Keywords
Summary

Keywords

1. Marcă comunitară – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței comunitare – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

2. Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Interpretare ținând seama de ratio legis a articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2) și (3)]

3. Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Noțiune – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr.40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2) și (3)]

4. Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Aplicarea criteriilor la cazul concret

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 43 alin. (2) și (3)]

5. Marcă comunitară – Observații ale terților și opoziție – Examinarea opoziției – Dovadă a utilizării mărcii anterioare – Utilizare serioasă – Criterii de apreciere – Cerința unor elemente de probă concrete și obiective

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului,art. 15 alin. (2) lit. (a) și art. 43 alin. (2) și (3)]

6. Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]

Summary

1. În temeiul articolului 21 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea trebuie să cuprindă o expunere sumară a motivelor invocate. Dacă cererea introductivă poate fi susținută și completată cu privire la aspecte specifice prin trimiteri la anumite pasaje din înscrisurile anexate, o trimitere globală la alte înscrisuri nu poate suplini absența elementelor esențiale ale argumentării în drept, care, în temeiul dispozițiilor menționate anterior, trebuie să figureze chiar în cererea introductivă.

Tribunalul nu are obligația de a se substitui părților, încercând să descopere elementele pertinente din documentele la care acestea se referă.

(a se vedea punctele 18 și 19)

2. Ratio legis a exigenței potrivit căreia marca anterioară trebuie să fi făcut obiectul unei utilizări serioase, în sensul articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, pentru a fi opozabilă unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare constă în limitarea conflictelor dintre două mărci, în măsura în care nu există un motiv economic întemeiat, decurgând dintr‑o funcție efectivă a mărcii pe piață. În schimb, dispozițiile menționate nu urmăresc nici să evalueze reușita comercială, nici să controleze strategia economică a unei întreprinderi sau să rezerve protecția mărcilor numai în favoarea exploatărilor comerciale importante din punct de vedere cantitativ.

(a se vedea punctul 23)

3. O marcă face obiectul unei utilizări serioase atunci când este utilizată în conformitate cu funcția sa esențială, care este aceea de a garanta identitatea originii produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată în scopul de a crea sau de a păstra un debușeu pentru aceste produse și servicii, cu excluderea utilizărilor cu caracter simbolic având ca unic obiect menținerea drepturilor conferite de marcă. În plus, condiția utilizării serioase a mărcii impune ca aceasta, astfel cum este protejată pe teritoriul relevant, să fie utilizată în mod public și spre exterior.

Aprecierea caracterului serios al utilizării mărcii în sensul articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr.º40/94 privind marca comunitară trebuie să se întemeieze pe toate faptele și împrejurările capabile să demonstreze exploatarea comercială reală a acesteia, în special utilizările considerate justificate în sectorul economic vizat pentru menținerea sau pentru crearea de cote de piață pentru produsele sau serviciile protejate prin marcă, natura acestor produse sau a acestor servicii, caracteristicile pieței, întinderea și frecvența utilizării mărcii.

În ceea de privește importanța utilizării mărcii anterioare, trebuie să se ia în considerare în special volumul comercial al totalității actelor de utilizare, pe de o parte, și întinderea perioadei în care au fost îndeplinite actele de utilizare, precum și frecvența acestor acte, pe de altă parte.

(a se vedea punctele 24-26)

4. Pentru a examina, într‑o speță, caracterul serios al utilizării unei mărci anterioare, trebuie să se efectueze o apreciere globală ținând seama de toți factorii pertinenți din speță. Această apreciere implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare. Astfel, un volum scăzut de produse comercializate sub marca menționată poate fi compensat printr‑o intensitate accentuată sau o mare constanță în timp a utilizării acestei mărci și invers.

În plus, cifra de afaceri realizată, precum și cantitatea de vânzări de produse sub marca anterioară nu pot fi apreciate în absolut, ci doar în raport cu alți factori pertinenți, precum volumul activității comerciale, capacitățile de producție sau de comercializare ori gradul de diversificare al întreprinderii care exploatează marca, precum și caracteristicile produselor sau ale serviciilor pe piața respectivă. Din acest motiv, nu este necesar ca utilizarea mărcii anterioare să fie mereu importantă din punct de vedere cantitativ pentru a fi calificată drept serioasă.

(a se vedea punctele 27 și 28)

5. Utilizarea serioasă a unei mărci în sensul articolului 43 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară nu poate fi demonstrată prin probabilități sau prin prezumții, ci trebuie să se întemeieze pe elemente concrete și obiective care dovedesc o utilizare efectivă și suficientă a mărcii pe piața relevantă. În plus, în temeiul dispozițiilor coroborate ale articolului 15 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 și ale articolului 43 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat, dovada utilizării serioase a unei mărci anterioare, naționale sau comunitare, pe care se întemeiază o opoziție împotriva unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare conține de asemenea dovada utilizării mărcii anterioare sub o formă care se diferențiază prin elemente care nu afectează caracterul distinctiv al acestei mărci în forma sub care aceasta a fost înregistrată.

(a se vedea punctele 29 și 30)

6. Pentru consumatorul mediu din Uniunea Europeană există un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, între semnul verbal peerstorm, a cărui înregistrare ca marcă comunitară se solicită pentru „încălțăminte, îmbrăcăminte și articole de acoperit capul” care fac parte din clasa 25 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și marca verbală PETER STORM, înregistrată anterior ca marcă comunitară pentru produse identice.

Există un anumit grad de similitudine vizuală și fonetică între mărcile în discuție. În ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte vizate, în speță, similitudinea vizuală are o importanță specială, din moment ce este recunoscut faptul că, în general, achiziționarea articolelor de îmbrăcăminte presupune o examinare vizuală a mărcilor.

Nu s‑a demonstrat că marca anterioară, utilizată în ansamblu în sectorul articolelor de îmbrăcăminte, posedă un grad scăzut al caracterului distinctiv intrinsec pe teritoriul Uniunii.

Chiar dacă am presupune că marca anterioară nu posedă decât un caracter distinctiv scăzut, având în vedere identitatea produselor vizate de marca anterioară și de marca solicitată, precum și elementele de similitudine dintre semnele în discuție în special pe plan vizual, pentru publicul relevant nu poate fi exclus un risc de confuzie între mărcile în conflict. Aceasta cu atât mai mult cu cât există de asemenea un anumit grad de similitudine conceptuală între cele două mărci în discuție.

(a se vedea punctele 50, 51, 75 și 78-80)