AVIZUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 24 martie 2022

cu privire la o propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne

(CON/2022/11)

(2022/C 233/02)

Introducere și temei juridic

La 20 și 21 ianuarie 2022, Banca Centrală Europeană (BCE) a primit din partea Parlamentului European și, respectiv, a Consiliului Uniunii Europene solicitări de emitere a unui aviz cu privire la o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele referitoare la riscul de credit, riscul de ajustare a evaluării creditului, riscul operațional, riscul de piață și în ceea ce privește pragul minim al modelelor interne (1)(denumite în continuare „propunerile de modificare a CRR”).

BCE constată că propunerile de modificare a CRR sunt strâns legate de o altă propunere cu privire la care BCE a primit o cerere de consultare, și anume o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește competențele de supraveghere, sancțiunile, sucursalele din țări terțe, riscurile de mediu, sociale și de guvernanță și de modificare a Directivei 2014/59/UE (2) (denumită în continuare „propunerile de modificare a CRD”).

Competența BCE de a emite un aviz se întemeiază pe articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deoarece propunerile de modificare a CRR cuprind dispoziții care au incidență asupra misiunilor BCE privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit în conformitate cu articolul 127 alineatul (6) din tratat și asupra contribuției Sistemului European al Băncilor Centrale la buna desfășurare a politicilor privind stabilitatea sistemului financiar, astfel cum se prevede la articolul 127 alineatul (5) din tratat. În conformitate cu articolul 17.5 prima teză din Regulamentul de procedură al Băncii Centrale Europene, Consiliul guvernatorilor adoptă prezentul aviz.

Observații generale

BCE consideră binevenite propunerile Comisiei, care pun în aplicare reformele Basel III (3) restante în UE, consolidează cadrul unic de reglementare al UE și consolidează cadrul prudențial pentru instituțiile de credit în diferite domenii.

BCE subliniază importanța finalizării punerii în aplicare de către UE a reformelor Basel III în timp util, în mod complet și fidel. Aceste reforme abordează principalele deficiențe prezente în cadrul actual, care au fost identificate în analizele anterioare efectuate de organismele europene și internaționale și în legătură cu băncile europene și, prin urmare, aceste reforme sunt esențiale pentru a asigura soliditatea sectorului bancar european.

Punerea în aplicare în timp util a reformelor Basel III este importantă pentru remedierea rapidă a acestor deficiențe. Prin urmare, BCE încurajează organele legislative ale Uniunii să încheie procesul legislativ cu promptitudine și fără perioade de punere în aplicare nejustificat de lungi. Acest lucru este important pentru a garanta că băncile pot rezista crizelor viitoare.

BCE consideră, de asemenea, că este important să se pună pe deplin în aplicare standardele Basel III. În acest sens, BCE apreciază faptul că propunerea Comisiei acoperă toate elementele care au fost elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară și aprobate de Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere (Group of Central Bank Governors and Heads of Supervision) în decembrie 2017.

În cele din urmă, BCE este puternic atașată ideii de a pune în aplicare în mod fidel a reformelor Basel III. Acest lucru este important pentru stabilitatea financiară, precum și pentru credibilitatea internațională a UE. O punere în aplicare consecventă a acestor reforme servește la sublinierea angajamentului UE față de cooperarea financiară internațională, contribuind astfel la sprijinirea funcționării sistemului financiar global și a încrederii în băncile din UE. În același timp, o punere în aplicare fidelă oferă cea mai bună garanție posibilă pentru un sistem bancar stabil, în timp ce abaterile și opțiunile de punere în aplicare propuse ar lăsa insuficient abordate anumite categorii de riscuri din sectorul bancar. Astfel cum se explică mai jos, aceste riscuri apar în principal din propunerea de tratament prudențial al expunerilor pe sectorul imobiliar, al riscului de credit generat de societăți care nu beneficiază de rating, al riscului de credit al contrapărții, al expunerilor provenind din titluri de capital și al riscului operațional.

Următoarele secțiuni ale avizului oferă opinii detaliate cu privire la principalele elemente ale propunerii și la riscurile rămase care ar putea fi insuficient acoperite dacă UE decide să se abată de la standardele Basel III.

De asemenea, este important ca acest cadru prudențial să rămână adecvat scopului, prin eliminarea lacunelor identificate și prin adaptarea la inovare. Noile definiții ale conceptelor-cheie ale întreprinderilor prestatoare de servicii auxiliare și ale instituțiilor financiare propuse de Comisie sunt binevenite, deoarece clarifică limitele perimetrului de reglementare. BCE apreciază, de asemenea, mandatul Comisiei de a raporta cu privire la o nouă propunere privind tratamentul prudențial al criptoactivelor.

