COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.4.2021

COM(2021) 171 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

referitoare la Strategia UE privind combaterea traficului de persoane




2021- 2025

1.Introducere

Traficul de persoane distruge vieți, încălcând demnitatea, libertatea și drepturile fundamentale ale victimelor 1 . Este adesea o infracțiune violentă comisă de rețele de criminalitate organizată, care nu ar trebui să existe în societatea de astăzi.

Cu toate acestea, traficul de persoane este un fenomen global. El există în fiecare țară și în fiecare regiune. Există în continuare și în Uniunea Europeană. Conform celor mai recente date disponibile, în perioada 2017-2018 au fost peste 14 000 de victime înregistrate 2 în Uniunea Europeană 3 . Numărul real este, probabil, cu mult mai mare, întrucât multe victime rămân neidentificate 4 . Aproape jumătate dintre victimele traficului de persoane din Uniunea Europeană sunt cetățeni ai Uniunii, iar un număr semnificativ dintre acestea sunt traficate în țara lor. Majoritatea victimelor din UE sunt femei și fete traficate în scopul exploatării sexuale. Aproape un sfert dintre victimele traficului de persoane din UE sunt copii 5 . Majoritatea traficanților din UE sunt cetățeni ai Uniunii și aproape trei sferturi dintre aceștia sunt bărbați. Această infracțiune aduce profituri mari infractorilor și generează costuri umane, sociale și economice enorme. Costul economic la nivelul UE este estimat la 2,7 miliarde EUR într-un singur an 6 .

Figura 1 Clasificare a victimelor înregistrate în funcție de forma de exploatare în UE în 2017 și 2018

Figura 2 Clasificare a victimelor înregistrate în funcție de sex în UE în 2017 și 2018

Combaterea traficului de persoane reprezintă de mult timp o prioritate pentru Uniunea Europeană 7 . De-a lungul anilor s-au înregistrat progrese în multe privințe. Cooperarea între actorii-cheie, inclusiv la nivel politic, între autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare, în contexte atât naționale, cât și transnaționale, a dus la urmăriri penale și condamnări, precum și la îmbunătățirea identificării, a asistenței și a sprijinului acordat victimelor. Au fost derulate campanii de sensibilizare, programe de educare și inițiative de formare pentru a reduce riscul ca oamenii să devină victime ale traficului de persoane. Studiile și rapoartele publicate au condus la o mai bună cunoaștere a fenomenului, contribuind astfel la elaborarea unor strategii de răspuns adecvate 8 .

În pofida progreselor înregistrate, traficul de persoane rămâne o amenințare gravă în Uniunea Europeană, punând în pericol mii de persoane în fiecare an, în special femei și copii. Traficanții profită de inegalitățile sociale, precum și de vulnerabilitățile economice și sociale ale persoanelor, care au fost amplificate de pandemia de COVID-19, iar acest lucru îi ajută pe infractori să găsească mai ușor victime. Pandemia a îngreunat, de asemenea, accesul victimelor la justiție, asistență și sprijin, precum și răspunsul justiției penale la această infracțiune. În plus, traficanții au adoptat un nou model de afaceri, și anume recrutarea și exploatarea victimelor prin intermediul internetului 9 , care îngreunează răspunsul autorităților de aplicare a legii și judiciare.

Prezenta strategie identifică priorități-cheie, cu obiectivul de a combate în mod eficace traficul de persoane. Strategia propune acțiuni concrete, care vor fi dezvoltate cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, pentru identificarea și stoparea timpurie a traficului de persoane, pentru aducerea infractorilor în fața justiției, transformând traficul de persoane dintr-o infracțiune cu risc redus și profit ridicat într-una cu risc ridicat și profit redus, precum și pentru a proteja victimele și a le ajuta să își refacă viața.

Întrucât traficul de persoane este o formă deosebit de gravă de criminalitate organizată, prezenta strategie este strâns legată de Strategia UE de combatere a criminalității organizate pentru perioada 2021-2025. Deși prioritățile holistice și acțiunile-cheie ale strategiei de combatere a criminalității organizate se aplică și traficului de persoane, prezenta strategie răspunde aspectelor specifice ale acestei infracțiuni.

2.Răspuns cuprinzător pentru combaterea traficului de persoane – de la prevenire și protecția victimelor până la urmărirea penală și condamnarea traficanților

Traficul de persoane este un fenomen infracțional complex. Traficanții profită de situația vulnerabilă a unor persoane pentru a obține profit. În ceea ce privește cererea, întreprinderile, angajatorii, utilizatorii și consumatorii beneficiază de pe urma exploatării victimelor prin servicii, muncă și produse. De-a lungul lanțului de trafic de persoane, victimele sunt afectate grav pe termen scurt și lung, având nevoie de asistență, sprijin și protecție imediate, precum și de o perspectivă de reintegrare pentru a le asigura o viață mai bună.

Fiind vorba de un fenomen complex, este nevoie de un răspuns cuprinzător. Sunt necesare inițiative juridice, de politică și operaționale cuprinzătoare pentru a combate traficul de persoane într-un mod coerent și amplu, de la prevenire până la condamnarea infractorilor, punând accentul pe protecția victimelor în toate etapele și acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor care devin victime ale acestui fenomen, precum și traficării în scopul exploatării sexuale.

Legislația este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem la dispoziție, pentru că permite definirea infracțiunii, stabilirea de sancțiuni și de obiective comune pentru urmărirea penală a infractorilor și protejarea victimelor. Directiva UE privind combaterea traficului de persoane 10 a constituit temelia eforturilor UE de combatere a traficului de persoane. Comisia Europeană a monitorizat și a sprijinit transpunerea și punerea în aplicare a directivei în statele membre care au obligații în temeiul acesteia 11 . În Raportul său privind transpunerea din 2016 12 , Comisia a constatat că, deși statele membre au depus eforturi substanțiale pentru a transpune această directivă în dreptul intern, măsurile de prevenire, protecție, asistență și sprijin pentru victime, inclusiv pentru copiii victime, pot fi îmbunătățite în continuare. În 2019, Comisia a solicitat statelor membre informații suplimentare cu privire la constatările raportului său din 2016 13 . În paralel, Comisia a oferit sprijin statelor membre pentru punerea în aplicare eficace a directivei. În acest context, Comisia a dezvoltat baza de cunoștințe 14 , a elaborat orientări 15 și a finanțat acțiuni specifice, inclusiv inițiative de cooperare transfrontalieră 16 . Punerea în aplicare a directivei a fost sprijinită și de colaborarea Comisiei cu rețeaua UE de raportori naționali și mecanisme echivalente și cu Platforma europeană a societății civile împotriva traficului de persoane 17 . Transpunerea corectă și completă și punerea în aplicare integrală a directivei vor rămâne prioritatea Comisiei, pentru a se asigura că traficanții nu profită de pe urma unor abordări diverse la nivel european și că victimele beneficiază de o protecție adecvată în cadrul UE, indiferent de locul în care se află. Comisia va continua să sprijine statele membre în punerea în aplicare a directivei și își va utiliza competențele conferite prin tratate, inclusiv inițierea de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dacă este cazul.

Monitorizarea punerii în aplicare a directivei în statele membre, realizată de Comisie, printre altele, prin rapoarte intermediare adoptate o dată la doi ani 18 , precum și prin diverse rapoarte ale părților interesate 19 , indică faptul că instrumentul juridic care a intrat în vigoare în urmă cu zece ani ar putea să nu mai fie adecvat scopului. În pofida inițiativelor de prevenire întreprinse, cererea de servicii obținute prin exploatarea victimelor nu s-a redus. Impunitatea infractorilor persistă în UE, iar numărul de urmăriri penale și condamnări ale traficanților rămâne redus 20 . Este posibil ca normele minime stabilite pentru victime să nu țină cont suficient de nevoile lor reale. Prin urmare, este nevoie de o evaluare a punerii în aplicare a directivei și, dacă este necesar, pe baza rezultatelor acestei evaluări, să se propună revizuirea acesteia pentru a o face adecvată scopului 21 .

