Cauza C‑242/22 PPU

TL

împotriva

Ministério Público

Hotărârea Curții (Camera întâi) din 1 august 2022

„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Directiva 2010/64/UE – Dreptul la interpretare și la traducere – Articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1) – Noțiunea de «document esențial» – Directiva 2012/13/UE – Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale – Articolul 3 alineatul (1) litera (d) – Domeniu de aplicare – Lipsa transpunerii în dreptul național – Efect direct – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 47 și articolul 48 alineatul (2) – Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – Articolul 6 – Condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea condiționată a executării – Neîndeplinirea obligațiilor rezultate din regimul suspendării condiționate a executării pedepsei – Omisiunea traducerii unui document esențial și lipsa unui interpret la data întocmirii acestuia – Revocarea suspendării – Lipsa traducerii actelor de procedură referitoare la această revocare – Consecințe asupra validității revocării menționate – Viciu de procedură sancționat cu nulitatea relativă”

1. Drepturi fundamentale – Dreptul la un proces echitabil – Dreptul la apărare – Consacrare, la articolul 47 și la articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale, pe de o parte, și, respectiv, la articolul 6 paragraful 1 și la articolul 6 paragrafele 2 și 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, pe de altă parte – Sens și întindere identice

   [art. 6 alin. (1) al treilea paragraf TUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47, art. 48 alin. (2) și art. 52 alin. (3) și (7)]

   (a se vedea punctul 39)

2. Cooperare judiciară în materie penală – Dreptul la interpretare și la traducere în cadrul procedurilor penale – Directiva 2010/64 – Dreptul la traducerea documentelor esențiale – Noțiunea de document esențial – Declarație privind identitatea și reședința utilizată în cadrul procedurii penale pentru a comunica persoanei în cauză informațiile referitoare la obligațiile sale în materie de reședință – Includere

   [Directiva 2010/64 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentele (14), (17) și (22) și art. 3 alin. (1)-(3)]

   (a se vedea punctele 58-60)

3. Cooperare judiciară în materie penală – Dreptul la interpretare și la traducere în cadrul procedurilor penale – Directiva 2010/64 – Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale – Directiva 2012/13 – Domeniu de aplicare – Acte de procedură referitoare la revocarea suspendării unei pedepse cu închisoarea – Includere

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 48 alin. (2); Directivele 2010/64 și 2012/13 ale Parlamentului European și Consiliului]

   (a se vedea punctele 64-67)

4. Cooperare judiciară în materie penală – Dreptul la interpretare și la traducere în cadrul procedurilor penale – Directiva 2010/64 – Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale – Directiva 2012/13 – Dreptul la interpretare – Dreptul la traducerea documentelor esențiale – Dreptul de a fi informat cu privire la aceste drepturi la interpretare și la traducere – Obligație a beneficiarului drepturilor menționate de a invoca încălcarea lor într‑un termen determinat, sub sancțiunea decăderii – Începerea curgerii acestui termen înainte de informarea persoanei în cauză, într‑o limbă cunoscută de aceasta, cu privire la existența și la întinderea dreptului său la interpretare și la traducere, precum și cu privire la existența și la conținutul documentului esențial în discuție – Inadmisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și art. 48 alin. (2); Directiva 2010/64 a Parlamentului European și Consiliului, art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (1,) și Directiva 2012/13 a Parlamentului European și Consiliului, art. 3 alin. (1) lit. (d)]

   (a se vedea punctele 78, 79, 80, 82, 83 și 89 și dispozitivul)

Rezumat

În anul 2019, TL, resortisant moldovean care nu cunoaște limba portugheză, a fost condamnat în Portugalia la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale, TL a fost supus măsurii coercitive prevăzute de Codul de procedură penală portughez constând într‑o declarație privind identitatea și reședința (denumită în continuare „DIR”) ( 1 ), însoțită de o serie de obligații, printre care obligația de a informa autoritățile cu privire la orice schimbare de reședință. TL nu a beneficiat nici de asistența unui interpret la data întocmirii DIR, nici de o traducere a acestui document într‑o limbă pe care o vorbește sau o înțelege. În vederea punerii în aplicare a regimului suspendării condiționate, autoritățile competente au încercat fără succes să îl contacteze pe TL la adresa indicată în DIR.

La 7 ianuarie 2021, instanța care l‑a condamnat pe TL a dat o ordonanță prin care l‑a notificat să se înfățișeze la aceasta pentru a fi ascultat cu privire la nerespectarea obligațiilor prevăzute de regimul suspendării condiționate. Notificările acestei ordonanțe au fost efectuate în limba portugheză, la adresa indicată în DIR.