Totodată, BCE este de acord cu opinia Comisiei exprimată în expunerea de motive a propunerii, conform căreia nu este necesar să se acorde competențe de supraveghere suplimentare autorităților competente pentru a impune restricții asupra distribuirilor efectuate de instituțiile de credit în circumstanțe excepționale de perturbare economică gravă. În același timp, BCE observă că, în astfel de perioade de dificultăți economice și financiare, este posibil ca instituțiile de credit să nu fie dispuse să își utilizeze rezervele de capital (4). Privind în perspectivă, BCE este de părere că ar trebui acordată o atenție suplimentară eliminării factorilor care descurajează utilizarea rezervelor de capital.

1.   Introducerea pragului minim al modelelor interne

1.1

Pragul minim al modelelor interne este un element important al reformelor Basel III. Acesta reduce variabilitatea nejustificată a activelor ponderate în funcție de risc între instituții, consolidând astfel condițiile de concurență echitabile și cadrul prudențial. BCE apreciază foarte mult faptul că, în ceea ce privește punerea în aplicare a pragului minim al modelelor interne, Comisia a optat pentru așa-numita abordare de tip „set unic” în care băncile au doar o singură modalitate de a-și măsura activele ponderate în funcție de risc (5).

1.2

Cu toate acestea, BCE constată că propunerea include, de asemenea, dispoziții tranzitorii semnificative care conduc la ponderi de risc mai scăzute decât cele prevăzute în standardele Basel în anumite domenii specifice, și anume (i) expunerile pe proprietăți imobiliare locative cu pierderi istorice scăzute, (ii) expunerile față de societăți care nu beneficiază de rating și (iii) calibrarea riscului de credit al contrapărții aferent expunerilor la instrumente financiare derivate. BCE consideră că aceste abateri de la standardele Basel III nu sunt justificate din punct de vedere prudențial și al stabilității financiare și ar putea lăsa neabordate zone de risc.

1.3

Tratamentul tranzitoriu al expunerilor pe proprietăți imobiliare locative în special ridică mai multă îngrijorare. Regimul tranzitoriu ar slăbi funcția de mecanism de asistență a pragului minim al modelelor interne în ceea ce privește creditarea în sectorul imobiliar locativ – o zonă care are potențialul de a pune în pericol stabilitatea financiară, astfel cum se arată în rapoartele recente ale CERS (6) și BCE (7). Gradul de îndatorare a gospodăriilor și supraevaluarea proprietăților imobiliare locative sunt în creștere în mai multe state membre ale UE, sporind acumularea de vulnerabilități pe termen mediu și preocupările legate de o bulă imobiliară alimentată cu datorii. Acest lucru ar putea, la rândul său, să lase unele bănci cu fonduri proprii care nu sunt proporționale cu pierderile potențiale generate de materializarea acestor riscuri. De asemenea, regimul tranzitoriu poate duce la o fragmentare suplimentară în cadrul pieței bancare a UE, în măsura în care instituțiile pot fi supuse unor cerințe de capital diferite pentru riscuri similare, în funcție de punerea în aplicare de către statele membre. Având în vedere aceste preocupări, BCE consideră că nu ar trebui să existe un astfel de tratament preferențial al proprietăților imobiliare locative. Dacă este menținut, acest mecanism ar trebui să aibă un caracter strict temporar și limitat.

1.4

În plus, BCE este preocupată și de dispozițiile tranzitorii referitoare la societățile care nu beneficiază de rating. În conformitate cu standardele Basel, acordarea de împrumuturi unor astfel de societăți implică o pondere de risc mai mare, ceea ce reflectă incertitudinea mai mare cu privire la gradul real de risc al acestora. Reducerea ponderii de risc pe baza propriilor estimări de risc ale unei bănci slăbește scopul pragului minim al modelelor interne, care este acela de a proteja împotriva subestimării riscurilor de către propriile modele ale instituțiilor, întrucât instituțiile s-ar putea baza pe propriile estimări ale probabilității de nerambursare pentru a atribui societăților o pondere de risc mai mică. Comisia propune ca aplicarea unei ponderi de risc de 65 % să fie condiționată de o probabilitate de nerambursare estimată la un an, care ar putea atinge 0,5 %. BCE consideră că această propunere este prea largă, deoarece ar putea acoperi societăți cu profil de risc ridicat. Având în vedere riscurile implicate, BCE consideră, prin urmare, că nu ar trebui să se facă o astfel de excepție pentru societățile care nu beneficiază de rating. Dacă este menținut, acest mecanism ar trebui să aibă un caracter strict temporar și limitat. În cele din urmă, BCE sprijină pe deplin eforturile de creștere a acoperirii ratingurilor în rândul societăților europene pe termen mediu și lung, ceea ce ar putea aduce, în plus, o contribuție importantă la proiectul uniunii piețelor de capital.

1.5

BCE recomandă să nu se facă nicio modificare cu privire la tratamentul riscului de credit al contrapărții aferent expunerilor la instrumente financiare derivate în contextul pragului minim al modelelor interne, fie temporar, fie permanent. BCE este preocupată de faptul că orice modificare a calibrării abordării standardizate pentru măsurarea expunerilor la riscul de credit al contrapărții ar lăsa unele riscuri prudențiale neacoperite și ar subestima valoarea expunerii pentru riscul de credit al contrapărții.

