Cauza C‑79/20 P

Yieh United Steel Corp.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 28 aprilie 2022

„Recurs – Dumping – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1429 – Importuri de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și Taiwan – Taxă antidumping definitivă – Regulamentul (CE) nr.°1225/2009 – Articolul 2 – Calcularea valorii normale – Calcularea costului de producție – Pierderi de producție – Refuz al deducerii valorii fierului vechi reciclat – Stabilirea valorii normale pe baza vânzărilor produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare – Excludere din baza de calcul care servește la stabilirea valorii normale a vânzărilor realizate pe piața internă a țării exportatoare atunci când acestea privesc produse care sunt destinate exportului”

1. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Curte cu privire la aprecierea faptelor și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare – Motiv întemeiat pe denaturarea faptelor – Necesitatea de a indica în mod precis elementele denaturate și de a demonstra erorile de analiză care au condus la această denaturare – Necesitatea unei denaturări care să rezulte în mod vădit din înscrisurile din dosar

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf]

   (a se vedea punctele 52-54, 60, 84 și 85)

2. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Stabilirea valorii normale – Alegerea metodei de calcul – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Întindere – Limite

   (Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului)

   (a se vedea punctele 55-58 și 61)

3. Recurs – Motive – Necesitatea unei critici precise a unui aspect din motivarea Tribunalului

   [art. 256 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 76-78)

4. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (2)]

   (a se vedea punctul 99)

5. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului nr.1225/2009 în raport cu Acordul antidumping al GATT din 1994

   [Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (2)]

   (a se vedea punctele 101 și 102)

6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Preț practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale – Prețul produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare – Noțiunea de destinat consumului– Produs similar vândut pe piața internă a țării exportatoare, destinat ulterior exportului– Excludere – Condiție – Prezența unui factor de legătură obiectiv între vânzarea produsului similar pe piața internă și destinația finală a produsului – Sarcina probei care revine Comisiei – Cunoaștere efectivă de către vânzător a destinației finale a produsului în cauză – Lipsă de relevanță

   [Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 2 alin. (1) și (2)]

   (a se vedea punctele 103-144)

Rezumat

În urma unei plângeri depuse de Eurofer, Association européenne de l’acier, Comisia Europeană a adoptat, la finele unei anchete, Regulamentul de punere în aplicare 2015/1429 ( 1 ) (denumit în continuare „regulamentul în litigiu”) de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și din Taiwan (denumit în continuare „produsul în cauză”).

Yieh United Steel Corp. (denumită în continuare „recurenta”), o societate cu sediul în Taiwan, care își desfășoară activitatea în special în domeniul fabricării și al distribuirii produsului în cauză, a sesizat Tribunalul pentru a obține anularea regulamentului în litigiu, în măsura în care o privește. Ea invocă în special o încălcare a articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază ( 2 ), în temeiul căruia „valoarea normală” a produselor supuse unei taxe antidumping se stabilește în mod normal pe baza vânzărilor produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare. În această privință, recurenta contesta în special refuzul Comisiei de a lua în considerare, în vederea stabilirii valorii normale, anumite vânzări ale produsului în cauză către cumpărătorul său independent din țara exportatoare (denumite în continuare „vânzările în cauză”) pentru simplul motiv că produsul în cauză ar fi fost exportat de acest client după aceste vânzări, deși Comisia nu ar fi demonstrat că recurenta avea intenția de a nu utiliza acest produs pentru consumul intern.

Prin Hotărârea din 3 decembrie 2019 ( 3 ) (denumită în continuare „hotărârea atacată”), Tribunalul a respins acțiunea introdusă de recurentă statuând, printre altele, că Comisia putea refuza să ia în considerare vânzările în cauză în vederea stabilirii valorii normale, independent de aspectul dacă producătorul‑exportator avea, la momentul încheierii acestor vânzări, cunoștință despre exportul produselor în cauză, în cazul în care ea dispune de probe obiective care atestă că aceste vânzări sunt, în realitate, vânzări la export.

