Cauza C‑790/19

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

împotriva

LG
și
MH

(cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Brașov)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 2 septembrie 2021

„Trimitere preliminară – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva (UE) 2015/849 – Directiva 2005/60/CE – Infracțiune de spălare a banilor – Spălarea banilor săvârșită de autorul infracțiunii predicat («autospălare»)”

1. Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2005/60 – Obiect – Infracțiunea de spălare a banilor distinctă de infracțiunea predicat care a generat banii supuși acțiunii de spălare – Identitate de autor pentru cele două infracțiuni – Admisibilitate

   [Directiva 2005/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (a)]

   (a se vedea punctele 48-54 și 86 și dispozitivul)

2. Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directivele 2005/60 și 2015/849 – Infracțiunea de spălare a banilor săvârșită de autorul infracțiunii predicat care a generat banii supuși acțiunii de spălare – Posibilitate a statelor membre de a prevedea incriminarea infracțiunii de spălare a banilor în legătură cu autorul infracțiunii predicat – Admisibilitate

   [Directiva 2005/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (a); Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (3) lit. (a)]

   (a se vedea punctele 58-61, 65 și 70-72)

3. Drepturi fundamentale – Principiul ne bis in idem – Condiții de aplicare – Existența aceleiași infracțiuni – Criteriu de apreciere – Identitatea faptelor materiale

   (Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50)

   (a se vedea punctele 77-80)

4. Apropierea legislațiilor – Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului – Directiva 2005/60 – Obiect – Infracțiunea de spălare a banilor distinctă de infracțiunea predicat care a generat banii supuși acțiunii de spălare – Acte materiale distincte – Autor al infracțiunii predicat care poate fi urmărit pentru infracțiunea de spălare a banilor – Admisibilitate din perspectiva principiului ne bis in idem – Verificare ce revine instanței naționale – Conținut

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 50; Directiva 2005/60 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (a)]

   (a se vedea punctele 81-85)

Rezumat

LG, administrator al unei societăți, a fost condamnat de Tribunalul Brașov (România) la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendare, pentru infracțiunea de spălare a banilor, constituită din 80 de acte materiale, săvârșite între anii 2009 și 2013. Banii în cauză proveneau dintr‑o infracțiune de evaziune fiscală săvârșită de aceeași persoană (denumită în continuare „infracțiunea predicat”).

Sesizată cu apelurile declarate împotriva acestei hotărâri, Curtea de Apel Brașov (România), instanță de trimitere, a manifestat îndoieli cu privire la aspectul dacă poate exista o identitate de persoană între autorul infracțiunii predicat și cel al infracțiunii de spălare a banilor.

Prin hotărârea sa, Curtea statuează că Directiva 2005/60 ( 1 ) nu se opune unei reglementări naționale care prevede că infracțiunea de spălare de bani poate fi săvârșită de autorul infracțiunii predicat.

Aprecierea Curții

Curtea amintește, mai întâi, că se consideră că conversia sau transferul de bunuri, despre care cel ce o realizează cunoaște că provin dintr‑o activitate infracțională sau dintr‑un act de participare la o asemenea activitate, cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii oricărei persoane implicate în comiterea activităților respective pentru a se sustrage consecințelor legale ale acțiunilor sale este un comportament care, atunci când este comis intenționat, este considerat un act constitutiv al infracțiunii de spălare a banilor ( 2 ). În consecință, pentru ca o persoană să poată fi considerată autor al acestei infracțiuni, aceasta trebuie să știe că bunurile respective provin dintr‑o activitate infracțională sau dintr‑o participare la o astfel de activitate. Dat fiind că această condiție este îndeplinită în mod necesar în ceea ce îl privește pe autorul infracțiunii predicat, Directiva 2005/60 nu exclude ca acesta din urmă să poată fi și autorul infracțiunii de spălare a banilor. În plus, în măsura în care un astfel de comportament constituie un act material contingent care nu rezultă în mod automat din infracțiunea predicat, el poate fi săvârșit atât de autorul infracțiunii predicat, cât și de un terț.

