organisme publice, statele membre asigură realizarea precablării pentru cel puțin 50 % din locurile de parcare pentru autovehicule până la 1 ianuarie 2033.

Statele membre pot amâna punerea în aplicare a acestei cerințe până la 1 ianuarie 2029 pentru toate clădirile nerezidențiale care au fost renovate în cei doi ani anteriori datei de 28 mai 2024, pentru a respecta cerințele naționale stabilite în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2010/31/UE.

(3)   Statele membre pot adapta cerințele privind numărul de locuri de parcare pentru biciclete în conformitate cu alineatele (1) și (2) pentru categorii specifice de clădiri nerezidențiale în care bicicletele nu intră de regulă.

(4)   În ceea ce privește clădirile rezidențiale noi care au mai mult de trei locuri de parcare pentru autovehicule și clădirile rezidențiale supuse unor renovări majore care au mai mult de trei locuri de parcare pentru autovehicule, statele membre asigură:

În ceea ce privește clădirile rezidențiale noi care au mai mult de trei locuri de parcare pentru autovehicule, statele membre asigură instalarea a cel puțin unui punct de reîncărcare.

Primul și al doilea paragraf se aplică în cazul în care:

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot adapta cerințele privind numărul de locuri de parcare pentru biciclete, sub rezerva unei evaluări de către autoritățile locale și ținând seama de caracteristicile locale, inclusiv de condițiile demografice, geografice și climatice.

Statele membre se asigură că precablarea menționată la primul paragraf litera (a) este dimensionată astfel încât să permită utilizarea simultană a punctelor de reîncărcare aferente tuturor locurilor de parcare. Dacă, în cazul renovărilor majore, asigurarea a două locuri de parcare pentru biciclete pentru fiecare unitate locativă nu este fezabilă, statele membre asigură cât mai multe locuri de parcare pentru biciclete, după caz.

(5)   Statele membre pot decide să nu aplice alineatele (1), (2) și (4) de la prezentul articol anumitor categorii de clădiri în cazul în care:

(6)   Statele membre se asigură că punctele de reîncărcare menționate la alineatele (1), (2) și (4) de la prezentul articol sunt capabile de reîncărcare inteligentă și, după caz, de reîncărcare bidirecțională și că sunt exploatate pe baza unor protocoale și standarde de comunicare neprotejate și nediscriminatorii, în mod interoperabil și în conformitate cu orice standarde europene și acte delegate adoptate în temeiul articolului 21 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) 2023/1804.

(7)   Statele membre încurajează operatorii de puncte de reîncărcare care nu sunt accesibile publicului să le exploateze în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/1804, după caz.

(8)   Statele membre prevăd măsuri în vederea simplificării, a raționalizării și a accelerării procedurii de instalare a punctelor de reîncărcare în clădirile rezidențiale și nerezidențiale noi și existente, mai ales ale asociațiilor de coproprietari, și elimină obstacolele în materie de reglementare, inclusiv privind procedurile de autorizare și de aprobare de către autoritățile publice, fără a aduce atingere legislației referitoare la proprietate și închiriere din statele membre. Statele membre elimină barierele din calea instalării de puncte de reîncărcare în clădirile rezidențiale prevăzute cu spații de parcare, în special necesitatea de a obține consimțământul proprietarului sau al coproprietarilor pentru un punct de reîncărcare privat pentru uz propriu. O cerere din partea locatarilor sau a coproprietarilor de a le fi permis să instaleze infrastructura de reîncărcare pe un loc de parcare poate fi refuzată doar dacă există motive serioase și legitime.

Fără a aduce atingere legislației lor referitoare la proprietate și închiriere, statele membre evaluează barierele administrative în ceea ce privește cererea de instalare a unui punct de reîncărcare într-o clădire cu mai multe unități de locative a unei asociații de locatari sau coproprietari.

Statele membre asigură disponibilitatea asistenței tehnice pentru proprietarii și locatarii clădirilor care doresc să instaleze puncte de reîncărcare și locuri de parcare pentru biciclete.

În ceea ce privește clădirile rezidențiale, statele membre iau în considerare introducerea unor scheme de sprijin pentru instalarea punctelor de reîncărcare, pentru realizarea precablării sau pentru instalarea infrastructurii încastrate pentru locurile de parcare, în funcție de numărul de vehicule electrice ușoare cu baterii înmatriculate pe teritoriul lor.

(9)   Statele membre asigură coerența politicilor pentru clădiri, pentru mobilitatea activă și ecologică, pentru climă, energie, biodiversitate și pentru planificarea urbană.

(10)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia publică orientări privind protecția împotriva incendiilor în parcări.

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 32 pentru a completa prezenta directivă privind un sistem comun opțional al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente. Evaluarea se bazează pe analizarea capacității unei clădiri sau a unei unități de clădire de a-și adapta funcționarea la nevoile ocupantului, în special în ceea ce privește calitatea mediului interior, și la rețea și de a-și îmbunătăți eficiența energetică și performanța globală.

În conformitate cu anexa IV, sistemul comun opțional al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente stabilește:

(2)   Până la 30 iunie 2026, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind testarea și punerea în aplicare a indicatorului gradului de pregătire pentru soluții inteligente, pe baza rezultatelor disponibile ale fazelor de testare naționale și ale altor proiecte relevante.

Ținând seama de rezultatul raportului respectiv, Comisia adoptă, până la 30 iunie 2027, un act delegat în conformitate cu articolul 32, de completare a prezentei directive, prin care solicită aplicarea sistemului comun al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente, în conformitate cu anexa IV, în cazul clădirilor nerezidențiale cu o putere nominală utilă a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare, a sistemelor combinate de încălzire și ventilare a spațiului sau a sistemelor combinate de climatizare și ventilare de peste 290 kW.