La nivel de politică și operațional, este esențială asigurarea cooperării transfrontaliere, regionale și internaționale, inclusiv prin dezvoltarea și schimbul de cunoștințe și informații, precum și prin interoperabilitatea sistemelor de informații. Prin aceste practici, autoritățile de aplicare a legii și judiciare sunt mai bine pregătite pentru a opri infractorii și a sprijini victimele. Deși rețelele infracționale traversează frontierele, prin țările de origine, de tranzit și de destinație, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor intră în competența statelor membre în care acestea sunt comise. Cazurile transfrontaliere de trafic de persoane sunt dificil de investigat, deoarece necesită resurse, coordonare și o bună comunicare între autoritățile relevante 22 . De asemenea, autoritățile de aplicare a legii au nevoie de capacitate, de instrumente și de o cooperare structurată pentru a aborda modul de operare digital al traficanților. Agențiile UE, cum sunt Europol și Eurojust, facilitează cooperarea și coordonarea strânsă între autoritățile naționale pentru succesul operațiunilor de aducere a infractorilor în fața justiției și pentru identificarea și protejarea victimelor.

Atunci când victimele sunt repatriate sau se întorc în mod voluntar din țara în care au fost exploatate în țările lor de origine, este necesară o cooperare promptă între actorii relevanți atât în punctul de plecare, cât și în cel de sosire, pentru luarea măsurilor specifice de asistență, de sprijin și de integrare. Astfel de procese, prin intermediul cărora victimele își pot exercita drepturile în cazurile transfrontaliere, pot fi facilitate prin mecanisme de sesizare transnaționale, și anume prin platforme pentru cooperarea transfrontalieră a autorităților publice și a organizațiilor relevante ale societății civile implicate în monitorizarea rezultatelor acțiunilor de identificare, asistență și protecție a victimelor traficului de persoane 23 .

Pentru o mai bună abordare a acestor provocări transfrontaliere și transnaționale, Comisia va finanța și va coordona un set de acțiuni în vederea îmbunătățirii activităților de elaborare a politicilor și a activităților operaționale pentru combaterea traficului de persoane 24 . Aceste acțiuni vor urmări să intensifice schimburile de bune practici, inclusiv în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră dintre organismele de aplicare a legii și cele judiciare; să faciliteze furnizarea de servicii de consiliere de către practicieni pentru a consolida cooperarea și coordonarea între agenții la nivel național și transnațional; să contribuie la consolidarea sprijinului acordat victimelor și la îndrumarea acestora către serviciile de sprijinire în Europa și în afara acesteia; și să promoveze activitățile de sensibilizare, de cercetare și de analiză a datelor prin sprijinirea cooperării dintre organismele naționale relevante, de exemplu institutele și observatoarele de date. Acest set de acțiuni va servi, în fapt, drept centru de cunoștințe și expertiză pentru statele membre și alte părți interesate.

Asigurarea unei finanțări corespunzătoare a facilitat desfășurarea de anchete comune și de urmăriri penale de către autoritățile naționale, a sporit capacitatea autorităților de aplicare a legii și a altor autorități, a creat alianțe extinse între părțile interesate pentru o abordare multi­instituțională și multidisciplinară a combaterii acestei infracțiuni. De asemenea, aceasta a făcut posibilă sprijinirea și integrarea victimelor în Europa și în țările partenere. 25  

Prioritățile din cadrul acestei strategii vor fi sprijinite printr-o finanțare corespunzătoare, pentru a obține rezultate palpabile și a furniza răspunsuri adecvate pentru diferitele forme de exploatare. Pe lângă acțiunile pe care le gestionează în mod direct, Comisia va recomanda statelor membre să acorde prioritate acțiunilor de combatere a traficului de persoane în cadrul unor programe naționale finanțate din Fondul pentru azil, migrație și integrare, Fondul pentru securitate internă și Instrumentul pentru gestionarea frontierelor și vize, în conformitate cu prioritățile din prezenta strategie, ținând seama de contextul și necesitățile naționale. La realizarea priorităților din cadrul acestei strategii va contribui și finanțarea activităților de cercetare în domeniul securității prin programul Orizont Europa. Statele membre pot utiliza și instrumentul de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a acestei strategii.

Pentru a aborda situația din țările de origine și de tranzit către Europa și în afara acesteia, UE va asigura o finanțare tematică și geografică în conformitate cu prioritățile acestei strategii, acordând o atenție deosebită (i) dimensiunii de gen, (ii) coordonării donatorilor, (iii) implicării la nivel local, (iv) sprijinirii organizațiilor societății civile și a actorilor și activiștilor locali și (v) abordării nevoilor speciale de protecție ale copiilor migranți 26 .

3.Reducerea cererii care favorizează traficul de persoane

În cele din urmă, grupurile infracționale organizate funcționează pe baza principiului economic de bază al cererii ridicate care stă la baza continuării activităților. Cererea favorizează toate formele de exploatare a persoanelor aflate în situații vulnerabile, de care traficanții profită în special în sectoarele și în mediile cu risc ridicat 27 . În schimb, acest lucru aduce venituri uriașe grupurilor infracționale organizate și celor care profită de pe urma exploatării corpului, a serviciilor și a muncii victimelor traficate. Profitul anual estimat obținut din traficul de persoane la nivel mondial s-a ridicat la 29,4 miliarde EUR în 2015 28 . În UE, veniturile anuale provenite din traficul de persoane în scopul exploatării sexuale, cel mai răspândit scop pentru care se săvârșește această infracțiune, sunt estimate la aproximativ 14 miliarde EUR 29 . Această cifră nu ia în considerare traficul în scopul exploatării prin muncă și alte forme de exploatare. Prin urmare, este esențial să se reducă cererea într-un mod eficace pentru a-i priva pe traficanți de câștigul lor financiar și pentru a asigura faptul că infracțiunile nu sunt rentabile.

Descurajarea cererii ca parte a măsurilor de prevenire este abordată în Directiva privind combaterea traficului de persoane, care invită statele membre să ia în considerare incriminarea utilizării serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului. Totuși, decizia finală este lăsată la latitudinea statelor membre. Acest lucru a condus la un peisaj juridic divers în Uniunea Europeană, în care angajatorii și utilizatorii suportă consecințe diferite atunci când angajează sau utilizează corpul, munca și serviciile persoanelor traficate. Numărul tot mai mare de victime 30 indică o înrăutățire a situației și necesită un răspuns mai puternic și armonizat pentru a reduce cererea ilicită de servicii obținute prin exploatarea victimelor traficului de persoane. Având în vedere gravitatea și amploarea acestei infracțiuni în UE și sistemele juridice diferite, care împiedică eforturile de reducere a cererii, ar trebui analizată în detaliu posibilitatea de a incrimina utilizarea de servicii și produse obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului. Prin urmare, ca parte a evaluării Directivei privind combaterea traficului de persoane, Comisia va analiza posibilitatea de a stabili norme minime la nivelul UE pentru incriminarea utilizării serviciilor obținute prin exploatarea victimelor traficului de persoane.

Campaniile de sensibilizare cu privire la riscurile traficului de persoane sunt mijloace importante de detectare și prevenire a acestei infracțiuni. Ele contribuie la informarea cetățenilor, a angajatorilor și a utilizatorilor serviciilor victimelor cu privire la traficul de persoane. Pentru rezultate optime, astfel de campanii trebuie să fie derulate în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile. Prin urmare, Comisia va organiza o campanie de comunicare, împreună cu statele membre și cu societatea civilă, care va viza sectoarele și mediile cu risc ridicat, inclusiv pentru exploatarea sexuală.