1.6

În ceea ce privește nivelul de aplicare a pragului minim al modelelor interne, Comisia a propus aplicarea acestuia la cel mai înalt nivel de consolidare. În cadrul grupurilor bancare, acest lucru este însoțit de un mecanism de redistribuire a impactului suportat la cel mai înalt nivel de consolidare la nivelul societății-mamă și al filialelor (8). Acest mecanism permite grupurilor bancare din UE cărora li se aplică pragul minim al modelelor interne să aloce capital în cadrul grupului într-un mod mai eficace în comparație cu o aplicare la nivel individual, și continuă să reflecte gradul de risc al prezenței grupului în fiecare stat membru. Cu toate acestea, introducerea unor cerințe specifice pragului minim al modelelor interne la nivelul subconsolidat al statelor membre poate stimula în continuare grupurile bancare să reorganizeze activitățile, astfel încât să se reducă la minimum impactul pragului minim al modelelor interne asupra părților individuale ale grupului în moduri care ar putea fi nealiniate la structurile organizaționale consacrate sau la buna gestionare a riscurilor. În plus, aceasta ar îngheța mai mult capital la nivel local, în contradicție cu obiectivul de a permite libera circulație a capitalului în cadrul grupurilor bancare europene, ceea ce reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru integrarea financiară. O opțiune alternativă ar fi aplicarea pragului minim al modelelor interne atât la cel mai înalt nivel consolidat din UE, cât și la nivelul subconsolidat al statelor membre, fără mecanismul de distribuție. Acest lucru ar simplifica deja cadrul pentru bănci în comparație cu propunerea Comisiei și ar asigura o capitalizare adecvată în fiecare stat membru, deși ar bloca și capitalul la acest nivel subconsolidat. O a doua opțiune ar fi aplicarea pragului minim al modelelor interne numai la cel mai înalt nivel de consolidare, care ar fi însoțită de obligația băncilor și a autorităților competente de a se asigura că este adecvată capitalizarea entităților autonome (9). Această abordare nu numai că ar fi mai simplă și ar reduce fragmentarea sectorului bancar european, dar ar și reflecta în mod corespunzător faptul că pragul minim al modelelor interne a fost calibrat pentru a reduce variabilitatea nejustificată a activelor ponderate în funcție de risc la nivelul grupului bancar, mai degrabă decât la nivelul fiecărei entități. BCE preferă această ultimă abordare.

1.7

În cele din urmă, BCE ia act de faptul că propunerea privind CRD include dispoziții privind interacțiunile dintre pragul minim al modelelor interne, cerințele de supraveghere și amortizoarele de capital macroprudențiale. Aceste chestiuni vor fi abordate în avizul separat privind propunerile de modificare a CRD (10).

2.   Cadrul pentru riscul de credit – abordarea standardizată

2.1

BCE consideră binevenite propunerile de punere în aplicare a noii abordări standardizate privind riscul de credit, deoarece aceasta va face ca instituțiile care nu se bazează pe modele interne să fie mai reziliente, iar cerințele lor de capital să fie mai sensibile la risc. Cu toate acestea, BCE constată cu îngrijorare că propunerea conține și o serie de noi abateri de la standardele Basel III, în special în ceea ce privește (i) expunerile provenind din finanțări specializate, (ii) expunerile provenind din titluri de capital, (iii) expunerile de tip retail și (iv) metodologia de evaluare a colateralului pentru expunerile garantate cu bunuri imobile. În plus, au fost menținute unele abateri existente [de exemplu, pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și pentru infrastructură], care ar trebui reevaluate de colegiuitori. BCE consideră că aceste abateri pot reduce în totalitate consecvența și siguranța noii abordări standardizate și pot lăsa neacoperite anumite riscuri. Acest lucru ar putea, la rândul său, să lase băncile fără suficient capital disponibil în cazul în care riscurile se materializează pe aceste segmente de piață. Mai precis, cadrul Basel III a fost calibrat pentru a reflecta gradul de risc al expunerilor din finanțări specializate și orice schimbare, cum ar fi crearea unei noi categorii de finanțare a obiectelor de înaltă calitate sau modificarea criteriilor pentru finanțarea proiectelor de înaltă calitate, ar putea lăsa riscuri neacoperite, în special în faza pre-operațională a proiectelor, reducând astfel protecția băncilor. În plus, ponderile de risc standardizate nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe aprecierea instituțiilor fără aprobarea bazată pe un model pentru a stabili dacă finanțarea de obiecte ar putea îndeplini criterii de „înaltă calitate” similare cu abordarea bazată pe încadrare (slotting approach) bazată pe ratinguri interne („IRB”).