(3)   Comisia adoptă, după consultarea părților interesate relevante, un act de punere în aplicare care detaliază modalitățile tehnice pentru punerea în aplicare eficace a sistemului menționat la alineatul (1) de la prezentul articol, inclusiv un calendar pentru o fază de testare fără caracter obligatoriu la nivel național, și care clarifică relația complementară a sistemului față de certificatele de performanță energetică menționate la articolul 19.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (3).

(4)   Cu condiția adoptării de Comisie a actului delegat menționat la alineatul (2), Comisia adoptă, până la 30 iunie 2027, un act de punere în aplicare care detaliază modalitățile tehnice pentru punerea în aplicare eficace a sistemului menționat la alineatul (2) în cazul clădirilor nerezidențiale cu o putere nominală utilă a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare, a sistemelor combinate de încălzire și ventilare a spațiului sau a sistemelor combinate de climatizare și ventilare de peste 290 kW.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (3).

(1)   Statele membre se asigură că proprietarii, locatarii și administratorii clădirilor pot avea acces direct la datele din sistemele lor de clădiri. Cu consimțământul acestora, accesul sau datele sunt puse la dispoziția unui terț, sub rezerva normelor și a acordurilor aplicabile existente. Statele membre facilitează interoperabilitatea deplină a serviciilor și a schimbului de date în cadrul Uniunii în conformitate cu alineatul (5).

În sensul prezentei directive, datele din sistemele clădirilor includ cel puțin toate datele ușor accesibile referitoare la performanța energetică a elementelor clădirii, performanța energetică a serviciilor clădirii, durata de viață proiectată a sistemului de încălzire, dacă aceste date sunt disponibile, sistemele de automatizare și control ale clădirilor, contoarele, dispozitivele de măsurare și control și punctele de reîncărcare pentru electromobilitate și sunt puse în legătură cu registrul digital al clădirilor, dacă acesta este disponibil.

(2)   Atunci când stabilesc normele privind gestionarea și schimbul de date, ținând seama de standardele internaționale și de formatul de gestionare pentru schimbul de date, statele membre sau, în cazul în care un stat membru a prevăzut acest lucru, autoritățile competente desemnate respectă dreptul aplicabil al Uniunii. Normele privind accesul și eventualele taxe nu constituie un obstacol și nici nu creează discriminare pentru terți în ceea ce privește accesul la datele sistemelor clădirii.

(3)   Nu se percep costuri suplimentare proprietarului, chiriașului sau administratorului clădirii pentru accesul la datele lor sau pentru o cerere de punere a datelor la dispoziția unui terț, sub rezerva normelor și a acordurilor aplicabile existente. Statele membre sunt responsabile cu stabilirea tarifelor relevante pentru accesul la date al altor părți eligibile, cum ar fi instituțiile financiare, agregatorii energetici, furnizorii de energie, furnizorii de servicii energetice și institutele naționale de statistică sau alte autorități naționale responsabile cu elaborarea, producerea și difuzarea statisticilor europene. Statele membre sau, după caz, autoritățile competente desemnate se asigură că orice taxe impuse de entitățile reglementate care furnizează servicii de date sunt rezonabile și justificate în mod corespunzător. Statele membre stimulează schimbul de date relevante privind sistemele clădirilor.

(4)   Normele privind accesul la date și stocarea datelor în temeiul prezentei directive sunt conforme cu dreptul relevant al Uniunii. Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentei directive se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(5)   Până la 31 decembrie 2025, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care detaliază cerințele de interoperabilitate și procedurile nediscriminatorii și transparente de acces la date.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 33 alineatul (2).

Comisia publică o strategie de consultare, stabilind obiective ale consultării, părțile interesate vizate și activitățile de consultare pentru elaborarea actelor de punere în aplicare.

(1)   Statele membre oferă finanțare adecvată, măsuri de sprijin și alte instrumente capabile să elimine barierele de pe piață pentru a genera investițiile necesare identificate în planul lor național de renovare a clădirilor în vederea transformării parcului lor imobiliar în clădiri cu emisii zero până în 2050.

(2)   Statele membre se asigură că procedurile de solicitare și procedurile de finanțare publică sunt simple și raționalizate pentru a facilita accesul la finanțare, în special pentru gospodării.

(3)   Statele membre evaluează și, după caz, elimină barierele legate de costurile inițiale ale renovărilor.

(4)   Atunci când concep scheme de sprijin financiar pentru renovarea clădirilor, statele membre iau în considerare utilizarea unor parametri bazați pe venituri.

Statele membre pot utiliza fondurile naționale pentru eficiență energetică, dacă astfel de fonduri sunt instituite în temeiul articolului 30 din Directiva (UE) 2023/1791, pentru a finanța scheme și programe specifice pentru renovările destinate sporirii performanței energetice.

(5)   Statele membre iau măsurile de reglementare adecvate pentru a elimina barierele neeconomice din calea renovării clădirilor. În ceea ce privește clădirile cu mai multe unități de clădire, astfel de măsuri pot include eliminarea cerințelor privind unanimitatea în structurile de coproprietate sau permiterea ca structurile de coproprietate să fie beneficiari direcți ai sprijinului financiar.

(6)   Statele membre utilizează în mod optim, din punctul de vedere al costurilor, finanțarea națională și finanțarea disponibilă stabilite la nivelul Uniunii, în special Mecanismul de redresare și reziliență, Fondul social pentru climă, Fondul de coeziune, InvestEU, veniturile din licitații provenite din comercializarea certificatelor de emisii în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31) și alte surse de finanțare publică. Sursele de finanțare respective sunt utilizate în conformitate cu un scenariu care să ducă la crearea unui parc imobiliar cu emisii zero până în 2050.

