Cauza C‑174/16

H.

împotriva

Land Berlin

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin)

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2010/18/UE – Acord‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului – Clauza 5 punctele 1 şi 2 – Revenire din concediul pentru creșterea copilului – Dreptul de a se întoarce pe același post sau pe un post echivalent sau similar – Menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite – Funcționar al unul land promovat ca funcționar stagiar într‑un post de conducere – Reglementare a landului în cauză care prevede încheierea perioadei de probă de plin drept și fără posibilitate de prelungire la expirarea unei perioade de doi ani, chiar și în cazul absenței ca urmare a unui concediu pentru creșterea copilului – Incompatibilitate – Consecințe”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a doua) din 7 septembrie 2017

1. Politica socială–Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin–Acordul‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES–Directiva 2010/18–Dreptul de a se întoarce pe acelaşi post sau pe un post echivalent sau similar la revenirea din concediul pentru creșterea copilului–Menținerea drepturilor dobândite sau în curs de a fi dobândite–Reglementare națională care prevede încheierea de plin drept a perioadei de probă a unui funcționar într‑un post de conducere, fără posibilitate de prelungire la expirarea unei perioade de doi ani, inclusiv în cazul absenței ca urmare a unui concediu pentru creșterea copilului–Inadmisibilitate–Consecință–Neaplicarea respectivei reglementări naționale–Verificări în sarcina instanței naționale

   (Directiva 2010/18 a Consiliului, anexă, clauza 5 pct. 1 și 2)

2. Politica socială–Lucrători de sex masculin și lucrători de sex feminin–Acordul‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES–Directiva 2010/18–Dreptul lucrătorului de a se întoarce, la sfârșitul concediului său pentru creșterea copilului, pe același post sau, în caz de imposibilitate, pe un post echivalent sau similar și de a-și menține drepturile deja dobândite sau în curs de a fi dobândite la începutul concediului respectiv–Efect direct

   (Directiva 2010/18 a Consiliului, anexă, clauza 5 pct. 1 și 2)

1.  Clauza 5 punctele 1 și 2 din Acordul‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care condiționează promovarea definitivă pe un post de conducere în calitate de funcționar public de finalizarea cu succes de către candidatul selectat a unei perioade de probă prealabile de doi ani pe postul respectiv și potrivit căreia, într‑o situație în care, pe durata celei mai mari părți a acestei perioade de probă, un astfel de candidat s‑a aflat în concediu pentru creșterea copilului și încă se mai află, perioada de probă respectivă încetează prin efectul legii la sfârșitul acestei perioade de doi ani, fără a fi posibilă o prelungire a acesteia, persoana interesată fiind, în consecință, reîncadrată la întoarcerea sa din concediul pentru creșterea copilului în funcția de nivel inferior, atât pe plan statutar, cât și în ceea ce privește remunerația, pe care o ocupa anterior admiterii sale să efectueze perioada de probă. Atingerile aduse astfel acestei clauze nu pot fi justificate de obiectivul urmărit prin aceeași perioadă de probă, care constă în a permite evaluarea capacității de a ocupa postul de conducere vacant.

   Este de competența instanței de trimitere, înlăturând la nevoie reglementarea națională în discuție în litigiul principal, să verifice, astfel cum impune clauza 5 punctul 1 din Acordul‑cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului care figurează în anexa la Directiva 2010/18, dacă, în împrejurări precum cele din cauza principală, landul în cauză era, în calitatea sa de angajator, în imposibilitatea obiectivă de a permite persoanei interesate să se întoarcă pe același post la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului și, în cazul unui răspuns afirmativ, de a se asigura că acesteia îi este atribuit un post echivalent sau similar și care corespunde contractului sau raportului său de muncă, fără ca această atribuire să poată fi condiționată de parcurgerea în prealabil a unei noi proceduri de selecție. Revine de asemenea instanței menționate sarcina de a se asigura că persoana interesată poate, la sfârșitul concediului pentru creșterea copilului, să efectueze pe postul astfel reocupat sau nou atribuit o perioadă de probă în condiții care să fie conforme cu cerințele care rezultă din clauza 5 punctul 2 din acordul‑cadru revizuit.