2.2

Expunerile provenind din titluri de capital sunt în mod inerent mai riscante, deoarece sunt, prin definiție, subordonate tuturor celorlalte creanțe în caz de nerambursare. Propunerile Basel III reflectă acest lucru prin impunerea unor cerințe de capital mai mari pentru expunerile provenind din titluri de capital. Prin urmare, BCE este îngrijorată de abaterile de la acest principiu solid într-o serie de domenii, deoarece ar putea expune băncile la riscuri mai mari în bilanțurile lor. Acest lucru este valabil în special pentru (i) expunerile provenind din titluri de capital față de alți membri ai aceluiași grup – inclusiv acele participații în entități din sectorul financiar pe care băncile sunt autorizate să nu le deducă din fondurile proprii, (ii) sistemele instituționale de protecție și (iii) expunerile pe termen lung provenind din titluri de capital care durează deja de șase ani sau mai mult, ceea ce are, de asemenea, un impact asupra adecvării ponderilor de risc la nivel consolidat. Acest lucru nu numai că ar bloca ponderile de risc existente foarte scăzute, care nu reflectă gradul inerent de risc al expunerilor provenind din titluri de capital, ci ar și prelungi absența unei capacități proporționale de absorbție a pierderilor în cadrul grupului. În plus, (iv) BCE consideră că ponderea de risc mai scăzută pentru expunerile provenind din titluri de capital în cadrul programelor legislative ar trebui să fie aplicabilă dacă este însoțită de cerința Basel privind restricțiile în materie de investiții (11), care poate fi luată în considerare și în cadrul unei evaluări cuprinzătoare a acestor programe. În plus, (v) dispoziția tranzitorie aplicabilă expunerilor provenind din titluri de capital în cadrul abordării IRB creează beneficii nejustificate, deoarece băncile pot aplica ponderi de risc nu doar mai mici decât cele aplicabile în prezent, dar și, în mod tranzitoriu, chiar mai mici decât cele care vor fi în cele din urmă necesare. Prin urmare, BCE sugerează evitarea acestei diminuări extraordinare tranzitorii a cerințelor de fonduri proprii pentru expunerile provenind din titluri de capital ale instituțiilor care au primit aprobarea de a utiliza abordarea IRB sub nivelul care va fi necesar în mod permanent în viitor (12).

2.3

BCE consideră că ponderea de risc mai mică pentru expunerile de tip retail ar trebui să fie limitată la persoanele fizice cu expuneri totale mai mici de 1 milion EUR, care ar trebui să fie determinate prin luarea în considerare a sumelor deja datorate de clienți și, de asemenea, a liniilor de credit neutilizate. În plus, corecția necesară a cerințelor de fonduri proprii pentru liniile de credit revocabile necondiționat nu ar trebui să fie întârziată și mai mult.

2.4

Propunerea Comisiei aduce, de asemenea, unele modificări ale metodologiilor de reevaluare a proprietăților imobiliare, care nu ar fi în conformitate cu standardele Basel. BCE consideră că orice astfel de reevaluări ar trebui efectuate pe o bază solidă, pentru a reflecta în mod corespunzător modificările în evaluarea garanțiilor imobiliare. Aplicarea unor metode statistice pentru evaluarea proprietăților (în loc să se bazeze pe un evaluator independent calificat) ar putea transmite un sentiment neadecvat de siguranță. Aceasta ar putea duce la o supraestimare structurală a valorii efective nu numai a proprietăților individuale, ci și a întregului portofoliu care face obiectul reevaluării, ceea ce, la rândul său, reduce rezistența băncilor la supraîncălzirea piețelor imobiliare. De asemenea, creșterea valorii proprietăților pe baza valorilor medii din trecut poate permite în mod imprudent băncilor să continue să se bazeze pe o creștere a valorilor proprietăților care ar putea să nu fie sustenabilă. Acest lucru este valabil, de exemplu, destul de clar în contextul actual de supraevaluare din ce în ce mai mare. Aceste modificări ar spori efectele nejustificate ale mecanismului tranzitoriu legate de creditele ipotecare cu risc scăzut în contextul pragului minim al modelelor interne (astfel cum se menționează la punctul 1.3) și ar putea spori și mai mult vulnerabilitățile băncilor pe piețele imobiliare.

2.5

Cadrul Basel III și-a recalibrat modul de tratare a particularităților investițiilor în IMM-uri și în infrastructură prin aplicarea ponderilor de risc calibrate empiric asupra datelor între diferitele instituții. Prin urmare, BCE consideră că UE ar trebui să adere la calibrarea revizuită.

3.   Riscul operațional

3.1

BCE consideră binevenită decizia Comisiei de a pune în aplicare noua abordare standardizată pentru riscul operațional în conformitate cu cadrul Basel III, care vizează creșterea comparabilității și a simplității calculării cerințelor de fonduri proprii.

3.2

BCE recunoaște că prin cadrul Basel III se oferă posibilitatea de a nu lua în considerare pierderile istorice pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscurile operaționale, dar regretă faptul că Comisia nu a optat pentru recunoașterea acestor pierderi. BCE consideră că luarea în considerare a istoricului de pierderi al unei instituții ar implica o mai mare sensibilitate la risc și acoperire a pierderilor în ceea ce privește cerințele de capital, abordând divergența profilurilor de risc ale instituțiilor în chestiuni extrem de sensibile, cum ar fi riscul de conduită, spălarea banilor sau incidentele cibernetice, și ar oferi mai multe stimulente instituțiilor pentru a-și îmbunătăți gestionarea riscurilor operaționale. Prin urmare, BCE ar fi în favoarea unei implementări în care multiplicatorul intern al pierderilor este determinat de pierderile istorice suferite de instituție și este introdus treptat.