(7)   Pentru a sprijini mobilizarea investițiilor, statele membre promovează crearea și utilizarea efectivă a unor instrumente financiare și de finanțare favorabile, cum ar fi împrumuturi pentru eficiență energetică și credite ipotecare pentru renovarea clădirilor, contracte de performanță energetică, scheme financiare bazate pe principiul „plătești pe măsură ce economisești”, stimulente fiscale, de exemplu cote de impozitare reduse pentru lucrările și materialele de renovare, scheme de finanțare pe bază de impozitare, scheme de finanțare pe bază de facturi, fonduri de garantare, fonduri care vizează renovări în profunzime, fonduri care vizează renovări cu un prag minim semnificativ de economii de energie specifice și standarde pentru portofoliile de credite ipotecare. Acestea orientează investițiile către un parc imobiliar public eficient din punct de vedere energetic, în conformitate cu orientările Eurostat privind înregistrarea contractelor de performanță energetică în conturile administrației publice.

Statele membre pot, de asemenea, să promoveze și să simplifice utilizarea parteneriatelor public-privat.

(8)   Statele membre se asigură că informațiile despre finanțarea disponibilă și instrumentele financiare sunt puse la dispoziția publicului într-o manieră ușor accesibilă și transparentă, inclusiv prin mijloace digitale.

(9)   Instrumentele de finanțare și financiare favorabile pot include împrumuturi pentru renovare sau fonduri de garantare pentru renovările destinate sporirii performanței energetice, inclusiv în combinație cu programele relevante ale Uniunii, după caz.

(10)   Până la 29 mai 2025, Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 32, de completare a prezentei directive, prin stabilirea unui cadru cuprinzător al portofoliului pentru utilizarea voluntară de către instituțiile financiare, care să sprijine creditorii să direcționeze și să majoreze volumul împrumuturilor acordate, în conformitate cu ambiția Uniunii în materie de decarbonizare și cu obiectivele energetice relevante, pentru a încuraja în mod eficace instituțiile financiare să majoreze volumele prevăzute pentru renovările destinate sporirii performanței energetice. Acțiunile prevăzute în cadrul cuprinzător al portofoliului acoperă majorarea volumului împrumuturilor pentru renovările energetice și includ garanții sugerate pentru protejarea gospodăriilor vulnerabile prin soluții de finanțare mixtă. Cadrul descrie bunele practici pentru a încuraja creditorii să identifice clădirile cu cele mai slabe performanțe din portofoliile lor și să întreprindă acțiuni cu privire la acestea.

(11)   Statele membre facilitează agregarea proiectelor pentru a permite accesul investitorilor, precum și soluții structurate pentru potențialii clienți.

Statele membre adoptă măsuri care promovează produse de creditare în materie de eficiență energetică pentru renovările clădirilor, precum creditele ipotecare verzi și împrumuturile verzi, garantate și negarantate, și asigură faptul că acestea sunt oferite la scară largă și în mod nediscriminatoriu de către instituțiile financiare și că sunt vizibile și accesibile pentru consumatori. Statele membre se asigură că băncile și alte instituții financiare și investitori primesc informații cu privire la posibilitățile de a participa la finanțarea îmbunătățirii performanței energetice a clădirilor.

(12)   Statele membre instituie măsuri și finanțare pentru promovarea educației și formării cu scopul de a se asigura că există o forță de muncă suficientă cu un nivel adecvat de competențe care să corespundă nevoilor din sectorul construcțiilor, vizând IMM-urile, inclusiv microîntreprinderile, după caz. Ghișeele unice înființate în temeiul articolului 18 pot facilita accesul la măsurile și finanțarea respectivă.

(13)   Comisia asistă, după caz și la cerere, statele membre în elaborarea unor programe naționale sau regionale de sprijin financiar în scopul creșterii performanței energetice a clădirilor, în special a celor existente, inclusiv prin încurajarea schimbului de bune practici între autoritățile sau organismele naționale sau regionale responsabile. Statele membre se asigură că aceste programe sunt elaborate astfel încât să fie accesibile organizațiilor cu capacități administrative, financiare și organizaționale mai reduse.

(14)   Ținând seama în mod corespunzător de gospodăriile vulnerabile, statele membre leagă măsurile lor financiare privind îmbunătățirile în materie de performanță energetică și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul renovării clădirilor de economiile și ameliorările în materie de energie urmărite sau realizate, astfel cum sunt stabilite pe baza unuia sau a mai multor criterii dintre cele menționate mai jos:

(15)   Cel târziu de la 1 ianuarie 2025, statele membre nu oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili, cu excepția celor selectate pentru investiții, înainte de 2025, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/241, cu articolul 7 alineatul (1) litera (h) punctul (i) a treia liniuță din Regulamentul (UE) 2021/1058 și cu articolul 73 din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului (32).

(16)   Statele membre stimulează renovările în profunzime și renovările în profunzime etapizate cu un sprijin financiar, fiscal, administrativ și tehnic mai mare. În cazul în care transformarea unei clădiri într-o clădire cu emisii zero nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau economic, o renovare care are ca rezultat o reducere cu cel puțin 60 % a consumului de energie primară este considerată a fi renovare în profunzime în sensul prezentului alineat. Statele membre stimulează programe de amploare care vizează un număr mare de clădiri, în special clădirile cu cele mai slabe performanțe, cum ar fi prin programe integrate de renovare la nivel de cartier, și care duc la o reducere globală cu cel puțin 30 % a consumului de energie primară, cu un sprijin financiar, fiscal, administrativ și tehnic mai mare, în funcție de nivelul de performanță atins.

(17)   Fără a aduce atingere politicilor lor economice și sociale naționale și sistemelor lor de drept al proprietății, statele membre abordează chestiunea evacuării gospodăriilor vulnerabile cauzate de majorări disproporționate ale chiriilor în urma renovării energetice a clădirilor lor rezidențiale sau a unităților lor locative.

(18)   Stimulente financiare vizează cu titlu prioritar gospodăriile vulnerabile, persoanele afectate de sărăcia energetică sau care trăiesc în locuințe sociale, în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2023/1791.

