„ANEXĂ

METODOLOGIA DE ATRIBUIRE A PUNCTAJULUI PENTRU PERFORMANȚA CLIMATICĂ ȘI ABORDAREA PRIVIND ORIENTAREA

1.   METODOLOGIA DE ATRIBUIRE A PUNCTAJULUI PENTRU PERFORMANȚA CLIMATICĂ

Pentru fiecare emitent, se calculează un punctaj pentru evaluarea performanței sale climatice («punctajul climatic») pe baza a trei indicatori: indicatorul de publicare, indicatorul retrospectiv și indicatorul prospectiv, conform formulei stabilite de Consiliul guvernatorilor. Punctajul climatic variază de la minimum zero la maximum cinci și se concentrează pe riscurile financiare legate de schimbările climatice estimate pe baza următoarelor: (a) calitatea informațiilor publicate de emitent, (b) nivelurile recente de intensitate a emisiilor emitenților (1) și (c) obiectivele emitentului legate de schimbările climatice. Cu cât punctajul este mai mare, cu atât performanța climatică evaluată este mai bună.

1.1.   Indicatorul de publicare

Indicatorul de publicare evaluează calitatea informațiilor publicate de emitenți în ceea ce privește emisiile acestora de gaze cu efect de seră din categoriile 1 și 2, astfel cum sunt menționate în Protocolul privind gazele cu efect de seră (2), în conformitate cu o formulă stabilită de Consiliul guvernatorilor. Indicatorul de publicare recompensează emitenții cu informații publicate de înaltă calitate. Emitenții primesc un punctaj mai bun pentru acest indicator atunci când informațiile publicate de ei au făcut obiectul unei verificări de către o parte terță. Emitenții primesc cel mai mic punctaj dacă nu au date privind emisiile raportate de ei înșiși.

1.2.   Indicatorul retrospectiv

Indicatorul retrospectiv evaluează nivelul emisiilor anterioare de gaze cu efect de seră ale emitenților atât în ceea ce privește nivelul intensității emisiilor, cât și rata de decarbonizare. Acest indicator ia în considerare nivelurile de intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră din domeniile de aplicare 1 și 2 ale emitenților și mediile sectoriale ale nivelurilor de intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră din domeniul de aplicare 3. Acesta combină o abordare de tip «cel mai bun din clasă» (best-in-class) cu o abordare de tip «cel mai bun din univers» (best-in-universe), în conformitate cu o metodologie stabilită de Consiliul guvernatorilor. Abordarea de tip «cel mai bun din clasă» compară întreprinderile cu omologii lor din sectoare specifice ale industriei de profil. Abordarea de tip «cel mai bun din univers» compară întreprinderile din întregul univers corporativ în ceea ce privește niveluri punctuale ale intensitățiii emisiilor și rata de decarbonizare ale acestora.

1.3.   Indicatorul prospectiv

Indicatorul prospectiv evaluează evoluția preconizată a nivelurilor de intensitate a emisiilor de gaze cu efect de seră ale emitenților. Printre factorii care conduc la un punctaj mai mare pentru acest indicator se numără credibilitatea obiectivelor declarate ale emitenților de reducere a intensității emisiilor de gaze cu efect de seră (în special dacă obiectivul este bazat pe date științifice și a fost validat de o parte terță) și cât sunt de ambițioase aceste obiective, precum și gradul constatat în care aceștia își respectă aceste obiective declarate de reducere a intensității emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum au fost evaluate în conformitate cu o metodologie stabilită de Consiliul guvernatorilor.

2.   DIRECȚIA ORIENTĂRII

Achizițiile de obligațiuni corporative sunt orientate către emitenți cu punctaje climatice mai mari, în conformitate cu o formulă stabilită de Consiliul guvernatorilor. Orientarea înseamnă că partea de active ponderată conform capitalizării de piață din nivelul de referință care ghidează achizițiile de obligațiuni emise de sectorul corporativ din Eurosistem va fi majorată pentru emitenții cu un punctaj climatic mai bun în raport cu emitenții cu scoruri climatice mai slabe. Nivelul de referință orientat este integrat în limitele grupului emitenților pentru a se asigura că achizițiile sunt ghidate de nivelul de referință orientat.