În continuare, Curtea analizează contextul normativ în care se înscrie Directiva 2005/60 și în special angajamentele internaționale ale statelor membre ( 3 ), precum și actele Uniunii ( 4 ) în vigoare la data adoptării acestei directive. În această privință, ea precizează că, la data respectivă, statele membre puteau să nu prevadă în dreptul lor penal o incriminare a acțiunilor constitutive ale spălării banilor în ceea ce privește autorul infracțiunii predicat. Astfel, obligația statelor membre de a interzice anumite acțiuni constitutive ale spălării banilor fără a stabili mijloacele pentru a pune în aplicare o astfel de interdicție, pe de o parte, și definirea spălării banilor într‑un mod care permite, fără a o impune, incriminarea, în ceea ce privește autorul infracțiunii predicat, a respectivelor acțiuni, pe de altă parte, lăsau o asemenea alegere statelor membre ( 5 ), în conformitate cu angajamentele lor internaționale și cu principiile fundamentale ale dreptului lor intern. Pe de altă parte, obligația acestor state de a prevedea o asemenea incriminare a fost instituită numai prin Directiva 2018/1673 ( 6 ).

În sfârșit, Curtea precizează că această incriminare este conformă cu obiectivele Directivei 2005/60, în măsura în care aceasta este susceptibilă să facă mai dificilă introducerea fondurilor de origine infracțională în sistemul financiar și contribuie astfel la asigurarea bunei funcționări a pieței interne. În consecință, un stat membru poate prevedea incriminarea, în ceea ce privește autorul infracțiunii predicat, a infracțiunii de spălare de bani.

Pe de altă parte, în ceea ce privește principiul ne bis in idem ( 7 ) și în special interdicția de a urmări penal sau de a sancționa penal o persoană pentru aceeași infracțiune, Curtea amintește că criteriul relevant este cel al identității faptelor materiale, interpretat drept existența unui ansamblu de circumstanțe concrete indisolubil legate între ele care au condus la achitarea sau la condamnarea definitivă a persoanei vizate. Astfel, este interzisă aplicarea, pentru fapte identice, a mai multe sancțiuni de natură penală la capătul diferitor proceduri desfășurate în aceste scopuri. În speță, principiul ne bis in idem nu se opune ca autorul infracțiunii predicat să fie urmărit penal pentru infracțiunea de spălare a banilor atunci când faptele care stau la baza urmăririi penale nu sunt identice cu cele constitutive ale infracțiunii predicat. În această privință, Curtea precizează că spălarea banilor este constituită dintr‑un act distinct de actul care reprezintă infracțiunea predicat, chiar dacă această spălare a banilor este efectuată de autorul respectivei infracțiuni predicat.

Curtea precizează întinderea obligațiilor de verificare ce revin instanței naționale. Astfel, aceasta din urmă trebuie să verifice dacă infracțiunea predicat a făcut obiectul unei hotărâri penale definitive privind achitarea sau condamnarea autorului său și dacă faptele materiale constitutive ale infracțiunii predicat nu sunt identice cu cele pentru care autorul este urmărit pentru spălarea banilor.

( 1 ) Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO 2005, L 309, p. 15, Ediție specială, 09/vol. 2, p. 214), articolul1 alineatul (2) litera (a).

( 2 ) Articolul 1 alineatul (2) litera (a) Directiva 2005/60.

( 3 ) Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, semnată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990 (Seria Tratatelor europene, nr. 141).

( 4 ) Decizia‑cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (JO 2001, L 182, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 175).

( 5 ) Articolul 1 alineatele (1) și (2) litera (a) din Directiva 2005/60.

( 6 ) Directiva (UE) 2018/1673 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2018 privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor (JO 2018, L 284, p. 22).

( 7 ) Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.