HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

23 octombrie 2013

Joaquim Paulo Gomes Moreira

împotriva

Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

„Funcție publică — Agent temporar — Reziliere anticipată a unui contract pe perioadă determinată — Ruperea legăturii de încredere — Abatere disciplinară”

Obiectul:

Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE prin care domnul Gomes Moreira solicită anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) din 11 octombrie 2010 de reziliere anticipată a contractului său începând de la 11 decembrie 2010, cu un preaviz de două luni în cursul căruia reclamantul a fost suspendat din funcție, și plata sumei de 300000 de euro cu titlu de reparație a prejudiciului material și moral suferit

Decizia:

Anulează decizia din 11 octombrie 2010 în măsura în care aceasta l‑a suspendat din funcție pe reclamant. Respinge în rest acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1. Funcționari – Agenți temporari – Reziliere anticipată a unui contract pe perioadă determinată – Puterea de apreciere a administrației – Reziliere cu preaviz și cu suspendare din funcție simultan – Obligația de a iniția o procedură disciplinară

   [Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 și art. 49 alin. (1)]

2. Funcționari – Drepturi și obligații – Datoria de loialitate – Întindere – Constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Criterii de apreciere

   (Statutul funcționarilor, art. 11, 12, 12b și 17a)

3. Funcționari – Agenți temporari – Reziliere anticipată a unui contract pe perioadă determinată – Puterea de apreciere a administrației – Obligația de solicitudine care incumbă administrației – Luarea în considerare a intereselor agentului vizat – Control jurisdicțional – Limite

1.  Autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă nu poate rezilia unilateral un contract de agent temporar în mod valabil, cu acordarea unei perioade de preaviz în conformitate cu articolul 47 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, și să aplice în același timp agentului în cauză suspendarea din funcție în temeiul articolului 49 alineatul (1) al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți fără să fi procedat, pe de altă parte, la inițierea unei proceduri disciplinare împotriva agentului respectiv pe baza unei abateri grave.

   (a se vedea punctul 50)

2.  Dispozițiile articolelor 11, 12, 12b și 17a din statut constituie expresii specifice ale obligației fundamentale de loialitate și de cooperare a funcționarului față de Uniune și față de superiorii săi. Acestea își găsesc justificarea în misiunile de interes general încredințate Uniunii și pe a căror bună îndeplinire cetățenii statelor membre trebuie să poată conta. Astfel de obligații sunt menite în principal să mențină relația de încredere care trebuie să existe între Uniune și funcționarii sau agenții acesteia.

   Un funcționar nu ar putea, printr‑o declarație verbală sau scrisă sau prin acțiuni de orice altă natură, să încalce obligațiile sale statutare în privința Uniunii pe care este obligat să o servească, rupând astfel relația de încredere care îl leagă de aceasta și făcând ulterior mai dificilă sau chiar imposibilă îndeplinirea, în colaborare cu el, a misiunilor încredințate Uniunii. În acest caz, Uniunea va fi împiedicată să își urmărească interesele, interesele serviciilor fiind, în consecință, de asemenea afectate.

   Aceste dispoziții consacră, dincolo de obligațiile concrete care decurg din cadrul realizării sarcinilor specifice încredințate funcționarului, o datorie generală de loialitate a acestuia. Respectul datorat de funcționar demnității funcției sale nu se limitează la momentul specific în care acesta exercită o anumită sarcină, ci este obligatoriu pentru funcționar în orice împrejurare.

   Aceste obligații se impun în mod general și obiectiv. Constatarea unei neîndepliniri a obligațiilor menționate nu este subordonată condiției ca funcționarul respectiv să fi cauzat un prejudiciu Uniunii și nici existenței unei plângeri a unei persoane sau a unui stat membru care se consideră lezat de atitudinea funcționarului.

   (a se vedea punctele 61-66)

   Trimitere la:

   Curte: 6 martie 2001, Connolly/Comisia, C‑274/99 P, punctele 44, 46 și 47

   Tribunalul de Primă Instanță: 3 iulie 2001, E/Comisia, T‑24/98 și T‑241/99, punctul 76; 9 iulie 2002, Zavvos/Comisia, T‑21/01, punctele 37-40

   Tribunalul Funcției Publice: 8 noiembrie 2007, Andreasen/Comisia, F‑40/05, punctul 233 și jurisprudența citată; 17 iulie 2012, BG/Ombudsman, F‑54/11, punctul 128

3.  La rezilierea anticipată a unui contract pe perioadă determinată al unui agent temporar pentru motivul că una sau mai multe neîndepliniri ale obligațiilor sale profesionale de către agentul în cauză au provocat ruperea legăturii de încredere dintre autoritatea competentă și agent și că este exclusă posibilitatea restabilirii acestei legături, autoritatea competentă dispune de o largă putere de apreciere în evaluarea interesului serviciului. Așadar, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la aspectul dacă autoritatea vizată s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a utilizat puterea de apreciere în mod vădit eronat.

   Atunci când decide cu privire la situația unui agent, autoritatea competentă este obligată să ia în considerare toate elementele care îi pot determina decizia și în special interesul agentului în cauză. Astfel, aceasta rezultă din obligația de solicitudine a administrației, care reflectă echilibrul drepturilor și al obligațiilor reciproce pe care statutul și, prin analogie, Regimul aplicabil celorlalți agenți l‑a creat în raporturile dintre autoritatea publică și agenții săi.

   (a se vedea punctele 67-69)

   Trimitere la:

   Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 2000, Dejaiffe/OAPI, T‑223/99, punctul 53