În Uniunea Europeană, 15 % din totalul victimelor acestei infracțiuni sunt traficate în scopul exploatării prin muncă, un număr tot mai mare de cazuri rămânând neidentificate. Pentru a reduce acest procent este nevoie de un răspuns îmbunătățit din partea justiției penale la traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă. În acest context, autoritățile naționale ar trebui încurajate să își intensifice eforturile comune cu inspectorii de muncă și/sau partenerii sociali și cu agențiile UE, în special cu Europol și, în domeniile care țin de competența sa, cu Autoritatea Europeană a Muncii, pentru a efectua inspecții concertate în sectoarele cu risc ridicat în scopul identificării victimelor și a exploatatorilor. Cooperarea consolidată între autoritățile relevante ale statelor membre și alți actori prin intermediul Platformei europene de combatere a muncii nedeclarate, 31 în curând parte a Autorității Europene a Muncii, va contribui la îmbogățirea cunoștințelor și la schimbul de practici transferabile, inclusiv pentru identificarea victimelor traficate în scopul exploatării prin muncă. Încurajarea dezvoltării inițiativelor public-privat cu întreprinderi din sectoarele și mediile cu risc ridicat, inclusiv prin implicarea actorilor de la nivel regional și local, va sprijini eforturile de îmbunătățire a identificării victimelor traficului de persoane și a raportării acestei infracțiuni către autoritățile competente.

Și angajatorii pot contribui la reducerea cererii de servicii obținute prin exploatarea victimelor traficului de persoane. Găsirea unui loc de muncă în UE fără a avea statutul juridic necesar este unul dintre principalii factori determinanți ai traficului de persoane și ai introducerii ilegale de migranți în UE. 32 Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor 33  interzice angajarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere neregulamentară, inclusiv a victimelor traficului de persoane. Aceasta stabilește standardele minime privind sancțiunile și alte măsuri care trebuie aplicate în statele membre împotriva angajatorilor care încalcă dispozițiile directivei. Anul acesta, Comisia va evalua modalitățile de consolidare a eficacității directivei și necesitatea unor acțiuni suplimentare.

Întreprinderile din anumite sectoare, cum sunt sectorul ospitalității, confecțiile, pescuitul, agricultura și construcțiile, se pot baza pe forța de muncă asigurată de persoanele aflate într-o situație vulnerabilă. Prin urmare, ele joacă un rol important și ar trebui să ia măsuri împotriva încălcării drepturilor omului. Printre acestea se numără descurajarea cererii prin integrarea în politicile lor a obiectivelor de combatere a traficului de persoane, lucru ce poate fi realizat prin gestionarea responsabilă a lanțurilor globale de aprovizionare pentru produse și prin obligația de diligență în materie de drepturi ale omului. Viitoarea inițiativă legislativă a Comisiei privind guvernanța corporativă sustenabilă, care prevede obligația de diligență a întreprinderilor, este una dintre inițiativele-cheie ale UE de promovare a respectării drepturilor omului. Instituțiile publice au, de asemenea, un rol în asigurarea faptului că achizițiile publice stimulează transparența și diligența necesară în cadrul lanțurilor de aprovizionare. Viitorul ghid al Comisiei privind achizițiile publice responsabile social va oferi indicații cu privire la modul în care pot fi realizate aceste obiective. În acest context, Consiliul a solicitat statelor membre să asigure punerea în aplicare eficace a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU pentru combaterea muncii copiilor și a muncii forțate, precum și a traficului de persoane în cadrul lanțurilor de aprovizionare globale 34 .

Ca parte a noii politici comerciale a UE, 35 Comisia va promova lanțurile valorice durabile și responsabile prin obligația de diligență, inclusiv prin acțiuni eficace și mecanisme de asigurare a respectării legii, pentru a se asigura că munca forțată nu se regăsește în lanțurile valorice ale întreprinderilor din UE.  De asemenea, UE își va intensifica eforturile pentru a se asigura că în lanțurile de aprovizionare ale întreprinderilor din UE nu este inclusă munca copiilor. Comisia va elabora orientări pentru a informa întreprinderile din UE cu privire la măsurile care trebuie adoptate, pe baza riscului, în conformitate cu orientările și principiile internaționale privind obligația de diligență. 

4.Contracararea modelului infracțional pentru a opri exploatarea victimelor

Grupurile infracționale organizate implicate în traficul de persoane sunt rețele infracționale bine structurate și profesioniste, care acționează și la nivel internațional. Acestea au sarcini specializate, inclusiv de recrutare, transport, furnizarea de clienți, paza victimelor sau asigurarea cazării și a hranei pentru victime. Violența, amenințările, manipularea și înșelăciunea sunt mijloacele utilizate pentru recrutarea și exploatarea victimelor. Aceste grupuri sunt adesea implicate în introducerea ilegală de migranți, spălarea banilor, corupție, fraudarea documentelor, droguri și alte infracțiuni grave prin care sunt sprijinite activitățile lor de bază 36 . Microrețelele operează în principal în domeniul exploatării sexuale, activitățile de proxenetism desfășurându-se în grupuri mici de până la cinci persoane sau individual.

Comisia Europeană pune la dispoziție date privind traficul de persoane la nivelul UE începând din 2008. Îmbunătățirea în continuare a înregistrării și raportării datelor în toate statele membre ale UE cu privire la traficanți și victime, la cetățenia, sexul, vârsta și formele de exploatare ale acestora va contribui la elaborarea unor politici mai bine orientate și documentate. Cooperarea suplimentară dintre institutele de date naționale ar putea facilita și îmbunătăți raportarea datelor. Aceasta ar putea acoperi și alte informații, cum ar fi activitățile infracționale legate de traficul de persoane și informații privind rutele de trafic.

4.1 Mijloace operaționale eficace împotriva modelului de afaceri infracțional

Grupurile infracționale organizate specializate în traficul de persoane se folosesc tot mai des de întreprinderi legale (precum hoteluri, cluburi de noapte și saloane de masaj) pentru operațiunile pe care le desfășoară, de exemplu, prin recrutarea de lucrători, încheierea unui contract în țara lor de origine și transferul acestora în țara de exploatare. 37 Pentru a contracara modelul de afaceri infracțional al traficului de persoane, statele membre sunt încurajate să utilizeze instrumentele și abordările specificate în legătură cu prioritatea Strategiei UE de combatere a criminalității organizate pentru perioada 2021-2025 referitoare la eliminarea profitului asociat criminalității organizate și prevenirea infiltrării în economia legală și în societate. Printre acestea se numără utilizarea sistematică a investigațiilor financiare în cadrul anchetelor desfășurate de autoritățile de aplicare a legii, precum și elaborarea și punerea în aplicare a unui cadru solid pentru identificarea și confiscarea activelor provenite din activități infracționale 38 . În plus, activele recuperate pot fi utilizate pentru despăgubirea și sprijinirea victimelor, precum și pentru activitățile transfrontaliere de combatere a traficului de persoane, care sunt deja încurajate prin Directiva privind combaterea traficului de persoane.

Operațiunile desfășurate de statele membre cu sprijinul agențiilor UE produc rezultate concrete 39 în cadrul Platformei multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT) 40  . Europol facilitează investigațiile financiare bazate pe informații derulate de statele membre și sprijină cooperarea operațională transfrontalieră eficace, inclusiv prin echipe comune de anchetă și zile de acțiune comună.

4.2 Combaterea culturii impunității prin consolidarea capacității de răspuns ferm în materie de justiție penală

Având în vedere numărul redus de urmăriri penale și condamnări ale traficanților 41 , traficul de persoane continuă să fie o infracțiune cu risc scăzut și profit ridicat. Pentru a rupe lanțul traficului de persoane, un răspuns ferm în materie de justiție penală este esențial pentru desfășurarea unor anchete, urmăriri penale și condamnări eficace, ținând cont, printre altele, de dimensiunea de gen a infracțiunii. Acest lucru presupune consolidarea expertizei, desemnarea unor experți și crearea unor departamente sau unități specializate pentru traficul de persoane în cadrul autorităților competente la nivel național și local.

Activitățile infracționale evoluează rapid. Prin urmare, autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare trebuie să își îmbunătățească competențele, capacitățile și cunoștințele referitoare la instrumentele, serviciile și tehnologiile disponibile pentru a ține pasul cu aceste activități. Strategia UE de combatere a criminalității organizate pentru perioada 2021-2025 definește obiectivele, acțiunile și actorii pentru îmbunătățirea accesului la competențe, cunoștințe și expertiză operațională. În acest context, ar trebui intensificate eforturile de consolidare a capacităților în vederea contracarării modelului infracțional de traficare a victimelor în scopul exploatării.