3.3

BCE ia act de faptul că autoritățile de supraveghere au deja obligația de a lua în considerare calitatea gestionării riscurilor, inclusiv istoricul de pierderi, atunci când definesc profilul de risc și cerințele de capital în cadrul „Procesului de examinare și revizuire în scopuri de supraveghere”. În acest sens, utilitatea obligației restrânse propuse pentru autoritățile de supraveghere de a monitoriza cel puțin o dată la trei ani calitatea colectării pierderilor istorice de către instituții ar trebui evaluată în lumina utilizării finale a acestor pierderi istorice în cadrul respectiv, având în vedere, de asemenea, faptul că calitatea datelor este doar unul dintre numeroasele considerente esențiale pentru gestionarea riscului operațional.

4.   Riscul de piață

4.1

În avizul său din 8 noiembrie 2017 privind modificările aduse cadrului Uniunii pentru cerințele de capital ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții (13) (14), BCE a făcut apel pentru o etapă suficient de lungă de punere în aplicare a standardelor Basel privind riscul de piață care rezultă din revizuirea fundamentală a portofoliului de tranzacționare, ținând seama, de asemenea, de modificările ulterioare ale standardelor Basel. Întrucât normele convenite la nivel internațional au fost finalizate, BCE apreciază propunerea Comisiei de a transforma cerința de raportare existentă în cerințe de fonduri proprii.

4.2

BCE ia act de faptul că propunerea permite Comisiei să modifice calibrarea cerințelor de capital în noul cadru privind riscul de piață, precum și să amâne cu încă doi ani punerea în aplicare a acestui cadru. Acest lucru ar putea permite reducerea cerințelor de capital, îndepărtându-se astfel de standardele Basel III. BCE este în favoarea limitării acestor competențe în cadrul prezentei propuneri. BCE consideră că este important ca aceste standarde să fie aplicate în mod consecvent la nivel internațional și solicită o implementare fidelă a acestor standarde convenite la nivel internațional până în anul 2025. Acest lucru ar fi important pentru a oferi claritate instituțiilor și pentru a asigura soliditatea cadrului unic de reglementare al UE, evitând, în același timp, implicațiile negative pentru planurile interne de punere în aplicare ale instituțiilor și pentru procesul de solicitare și aprobare a modelelor interne. Fără a aduce atingere celor de mai sus, s-ar putea considera că există un raport al Comisiei privind punerea în aplicare a revizuirii fundamentale a portofoliului de tranzacționare în alte jurisdicții în 2025, care ar putea servi drept bază pentru ca legiuitorii Uniunii să pregătească posibile măsuri ulterioare pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel mondial.

4.3

BCE apreciază claritatea oferită de propunerea Comisiei cu privire la frecvența minimă aplicabilă în cadrul abordării de tip look-through atunci când organismele de plasament colectiv sunt incluse în modelele interne. În același timp, BCE este preocupată de faptul că un astfel de tratament ar putea conduce la neincluderea unor riscuri în modelul intern și, prin urmare, sugerează adăugarea unei cerințe separate pentru identificarea, măsurarea și monitorizarea riscurilor relevante în cazul în care nu se utilizează o abordare zilnică de tip look-through .

5.   Riscul de ajustare a evaluării creditului

5.1

BCE ia act cu îngrijorare de faptul că propunerea Comisiei nu reexaminează derogările existente adoptate de Uniune și reamintește că aceste derogări au fost evaluate ca fiind o neconformitate semnificativă în cadrul programului anterior de evaluare a consecvenței reglementărilor al Comitetului de la Basel din 2014 (15). BCE consideră că aceste abateri nu sunt justificate din punct de vedere prudențial și lasă instituțiile expuse la riscuri neacoperite provenind din tranzacțiile lor cu instrumente financiare derivate cu contrapărți exceptate (16).

5.2

Cu toate acestea, BCE recunoaște eforturile depuse de Comisie pentru a aborda aspectele care decurg din acoperirea deschisă a riscurilor pentru CVA a contrapărților exceptate din UE, permițând instituțiilor să includă în mod voluntar aceste contrapărți în CVA de reglementare ale acestora (17) și stabilind noi cerințe de raportare pentru contrapărțile exceptate din UE. Deși acestea din urmă ar putea contribui la promovarea unor practici mai bune de gestionare a riscurilor de către instituții, ele nu vor îmbunătăți situația lor prudențială și nici nu vor determina vreo disciplină de piață. Pentru a realiza acest din urmă obiectiv, ar trebui pusă în aplicare o cerință de divulgare a informațiilor. În cazul în care organele legislative ale Uniunii optează pentru menținerea derogărilor existente, aceste propuneri contribuie la atenuarea într-o oarecare măsură a efectelor negative ale unor astfel de derogări, deși nu reduc în mod semnificativ riscurile pe care aceste expuneri le implică pentru bilanțurile băncilor.