Prin hotărârea pronunțată în recurs, Curtea confirmă hotărârea Tribunalului, aducând precizări cu privire la expresia „destinat consumului”, utilizată la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, Curtea amintește că, în conformitate cu articolul 2 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază, nu sunt luate în considerare, în vederea stabilirii valorii normale, vânzările interne în țara exportatoare atunci când produsele vizate de aceste vânzări nu sunt destinate consumului pe această piață, ci unei alte finalități, cum ar fi exportul lor.

Aceasta efectuează astfel examinarea problemei dacă expresia „destinat consumului”, în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, implică un element subiectiv, în special existența unei intenții a vânzătorului sau a unei cunoașteri efective de către vânzător cu privire la destinația finală a produsului în cauză.

În această privință, Curtea confirmă abordarea Tribunalului, întemeindu‑se în special pe modul de redactare, pe contextul și pe finalitatea articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, la finalul căreia nu poate fi reținută o interpretare pur subiectivă a noțiunii „vânzări ale produsului similar destinat consumului pe piața internă a țării exportatoare”. În aceste condiții, Curtea explică faptul că o interpretare pur „obiectivă” a noțiunii menționate, astfel cum a fost reținută de Tribunal, ar însemna că simpla dovadă că un operator din avalul lanțului de distribuție a exportat produsele vizate de vânzarea inițială ar fi suficientă pentru ca Comisia să poată considera că aceste produse erau, la momentul vânzării lor inițiale, „destinate” exportului și trebuiau, în consecință, să fie excluse din baza de calcul care servește la stabilirea valorii normale.

Or, potrivit Curții, o astfel de interpretare pur obiectivă nu este compatibilă cu principiile previzibilității și securității juridice, în măsura în care ar permite Comisiei să impună taxe antidumping independent de politica de prețuri a producătorului‑exportator și l‑ar obliga pe acesta din urmă să răspundă pentru politicile de marketing ale clienților săi independenți, pe care, în principiu, nu este în măsură să le controleze.

În această privință, în special pentru a garanta respectarea principiilor menționate, Comisia nu poate exclude o vânzare internă din baza de calcul care servește la stabilirea valorii normale decât dacă stabilește existența unui factor de legătură obiectiv între această vânzare și o destinație a produsului în cauză diferită de consumul intern. În consecință, Comisia trebuie să demonstreze că rezultă din împrejurări obiective legate de vânzarea menționată, printre care, în primul rând, prețul, că produsele vizate de aceasta au o altă destinație decât consumul pe piața internă a țării exportatoare, cum ar fi exportul.

Astfel, în cazul în care Comisia stabilește existența unor asemenea împrejurări legate de vânzarea inițială, se poate considera că producătorul‑exportator în cauză trebuia în mod rezonabil să aibă cunoștință, la momentul încheierii vânzării, că, după toate probabilitățile, destinația finală a produsului în cauză era exportul, iar nu consumul pe piața internă a țării exportatoare.

În speță, Curtea subliniază că o parte din vânzările interne ale recurentei a făcut obiectul unui sistem de reduceri la export, ceea ce constituie o împrejurare obiectivă cu privire la aceste vânzări și aferentă prețului lor. De asemenea, ținând seama și de faptul că cel mai important client al recurentei își desfășura activitatea în principal în sectorul exportului produsului în cauză și că vânzările recurentei către acest client priveau, în general, produse destinate exportului, iar nu consumului pe piața internă, recurenta trebuia în mod rezonabil să cunoască, la momentul încheierii vânzărilor în cauză, destinația finală a produsului în cauză, și anume, după toate probabilitățile, exportul.

În consecință, Curtea declară că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia a putut să excludă vânzările în cauză în mod legal și fără să săvârșească o eroare vădită de apreciere din baza de calcul care servește la stabilirea valorii normale, în aplicarea în special a articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1429 al Comisiei din 26 august 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece originare din Republica Populară Chineză și Taiwan (JO 2015, L 224, p. 10).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51).

( 3 ) Hotărârea din 3 decembrie 2019, Yieh United Steel/Comisia (T‑607/15, EU:T:2019:831).