Formarea sistematică a practicienilor din domeniul aplicării legii și din sistemul judiciar cu privire la elementele specifice acestei infracțiuni, precum și prin exerciții practice multipartite bazate pe simulări pentru testarea procedurilor de gestionare a cazurilor de trafic de persoane va spori nivelul de profesionalism și coordonarea în gestionarea cazurilor și va asigura adoptarea unor măsuri adecvate. Se recomandă ca aceste activități de formare să se axeze pe caracteristicile specifice ale traficului pentru diferite forme de exploatare (sexuală, muncă forțată, activități infracționale forțate, cerșetorie forțată, trafic de copii), dinamica complexă dintre traficul de persoane și alte activități ilicite, metodele de depistare a infracțiunii și aspectele financiare ale acesteia, rolul și utilizarea internetului și a platformelor de comunicare socială, precum și pe dezvoltarea competențelor de gestionare a anchetelor și direcționarea acestora către urmăriri penale (colectarea de probe, intervievarea victimelor, protejarea victimelor, cooperarea transnațională). Pe lângă formarea specializată a personalului cu atribuții de aplicare a legii care investighează cazurile de trafic de persoane, este necesară și formarea personalului responsabil cu aplicarea legii care investighează alte forme de criminalitate, precum și a celui din sistemul judiciar, pentru a îmbunătăți depistarea, raportarea și pentru gestionarea cazurilor de trafic de persoane.

Pentru a ține seama de situația și nevoile victimelor, formarea ar trebui să aibă loc într-un mediu multipartit, care să includă, printre altele, autoritățile de aplicare a legii, autoritățile judiciare, societatea civilă, asistenții sociali, personalul din domeniul protecției copilului, furnizorii de educație și servicii medicale. Ar trebui acordată o atenție deosebită consolidării capacităților polițiștilor, inspectorilor de muncă, polițiștilor de frontieră, procurorilor și judecătorilor în ceea ce privește modul de a colabora cu victimele în cursul procedurilor penale, recunoașterea unei victime a traficului de persoane și direcționarea victimelor către serviciile de sprijinire, în conformitate cu procedurile aplicabile. Pentru cazurile în care victimele traficului de persoane sunt copii este nevoie de personal instruit care să cunoască foarte bine vulnerabilitățile specifice ale copiilor victime, precum și drepturile acestora și nevoile de protecție în cursul procedurilor penale.

Formarea profesioniștilor din domeniul justiției cu privire la instrumentele disponibile de cooperare judiciară în materie penală va contribui la intensificarea cooperării dintre autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare, precum și alți actori relevanți, cum ar fi inspectorii de muncă sau partenerii sociali.

Comisia va finanța și va coordona măsuri de consolidare a capacităților pentru autoritățile de aplicare a legii în cadrul cooperării transfrontaliere și transnaționale, de exemplu exerciții de simulare. În plus, Comisia va facilita, împreună cu Eurojust, crearea unui grup tematic de procurori specializați în combaterea traficului de persoane, în vederea intensificării cooperării judiciare. Aceste acțiuni vor crea oportunități pentru consolidarea cooperării dintre autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare și vor conduce, de asemenea, la elaborarea de orientări pentru activitățile desfășurate de acestea.

4.3 Contracararea modelului de afaceri digital al traficanților de persoane

Grupurile infracționale organizate își adaptează rapid modul de operare și modelul de afaceri la evoluția caracteristicilor cererii. În timpul pandemiei de COVID-19, traficanții au utilizat tot mai des mediul online pentru fiecare etapă a traficului. Aceștia utilizează spațiul digital pentru recrutarea și exploatarea victimelor, pentru organizarea transportului și a cazării acestora, pentru promovarea online a serviciilor oferite de victime și contactarea potențialilor clienți, pentru controlul victimelor, comunicarea între infractori și ascunderea veniturilor provenite din infracțiuni 42 . Infractorii și-au sporit, prin intermediul tehnologiei, capacitatea de a trafica persoane pentru diferite tipuri de exploatare, în special în scopul exploatării sexuale, dar și în scopul exploatării prin muncă, pentru prelevarea de organe, adopția ilegală a copiilor și căsătorii forțate. Copiii sunt cei mai expuși riscului de a deveni victime ale traficanților care recrutează online. În timp ce infractorii au reușit să profite de cele mai recente oportunități oferite de era digitală, autoritățile de aplicare a legii au dificultăți mari în a ține pasul, inclusiv în ceea ce privește detectarea indiciilor de exploatare în multitudinea de anunțuri publicitare online și obținerea de probe digitale esențiale 43 .

Provocările create de era digitală pentru autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare în lupta împotriva traficului de persoane ar trebui abordate în conformitate cu prioritatea orizontală a Strategiei UE de combatere a criminalității organizate pentru perioada 2021-2025 referitoare la modernizarea răspunsului autorităților de aplicare a legii la evoluțiile tehnologice. Europol poate sprijini depistarea mai rapidă a conținutului online utilizat de traficanți. Utilizarea optimă a tehnologiei și folosirea probelor digitale pot îmbunătăți situația victimelor în cadrul procedurilor penale. De exemplu, ar fi mai puțin necesar să se recurgă la mărturia victimelor în cazul descoperirii altor tipuri de probe, iar victimele ar evita trauma de a sta față în față cu traficanții în instanță.

Pe lângă obligațiile deja existente ale platformelor de a elimina conținutul ilegal în temeiul Directivei privind comerțul electronic, astfel cum au fost consolidate prin propunerea de Act legislativ privind serviciile digitale 44 , Comisia va purta un dialog cu companiile relevante din domeniul internetului și al tehnologiei pentru a reduce utilizarea platformelor online pentru recrutarea și exploatarea victimelor. De asemenea, Comisia va însoți eventualele dialoguri similare care urmează să fie purtate de statele membre la nivel național. Furnizorii de servicii de internet și societățile afiliate fac parte din soluția de sprijinire a eforturilor de combatere a traficului de persoane prin identificarea și eliminarea materialelor online asociate cu exploatarea și abuzul victimelor traficului de persoane 45 . Prin urmare, cooperarea cu sectorul privat ar trebui să se bazeze pe utilizarea inovării și a expertizei pentru dezvoltarea de soluții bazate pe tehnologie care să sprijine prevenirea și combaterea traficului de persoane. Activitățile de prevenire și de sensibilizare cu privire la utilizarea în condiții de siguranță a internetului și a platformelor de comunicare socială, printre altele, ar putea contribui suplimentar la reducerea riscului de traficare a copiilor.

5.Protejarea, sprijinirea și consolidarea capacității de acțiune a victimelor, în special a femeilor și a copiilor

Traficul de persoane reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, care le provoacă victimelor suferințe mari și daune de lungă durată. Pe lângă acțiunile cuprinzătoare prevăzute în Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025) 46 și în Strategia cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului 47 , prezenta strategie propune măsuri de îmbunătățire a situației victimelor traficului de persoane. Traficul în scopul exploatării sexuale 48 , care este cea mai răspândită formă de exploatare, este o formă de violență bazată pe gen, care își are originea în inegalitățile de gen. Mai mulți factori sporesc vulnerabilitatea femeilor și a fetelor față de traficul de persoane, printre aceștia numărându-se disparitatea de gen, sărăcia, excluziunea socială, originea etnică și discriminarea 49 . Datele disponibile la nivelul UE evidențiază dimensiunea de gen a infracțiunii. Aproape trei sferturi (72 %) din totalul victimelor din UE și 92 % dintre victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale sunt femei și fete. Aproape un sfert din totalul victimelor traficului de persoane sunt copii. Majoritatea copiilor victime sunt cetățeni ai UE și sunt traficați în scopul exploatării sexuale 50 . Și copiii migranți, în special cei neînsoțiți, sunt deosebit de vulnerabili în fața traficanților 51 . Acțiunea propusă ia în considerare aceste tipare și abordează situația altor categorii vulnerabile, precum și intersectarea acestora, printre care persoanele LGBTIQ, persoanele cu handicap 52 și persoanele care aparțin unor minorități etnice, cum sunt cele din comunitățile rome marginalizate. Tinerele și minorii din comunitățile rome sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și traficare 53 din cauza mai multor factori socioeconomici, cum ar fi sărăcia multidimensională, atitudinile negative față de romi, nivelurile scăzute de educație, condițiile precare de locuit, excluziunea socială și discriminarea 54 .