6.   Abordarea bazată pe ratinguri interne

6.1

BCE consideră binevenite propunerile de modificare a abordării IRB pentru riscul de credit, în conformitate cu pachetul Basel III final (18), deoarece acestea sunt considerate necesare pentru a menține sensibilitatea la risc, reducând în același timp în mod semnificativ domeniul de aplicare a variabilității nejustificate a valorii ponderate la risc a expunerii (RWEA). BCE susține propunerea de a nu permite (i) utilizarea abordării IRB avansate („A-IRB”) pentru expunerile față de societăți mari, expunerile față de instituții de credit și firme de investiții și față de instituții financiare tratate ca societăți și (ii) utilizarea abordării IRB pentru expunerile provenind din titluri de capital. De asemenea, BCE susține punerea în aplicare a pragurilor de intrare privind parametrii de risc, care vor asigura un nivel minim de prudență în pragurile minime ale parametrilor de risc, reducând în același timp variabilitatea nejustificată a RWEA.

6.2

În plus, BCE sprijină clarificările și îmbunătățirile suplimentare legate de estimarea probabilității de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare (LGD) și a factorilor de conversie a creditului (CCF).

6.3

Cu toate acestea, BCE ar dori să evidențieze unele inconsecvențe în cadrul propunerii, care ar putea împiedica punerea în aplicare corectă a cerințelor în general. În special, pentru a reduce riscul de interpretare greșită, BCE recomandă alinierea în continuare, între diferite articole din CRR modificat, a termenilor utilizați pentru a identifica dimensiunea debitorilor corporativi, cum ar fi „cifra de afaceri”, „venituri” și „vânzări” (19).

6.4

În plus, trebuie asigurată coerența între definiția stării de nerambursare și estimarea și punerea în aplicare a parametrilor de risc. În special, în ceea ce privește punerea în aplicare a abordării IRB la nivelul clasei de expuneri, astfel cum a fost introdusă la articolul 148 modificat, BCE ar dori să sublinieze că, pentru expunerile de tip retail, această modificare creează posibilitatea de a utiliza abordarea IRB pentru cel puțin una dintre clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) noile puncte (i)-(iv). În același timp, pentru expunerile de tip retail, BCE observă că actualul articolul 178 alineatul (1) permite instituțiilor să aplice definiția stării de nerambursare la nivelul unei facilități de creditare individuale, mai degrabă decât la nivelul obligațiilor totale ale debitorului. În acest sens, în cazul în care definiția stării de nerambursare pentru expunerile de tip retail este definită la nivel de debitor, BCE recomandă restricționarea posibilității de a utiliza abordarea IRB fie pentru toate clasele de expuneri menționate la articolul 147 alineatul (2) litera (d) punctele (i)-(iv), fie pentru niciuna dintre acele clase, fără a aduce atingere posibilității de a solicita utilizarea parțială permanentă în condițiile prevăzute la articolul 150.

6.5

În plus, în ceea ce privește noile cerințe pentru estimările probabilității de nerambursare, BCE consideră că specificarea în continuare a orizontului de timp pentru atribuirea ratingurilor, astfel cum se propune în standardele Basel III finale , ar asigura diferențierea adecvată a riscurilor, în pofida condițiilor economice nefavorabile, și ar spori comparabilitatea activelor ponderate la risc între instituții. În plus, în propunere au fost introduse unele diferențe între cerințele privind estimările probabilității de nerambursare pentru expunerile de tip retail și cerințele privind estimările probabilității de nerambursare pentru expunerile față de societăți și instituții, ceea ce ar putea împiedica o interpretare corectă de către instituții. În acest context, BCE recomandă simplificarea în continuare a cerințelor referitoare la aceste tipuri de expuneri.