(19)   Atunci când oferă stimulente financiare proprietarilor de clădiri sau de unități de clădire pentru renovarea clădirilor sau a unităților de clădire închiriate, statele membre vizează stimulente financiare care să aducă beneficii atât proprietarilor, cât și chiriașilor. Statele membre introduc garanții eficace pentru a proteja în special gospodăriile vulnerabile, inclusiv prin furnizarea de sprijin pentru chirii sau prin impunerea unor plafoane în ceea ce privește majorările chiriilor, și pot stimula schemele financiare care abordează problema costurilor inițiale ale renovărilor, cum ar fi schemele de finanțare pe bază de facturi, schemele bazate pe principiul „plătești pe măsură ce economisești” sau contractele de performanță energetică, astfel cum se menționează la articolul 2 punctul 33 și la articolul 29 din Directiva (UE) 2023/1791.

(1)   Statele membre, în cooperare cu autoritățile competente și, după caz, cu părțile interesate din sectorul privat, asigură instituirea și funcționarea unor facilități de asistență tehnică, inclusiv prin intermediul unor ghișee unice incluzive pentru performanța energetică a clădirilor, care să vizeze toți actorii implicați în renovările clădirilor, printre aceștia fiind proprietarii de locuințe și actorii administrativi, financiari și economici, precum IMM-urile, inclusiv microîntreprinderile.

Statele membre se asigură că facilitățile de asistență tehnică sunt disponibile pe întreg teritoriul lor prin înființarea a cel puțin unui ghișeu unic:

Statele membre pot desemna ghișeele unice instituite în temeiul articolului 22 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2023/1791 ca ghișee unice în sensul prezentului articol.

Comisia furnizează orientări pentru dezvoltarea respectivelor ghișee unice în conformitate cu articolul 22 alineatul (6) din Directiva (UE) 2023/1791.

(2)   Facilitățile de asistență tehnică stabilite în temeiul alineatului (1):

(3)   Ghișeele unice înființate în temeiul alineatului (1):

(1)   Statele membre stabilesc măsurile necesare pentru instituirea unui sistem de certificare a performanței energetice a clădirilor.

Certificatul de performanță energetică include performanța energetică a unei clădiri, exprimată printr-un indicator numeric al consumului de energie primară în kWh/(m2.an), și valori de referință, cum ar fi cerințele minime de performanță energetică, standardele minime de performanță energetică, cerințele privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero și cerințele privind clădirile cu emisii zero, pentru a da posibilitatea proprietarilor sau locatarilor clădirii sau ai unității de clădire să compare și să evalueze performanța energetică a clădirii.

(2)   Până la 29 mai 2026, certificatul de performanță energetică respectă modelul din anexa V. Acesta indică clasa de performanță energetică a clădirii, pe o scară închisă, utilizând numai litere de la A la G. Litera A corespunde clădirilor cu emisii zero, iar litera G corespunde clădirilor cu cele mai slabe performanțe din parcul imobiliar național la momentul introducerii scării respective. Statele membre care, la 29 mai 2026, desemnează deja clădirile cu emisii zero ca fiind „A0” pot continua să utilizeze desemnarea respectivă în locul clasei A. Statele membre se asigură că restul claselor (de la B la F sau, atunci când se utilizează A0, de la A la F) au o distribuție adecvată a indicatorilor de performanță energetică între clasele de performanță energetică.

Statele membre pot defini o clasă de performanță energetică A+ corespunzând clădirilor cu un prag maxim pentru cererea de energie care este cu cel puțin 20 % mai mic decât pragul maxim pentru clădirile cu emisii zero și care generează anual mai multă energie din surse regenerabile la fața locului decât cererea sa anuală totală de energie primară. Pentru clădirile existente renovate la clasa A+, statele membre se asigură că GWP pe durata ciclului de viață este estimat și publicat în certificatul de performanță energetică al clădirii.

Statele membre care și-au reclasificat clasele de performanță energetică la 1 ianuarie 2019 sau după această dată și înainte de 28 mai 2024 pot amâna reclasificarea claselor lor de performanță energetică până la 31 decembrie 2029.

(3)   Statele membre asigură o identitate vizuală comună pentru certificatele de performanță energetică pe teritoriul lor.

(4)   Statele membre asigură calitatea, fiabilitatea și accesibilitatea certificatelor de performanță energetică.

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că certificatele de performanță energetică sunt accesibile ca preț și iau în considerare acordarea de sprijin financiar gospodăriilor vulnerabile.

Statele membre se asigură că certificatele de performanță energetică sunt eliberate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) și de către experți independenți pe baza unei vizite la fața locului, care poate fi realizată, după caz, prin mijloace virtuale cu verificări vizuale. Certificatele de performanță energetică sunt clare, ușor de citit și disponibile într-un format prelucrabil automat și în conformitate cu modelul din anexa V.

(5)   Certificatul de performanță energetică cuprinde recomandări pentru îmbunătățirea de o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor a performanței energetice, reducerea emisiilor operaționale de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea calității mediului interior ale unei clădiri sau ale unei unități de clădire, cu excepția cazului în care clădirea sau unitatea de clădire se încadrează deja cel puțin în clasa de performanță energetică A.

Recomandările cuprinse în certificatul de performanță energetică vizează:

(6)   În cazul în care statele membre prevăd să fie întocmit și eliberat pașaportul de renovare împreună cu certificatul de performanță energetică în temeiul articolului 12 alineatul (3), pașaportul de renovare înlocuiește recomandările în temeiul alineatului (5) de la prezentul articol.

(7)   Recomandările cuprinse în certificatul de performanță energetică sunt fezabile, din punct de vedere tehnic, pentru clădirea respectivă și furnizează o estimare a economiilor de energie și a reducerii emisiilor operaționale de gaze cu efect de seră. Ele pot furniza o estimare în ceea ce privește durata perioadelor de recuperare a investiției sau raportul costuri-beneficii pe parcursul ciclului economic de viață al acesteia și informații despre stimulentele financiare disponibile, despre asistența administrativă și tehnică disponibilă, precum și despre beneficiile financiare asociate în general atingerii valorilor de referință.