Figura 3 Clasificare a victimelor înregistrate ale traficului în funcție de cetățenia UE și non-UE în UE în 2017 și 2018

Identificarea timpurie a victimelor este esențială pentru acordarea promptă de asistență, sprijin și protecție victimelor traficului de persoane și pentru a permite poliției și autorităților de urmărire penală să investigheze mai bine infracțiunile și să îi pedepsească pe traficanți. Agenții din prima linie, cum sunt polițiștii de frontieră, polițiștii, asistenții sociali și inspectorii, au un rol crucial în acest sens. Implicarea organizațiilor societății civile în identificarea victimelor și în îndrumarea acestora către serviciile de sprijinire constituie o provocare, ca și lipsa formării specialiștilor în cazurile transfrontaliere de sprijinire a victimelor 55 .

Pentru îmbunătățirea situației actuale, identificarea timpurie proactivă a victimelor trebuie să fie urmată de un sprijin puternic în abordarea nevoilor victimelor. Acordarea de asistență, sprijin și protecție victimelor rămâne, însă, o provocare. Victimele se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea drepturilor lor. Nevoile și circumstanțele lor specifice, în funcție de formele de exploatare la care au fost supuse, de sexul și de vârsta acestora, nu sunt luate în considerare în mod sistematic. Accesul la despăgubiri pentru victimele traficului de persoane este îngreunat de multe obstacole, inclusiv de complexitatea procedurilor. 56  De asemenea, victimele nu ar trebui să se teamă de represalii și de victimizarea secundară în cursul procedurilor penale, atunci când raportează infracțiunea 57 . Acestea nu ar trebui să fie pedepsite pentru infracțiuni pe care au fost obligate să le comită în perioada în care au fost exploatate 58 . Ele ar trebui tratate ca titulari de drepturi, fără prejudecăți sau atitudini părtinitoare. În plus, și posibilitățile victimelor de a-și reface viața rămân limitate, deoarece programele de reintegrare și reabilitare trebuie dezvoltate în continuare, iar oportunitățile pentru soluții durabile, cum ar fi incluziunea pe piața muncii, sunt limitate 59 .

Comisia va sprijini eforturile statelor membre de a îmbunătăți identificarea timpurie a victimelor, precum și îndrumarea acestora către serviciile de asistență, sprijin și protecție, luând în considerare nevoile lor speciale și formele de exploatare la care au fost supuse. Ar trebui acordată o atenție deosebită copiilor victime și copiilor expuși riscului de trafic de persoane, prin raportări și alerte sistematice referitoare la copiii dispăruți pentru identificarea timpurie, proceduri de îndrumare adaptate pentru victimele copii, numirea rapidă a tutorilor și asistență juridică gratuită eficace. Comisia va promova activități precum cursuri de formare care să țină cont de gen și să se bazeze pe drepturile copilului pentru personalul susceptibil să intre în contact cu victimele (cum ar fi cel din cadrul autorităților de aplicare a legii, din sistemul judiciar, inspectorii de muncă, funcționarii serviciilor de imigrație și de azil, polițiștii de frontieră, personalul medical și al serviciilor de sprijinire a victimelor), elaborarea de orientări, seturi de instrumente și schimburi de bune practici între practicieni pentru a îmbunătăți structurile naționale și cooperarea în scopul identificării, acordării de asistență și sprijin victimelor, inclusiv mecanisme naționale de sesizare.

În conformitate cu Directiva privind combaterea traficului de persoane, statele membre au luat măsuri pentru a institui mecanisme adecvate care să permită identificarea timpurie și acordarea timpurie de asistență și de sprijin victimelor, așa-numitele mecanisme de sesizare. Comisia Europeană a efectuat un studiu privind mecanismele naționale și transnaționale ale statelor membre 60 . Studiul a identificat aspectele care pot fi îmbunătățite: identificarea potențialelor victime ale traficului de persoane; punerea la dispoziție a unor facilități de cazare adecvate, în special pentru copiii victime; consolidarea cooperării între toți actorii, inclusiv organizațiile societății civile; și o mai bună monitorizare a impactului și a rezultatelor măsurilor întreprinse în toate etapele procesului de sesizare. Luând în considerare cooperarea națională și transnațională existentă, Comisia va consolida acțiunile de îmbunătățire a sprijinului acordat victimelor și de îndrumare a acestora către serviciile de sprijinire în context transfrontalier, pentru îndeplinirea obiectivului de instituire a unui mecanism european de cooperare în materie de sesizare, cu sprijinul agențiilor relevante ale UE (precum Biroul European de Sprijin pentru Azil, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și Cepol).

Statele membre sunt sprijinite, de asemenea, de cele zece agenții ale UE 61 care au semnat în 2018 declarația comună de angajament privind colaborarea împotriva traficului de persoane. Comisia coordonează cooperarea dintre aceste agenții, în conformitate cu mandatele lor, pentru abordarea provocărilor legate de victimele traficului de persoane. Acestea vor prezenta un raport comun cu privire la rolurile și acțiunile lor, pentru ca statele membre să cunoască mai bine potențialul agențiilor de a contribui la identificarea timpurie și la protejarea victimelor și pentru a încuraja statele membre să colaboreze mai strâns cu agențiile în acest domeniu.

Pentru a combate traficul de persoane la nivel local, regional și transnațional și pentru a profita de instrumentele europene de finanțare disponibile, Comisia va încuraja cooperarea între autoritățile naționale și locale relevante și regiuni, orașe și municipalități. Comisia va urmări să intensifice cooperarea cu Comitetul Economic și Social European, cu Comitetul Regiunilor și cu partenerii acestora pentru combaterea traficului de persoane. Parteneriatul privind integrarea, semnat de Comisie și Comitetul Regiunilor 62 , va oferi sprijin pentru integrarea tuturor migranților, inclusiv a victimelor traficului de persoane din afara UE.

Victimele traficului de persoane ar trebui să aibă acces la cazare adecvată și sigură, care să le permită să scape de traficanți și care să fie adaptată la nevoile și circumstanțele lor specifice. Este necesară asigurarea de adăposturi sigure pentru copii, femei și bărbați. Adăposturile pentru persoane de același sex care oferă și sprijin centrat pe traumă pot contribui în mod eficace la recuperarea victimelor. În acest sens, Comisia va asigura sprijin financiar specific pentru adăposturile în care sunt cazate victimele traficului de persoane, inclusiv facilități specializate pentru femeile și copiii victime ale traficului de persoane, prin intermediul Fondului pentru azil, migrație și integrare și al Fondului pentru securitate internă, în conformitate cu condițiile de eligibilitate specifice și cu sfera de aplicare a fiecăruia dintre aceste fonduri.

Măsurile sociale, economice și educaționale sunt esențiale pentru reintegrarea în societate a victimelor. Comisia va facilita și va promova programe de sprijinire a victimelor în procesul de recuperare și reintegrare, cum ar fi servicii medicale, psihologice sau juridice specializate, precum și de facilitare a accesului la educație și la oportunități economice. Comisia va încuraja statele membre să pună în aplicare programe comunitare și de îndrumare inter pares la care să participe victimele traficului de persoane, oferindu-le oportunități de educație, de obținere a unui loc de muncă și de consolidare a capacității de acțiune.