7.   Publicarea și raportarea în cadrul pilonului III

7.1

BCE consideră binevenit obiectivul noului centru integrat gestionat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) pentru publicarea de informații în cadrul pilonului III de către instituțiile de credit, care vizează reducerea sarcinii pentru instituții și facilitarea utilizării informațiilor din pilonul III de către toate părțile interesate. Autoritățile de supraveghere ar beneficia de un centru integrat de publicare centralizată, deoarece le-ar facilita rolul în asigurarea calității informațiilor din pilonul III. Cu toate acestea, BCE observă că propunerea aplică abordări diferite în ceea ce privește publicarea cantitativă de informații de către instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate („SNIC”) și de către instituțiile mai mari. Pentru SNCI, ABE va utiliza raportarea în scopuri de supraveghere pentru a compila publicarea cantitativă de informații corespunzătoare pe baza unei puneri în corespondență predefinite. Pentru instituțiile mai mari, ar trebui dezvoltat un nou proces de raportare pentru publicarea de informații, care ar conduce la dubla raportare a punctelor de date, întrucât cerințele în materie de date din pilonul III se suprapun cu raportarea în scopuri de supraveghere. ABE va primi apoi aceste noi modele „în format electronic” și va trebui să le publice în aceeași zi în care le primește. BCE consideră că abordarea SNCI pentru informațiile cantitative destinate publicării ar putea fi aplicată tuturor instituțiilor, indiferent de dimensiunea și complexitatea acestora, în vederea reducerii sarcinii de raportare a tuturor instituțiilor. BCE observă că , totodată, calendarul pentru publicarea de către ABE a informațiilor din pilonul III prin centrul integrat nu permite realizarea unei reconcilieri între raportarea în scopuri de supraveghere și informațiile publicate în cadrul pilonului III, ceea ce ar putea conduce la un volum de muncă suplimentar pentru autoritățile de supraveghere și la confuzie pentru investitori și alți utilizatori ai informațiilor din pilonul III. În aceeași logică, pentru a asigura consecvența, politica privind retransmiterea către ABE prevăzută la articolul 434a modificat nu ar trebui să se limiteze la publicarea de informații, ci ar trebui să acopere și raportarea în scopuri de supraveghere.

7.2

În plus, informațiile calitative și unele informații cantitative destinate publicării (20) nu pot fi extrase din raportarea în scopuri de supraveghere pe baza punerii în corespondență predefinite. Acest aspect se referă atât la SNCI, cât și la alte instituții. Prin urmare, procesul de transmitere a unor astfel de informații către ABE ar trebui clarificat. De asemenea, BCE anticipează posibile dificultăți cu care s-ar putea confrunta ABE în ceea ce privește agregarea și compararea informațiilor calitative, din cauza naturii lor nestructurate.

7.3

BCE ia act de faptul că propunerile de modificare a CRD prevăd o modificare a articolului106 din CRD pentru a abilita autoritățile competente să solicite instituțiilor care nu sunt SNCI să transmită informațiile destinate publicării către ABE în vederea publicării lor pe un website centralizat al ABE. Acest amendament la CRD ar deveni superfluu dacă textul CRR ar fi modificat în direcția propusă la punctul (7.1).

8.   Factorii de mediu, sociali și de guvernanță

8.1

O mai bună integrare a riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG ) în cadrul prudențial este esențială pentru creșterea rezilienței sectorului bancar. Observațiile cuprinzătoare ale BCE cu privire la propunerile privind riscurile ESG vor fi prezentate în avizul său privind propunerile de modificare a CRD (21). Mai precis, în ceea ce privește propunerile de modificare a CRR, BCE consideră binevenită propunerea Comisiei de a introduce definiții armonizate ale riscurilor și valorilor MSG, intenția declarată de a alinia definițiile cu cele propuse de ABE în raportul său privind gestionarea și supravegherea riscurilor ESG pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (22). Cu toate acestea, BCE observă unele divergențe în formularea definițiilor propuse față de formularea utilizată de ABE. Definițiile ABE sunt mai ample, acoperind orice impact negativ, nu doar pierderile. În consecință, acestea reflectă mai fidel natura riscurilor ESG, care se materializează, printre altele, prin riscuri strategice și reputaționale. Aceste riscuri pot, de exemplu, să conducă la scăderea volumului de afaceri și să afecteze sustenabilitatea și viabilitatea instituției. Prin urmare, BCE propune îmbunătățiri ale formulării definițiilor pentru a asigura o aliniere mai strânsă cu cele propuse de ABE.

8.2

BCE consideră binevenită propunerea de modificare a articolul 430 prin care se solicită instituțiilor să raporteze autorităților lor competente expunerea lor la riscurile ESG. Întrucât raportarea informațiilor calitative și cantitative relevante privind riscurile ESG facilitează supravegherea acestor riscuri, BCE invită organele legislative ale Uniunii și ABE să se asigure că cerința de raportare propusă este pusă în aplicare cât mai curând posibil. BCE ia act de faptul că o astfel de raportare va face obiectul principiului proporționalității, astfel cum se precizează în considerentul 40 la propunerile de modificare a CRR.

8.3

BCE este de acord cu considerentul 40 la propunerile de modificare a CRR, care menționează că expunerea la riscurile ESG nu este neapărat proporțională cu dimensiunea și complexitatea unei instituții. Prin urmare, este imperativ ca piețele și autoritățile de supraveghere să obțină date adecvate de la toate entitățile expuse acestor riscuri, indiferent de dimensiunea lor. Prin urmare, BCE sprijină cu fermitate propunerea de a aplica tuturor instituțiilor cerințele de publicare a informațiilor privind riscurile ESG prevăzute la articolul 449a. BCE sprijină propunerea Comisiei de a adapta frecvența și detaliile cerințelor de publicare la dimensiunea și complexitatea instituțiilor, pentru a ține seama în mod corespunzător de principiul proporționalității. BCE observă că este important să se asigure o consecvență adecvată între cerințele de publicare a informațiilor privind riscurile ESG pentru instituții și alte inițiative din domeniul publicării de informații (de exemplu, Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea), în sensul că astfel de inițiative ar trebui să pună instituțiile într-o poziție mai bună pentru a-și evalua în mod adecvat riscurile și pentru a-și respecta propriile obligații de publicare de informații.

