Cauza C‑126/16

Federatie Nederlandse Vakvereniging și alții

împotriva

Smallsteps BV

(cerere de decizie preliminară
formulată de Rechtbank Midden‑Nederland)

„Trimitere preliminară – Directiva 2001/23/CE – Articolele 3-5 – Transferuri de întreprinderi – Menținerea drepturilor lucrătorilor – Excepții – Procedură de insolvență – «Pre‑pack» – Supraviețuirea unei întreprinderi”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a treia) din 22 iunie 2017

Politica socială – Apropierea legislațiilor – Transferuri de întreprinderi – Menținerea drepturilor lucrătorilor – Directiva 2001/23 – Domeniu de aplicare – Transferul unei întreprinderi care intervine în urma unei declarații de faliment în contextul unui „pre‑pack”, pregătit anterior acesteia și pus în aplicare imediat după declararea falimentului – Includere

[Directiva 2001/23 a Consiliului, art. 3, 4 și 5 alin. (1)]

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în special articolul 5 alineatul (1) din aceasta, trebuie interpretată în sensul că protecția lucrătorilor garantată de articolele 3 și 4 din această directivă este menținută într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care transferul unei întreprinderi intervine în urma unei declarații de faliment în contextul unui „pre‑pack”, pregătit anterior acesteia și pus în aplicare imediat după declararea falimentului, în cadrul căruia, printre altele, un „sindic preconizat”, desemnat de o instanță, examinează posibilitățile unei eventuale continuări a activităților acestei întreprinderi de un terț și se pregătește pentru acțiuni care trebuie să aibă loc chiar după declararea falimentului pentru a realiza această continuare și, pe de altă parte, că nu este pertinent, în această privință, aspectul că obiectivul urmărit de această operațiune de „pre‑pack” vizează deopotrivă maximizarea satisfacerii ansamblului creditorilor întreprinderii în cauză.

În aceste condiții și sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, trebuie să se considere că, întrucât o asemenea operațiune nu vizează, în definitiv, lichidarea întreprinderii, obiectivul economic și social pe care îl urmărește nu poate explica și nici justifica privarea lucrătorilor săi de drepturile pe care le recunoaște acestora Directiva 2001/23 în cazul în care întreprinderea respectivă face obiectul unui transfer total sau parțial (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 decembrie 1995, Spano și alții, C‑472/93, EU:C:1995:421, punctele 28 și 30).

(a se vedea punctele 50 și 59 și dispozitivul)