Victimele care nu sunt cetățeni ai UE se confruntă cu dificultăți suplimentare. Situația specială a victimelor traficului de persoane necesită o atenție deosebită la eliberarea permiselor de ședere. În conformitate cu normele UE în vigoare, acordarea unui permis de ședere poate fi condiționată de cooperarea victimei în cadrul procedurilor penale 63 . În plus, există diferențe între statele membre în ceea ce privește perioadele de gândire acordate victimelor care nu sunt cetățeni ai UE 64 , în cursul cărora acestea primesc asistență. Statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită situației specifice a victimelor traficului de persoane în contextul transferării cetățenilor din afara UE în țara în care au fost exploatați când au sosit pentru prima dată 65 . Victimele pot deveni accesibile traficanților și pot fi expuse riscului de a fi traficate din nou. În plus, pentru copiii migranți, ar trebui instituite garanții specifice pentru a se asigura că drepturile lor sunt respectate pe parcursul procedurilor relevante 66 .  Planul de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 67 prevede măsuri inclusiv pentru victimele traficului de persoane.

Directiva UE privind combaterea traficului de persoane stabilește cerințe minime, inclusiv cu privire la sprijinirea și protejarea victimelor. Comisia va analiza modul în care pot fi abordate mai bine îngrijorările identificate mai sus legate de Directiva privind combaterea traficului de persoane, inclusiv printr-o dimensiune de gen puternică 68 în sprijinirea și protejarea victimelor, nepedepsirea victimelor pentru infracțiunile pe care au fost obligate să le săvârșească, precum și în legătură cu Directiva Consiliului din 2004 privind permisul de ședere pentru victimele traficului de persoane 69 .

6.Dimensiunea internațională

În 2020 au fost identificate 534 de fluxuri de trafic diferite la nivel global și peste 120 de țări au raportat victime provenite din peste 140 de țări de origine 70 . Traficul de persoane este o infracțiune transnațională și jumătate dintre victimele identificate în Uniunea Europeană sunt cetățeni din afara UE, în principal din Africa, Balcanii de Vest și Asia 71 . În țările cu venituri reduse, jumătate dintre victimele traficului de persoane sunt copii, majoritatea fiind forțați să muncească 72 . Prin urmare, UE trebuie, de asemenea, să își intensifice eforturile pentru a aborda nemulțumirile economice și pentru a ajuta familiile și comunitățile să devină mai reziliente la mecanismele negative de adaptare. Astfel, prioritățile acestei strategii, inclusiv contracararea modelului de afaceri infracțional al traficanților de persoane, reducerea cererii, protejarea victimelor și consolidarea capacității de acțiune a acestora, ar trebui aplicate pe deplin în contextul politicilor externe ale UE. 

Victimele sunt traficate, de asemenea, în cadrul fluxurilor de migrație mixtă către UE prin toate rutele. Introducerea ilegală de migranți este adesea corelată cu alte forme de criminalitate organizată, cum ar fi traficul de persoane. Situația actuală a migrației la nivel global și regional sporește riscurile de trafic, traficanții abuzând de procedurile de azil, inclusiv prin legalizarea statutului lor și al victimelor lor 73 . Planul de acțiune al UE de combatere a introducerii ilegale de migranți în conformitate cu noul Pact privind migrația și azilul 74 va contribui la contracararea activității traficanților de a transporta victime în vederea exploatării în Europa și la combaterea rețelelor de introducere ilegală de migranți. În plus, o componentă esențială a pactului constă în stabilirea și consolidarea parteneriatelor cu țările de origine, de tranzit și de destinație. Prin urmare, este esențială promovarea cooperării și a parteneriatelor internaționale prin utilizarea optimă a instrumentelor de politică externă, a instrumentelor de cooperare și finanțare 75 pentru a face schimb de informații și de date operative în materie penală privind traficul de persoane, infracțiunile conexe și rețelele infracționale. Cooperarea mai strânsă a statelor membre cu țările terțe este facilitată și sprijinită de o gamă largă de instrumente de politică externă ale UE, printre care Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2020-2024, Planul de acțiune privind egalitatea de gen în acțiunile externe ale UE (2021-2025), Comunicarea comună „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa”. În plus, în ceea ce privește procesul de extindere a UE și politica de vecinătate, sunt relevante și alte instrumente, cum ar fi Strategia UE pentru Balcanii de Vest, Comunicarea comună „Politica privind Parteneriatul estic după 2020 - Consolidarea rezilienței - un Parteneriat estic care produce rezultate pentru toți” și Comunicarea comună intitulată „Un parteneriat reînnoit cu țările din vecinătatea sudică - O nouă agendă pentru Mediterana”. Abordarea UE în materie de securitate externă în cadrul politicii externe și de securitate comune și al politicii de securitate și apărare comune este esențială. Misiunile civile și militare din cadrul politicii de securitate și apărare comune coordonează eforturile de anihilare a rețelelor de criminalitate organizată implicate în introducerea ilegală de migranți și în traficul de persoane 76 . De asemenea, cooperarea mai strânsă în acest domeniu cu agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne, astfel cum se prevede în Pactul privind politica de securitate și apărare comună civilă 77 , este de o importanță crucială.

Aceste instrumente sunt esențiale pentru promovarea unei cooperări mai strânse între statele membre ale UE și țările de origine și de tranzit ale victimelor. Va fi facilitată implicarea sistematică a delegațiilor UE în anumite țări și se va urmări o cooperare strânsă cu misiunile și operațiile din cadrul politicii de securitate și apărare comune, acolo unde este cazul. Serviciul European de Acțiune Externă va continua să joace un rol-cheie în consolidarea cooperării strategice și operaționale cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, prin utilizarea deplină a instrumentelor sale externe, cum ar fi dialogurile la nivel înalt și rețeaua de experți în materie de combatere a terorismului/securitate din cadrul delegațiilor UE. Cooperarea cu agențiile ONU și cu organizațiile internaționale, de exemplu cu Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate și cu Organizația Internațională pentru Migrație, consolidează acțiunile la nivel mondial, în special cu țările de origine și de tranzit.

Comisia sprijină statele membre și țările terțe partenere în punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și a Protocolului privind traficul de persoane, la care UE și statele sale membre sunt părți. UE și statele sale membre fac, de asemenea, parte din mecanismul de evaluare a punerii în aplicare a Protocolului ONU privind traficul de persoane, lansat recent. Comisia va urmări o cooperare mai strânsă cu actorii relevanți în ceea ce privește Protocolul ONU, inclusiv, dar fără a se limita la Grupul de coordonare interinstituțională privind traficul de persoane al ONU. De asemenea, Comisia va colabora strâns cu Consiliul Europei și cu Grupul său de experți pentru lupta împotriva traficului de persoane 78 , în conformitate cu prioritățile identificate în prezenta strategie.

Acțiunile externe ar trebui să ia în considerare obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU referitoare la traficul de persoane 79 . În acest context, politica comercială a UE promovează obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv standardele privind drepturile omului și ocuparea forței de muncă. Comisia va analiza dacă standardele internaționale actuale de combatere a traficului de persoane ar putea fi mai bine reflectate în punerea în aplicare a acordurilor comerciale și în asigurarea respectării acestora, în special prin utilizarea mai asertivă a clauzei privind elementele esențiale.

Comisia salută regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, 80 adoptat recent, care îi permite Uniunii Europene să aplice sancțiuni persoanelor fizice, entităților și organismelor responsabile pentru, implicate în sau asociate cu încălcări grave ale drepturilor omului și abuzuri grave împotriva acestora la nivel mondial. Regimul de sancțiuni permite Consiliului să impună interdicții de călătorie, înghețarea activelor și interdicția de a pune fonduri sau resurse economice la dispoziția persoanelor și entităților incluse pe listă.

7.Concluzie

Traficul de persoane este o infracțiune gravă și complexă, căreia îi cad victime în special femeile și copiii. Aceasta aduce profituri uriașe infractorilor, cauzând, în același timp, o suferință enormă victimelor și generând costuri ridicate pentru societatea noastră. În pofida progreselor înregistrate în ultimul deceniu în ceea ce privește consolidarea răspunsului Uniunii la traficul de persoane, orice persoană vulnerabilă rămâne în continuare expusă unui risc ridicat de a deveni victimă a traficului de persoane. Traficul de persoane are consecințe asupra structurii societății, a statului de drept și a dezvoltării durabile în statele membre ale UE și în țările noastre partenere.

