Libera circulație a lucrătorilor

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre cele patru libertăți prevăzute în tratatele Uniunii Europene (UE), celelalte vizând libera circulație a mărfurilor, capitalului și serviciilor. Mai multe articole din tratatele UE influențează libera circulație a lucrătorilor, cel mai important fiind articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Articolul 45 conferă cetățenilor unui stat membru al UE dreptul:

• de a căuta un loc de muncă într-un alt stat membru;
• de a lucra într-un alt stat membru fără a necesita un permis de muncă;
• de a avea reședință într-un alt stat membru pentru scopul respectiv;
• de a continua șederea într-un alt stat membru chiar și după încetarea angajării;
• de a beneficia de egalitate de tratament în raport cu resortisanții în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, condițiile de muncă și restul avantajelor sociale și fiscale.

Aceste drepturi se aplică persoanelor fizice care își exercită dreptul la libera circulație în scopuri legate de muncă. Există restricții bazate pe considerente de securitate publică, ordine publică, motive de sănătate publică și ocuparea forței de muncă în sectorul public.

Când un resortisant al UE lucrează în străinătate, într-un alt stat membru, membrii familiei sale au și ei dreptul de a locui și a lucra în respectivul stat membru, indiferent de naționalitatea acestora. De asemenea, copiii au dreptul de a fi educați în respectivul stat membru în care părintele s-a relocat.

În temeiul legislației UE privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, persoanele cu anumite ocupații pentru care statul membru de destinație solicită calificări profesionale speciale au dreptul de a obține recunoașterea calificărilor profesionale în respectivul stat.

Totodată, există norme care protejează drepturile de securitate socială ale cetățenilor UE atunci când se deplasează dintr-un stat membru în altul.

În 2019 s-a instituit Autoritatea Europeană a Muncii, un organism menit să contribuie la asigurarea unei mobilități corecte a forței de muncă în UE și să sprijine coordonarea sistemelor de securitate socială.

Libera circulație a lucrătorilor se aplică și cetățenilor din Islanda, Liechtenstein și Norvegia, țări care fac parte din Spațiul Economic European. Alți resortisanți din țări din afara UE pot avea dreptul de a lucra într-un stat membru sau de a beneficia de egalitate de tratament în raport cu resortisanții UE în ceea ce privește condițiile de muncă. Aceste drepturi depind de statutul lor în calitate de membri de familie ai resortisanților UE și de propria naționalitate (mai multe țări au încheiat acorduri cu UE).

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Șanse egale;
• Spațiul Economic European (SEE);
• Statele membre;
• Nediscriminarea (principiul nediscriminării);
• Dreptul la liberă circulație și ședere în UE (sinteză);
• EURES: Servicii de căutare a locurilor de muncă la nivelul întregii UE (sinteză);
• Autoritatea Europeană a Muncii (sinteză);
• Libera circulație a lucrătorilor (sinteză);
• Pensii suplimentare – păstrarea drepturilor în cazul mutării în străinătate (sinteză);
• Un sistem pentru recunoașterea calificărilor profesionale (sinteză);
• Libera circulație – cetățenii UE (Comisia Europeană).