   De aceea, pentru aplicarea clauzei 5 punctele 1 și 2 din acordul‑cadru revizuit, este suficient ca la data la care doamna H. și‑a luat concediu pentru creșterea copilului aceasta să fi fost deja numită, în urma unei proceduri de selecție și a promovării sale, în calitate de funcționar stagiar pe postul în cauză, beneficiind astfel inclusiv de remunerația corespunzătoare grupei de salarizare superioare în care se încadrează acest post. Împrejurarea că, la data la care a intervenit această numire, persoana interesată se afla în concediu medical pentru motive legate de sarcină rămâne însă fără niciun efect asupra faptului că acest nou post devenise, de la data respectivă, postul său, astfel încât trebuie să se considere că, în cazul în care persoana interesată și‑a luat ulterior concediu pentru creșterea copilului, ea ocupa deja postul respectiv și beneficia de drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite eventual legate de acesta.

   În ceea ce privește, în primul rând, drepturile conferite lucrătorului aflat în concediu pentru creșterea copilului prevăzute în clauza 5 punctul 1 din acordul‑cadru revizuit, și anume întoarcerea, la sfârșitul acestui concediu, pe același post sau, dacă acest lucru se dovedește imposibil, pe un post echivalent sau similar conform contractului sau raportului său de muncă, din decizia de trimitere rezultă că articolul 97 din LBG are, pe de o parte, drept consecință automată excluderea posibilității ca un funcționar aflat în situația reclamantei din litigiul principal să se întoarcă, la sfârșitul concediului său pentru creșterea copilului, pe postul de funcționar stagiar pe care îl ocupa înainte de a lua acest concediu. Astfel, întrucât persoana interesată s‑a aflat în concediu pentru creșterea copilului pe durata autorizată a perioadei de probă și întrucât din acest motiv nu și‑a exercitat funcțiile aferente acestui post și nici nu a putut, prin urmare, să facă dovada capacității sale de a fi numită definitiv pe postul respectiv, este cert că, la întoarcerea sa din concediu, aceasta nu se putea întoarce pe postul în cauză.

   Pe de altă parte, astfel cum reiese din decizia de trimitere, reglementarea națională menționată are de asemenea drept consecință automată excluderea posibilității de a i se conferi persoanei interesate, la sfârșitul concediului său pentru creșterea copilului, un post de funcționar stagiar echivalent sau similar celui pe care aceasta îl ocupa anterior concediului respectiv, din moment ce perioada de doi ani în care aceasta a fost autorizată să efectueze perioada de probă în scopul de a demonstra capacitatea sa de a ocupa un post de conducere se încheiase și nu putea face obiectul unei prelungiri.

   În ceea ce privește, în al doilea rând, clauza 5 punctul 2 prima teză din acordul‑cadru revizuit, care prevede menținerea „[d]repturil[or] dobândite sau în curs de a fi dobândite”, trebuie amintit că această noțiune include toate drepturile și avantajele, în bani sau în natură, derivate direct sau indirect din raportul de muncă, pe care lucrătorul le poate pretinde de la angajator la data la care începe concediul pentru creșterea copilului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 octombrie 2009, Meerts, C‑116/08, EU:C:2009:645, punctul 43).

   Printre aceste drepturi și avantaje figurează cele care decurg din dispoziții care stabilesc condițiile de acces la un nivel superior în ierarhia profesională, acestea fiind astfel derivate din raportul de muncă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 noiembrie 2004, Sass, C‑284/02, EU:C:2004:722, punctul 31). Aceasta este, în speță, situația dreptului, reglementat la articolul 97 din LBG în favoarea unui funcționar, de a obține o eventuală promovare definitivă într‑o funcție de conducere prin efectuarea, în cursul executării raportului de muncă în serviciul Land Berlin și în urma unei proceduri de selecție prealabilă, a unei perioade de probă cu o anumită durată.

   (a se vedea punctele 45, 48, 49, 51, 52, 63 și 82 și dispozitiv 1 și 2)

2.  Or, clauza 5 punctele 1 și 2 prima teză din acordul‑cadru revizuit consacră, în mod general și în termeni neechivoci, dreptul lucrătorului de a se întoarce pe același post sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe un post echivalent sau similar și dreptul acestuia de a beneficia în continuare, și după încheierea concediului, de drepturile deja dobândite și de cele în curs de a fi dobândite la începutul concediului său pentru creșterea copilului. Aceste dispoziții au astfel un conținut necondiționat și suficient de precis pentru a putea fi invocate de un justițiabil și aplicate de instanță (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2009, Gómez‑Limón Sánchez‑Camacho, C‑537/07, EU:C:2009:462, punctul 36).

   (a se vedea punctul 69)