(8)   Recomandările includ o evaluare a măsurii în care sistemele de încălzire, sistemele de ventilare, sistemele de climatizare și sistemele de apă caldă menajeră pot fi adaptate pentru a funcționa la temperaturi mai eficiente, cum ar fi emițătoare de temperatură joasă pentru sistemele de încălzire pe bază de apă, inclusiv proiectarea necesară a puterii termice și cerințele privind temperatura/debitul.

(9)   Recomandările includ o evaluare a duratei de viață rămase a sistemelor de încălzire sau a sistemelor de climatizare. Dacă este cazul, recomandările indică posibile alternative la înlocuirea sistemului de încălzire sau a sistemului de climatizare, în conformitate cu obiectivele climatice pentru 2030 și 2050, ținând seama de circumstanțele locale și de cele legate de sistem.

(10)   Certificatul de performanță energetică precizează de unde poate obține proprietarul sau locatarul clădirii sau al unității locative informații mai detaliate inclusiv în ceea ce privește rentabilitatea recomandărilor formulate în certificatul de performanță energetică. Evaluarea rentabilității se bazează pe o serie de ipoteze standard, precum estimarea cantității de energie economisite, a prețurilor energiei vizate și estimarea preliminară a costurilor. În plus, acesta conține informații privind pașii care trebuie urmați pentru a pune în practică aceste recomandări, datele de contact ale ghișeelor unice relevante și, după caz, opțiunile de sprijin financiar. Alte informații cu privire la subiecte conexe, precum auditurile în domeniul energiei sau stimulentele financiare sau de altă natură și posibilitățile de finanțare, sau consiliere privind modul de creștere a rezistenței la schimbările climatice a clădirilor, pot fi de asemenea furnizate proprietarului sau locatarului clădirii sau al unității locative.

(11)   Pentru unitățile de clădire, certificarea poate să se bazeze:

(12)   Pentru clădirile unifamiliale, certificarea se poate baza pe evaluarea unei alte clădiri reprezentative, similare din punctul de vedere al proiectării, dimensiunii și performanței energetice reale, cu condiția ca această similitudine să poată fi garantată de expertul care eliberează certificatul de performanță energetică.

(13)   Certificatul de performanță energetică este valabil cel mult 10 ani. Statele membre se asigură că, pentru certificatele de performanță energetică sub nivelul C, proprietarii clădirii sunt invitați la un ghișeu unic pentru a primi consiliere în materie de renovare la momentul care survine mai întâi dintre următoarele:

(14)   Statele membre pun la dispoziție proceduri simplificate pentru actualizarea unui certificat de performanță energetică în cazul în care sunt modernizate doar elemente individuale, prin măsuri unice sau de sine stătătoare.

Statele membre pun la dispoziție proceduri simplificate pentru actualizarea unui certificat de performanță energetică în cazul în care sunt puse în aplicare măsurile identificate într-un pașaport de renovare sau în cazul în care se utilizează un geamăn digital al clădirii, alte metode certificate sau date provenite de la instrumente certificate care determină performanța energetică a unei clădiri.

(1)   Statele membre asigură eliberarea unui certificat de performanță energetică digital pentru:

Cerința de a elibera un certificat de performanță energetică nu se aplică în cazul în care certificatul, eliberat fie în conformitate cu Directiva 2010/31/UE, fie în conformitate cu prezenta directivă, este disponibil și valabil pentru clădirea sau unitatea de clădire în cauză.

Statele membre asigură emiterea, la cerere, a unei versiuni pe suport de hârtie a certificatului de performanță energetică.

(2)   Statele membre impun ca, la construcția, vânzarea sau închirierea unei clădiri sau a unor unități de clădire sau după renovarea majoră a unei clădiri sau a unor unități de clădire sau în cazul reînnoirii contractelor de închiriere a unei clădiri sau a unor unități de clădire, certificatul de performanță energetică să fie arătat potențialului locatar sau cumpărător și să fie înmânat acestuia.

(3)   În cazul în care o clădire este vândută sau închiriată înainte de a fi construită sau înainte de a fi suspusă unei renovări majore, statele membre pot solicita vânzătorului să furnizeze o evaluare a viitoarelor performanțe energetice ale acesteia, prin derogare de la alineatele (1) și (2); în acest caz, certificatul de performanță energetică este eliberat cel târziu odată ce clădirea este construită sau renovată și reflectă starea construită.

(4)   Statele membre impun ca clădirile sau unitățile de clădire care sunt oferite spre vânzare sau spre închiriere să dețină un certificat de performanță energetică și ca indicatorul performanței energetice și clasa certificatului de performanță energetică al clădirii sau al unității de clădire, după caz, să figureze în anunțurile online și offline, inclusiv pe portalurile de căutare aferente site-urilor web imobiliare.

Statele membre efectuează verificări prin sondaj sau alte controale pentru a asigura respectarea acestor cerințe.

(5)   Dispozițiile prezentului articol se pun în aplicare în conformitate cu normele naționale aplicabile privind proprietatea în comun și coproprietatea.

(6)   Statele membre pot exclude categoriile de clădiri menționate la articolul 5 alineatul (3) literele (b), (c) și (e) de la aplicarea alineatelor (1), (2), (4) și (5) din prezentul articol. Statele membre care au ales să excludă de la obligațiile prevăzute la prezentul articol, până la 28 mai 2024, clădirile rezidențiale care sunt utilizate sau destinate a fi utilizate fie mai puțin de patru luni pe an, fie pentru o perioadă anuală limitată și cu un consum preconizat de energie mai mic de 25 % din consumul care ar rezulta din utilizarea pe parcursul întregului an, pot exclude în continuare clădirile respective.

(7)   Posibilele efecte ale certificatelor de performanță energetică asupra procedurilor juridice, dacă există, se stabilesc în conformitate cu normele naționale.