Prin prezenta strategie, Comisia își reînnoiește angajamentul și instituie un cadru de politică solid pentru protejarea persoanelor vulnerabile împotriva traficului de persoane, pentru consolidarea capacității de a acționa a victimelor, pentru aducerea infractorilor în fața justiției și pentru protejarea comunităților noastre. Acest angajament vizează, în principal, femeile și copiii.

Prioritățile și acțiunile stabilite în prezenta strategie vor fi puse în aplicare în perioada 2021­2025. Între timp, Comisia va fi pregătită să reacționeze rapid la orice noi evoluții sau tendințe prin monitorizarea și analiza continuă a evoluției traficului de persoane în UE și în afara acesteia. Împreună, UE și statele sale membre trebuie să fie mereu cu un pas înaintea infractorilor, a celor care se folosesc de victime și le exploatează.

Comisia se angajează să pună în aplicare prezenta strategie în timp util și în mod eficace. Întrucât combaterea traficului de persoane necesită implicarea tuturor, Comisia va colabora strâns cu toți partenerii săi pentru a maximiza impactul acțiunilor prevăzute. Coordonatorul UE antitrafic va asigura coordonarea și coerența între instituțiile UE, agențiile UE, statele membre și actorii internaționali în punerea în aplicare a prezentei strategii. Unirea forțelor în lupta împotriva traficului de persoane este esențială pentru asigurarea securității la nivel european, pentru protejarea persoanelor vulnerabile și a economiei și pentru respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale.

În plus, Comisia va monitoriza în mod sistematic punerea în aplicare a prezentei strategii și va prezenta rapoarte în acest sens, inclusiv către Parlamentul European și Consiliu.

(1) A se vedea articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 5 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(2)

63,7 % sunt victime identificate, iar 36,3 % sunt victime prezumate.

(3) Toate datele privind victimele la nivelul UE-27 din cadrul documentului se referă la anii 2017 și 2018. Sursa: Colecție de date privind traficul de persoane în UE (2020); COM(2020) 661 final, 20.10.2020.

(4)

COM(2020) 661 final, 20.10.2020 și SWD(2020) 226 final, 20.10.2020.

(5)

Articolul 2 alineatul (6) din Directiva 2011/36/UE definește termenul „copil” ca însemnând orice persoană care are mai puțin de 18 ani.

(6) Studiul privind costurile economice, sociale și umane ale traficului de persoane în UE (2020); disponibil la adresa:https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/study_on_the_economic_social_and_human_costs_of_trafficking_in_human_beings_within_the_eu.pdf.

(7) A se vedea Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane, COM(2012) 286, 19.6.2012; și Raportul privind măsurile întreprinse pentru a da curs Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane și identificarea unor noi măsuri concrete; COM(2017) 728 final, 4.12.2017.

(8) La nivelul UE sunt colectate periodic, cu sprijinul Eurostat, date cu privire la victime și la caracteristicile acestora, precum și la infractori, inclusiv la urmăriri penale și condamnări. Toate publicațiile UE incluse sunt disponibile la adresa: https://ec.europa.eu/anti-trafficking/publications.

(9) A se vedea, de exemplu: ICAT, Pandemia de COVID-19 și impactul acesteia asupra victimelor și supraviețuitorilor traficului de persoane; UNODC, Impact of the Covid-19 Pandemic on Trafficking in Persons - Preliminary findings and messaging based on rapid stocktaking (Impactul pandemiei de Covid-19 asupra traficului de persoane - constatări preliminare și mesaje bazate pe un bilanț rapid).

(10)

Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, JO L 101, 15.4.2011.

(11) Danemarca nu are obligații în temeiul Directivei privind combaterea traficului de persoane.

(12) COM(2016) 722 final, 2.12.2016.

(13)

Cu privire la punerea în aplicare, a se vedea: COM(2020) 661 final, 20.10.2020; SWD(2020) 226 final, 20.10.2020.

(14) Prin contribuții periodice la rapoartele intermediare ale Comisiei Europene adoptate o dată la doi ani și la diverse studii, de exemplu: Studiul privind revizuirea funcționării mecanismelor de sesizare naționale și transnaționale ale statelor membre (2020), Studiul privind costurile economice, sociale și umane ale traficului de persoane (2020); Studiul privind dimensiunea de gen a traficului de persoane (2016).

(15) De exemplu: Un ghid pentru îmbunătățirea protecției copilului, axat pe victimele traficului de persoane (2019); Orientări pentru identificarea victimelor (2013); Manual privind tutela copiilor lipsiți de îngrijire părintească (2014).

(16) A se vedea cererile de propuneri periodice din cadrul Fondului pentru securitate internă - Poliție și al Fondului pentru azil, migrație și integrare; și Studiul privind revizuirea globală a proiectelor finanțate de Comisia Europeană pentru combaterea traficului de persoane (2016).

(17) https://ec.europa.eu/anti-trafficking/intensifying-coordinated-response/intensifying-coordinated-response.

(18) COM(2020) 661 final, 20.10.2020.

(19)

De exemplu, Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia; 2020/2029(INI).

(20) 6 163 de urmăriri penale și 2 426 de condamnări în UE-27 în perioada 2017-2018.

(21)

   Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia; 2020/2029(INI).

(22)     Raportul Eurojust privind traficul de persoane, Bune practici și aspecte ale cooperării judiciare (2021).

(23)    A se vedea exemple în: Studiul privind revizuirea funcționării mecanismelor de sesizare naționale și transnaționale (2020); proiectul TACT derulat de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). Pentru detalii privind mecanismul transnațional de sesizare al statelor din regiunea Mării Baltice: https://bsr-trm.com//.

(24) Aceste acțiuni vor fi finanțate din Fondul pentru securitate internă.

(25)    Studiul privind revizuirea globală a proiectelor finanțate de Comisia Europeană pentru combaterea traficului de persoane (2016).

(26) A se vedea trimiterea la vulnerabilitatea deosebită a copiilor migranți în fața traficanților din Comunicarea Comisiei privind protecția copiilor migranți, COM(2017) 211 final, 12.4.2017.

(27) În cazul exploatării sexuale, prostituția, serviciile de escortă, serviciile de masaj, barurile și cluburile de noapte reprezintă medii cu risc ridicat. În cazul exploatării prin muncă, astfel de medii pot fi: sectorul agricol, industria construcțiilor, a ospitalității, sectorul serviciilor de curățenie, muncile casnice, silvicultura, textilele și confecțiile, fabricarea produselor alimentare Pentru mai multe detalii: COM(2020) 661 final, 20.10.2020 și SWD(2020) 226 final, 20.10.2020; Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Forme grave de exploatare prin muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau intră în Uniunea Europeană (2015) și Centrul european privind introducerea ilegală de migranți, Al patrulea raport anual, Europol, 2020.

(28) Raportul Europol din 2015 privind modelul financiar de afaceri al traficului de persoane, disponibil la adresa: https://www.europol.europa.eu/publications-documents/trafficking-in-human-beings-financial-business-model .

(29) Studiul privind cartografierea riscului de infiltrare a criminalității organizate și grave în întreprinderile legitime (Mapping the risk of serious and organised crime infiltration in legitimate businesses), martie 2021, DR0221244ENN, https://data.europa.eu/doi/10.2837/64101 .

(30) În UE-27: 13 461 în 2015 și 2016 și 14 145 în 2017 și 2018.

(31)   https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1299&langId=ro .

(32) Pentru definiții și interconexiunea dintre traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți, a se vedea raportul: Introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane: drepturi și intersectări, https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/smuggling_and_trafficking._rights_and_intersections_1.pdf.

(33)  Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală, JO L 168, 30.6.2009.

(34)

A se vedea SWD(2017) 147 final, 24.4.2017; Orientările Comisiei privind raportarea nefinanciară sporesc transparența informațiilor sociale și de mediu furnizate de întreprinderi (C/2017/4234; JO C 215, 5.7.2017, p. 1-20); Propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă [2020/2137/INI)]; Concluziile Consiliului privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, 13512/20, 1 decembrie 2020.

