Cauza C‑205/16 P

SolarWorld AG

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs – Subvenții – Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 – Articolul 2 – Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și de componente cheie ale acestora (și anume celule) originare sau expediate din China – Taxă compensatorie definitivă – Scutirea importurilor care fac obiectul unui angajament acceptat – Separabilitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 9 noiembrie 2017

1. Recurs–Motive–Simplă repetare a motivelor și a argumentelor prezentate în fața Tribunalului–Inadmisibilitate–Contestarea interpretării sau a aplicării dreptului Uniunii efectuate de Tribunal–Admisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Curții, art. 168 alin. (1) lit. (d) și art. 169 alin. (2)]

2. Acțiune în anulare–Obiect–Anulare în parte–Condiție–Posibilitate de a disocia dispozițiile contestate–Dispoziție dintr‑un regulament al Consiliului prin care sunt scutite de taxe compensatorii anumite importuri care fac obiectul unui angajament acceptat de Comisie–Anulare care antrenează o modificare a substanței regulamentului–Condiție neîndeplinită

   (art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 1238/2013 al Consiliului, art. 1 și 2)

3. Recurs–Motive–Motiv invocat pentru prima dată în recurs–Inadmisibilitate

   [art. 256 alin. (1) al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 58]

4. Drepturi fundamentale–Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă–Limite–Respectarea condițiilor de admisibilitate a unei acțiuni–Acțiune în anulare parțială împotriva unui regulament care instituie o taxă compensatorie

   (art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1239/2013 al Consiliului)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24-27)

2.  Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept statuând, în cadrul examinării admisibilității unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva articolului 2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză, articol care nu putea fi detașat de restul dispozițiilor acestui regulament.

   Astfel, întrucât anularea în parte a unui act al Uniunii nu este posibilă decât în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului, această condiție nu este îndeplinită atunci când anularea în parte a actului ar avea ca efect modificarea substanței acestuia.

   În această privință, rezultă din dispozițiile cuprinse la articolele 1 și 2 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 că acest din urmă articol stabilește, prin intermediul angajamentului referitor la un preț minim la import, o scutire de la plata taxelor compensatorii instituite în temeiul articolului 1, în limitele unui anumit volum anual de importuri. Legiuitorul Uniunii, la momentul adoptării acestui regulament, a introdus măsuri de protecție comercială care formează un ansamblu sau un „pachet”. Astfel, regulamentul menționat impune două măsuri diferite și complementare, care urmăresc un rezultat comun, și anume eliminarea efectului prejudiciabil asupra industriei Uniunii al subvenției chineze referitoare la produsele în cauză, protejând în același timp interesul acestei industrii.

   Întrucât Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 este întemeiat pe posibilitatea de a aplica în mod alternativ cele două măsuri de natură distinctă, aceasta permite producătorilor‑exportatori chinezi să invoce angajamentul privind prețul minim la import acceptat de Comisie, în sensul articolului 2 din regulamentul menționat și, astfel, să evite ca o taxă compensatorie ad valorem, precum cea prevăzută la articolul 1 din același regulament, să fie impusă asupra produselor acestora. Or, anularea acestui articol 2 ar elimina o asemenea posibilitate și ar determina dispariția alternativei pe care legiuitorul Uniunii a dorit să o ofere producătorilor‑exportatori chinezi în momentul adoptării regulamentului în litigiu. Având în vedere diferențele privind consecințele economice legate de aceste două tipuri de măsuri de protecție comercială, o asemenea anulare ar afecta, astfel, însăși substanța regulamentului în litigiu.

   Aplicarea angajamentului referitor la un preț minim la import ar privi marea majoritate a cazurilor după adoptarea Regulamentului de punere în aplicare nr. 1239/2013. Acest angajament apare, așadar, ca având vocație să se aplice în mod principal în cadrul importurilor care provin din China, vizate de regulamentul de punere în aplicare. În asemenea împrejurări, anularea angajamentului menționat ar afecta în mod necesar substanța acestui regulament.

   (a se vedea punctele 38, 42, 46, 52, 55 și 57)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 64 și 65)

4.  Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu are ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicțional prevăzut de tratate și în special a normelor referitoare la admisibilitatea acțiunilor introduse direct în fața instanței Uniunii. Protecția acordată de articolul 47 din cartă nu impune ca un justițiabil să poată, în mod necondiționat, să introducă o acțiune în anulare, direct în fața instanței Uniunii, împotriva actelor legislative ale Uniunii.

   În aceste condiții, faptul că o societate nu poate formula o cale de atac numai împotriva unei părți care nu poate fi disociată de Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză nu este de natură să încalce drepturile sale care decurg din articolul 47 din cartă, în măsura în care această societate putea să atace regulamentul în litigiu în întregime. Aceasta putea astfel, sub rezerva îndeplinirii condițiilor pentru calitatea procesuală activă prevăzute la articolul 263 alineatul (4) TFUE, să atace regulamentul în litigiu direct în fața Tribunalului, solicitând suspendarea efectelor acestei anulări până la adoptarea de către instituțiile Uniunii a măsurilor necesare pentru executarea hotărârii de anulare, sau să conteste validitatea regulamentului în litigiu în fața instanțelor naționale și să le determine pe acestea să se adreseze Curții prin intermediul întrebărilor preliminare.

   (a se vedea punctele 67, 68 și 70)