(8)   Statele membre se asigură că toate certificatele de performanță energetică emise sunt încărcate în baza de date privind performanța energetică a clădirilor menționată la articolul 22. Printre documentele încărcate se numără certificatul complet de performanță energetică, inclusiv toate datele necesare pentru calcularea performanței energetice a clădirii.

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că, în cazul unei clădiri pentru care a fost eliberat un certificat de performanță energetică în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) și care este ocupată de organisme publice și vizitată frecvent de public, certificatul de performanță energetică este afișat într-un loc unde să poată fi văzut de public.

(2)   Statele membre impun ca, într-o clădire nerezidențială pentru care a fost eliberat un certificat de performanță energetică în conformitate cu articolul 20 alineatul (1), certificatul de performanță energetică să fie afișat într-un loc vizibil și ușor de observat.

(3)   Dispozițiile de la alineatele (1) și (2) nu includ obligația de a expune recomandările incluse în certificatul de performanță energetică.

(1)   Fiecare stat membru creează o bază de date națională pentru performanța energetică a clădirilor, care permite colectarea de date cu privire la performanța energetică a clădirilor individuale și la performanța energetică globală a parcului imobiliar național. Astfel de baze de date pot consta într-un set de baze de date interconectate.

Baza de date permite colectarea de date din toate sursele relevante cu privire la certificatele de performanță energetică, inspecții, pașaportul de renovare, indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente și consumul de energie calculat sau contorizat al clădirilor vizate. Pentru a completa baza de date, pot fi colectate și tipologii de clădiri. De asemenea, se pot colecta și stoca date privind atât emisiile operaționale, cât și emisiile încorporate, precum și date privind potențialul de încălzire globală pe durata întregului ciclu de viață.

(2)   Datele agregate și anonimizate privind parcul imobiliar se dau publicității, în conformitate cu normele Uniunii și cu normele naționale de protecție a datelor. Datele stocate sunt prelucrabile automat și sunt accesibile prin intermediul unei interfețe digitale adecvate. Statele membre asigură accesul ușor și gratuit la certificatul complet de performanță energetică pentru proprietarii, locatarii și administratorii clădirilor și pentru instituțiile financiare în ceea ce privește clădirile din portofoliul lor de investiții și de credite, precum și, cu acordul proprietarului, pentru experții independenți. Pentru clădirile oferite spre închiriere sau vânzare, statele membre asigură accesul potențialilor locatari sau cumpărători care au fost autorizați de proprietarul clădirii la certificatul complet de performanță energetică.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile locale au acces la datele relevante privind performanța energetică a clădirilor de pe teritoriul lor, acces necesar pentru a facilita elaborarea de planuri privind încălzirea și răcirea, și includ sistemele operaționale de informații geografice și bazele de date conexe, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679. Statele membre sprijină autoritățile locale în vederea obținerii resurselor necesare pentru gestionarea datelor și a informațiilor.

(4)   Statele membre pun la dispoziția publicului informații privind ponderea clădirilor în parcul imobiliar național care fac obiectul certificatelor de performanță energetică și date agregate sau anonimizate privind performanța energetică a clădirilor vizate, inclusiv consumul de energie al acestora și, acolo unde este disponibil, potențialul lor de încălzire globală pe durata ciclului de viață. Informațiile publice sunt actualizate cel puțin de două ori pe an. Statele membre pun informațiile anonimizate sau agregate la dispoziția publicului și a instituțiilor de cercetare, cum ar fi institutele naționale de statistică, la cerere.

(5)   Cel puțin o dată pe an, statele membre asigură transferul informațiilor din baza de date națională către Observatorul parcului imobiliar al UE. Statele membre pot transfera informațiile cu o frecvență mai mare.

(6)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unor modele comune pentru transferul informațiilor către Observatorul parcului imobiliar al UE. Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 30 iunie 2025.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (3).

(7)   În scopul asigurării coerenței și consecvenței informațiilor, statele membre se asigură că baza de date națională privind performanța energetică a clădirilor este interoperabilă și integrată cu alte baze de date administrative care conțin informații privind clădirile, cum ar fi cadastrul sau cartea funciară națională a clădirilor și registrele digitale ale clădirilor.

(1)   Statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea de inspecții periodice ale părților accesibile ale sistemelor de încălzire, ale sistemelor de ventilare și ale sistemelor de climatizare, inclusiv ale unei combinații a acestora, cu o putere nominală utilă de peste 70 kW. Puterea nominală a sistemului se bazează pe suma puterii nominale a generatoarelor de căldură și de răcire.

(2)   Statele membre pot stabili sisteme de inspecție separate pentru inspecțiile sistemelor rezidențiale și nerezidențiale.

(3)   Statele membre pot stabili frecvențe de inspecție diferite, în funcție de tipul și puterea nominală utilă a sistemului, ținând seama totodată de costurile de inspecție a sistemului și de valoarea economiilor de energie estimate care ar putea rezulta în urma inspecției. Sistemele sunt inspectate cel puțin o dată la cinci ani. Sistemele de încălzire echipate cu generatoare cu o putere nominală utilă de peste 290 kW sunt inspectate cel puțin o dată la fiecare trei ani.

(4)   Inspecția include evaluarea generatorului sau generatoarelor, a pompelor de circulație și, după caz, a componentelor sistemelor de ventilare, a sistemelor de distribuție a aerului și a apei, a sistemelor de echilibrare hidraulică și a sistemului de control. Statele membre pot decide să includă în programele de inspecție orice sisteme suplimentare ale clădirilor identificate în anexa I.