(35) Comunicarea Comisiei privind revizuirea politicii comerciale - O politică comercială deschisă, durabilă și fermă, COM(2021) 66 final, 18.2.2021.

(36)

 SWD(2020) 226 final, 20.10.2020, Raportul anual de activitate al EMSC (Europol, 2019), Raportul global privind traficul de persoane elaborat de UNODC, 2020 (2021), Studiul „Cartografierea riscului de infiltrare a criminalității grave și organizate în întreprinderile legitime”.

(37) Studiul privind cartografierea riscului de infiltrare a criminalității organizate și grave în întreprinderile legitime (Mapping the risk of serious and organised crime infiltration in legitimate businesses).

(38) A se vedea Concluziile Consiliului privind consolidarea investigațiilor financiare în vederea combaterii formelor grave de criminalitate și a criminalității organizate, 8927/20, 17 iunie 2020.

(39) De exemplu, în 2019, aceste acțiuni s-au soldat cu 825 de persoane arestate, cu identificarea unui număr de 8 824 de suspecți și 1 307 victime potențiale, inclusiv 69 de copii, identificarea sau anihilarea a 94 de grupuri infracționale organizate (GIO) și active în valoare de 1,5 milioane EUR înghețate în conturi bancare, întreprinderi și domenii web; pentru mai multe detalii, a se vedea:     https://www.consilium.europa.eu/media/44281/information-note-empact.pdf; și     https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-7623-2020-INIT/en/pdf .

(40) Începând din 2010, traficul de persoane reprezintă o prioritate a UE în materie de criminalitate în cadrul ciclului de politici ale UE de combatere a criminalității grave și organizate.

(41) În perioada 2017-2018, în UE au fost efectuate 6 163 de urmăriri penale și au fost pronunțate 2 426 de hotărâri de condamnare pentru infracțiuni legate de traficul de persoane. COM(2020) 661 final, 20.10.2020.

(42)

Europol, „Provocările legate de combaterea traficului de persoane în era digitală” (2020). A se vedea, de asemenea, COM(2020) 661 final, 20.10.2020 și SWD(2020) 226 final, 20.10.2020 și Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia [2020/2029(INI)].

(43) Europol, Raportul UE din 2021 privind evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată (SOCTA UE), 12 aprilie 2021.

(44) https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/digital-services-act-package.

(45) COM(2020) 661 final, 20.10.2020.

(46) Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025)”, COM/2020) 258 final, 24.6.2020.

(47) Comunicarea Comisiei privind Strategia UE privind drepturile copilului, COM(2021) 142 final, 24.3.2021.

(48) În perioada 2017-2018, 60 % din totalul victimelor înregistrate au fost traficate în scopul exploatării sexuale.

(49) Rezoluția Parlamentului European [2020/2029(INI)].

(50) În 2017 și 2018: 78 % dintre copiii victime au fost fete; 60 % dintre copiii victime au fost traficați în scopul exploatării sexuale, iar trei sferturi (75 %) dintre copiii victime din UE au fost cetățeni ai UE. Traficul și exploatarea băieților, în special în scopul exploatării sexuale, inclusiv a copiilor migranți, reprezintă un fenomen subraportat la nivelul UE.

(51) A se vedea Comunicarea Comisiei intitulată „Protecția copiilor migranți”, COM(2017) 211 final, 12.4.2017.

(52)

În ceea ce privește persoanele cu handicap care sunt, de asemenea, expuse unui risc deosebit de ridicat de a deveni victime ale traficului de persoane, violenței și abuzului, Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030) [COM(2021) 101 final], 3.3.2021 prevede întreprinderea de acțiuni în domeniul siguranței și protecției acestora.

(53) „Traficul de copii din comunitățile rome vulnerabile” (2015); https://csd.bg/fileadmin/user_upload/publications_library/files/22588.pdf.

(54) La 7 octombrie 2020, Comisia a adoptat cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor, pentru a asigura egalitatea efectivă, incluziunea socioeconomică și a promova participarea celei mai mari minorități etnice din Europa; COM(2020) 620 final, 7.10.2020. Acesta are ca scop combaterea sărăciei, a atitudinilor negative față de romi și a discriminării.

(55) Studiu privind revizuirea funcționării mecanismelor de sesizare naționale și transnaționale (2020).

(56)

SWD(2020) 226 final, 20.10.2020.

(57) A se vedea, de asemenea, obiectivele Strategiei UE privind drepturile victimelor (2020-2025); COM(2020) 258 final, 24.6.2020.

(58)  A se vedea hotărârea recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la nepedepsirea victimelor, V.C.L. și A.N. împotriva Regatului Unit, 16.2.2021.

(59) Studiu privind revizuirea funcționării mecanismelor de sesizare naționale și transnaționale (2020).

(60) Ibidem.

(61) Directorii Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA), Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Agenției Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) au semnat o Declarație comună de angajament privind colaborarea în vederea combaterii traficului de persoane.

(62) https://ec.europa.eu/home-affairs/news/european-commission-committee-regions-partnership-integration_en.

(63) A se vedea articolele 6 și 8 din Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente, JO L 261, 6.8.2004. Organizațiile societății civile au evidențiat decalajul dintre numărul victimelor care nu sunt cetățeni ai UE și numărul de permise de ședere eliberate în temeiul directivei.

(64) În conformitate cu Directiva privind permisul de ședere adoptată în 2004, resortisanții țărilor terțe în cauză beneficiază de o perioadă de gândire care să le permită să se recupereze și să se sustragă influenței autorilor infracțiunilor, astfel încât să poată decide în deplină cunoștință de cauză dacă vor coopera sau nu cu autoritățile competente (perioadă de gândire).

(65)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid, JO L 180, 29.6.2013.

(66) Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea cooperării în materie de returnare și readmisie ca parte a unei politici juste, eficace și cuprinzătoare a UE în domeniul migrației”, COM(2021) 56 final, 10.2.2021.

(67) Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027”, COM(2020) 758 final, 24.11.2020.

(68)

Comisia urmărește angajamentele asumate în cadrul Strategiei UE privind egalitatea de gen 2020-2025 COM(2020) 152 final, 5.3.2020, inclusiv prin propunerea unei inițiative legislative privind combaterea violenței de gen împotriva femeilor și a violenței domestice.

(69) Directiva 2004/81/CE a Consiliului, JO L 261, 6.8.2004.

(70)

UNODC, Raport global privind traficul de persoane, 2020 (2021). UNODC a utilizat termenul de „flux” pentru o combinație între o țară de origine și o țară de destinație în care au fost depistate cel puțin 5 victime în cursul perioadei analizate. Pentru fluxuri au fost utilizate ca referință datele din 2018 (sau cele mai recente). Pentru țările în care nu au fost disponibile date aferente anului 2018, au fost utilizate cele mai recente date din 2019, 2017 sau 2016.

(71) Colecție de date privind traficul de persoane în UE (2020).

(72) Raport privind traficul de persoane la nivel mondial, 2020.

(73) Al patrulea raport anual de activitate al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți, Europol, 2020.

(74) Comunicarea Comisiei referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul, COM(2020) 609 final, 23.9.2020.

(75) De exemplu, prin Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională.

(76) De exemplu, misiunea EUBAM din Libia și operația EUNAVFOR MED IRINI.

(77) La 19 noiembrie 2018, Consiliul și statele membre au adoptat concluzii privind instituirea unui pact privind politica de securitate și apărare comună (PSAC) civilă. A se vedea concluziile Consiliului: https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2018/11/19/civilian-common-security-and-defence-policy-eu-strengthens-its-capacities-to-act//.

(78)

Concluziile Consiliului privind prioritățile UE pentru cooperarea cu Consiliul Europei în perioada 2020-2022, 9283/20. 13 iulie 2020.

(79)

 ODD 5.2 (eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor); ODD 8.7 (eradicarea muncii forțate și a traficului de persoane) și ODD 16.2 (încetarea tuturor formelor de violență și de tortură împotriva copiilor).

(80) Decizia (PESC) 2020/1999 a Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului; JO L 410I, 7.12.2020; și Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului; JO L 410I, 7.12.2020.