8.4

De asemenea, BCE sprijină cu fermitate propunerea de a devansa termenul până la care ABE trebuie să își prezinte raportul privind tratamentul prudențial al expunerilor care fac obiectul impactului factorilor de mediu și/sau sociali prevăzut la articolul 501c. BCE sprijină cu fermitate această activitate și consideră că devansarea acestui raport ar sprijini și mai mult contribuția UE la dezbaterea internațională privind politicile cu privire la aceste aspecte. În cazul în care BCE recomandă modificarea propunerilor de modificare a CRR, propunerea de redactare specifică însoțită de o explicație în acest sens se regăsește într-un document tehnic de lucru separat. Documentul tehnic de lucru este disponibil în limba engleză pe EUR-Lex.

---

(1)  COM(2021) 664 final.

(2)  COM(2021) 663 final.

(3)  Reformele Basel III, cunoscute și sub denumirea de standarde Basel III, sunt standarde adoptate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS). Standardele consolidate sunt disponibile pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale, la adresa www.bis.org

(4)  A se vedea Avizul CON/2020/16 al Băncii Centrale Europene din 20 mai 2020 cu privire la modificarea cadrului prudențial al Uniunii ca răspuns la pandemia de COVID-19 (JO C 180, 29.5.2020, p. 4). Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul EUR-Lex.

(5)  Pentru informații suplimentare privind abordarea de tip „set unic” pentru cerințele de capital bazate pe risc, a se consulta secțiunea „Întrebări și răspunsuri” a Comisiei.

(6)  Comitetul european pentru risc sistemic, Vulnerabilities in the residential real estate sectors of the EEA countries (Vulnerabilități în sectoarele imobiliare rezidențiale ale țărilor din SEE), februarie 2022.

(7)  Banca Centrală Europeană, Financial Stability Review (Raportul privind stabilitatea financiară), noiembrie 2021.

(8)  A se vedea expunerea de motive a Comisiei.

(9)  În conformitate cu SCO 10 din principiile Basel.

(10)  A se vedea propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește competențele de supraveghere, sancțiunile, sucursalele din țări terțe, riscurile de mediu, sociale și de guvernanță și de modificare a Directivei 2014/59/UE.

(11)  A se vedea CRE 20.59 din principiile Basel.

(12)  Cerințele de capital ale conglomeratelor financiare conduse de bănci sunt, de asemenea, afectate de dispozițiile de la punctele (iii) și (v) din cauza așa-numitului compromis danez, conform căruia deținerile băncilor de instrumente de capital emise de întreprinderi de asigurare aparținând aceluiași conglomerat financiar pot fi mai degrabă ponderate la risc decât deduse.

(13)  A se vedea nota de subsol 1 din SCO30.5.

(14)  Avizul CON/2017/46 al Băncii Centrale Europene din 8 noiembrie 2017 cu privire la modificările aduse cadrului Uniunii privind cerințele de capital pentru instituțiile de credit și firmele de investiții (JO C 34, 31.1.2018, p. 5).

(15)  Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (2014), Regulatory Consistency Assessment Programme (RCAP) – Assessment of Basel III Regulations – European Union (Programul de evaluare a coerenței în materie de reglementare (RCAP) – Evaluarea regulamentelor Basel III – Uniunea Europeană), disponibil pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale, la adresa www.bis.org.

(16)  Acest lucru a fost subliniat și de Autoritatea Bancară Europeană (2019), Policy advice on the Basel III reforms on credit valuation adjustment (CVA) and market risk (Aviz de politică privind reformele Basel III privind ajustarea evaluării creditului (CVA) și riscul de piață, Recomandarea CVA2: Exceptări de la CVA, p. 9, disponibile pe website-ul ABE la adresa www.eba.europa.eu.

(17)  A se vedea expunerea de motive a Comisiei.

(18)  A se vedea în special Basel III: Finalising post-crisis reforms (bis.org) (Finalizarea reformelor post-criză).

(19)  De exemplu, la articolul 142 alineatul (1) punctul 5a, termenul „întreprindere mare” este definit prin referire la indicatorul „vânzări”, în timp ce la noul articolul 5 alineatul (8), „întreprindere mică și mijlocie” este definită prin referire la indicatorul „cifra de afaceri” .

(20)  De exemplu, în ceea ce privește informațiile ESG și IRRBB.

(21)  A se vedea nota de subsol 10 de mai sus.

(22)  Autoritatea Bancară Europeană (2021) EBA Report on management and supervision of ESG risks for credit institutions and investment firms (Raportul ABE privind gestionarea și supravegherea riscurilor ESG pentru instituțiile de credit și firmele de investiții) (EBA/REP/2021/18), disponibil pe website-ul ABE la adresa www.eba.europa.eu