Întrucât TL nu s‑a înfățișat la instanță la data indicată, prin ordonanța din 9 iunie 2021, această instanță a revocat suspendarea executării pedepsei cu închisoarea. Respectiva ordonanță a fost de asemenea notificată, în limba portugheză, la adresa indicată în DIR. Ulterior, TL a fost reținut la o altă adresă și încarcerat în scopul executării pedepsei sale.

În luna noiembrie 2021, TL a formulat o acțiune în constatarea nulității DIR, precum și a ordonanțelor de revocare a suspendării. Acesta a arătat că nu a putut fi găsit la adresa indicată în DIR ca urmare a unei schimbări a reședinței. El nu ar fi comunicat această schimbare, deoarece nu cunoștea că are respectiva obligație, întrucât nu beneficiase nici de un interpret la data întocmirii DIR, nici de o traducere a acestui document într‑o limbă pe care o vorbește sau o înțelege. În plus, nici ordonanța din 7 ianuarie 2021, nici cea din 9 iunie 2021 nu ar fi fost traduse într‑o astfel de limbă.

Instanța de prim grad a respins această acțiune, pentru motivul că, deși viciile respective de procedură privind traducerea și interpretarea erau demonstrate, ele fuseseră acoperite, întrucât TL nu le‑a invocat în termenele prevăzute ( 2 ). Instanța de trimitere, sesizată cu apel împotriva acestei decizii, are îndoieli cu privire la conformitatea unei asemenea dispoziții procedurale în special cu Directivele 2010/64 ( 3 ) și 2012/13 ( 4 ).

În cadrul procedurii preliminare de urgență, Curtea declară că aceste directive, citite în lumina drepturilor fundamentale la un proces echitabil și la respectarea dreptului la apărare ( 5 ), precum și a principiului efectivității, se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia încălcarea drepturilor la informare, la interpretare și la traducere prevăzute de aceste directive trebuie să fie invocată de beneficiarul respectivelor drepturi într‑un termen determinat, sub sancțiunea decăderii, atunci când acest termen începe să curgă înainte chiar ca persoana în cauză să fi fost informată, într‑o limbă pe care o vorbește sau o înțelege, pe de o parte, cu privire la existența și la întinderea dreptului său la interpretare și la traducere și, pe de altă parte, cu privire la existența și la conținutul documentului esențial în discuție, precum și la efectele aferente acestuia.

Aprecierea Curții

Curtea efectuează examinarea sa în raport cu articolul 2 alineatul (1) ( 6 ) și cu articolul 3 alineatul (1) ( 7 ) din Directiva 2010/64, precum și cu articolul 3 alineatul (1) litera (d) ( 8 ) din Directiva 2012/13, citite în lumina articolului 47 și a articolului 48 alineatul (2) din cartă. Aceste dispoziții concretizează într‑adevăr drepturile fundamentale la un proces echitabil și la respectarea dreptului la apărare.

În primul rând, chiar și în ipoteza în care aceste dispoziții nu ar fi fost transpuse sau ar fi fost transpuse în mod incomplet în ordinea juridică națională, particularii se pot prevala de drepturile care decurg din dispozițiile menționate, întrucât ele au efect direct. Într‑adevăr, ele enunță în mod precis și necondiționat conținutul și domeniul de aplicare ale drepturilor de care beneficiază orice persoană suspectată sau acuzată, de a primi servicii de interpretare și traducerea documentelor esențiale, precum și de a fi informată cu privire la aceste drepturi.

În al doilea rând, referitor la o eventuală încălcare a acestor dispoziții în speță, Curtea constată că cele trei acte de procedură în discuție, și anume DIR, ordonanța din 7 ianuarie 2021 prin care TL a fost citat să se înfățișeze la instanță și ordonanța din 9 iunie 2021 de revocare a suspendării executării pedepsei, intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2010/64 și 2012/13 și constituie documente esențiale a căror traducere ar fi trebuit să fie furnizată. În special, traducerea DIR într‑o limbă înțeleasă sau vorbită de TL ar fi fost primordială, întrucât încălcările obligațiilor prevăzute de acest document au condus în mod indirect la revocarea suspendării pedepsei cu închisoarea care îi fusese aplicată.

În această privință, aplicarea directivelor menționate în cazul unui act de procedură al cărui conținut determină menținerea sau revocarea suspendării unei pedepse cu închisoarea este necesară în lumina obiectivului respectivelor directive de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, așa cum este consacrat la articolul 47 din cartă, precum și a dreptului la apărare, astfel cum este garantat la articolul 48 alineatul (2) din aceeași cartă. Într‑adevăr, s‑ar aduce atingere acestor drepturi fundamentale dacă o persoană care a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării nu poate cunoaște – din cauza omisiunii traducerii unui asemenea act sau a lipsei unui interpret la data întocmirii sale – consecințele la care se expune în cazul neîndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul acestui act.

