Cauza C‑287/17

Česká pojišťovna a.s.

împotriva

WCZ, spol. s r.o.

(cerere de decizie preliminară formulată de Okresní soud v Českých Budějovicích)

„Trimitere preliminară – Dreptul societăților comerciale – Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale – Directiva 2011/7/UE – Articolul 6 alineatele (1) și (3) – Rambursarea cheltuielilor de recuperare a unei creanțe – Cheltuieli ce rezultă din notificările adresate din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către debitor”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 13 septembrie 2018

Apropierea legislațiilor – Combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale – Directiva 2011/7 – Drept la despăgubire pentru cheltuielile de recuperare – Cheltuieli ce rezultă din notificări adresate din cauza efectuării cu întârziere a plăților – Posibilitatea de a obține o despăgubire rezonabilă care să depășească suma fixă

[Directiva 2011/7 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (19) și art. art. 6]

Articolul 6 din Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale trebuie interpretat în sensul că recunoaște creditorului care solicită despăgubirea pentru cheltuielile ce rezultă din notificările adresate debitorului din cauza efectuării cu întârziere a plăților de către acesta din urmă dreptul de a obține, în acest temei, în plus față de suma fixă de 40 de euro, prevăzută la alineatul (1) al acestui articol, o despăgubire rezonabilă, în sensul alineatului (3) al aceluiași articol, pentru partea din aceste cheltuieli care depășește această sumă fixă.

Pe de altă parte, împrejurarea că în considerentul (19) al Directivei 2011/7 se enunță că această directivă ar trebui să stabilească o sumă fixă minimă pentru recuperarea costurilor administrative și despăgubirea pentru aceste costuri interne suportate din cauza efectuării cu întârziere a plăților nu exclude nici ca o despăgubire rezonabilă pentru costurile respective să poată fi acordată creditorului în măsura în care această sumă fixă minimă este insuficientă. În plus, deși este adevărat că respectivul considerent precizează că acordarea de despăgubiri sub forma unei sume fixe ar trebui să aibă drept scop limitarea costurilor administrative și interne legate de recuperare, această afirmație trebuie totuși interpretată în lumina ansamblului aceluiași considerent. Rezultă că, prin această precizare, legiuitorul Uniunii nu a făcut decât să sublinieze faptul că caracterul automat al despăgubirii fixe de 40 de euro constituie o incitare pentru creditor să își limiteze cheltuielile de recuperare la această sumă, fără a exclude totuși ca acest creditor să poată obține, dacă este cazul, o despăgubire rezonabilă mai importantă, dar lipsită de caracter automat.

(a se vedea punctele 36-38 și dispozitivul)