Cauza C‑466/15

Jean‑Michel Adrien și alții

împotriva

Premier ministre și alții

[cerere de decizie preliminară formulată de Conseil d’État (Franța)]

„Trimitere preliminară — Libera circulație a lucrătorilor — Funcționari naționali detașați în cadrul unei instituții sau al unui organism al Uniunii — Pensie pentru limită de vârstă — Drept de opțiune — Suspendarea sau menținerea afilierii la sistemul național de pensii — Limitarea cumulului pensiei dobândite în cadrul sistemului național de pensii cu cea dobândită în cadrul sistemului de pensii al Uniunii”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 octombrie 2016

1. Asigurări sociale – Lucrători migranți – Competența statelor membre de a‑și reglementa sistemele de securitate socială – Limite – Respectarea dreptului Uniunii – Norme din tratat referitoare la libera circulație a lucrătorilor – Efecte asupra beneficiilor acordate în temeiul legislației unui singur stat membru

   (art. 45 TFUE și 48 TFUE)

2. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Noțiune – Resortisant al unui stat membru încadrat în muncă într‑o organizație internațională – Includere

   (art. 45 TFUE)

3. Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Egalitate de tratament – Pensie pentru limită de vârstă – Funcționari naționali detașați în cadrul unei instituții sau al unui organism al Uniunii care au ales afilierea la sistemul național și au efectuat perioada de zece ani care le conferă dreptul la o pensie în temeiul sistemului de pensii al Uniunii – Reglementare națională care limitează cumulul pensiei dobândite în cadrul sistemului național de pensii cu cea dobândită în cadrul sistemului de pensii al Uniunii – Inadmisibilitate

   (art. 45 TFUE)

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 22 și 26-28)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 24 și 25)

3.  Articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care are ca efect că un funcționar național detașat în cadrul unei instituții sau al unui organism al Uniunii care alege ca pe durata detașării sale să rămână afiliat la sistemul național de pensii pierde total sau parțial avantajele care corespund afilierii sale la acest din urmă sistem dacă efectuează perioada de zece ani în serviciul Uniunii care îi conferă dreptul la o pensie în cadrul sistemului de pensii al Uniunii.

   Astfel, în ipoteza în care un funcționar detașat în cadrul unei instituții sau al unui organism al Uniunii rămâne afiliat la sistemul național de pensii pe durata detașării sale, o asemenea reglementare supune pensia care rezultă din această afiliere unei reguli privind plafonarea și unei reguli privind reducerea. Potrivit acestor reguli, cuantumul pensiei pe care o va primi funcționarul în cadrul sistemului național de pensii nu poate completa pensia dobândită în cadrul sistemului de pensii al Uniunii decât în limita pensiei naționale pe care ar fi dobândit‑o în lipsa detașării, iar pensia națională se diminuează până la concurența pensiei datorate în cadrul sistemului Uniunii, așa încât cuantumul cumulat al celor două pensii să nu depășească plafonul astfel stabilit.

   În aceste condiții, funcționarul care rămâne afiliat la sistemul național de pensii plătește contribuții pentru care nu va beneficia de prestații. Aceste reguli privind plafonarea și reducerea sunt astfel susceptibile să îngreuneze sau să facă mai puțin atractivă exercitarea de către un asemenea funcționar a libertății sale garantate de articolul 45 TFUE.

   Caracterul facultativ al menținerii afilierii la sistemul național de pensii nu schimbă cu nimic faptul că regulile privind plafonarea și reducerea care se aplică în cazul exercitării acestei posibilități au ca efect că funcționarul care se prevalează de posibilitatea menționată a plătit contribuții pentru care nu va beneficia de prestații dacă efectuează perioada de zece ani în serviciul Uniunii care îi conferă dreptul la o pensie în cadrul sistemului de pensii al Uniunii. Or, atunci când un sistem național de pensii permite funcționarilor detașați să rămână afiliați, această posibilitate trebuie concepută în așa fel încât să nu aibă un asemenea efect, sub sancțiunea de a constitui un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor.

   Astfel, o asemenea reglementare defavorizează un funcționar detașat afiliat în același timp la sistemul de pensii al Uniunii și la sistemul național de pensii în raport cu un funcționar rămas în statul membru de origine care nu este afiliat decât la acest din urmă sistem în sensul că numai primul suportă, deși a contribuit la cele două sisteme în același timp, o pierdere totală sau parțială a avantajelor care corespund afilierii sale la sistemul național de pensii dacă obține drepturi de pensie în cadrul sistemului de pensii al Uniunii.

   (a se vedea punctele 29, 30, 32, 34 și 38 și dispozitivul)