În al treilea rând, în ceea ce privește consecințele unei încălcări a drepturilor în cauză, Directivele 2010/64 și 2012/13 nu reglementează modalitățile aferente punerii în aplicare a drepturilor pe care le prevăd. Prin urmare, aceste modalități fac parte din ordinea juridică internă a statelor membre în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urmă, cu condiția să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.

Referitor la principiul efectivității, modalitățile prevăzute de dreptul național nu pot aduce atingere obiectivului urmărit de directivele amintite. Or, pe de o parte, obligația de a informa persoanele suspectate și acuzate cu privire la drepturile lor la interpretare și la traducere are o importanță esențială pentru garantarea efectivă a acestor drepturi. Într‑adevăr, în lipsa acestei informări, persoana în cauză nu poate cunoaște existența și întinderea drepturilor amintite și nici solicita respectarea lor. Astfel, a impune persoanei vizate de o procedură penală desfășurată într‑o limbă pe care nu o vorbește sau nu o înțelege să invoce, într‑un termen precis, sub sancțiunea decăderii, împrejurarea că nu a fost informată cu privire la drepturile sale la interpretare și la traducere ar avea ca efect golirea de conținut a dreptului de a fi informat și ar repune în discuție prin aceasta drepturile persoanei amintite la un proces echitabil și la respectarea dreptului la apărare. O asemenea concluzie se impune de asemenea, în ceea ce privește drepturile la interpretare și la traducere, atunci când persoana în cauză nu a fost informată cu privire la existența și la întinderea acestor drepturi.

Pe de altă parte, chiar și atunci când persoana în cauză a primit efectiv o asemenea informare în timp util, trebuie, în plus, ca ea să aibă cunoștință de existența și de conținutul documentului esențial în discuție, precum și de efectele aferente acestuia, pentru a fi în măsură să invoce încălcarea dreptului său la traducerea acestui document sau a dreptului său la interpretare la data întocmirii acestuia.

Prin urmare, s‑ar aduce atingere principiului efectivității dacă termenul, căruia o dispoziție națională procedurală îi subordonează posibilitatea de a invoca o încălcare a drepturilor conferite de Directivele 2010/64 și 2012/13, ar începe să curgă chiar înainte ca persoana în cauză să fi fost informată, într‑o limbă pe care o vorbește sau o înțelege, pe de o parte, cu privire la existența și la întinderea dreptului său la interpretare și la traducere și, pe de altă parte, cu privire la existența și la conținutul documentului esențial în discuție, precum și la efectele aferente acestuia.

( 1 ) O DIR este întocmită pentru orice inculpat. Ea conține locul de reședință, locul de muncă sau un alt domiciliu al acestei persoane și indică faptul că anumite informații și obligații i‑au fost comunicate, precum obligația de a nu își schimba reședința fără a comunica noua sa adresă.

( 2 ) În temeiul articolului 120 din Código do Processo Penal (Codul de procedură penală), nulitățile precum cea referitoare la lipsa desemnării unui interpret trebuie să fie invocate, sub sancțiunea decăderii, în termene determinate. Astfel, în cazul nulității unui act la care asistă persoana interesată, nulitatea trebuie să fie invocată înainte de finalizarea acestui act. Potrivit guvernului portughez, acest articol este de asemenea aplicabil în cazul invocării unor vicii întemeiate pe încălcarea dreptului la traducerea documentelor esențiale din procedura penală.

( 3 ) Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO 2010, L 280, p. 1).

( 4 ) Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO 2012, L 142, p. 1).

( 5 ) Astfel cum sunt garantate de articolul 47 și, respectiv, de articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

( 6 ) Această dispoziție impune statelor membre să se asigure că persoanelor suspectate sau acuzate, care nu vorbesc sau nu înțeleg limba în care se desfășoară procedura penală respectivă, li se oferă, fără întârziere, servicii de interpretare în cadrul acestei proceduri penale desfășurate în fața autorităților de urmărire penală și a celor judiciare.

( 7 ) Conform acestei dispoziții, statele membre se asigură că persoanelor suspectate sau acuzate, care nu înțeleg limba în care se desfășoară procedura penală respectivă, li se furnizează într‑un interval rezonabil de timp traducerea scrisă a tuturor documentelor esențiale pentru a se garanta faptul că respectivele persoane pot să își exercite dreptul la apărare și pentru a garanta caracterul echitabil al procedurilor.

( 8 ) Această dispoziție impune statelor membre să se asigure că persoanele suspectate sau acuzate sunt informate prompt cu privire la dreptul lor la interpretare și la traducere, pentru a asigura posibilitatea exercitării efective a dreptului respectiv.