Cauza C‑344/15

National Roads Authority

împotriva

The Revenue Commissioners

(cerere de decizie preliminară formulată de Appeal Commissioners)

„Trimitere preliminară – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Directiva 2006/112/CE – Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf – Activitate de administrare și de punere la dispoziție a unor infrastructuri rutiere în schimbul plății unei taxe – Activități desfășurate de un organism de drept public ca autoritate publică – Prezența unor operatori privați – Denaturări semnificative ale concurenței – Existența unei concurențe efective sau potențiale”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 ianuarie 2017

Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Persoane impozabile – Organisme de drept public – Calitatea de persoane neimpozabile pentru activitățile desfășurate ca autorități publice – Excepții – Supunere la plata taxei în cazul unor denaturări semnificative ale concurenței – Întindere – Activitate de administrare și de punere la dispoziție a unor infrastructuri rutiere în schimbul plății unei taxe – Prezența unor operatori privați – Excludere

[Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 2 alin. (1), art. 9 și art. 13 alin. (1) primul și al doilea paragraf]

Articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație cum este cea din litigiul principal, un organism de drept public care desfășoară o activitate care constă în a furniza accesul la un drum în schimbul plății unei taxe nu trebuie considerat în concurență cu operatorii privați care încasează taxe pe alte drumuri cu taxă în aplicarea unui acord cu organismul de drept public în cauză în temeiul unor dispoziții legislative naționale.

Trebuie amintit că articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din această directivă prevede o excepție de la regula nesupunerii la plata TVA‑ului a organismelor de drept public pentru activitățile sau operațiunile în care se angajează ca autorități publice, enunțată la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf din directiva menționată. Astfel, această primă dispoziție urmărește să restabilească regula generală, care figurează la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 9 din aceeași directivă, potrivit căreia orice activitate de natură economică este, în principiu, supusă TVA‑ului și nu poate face, prin urmare, obiectul unei interpretări restrânse (a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 iunie 2009, SALIX Grundstücks‑Vermietungsgesellschaft, C‑102/08, EU:C:2009:345, punctele 67 și 68). Acest lucru nu poate însemna însă că articolul 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA ar trebui interpretat într‑un asemenea mod încât derogarea de la supunerea la plata TVA‑ului prevăzută la articolul 13 alineatul (1) primul paragraf din această directivă în favoarea organismelor de drept public acționând ca autorități publice ar fi privată de efectul său util (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 noiembrie 2003, Taksatorringen, C‑8/01, EU:C:2003:621, punctele 61 și 62, precum și Hotărârea din 25 martie 2010, Comisia/Țările de Jos, C‑79/09, nepublicată, EU:C:2010:171, punctul 49).

Astfel cum reiese din modul de redactare a articolului 13 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA și din jurisprudența referitoare la dispoziția menționată, aplicarea acesteia presupune, pe de o parte, ca activitatea în cauză să fie exercitată în concurență, efectivă sau potențială, cu cea desfășurată de operatorii privați și, pe de altă parte, ca diferența de tratament dintre aceste două activități în materie de TVA să conducă la denaturări semnificative ale concurenței, care trebuie evaluate ținând seama de împrejurările economice. Rezultă că simpla prezență pe o piață a unor operatori privați, fără luarea în considerare a elementelor de fapt, a indiciilor obiective și a analizei acestei piețe, nu poate demonstra nici existența unei concurențe efective sau potențiale, nici pe cea a unei denaturări semnificative a concurenței.

(a se vedea punctele 36, 37, 43, 44 și 51 și dispozitivul)