Inspecția include o evaluare a eficienței și a dimensionării generatorului sau a generatoarelor de căldură și de răcire și ale componentelor principale ale acestora în raport cu cerințele clădirii și ia în considerare capacitatea sistemului de a-și optimiza performanța în condiții de funcționare tipice sau medii, utilizând tehnologiile de economisire a energiei disponibile, și în condiții variabile în funcție de gradul de utilizare. Dacă este cazul, inspecția evaluează fezabilitatea funcționării sistemului în condiții de temperatură diferite și mai eficiente, ca, de pildă, la temperatură scăzută pentru sistemele de încălzire pe bază de apă, inclusiv prin intermediul cerințelor privind proiectarea puterii termice și al cerințelor privind temperatura și debitul, asigurând, în același timp, funcționarea în condiții de siguranță a sistemului. Inspecția include, dacă este cazul, o evaluare de bază privind fezabilitatea reducerii nivelului de utilizare a combustibililor fosili la fața locului, de exemplu prin integrarea energiei din surse regenerabile, prin schimbarea sursei de energie sau prin înlocuirea sau ajustarea sistemelor existente.

În cazul în care este instalat un sistem de ventilare, se evaluează, de asemenea, dimensionarea acestuia și capacitățile sale de a-și optimiza performanța în condiții tipice sau medii de funcționare relevante pentru destinația specifică și actuală a clădirii.

În cazul în care nu au avut loc modificări ale sistemului sau ale cerințelor clădirii, după ce a fost efectuată o inspecție în temeiul prezentului articol, statele membre pot alege să nu solicite ca evaluarea dimensionării componentei principale sau evaluarea funcționării la temperaturi diferite să fie repetată.

(5)   Nu li se aplică cerințele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca impactul global al unei astfel de abordări să fie echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), sistemelor tehnice ale clădirilor care fac în mod explicit obiectul unui criteriu convenit de performanță energetică sau al unui acord de natură contractuală în care se specifică un nivel convenit de îmbunătățire a eficienței energetice, cum ar fi contractele de performanță energetică, sau cele care sunt operate de un operator de utilități sau de rețea și, prin urmare, fac obiectul unor măsuri de monitorizare a performanței privind sistemul.

(6)   În cazul în care impactul global este echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), statele membre pot decide să ia măsuri alternative precum sprijinul financiar sau furnizarea către utilizatori de consiliere în ceea ce privește înlocuirea generatoarelor, alte modificări ale sistemului și soluții alternative pentru evaluarea performanței, eficienței și a dimensiunii adecvate ale respectivelor sisteme.

Înainte de a aplica măsurile alternative menționate la primul paragraf din prezentul alineat, fiecare stat membru documentează, prin transmiterea unui raport Comisiei, echivalența impactului acestor măsuri în raport cu impactul măsurilor menționate la alineatul (1), inclusiv în ceea ce privește economiile de energie și emisiile de gaze cu efect de seră.

(7)   Clădirile care sunt conforme cu articolul 13 alineatul (10) sau (11) sunt scutite de cerințele prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(8)   Statele membre instituie sisteme de inspecție sau măsuri alternative, precum instrumente digitale și liste de verificare, pentru a certifica faptul că lucrările de construcție și de renovare efectuate îndeplinesc performanța energetică proiectată și respectă cerințele minime de performanță energetică prevăzute în codurile clădirilor sau în norme echivalente.

(9)   Statele membre includ o analiză succintă a programelor de inspecție și a rezultatelor acestora, sub forma unei anexe la planul național de renovare a clădirii menționat la articolul 3. Statele membre care au ales măsurile alternative indicate la alineatul (6) din prezentul articol includ o analiză succintă și rezultatele măsurilor alternative.

(1)   După fiecare inspecție a unui sistem de încălzire, a unui sistem de ventilare sau de a unui sistem de climatizare se elaborează un raport de inspecție. Fiecare raport de inspecție cuprinde rezultatul inspecției desfășurate în conformitate cu articolul 23 și include recomandări pentru îmbunătățirea rentabilității performanței energetice a sistemului inspectat.

Recomandările respective pot avea la bază o comparație între performanța energetică a sistemului inspectat și cea a celui mai bun sistem disponibil fezabil, care utilizează tehnologii de economisire a energiei, și a unui sistem similar ca tip, în cazul căruia toate componentele relevante ating nivelul de performanță energetică impus de dreptul aplicabil. Recomandările includ, după caz, rezultatele evaluării de bază privind fezabilitatea reducerii nivelului de utilizare a combustibililor fosili la fața locului.

Raportul de inspecție indică orice problemă de siguranță care a fost detectată în timpul inspecției. Cu toate acestea, autorul raportului nu este considerat răspunzător în ceea ce privește detectarea sau indicarea unor astfel de probleme de siguranță.

(2)   Raportul de inspecție este înmânat proprietarului sau locatarului clădirii sau al unității de clădire.

(3)   Raportul de inspecție se încarcă în baza de date națională privind performanța energetică a clădirilor în temeiul articolului 22.

(1)   Statele membre se asigură că certificarea performanței energetice a clădirilor, stabilirea pașapoartelor de renovare, evaluarea gradului de pregătire pentru soluții inteligente și inspectarea sistemelor de încălzire, a sistemelor de ventilare și a sistemelor de climatizare sunt realizate în mod independent de către experți calificați sau certificați, care lucrează fie ca independenți, fie ca angajați ai unor organisme publice sau întreprinderi private.

Experții sunt certificați în conformitate cu articolul 28 din Directiva (UE) 2023/1791 ținându-se seama de competența acestora.

(2)   Statele membre pun la dispoziția publicului informații cu privire la formare și la certificări. Statele membre garantează punerea la dispoziția publicului fie a unor liste actualizate periodic cu experții calificați sau certificați, fie a unor liste actualizate periodic ale societăților certificate care oferă serviciile unor astfel de experți.

(1)   Statele membre asigură nivelul adecvat de competență pentru profesioniștii din domeniul construcțiilor care efectuează lucrări integrate de renovare în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă și anexa II la aceasta, precum și cu articolul 28 din Directiva (UE) 2023/1791.

(2)   Atunci când este oportun și fezabil, statele membre se asigură că sunt disponibile sisteme de certificare sau sisteme echivalente de calificare pentru furnizorii de lucrări de renovare integrate, în cazul în care acest lucru nu este reglementat de articolul 18 alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001 sau de articolul 28 din Directiva (UE) 2023/1791.

