Cauza T‑177/16

Mema GmbH LG

împotriva

Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 5 februarie 2019

„Soiuri de plante – Cerere de protecție comunitară a soiurilor de plante pentru soiul de plante Braeburn 78 (11078) – Desemnarea unui alt oficiu de examinare – Întinderea examinării care trebuie efectuată de camera de recurs – Obligația de motivare”

1. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența instanței Uniunii – Somație adresată Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante – Excludere

   [Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 73 alin. (6)]

   (a se vedea punctul 29)

2. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Procedura căii de atac – Acțiune formulată împotriva unei decizii a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și deferită camerei de recurs – Instrumentare din oficiu a cauzei – Obligația de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele relevante – Întindere

   (Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 54, 55 și 76; Regulamentul nr. 874/2009 al Comisiei, art. 51)

   (a se vedea punctele 34-38)

3. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Procedura căii de atac – Acțiune formulată împotriva unei decizii a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante și deferită camerei de recurs – Continuitate funcțională între cele două instanțe – Examinarea căii de atac de către camera de recurs – Întindere – Paralelism cu competențele camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

   (Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 71 alin. (1); Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 72)

   (a se vedea punctele 39-42)

4. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Decizii ale Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante sau ale camerelor sale de recurs – Obligația de motivare – Conținut

   (art. 296 TFUE; Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 75)

   (a se vedea punctele 43 și 44)

5. Agricultură – Legislații uniforme – Protecția soiurilor de plante – Condiții de acordare a protecției – Caracterul distinct al soiului de plantă – Criterii de apreciere – Maturitate alimentară – Noțiune

   [Regulamentul nr. 2100/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1)]

   (a se vedea punctele 48 și 49)

Rezumat

Prin Hotărârea Mema/OCSP [Braeburn 78 (11078)] (T‑177/16), pronunțată la 5 februarie 2019, Tribunalul a adus precizări cu privire la întinderea examinării pe care camera de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) este ținută să o efectueze, făcând printre altele un paralelism cu obligațiile care se impun camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). În această cauză, decizia camerei de recurs a OCSP confirmase decizia de respingere de către OCSP a cererii formulate de reclamantă privind acordarea protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de măr „Braeburn 78”. OCSP considerase în esență că acest soi nu era suficient de distinctiv în raport cu soiul „Royal Braeburn”.

În primul rând, Tribunalul a amintit că sarcina OCSP se caracterizează prin complexitatea științifică și tehnică a condițiilor de examinare a cererilor de acordare a protecției comunitare, astfel încât trebuie să i se recunoască o marjă de apreciere în exercitarea funcțiilor sale, care privește în special verificarea caracterului distinctiv al unui soi. Totuși, camera de recurs a OCSP este supusă respectării principiului bunei administrări, în temeiul căruia îi revine sarcina de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele de fapt și de drept relevante ale cauzei prezentate în fața sa. În plus, dispozițiile referitoare la procedurile inițiate în fața OCSP sunt aplicabile mutatis mutandis procedurilor de recurs. Astfel, principiul instrumentării din oficiu a cauzei, prevăzut la articolul 76 din Regulamentul nr. 2100/94 ( 1 ), se impune și într‑o astfel de procedură în fața camerei de recurs.

În al doilea rând, Tribunalul a observat că articolul 72 din Regulamentul nr. 2100/94, potrivit căruia camera de recurs poate fie să exercite competențele organului care a pronunțat decizia atacată, fie să retrimită cauza organului menționat pentru a da curs recursului, este redactat în termeni asemănători celor de la articolul 71 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 ( 2 ). Or, rezultă din această dispoziție, precum și din economia Regulamentului 2017/1001 că, pentru a se pronunța cu privire la o cale de atac, camera de recurs dispune de aceleași competențe precum organul care a adoptat decizia atacată și că examinarea efectuată de aceasta privește litigiul în întregime, astfel cum se prezintă el la data la care se pronunță. Reiese de asemenea din acest articol că există o continuitate funcțională între diferitele organe ale EUIPO și camerele de recurs din care rezultă că, în cadrul reexaminării pe care camerele de recurs trebuie să o efectueze cu privire la deciziile luate de organele EUIPO care s‑au pronunțat în primă instanță, acestea sunt ținute să își întemeieze decizia pe toate elementele de fapt și de drept pe care părțile le‑au invocat fie în procedura în fața organului care s‑a pronunțat în primă instanță, fie în procedura căii de atac. În plus, în ceea ce privește întinderea examinării pe care camerele de recurs ale EUIPO au obligația să o realizeze cu privire la decizia care face obiectul căii de atac, aceasta nu depinde de faptul că partea care a formulat calea de atac invocă un motiv specific în raport cu această decizie, criticând interpretarea sau aplicarea unei norme de drept de către organul EUIPO care se pronunță în primă instanță ori aprecierea de către acesta a unui element de probă.

Tribunalul a considerat, așadar, că, având în vedere similitudinea dispozițiilor Regulamentului 2017/1001 și ale Regulamentului nr. 2100/94, principii similare sunt aplicabile procedurilor aplicate de OCSP.

În sfârșit, Tribunalul a constatat că motivarea deciziei în litigiu lipsea sau, cel puțin, era insuficientă și a pronunțat anularea acesteia.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).