(1)   Statele membre asigură instituirea sistemelor de control independent pentru certificatele de performanță energetică în conformitate cu anexa VI, precum și a sistemelor de control independent pentru pașapoartele de renovare, pentru indicatorii gradului de pregătire pentru soluții inteligente și pentru rapoartele de inspecție a sistemelor de încălzire, a sistemelor de ventilare și a sistemelor de climatizare. Statele membre pot institui sisteme separate pentru controlul certificatelor de performanță energetică, al pașapoartelor de renovare, al indicatorilor gradului de pregătire pentru soluții inteligente și pentru controlul rapoartelor privind inspecția sistemelor de încălzire, a sistemelor de ventilare și a sistemelor de climatizare.

(2)   Statele membre pot delega responsabilitatea de implementare a sistemelor de control independent.

În cazul în care decid să recurgă la această posibilitate, statele membre se asigură că sistemele de control independent sunt implementate în conformitate cu anexa VI.

(3)   Statele membre impun ca certificatele de performanță energetică, pașapoartele de renovare, indicatorii gradului de pregătire pentru soluții inteligente și rapoartele de inspecție prevăzute la alineatul (1) să fie puse la dispoziția autorităților sau organismelor competente, la cerere.

(1)   Statele membre pregătesc și desfășoară campanii de informare și de sensibilizare. Ele iau măsurile necesare pentru a informa proprietarii și locatarii clădirilor sau ai unităților de clădire și toți actorii relevanți de pe piață, cum ar fi autoritățile locale și regionale și comunitățile de energie, în privința metodelor și practicilor care servesc la creșterea performanței energetice. În special, statele membre iau măsurile necesare pentru a furniza informații personalizate gospodăriilor vulnerabile. Aceste informații sunt, de asemenea, puse la dispoziția autorităților locale și a organizațiilor societății civile.

(2)   În special, statele membre furnizează proprietarilor sau locatarilor clădirilor informații cu privind certificatele de performanță energetică, inclusiv în ce privește scopul și obiectivele acestora, măsurile care sunt eficace din punctul de vedere al costurilor și, după caz, instrumentele financiare, în vederea îmbunătățirii performanței energetice a clădirii, precum și privind înlocuirea cazanelor cu combustibil fosil cu alternative mai sustenabile. Statele membre furnizează informații prin intermediul unor instrumente de consiliere accesibile și transparente, cum ar fi consilierea în materie de renovare și ghișeele unice înființate în temeiul articolului 18, acordând o atenție deosebită gospodăriilor vulnerabile.

La solicitarea statelor membre, Comisia asistă statele membre la organizarea unor campanii de informare în sensul alineatului (1) și al primului paragraf al prezentului alineat, campanii care pot fi cuprinse în cadrul unor programe ale Uniunii.

(3)   Statele membre garantează că persoanele responsabile de punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv grupurile subreprezentate, beneficiază de orientare și formare. O astfel de orientare și formare răspunde în special importanței îmbunătățirii performanței energetice și permite luarea în considerare a combinației optime dintre îmbunătățirile în domeniul eficienței energetice, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea energiei din surse regenerabile și a încălzirii și răcirii urbane în planificarea, proiectarea, construirea și renovarea zonelor industriale sau rezidențiale. O astfel de orientare și formare poate aborda, de asemenea, îmbunătățirile structurale, adaptarea la schimbările climatice, protecția împotriva incendiilor, riscurile legate de activitatea seismică intensă, eliminarea substanțelor periculoase, inclusiv azbestul, emisiile de poluanți atmosferici (inclusiv particulele fine în suspensie), calitatea mediului interior și accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități. Statele membre depun eforturi pentru a institui măsuri de sprijinire a formării autorităților locale și regionale, a comunităților de energie din surse regenerabile și a altor actori relevanți, cum ar fi inițiativele de renovare conduse de cetățeni, pentru a promova obiectivele prezentei directive.

(4)   Comisia își îmbunătățește în permanență serviciile de informații, în special site-ul creat ca portal european în domeniul eficienței energetice a clădirilor, destinat cetățenilor, profesioniștilor și autorităților, pentru a asista statele membre în eforturile depuse în vederea informării și a sensibilizării. Informațiile prezentate pe acest site pot include trimiteri la dreptul relevant al Uniunii și la normele naționale, regionale și locale relevante, trimiteri la site-urile Europa care prezintă Planurile naționale de acțiune pentru eficiența energetică, trimiteri la instrumentele financiare disponibile, precum și exemple de bune practici la nivel național, regional și local, inclusiv privind ghișeele unice înființate în temeiul articolului 18 din prezenta directivă. În contextul Fondului european de dezvoltare regională, al Fondului de coeziune, al Fondului pentru o tranziție justă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/1056 al Parlamentului European și al Consiliului (33), al Fondului social pentru climă și al Mecanismului de redresare și reziliență, Comisia își va continua și își va intensifica în continuare serviciile de informații în scopul de a facilita utilizarea fondurilor disponibile prin furnizarea de asistență și de informații, inclusiv, în cooperare cu Banca Europeană de Investiții, prin intermediul instrumentului de Asistență europeană pentru energie locală, părților interesate, inclusiv autorităților naționale, regionale și locale, cu privire la posibilitățile de finanțare, ținând seama de cele mai recente modificări ale cadrului normativ.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 6, 7, 15, 17 și 31 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de timp de la 28 mai 2024.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 6, 7, 15, 17 și 31 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6, 7, 15, 17 sau 31 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (34).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolelor 1, 2 și 3, 5-29 și 32 și anexelor I, II și III și V-X până la 29 mai 2026. Statele membre comunică imediat textul măsurilor respective și un tabel de corespondență Comisiei.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 17 alineatul (15) până la 1 ianuarie 2025.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a acestei mențiuni.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.