EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CJ0458

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2016.
Promoimpresa srl și alții împotriva Consorzio dei comuni della Sponda Bresciana del Lago di Garda e del Lago di Idro și alții.
Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice și libertatea de stabilire – Articolul 49 TFUE – Directiva 2006/123/CE – Articolul 12 – Concesiuni ale unor bunuri aparținând domeniului maritim, lacustru și fluvial care au interes economic – Prelungire automată – Lipsa unei proceduri de cerere de ofertă.
Cauze conexate C-458/14 și C-67/15.

Court reports – general

Cauzele conexate C‑458/14 și C‑67/15

Promoimpresa Srl

împotriva

Consorzio dei comuni della Sponda Bresciana del Lago di Garda e del Lago di Idro

și

Regione Lombardia

și

Mario Melis și alții

împotriva

Comune di Loiri Porto San Paolo

și

Provincia di Olbia Tempio

(cereri de decizie preliminară formulate de Tribunale amministrativo regionale per la Lombardia și de Tribunale amministrativo regionale per la Sardegna)

„Trimitere preliminară — Contracte de achiziții publice și libertatea de stabilire — Articolul 49 TFUE — Directiva 2006/123/CE — Articolul 12 — Concesiuni ale unor bunuri aparținând domeniului maritim, lacustru și fluvial care au interes economic — Prelungire automată — Lipsa unei proceduri de cerere de ofertă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 14 iulie 2016

  1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea unei hotărâri preliminare și pertinența întrebărilor adresate – Apreciere de către instanța națională – Prezumția de pertinență a întrebărilor adresate

    (art. 267 TFUE)

  2. Întrebări preliminare – Competența Curții – Limite – Întrebări vădit lipsite de pertinență, întrebări ipotetice adresate într‑un context care exclude un răspuns util și întrebări fără legătură cu obiectul litigiului principal – Inexistență – Admisibilitate

    (art. 267 TFUE)

  3. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Regim de autorizare – Inaplicabilitate în cazul concesiunilor de servicii publice care intră sub incidența Directivei 2014/23

    [Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, considerentul (57) și capitolul III secțiunea 1, și Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului]

  4. Apropierea legislațiilor – Proceduri de atribuire a contractelor de concesiune – Directiva 2014/23 – Domeniu de aplicare – Concesiunea de servicii – Noțiune

    (Directiva 2014/23 a Parlamentului European și a Consiliului)

  5. Libertatea de stabilire – Libera prestare a serviciilor – Servicii în cadrul pieței interne – Directiva 2006/123 – Regim de autorizare – Obligația de a organiza o procedură de selecție în cazul existenței mai multor candidați la autorizare – Reglementare națională care prevede prelungirea automată a autorizațiilor existente referitoare la domeniul maritim destinate exercitării de activități turistico‑recreative, în lipsa oricărei proceduri de selecție – Inadmisibilitate

    [Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 12 alin. (1)-(3)]

  6. Libertatea de stabilire – Achiziții publice – Concesiuni excluse din domeniul de aplicare al directivelor în materia contratelor de achiziții publice, dar care prezintă un interes transfrontalier cert – Obligația autorității contractante de a respecta normele fundamentale ale tratatului – Reglementare națională care prevede prelungirea automată a concesiunilor referitoare la domeniul public, în lipsa oricărei transparențe – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului egalității de tratament

    (art. 49 TFUE)

  7. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ – Existența unui eventual interes transfrontalier – Existența unor elemente care să permită un răspuns util

    (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

  1.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 28 și 29)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctul 30)

  3.  Din moment ce, potrivit considerentului (57) al Directivei 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne, dispozițiile acestei directive referitoare la regimurile de autorizare nu privesc încheierea de contracte de către autoritățile competente pentru prestarea unui anumit serviciu reglementat de normele privind achizițiile publice, aceste dispoziții nu se pot aplica unor concesiuni de servicii publice care pot, printre altele, să fie reglementate de Directiva 2014/23 privind atribuirea contractelor de concesiune.

    (a se vedea punctele 44 și 45)

  4.  O concesiune de servicii în sensul Directivei 2014/23 privind atribuirea contractelor de concesiune se caracterizează printre altele printr‑o situație în care un drept de exploatare a unui anumit serviciu este transferat de către o autoritate contractantă unui concesionar, acesta din urmă dispunând, în cadrul contractului încheiat, de o anumită libertate economică pentru a stabili condițiile de exploatare a acestui drept și fiind în paralel puternic expus riscurilor legate de respectiva exploatare. În această privință, în ceea ce privește concesiunile care nu privesc o prestare de servicii determinată de entitatea contractantă, ci autorizația de a exercita o activitate economică pe un teren din domeniul public, rezultă că acestea nu intră în categoria concesiunilor de servicii.

    (a se vedea punctele 46 și 47)

  5.  Articolul 12 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/123 privind serviciile în cadrul pieței interne trebuie interpretat în sensul că se opune unei măsuri naționale care prevede prelungirea automată a autorizațiilor existente referitoare la domeniul maritim și lacustru destinate exercitării de activități turistico‑recreative, în lipsa oricărei proceduri de selecție între candidații potențiali.

    Astfel, deși articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2006/123 prevede, în mod expres, că statele membre pot ține cont, atunci când se stabilesc normele pentru procedura de selecție, de considerații legate de motive imperative de interes public, luarea în considerare a unor asemenea considerații nu este prevăzută decât atunci când se stabilesc normele pentru procedura de selecție și sub rezerva, printre altele, a articolului 12 alineatul (1) din această directivă. Prin urmare, articolul 12 alineatul (3) din directiva menționată nu poate fi interpretat în sensul că permite justificarea unei prelungiri automate a autorizațiilor chiar și atunci când nicio procedură de selecție prevăzută la alineatul (1) al acestui articol nu a fost organizată la acordarea inițială a autorizațiilor menționate.

    (a se vedea punctele 53-55 și 57 și dispozitiv 1)

  6.  Articolul 49 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații naționale care permite o prelungire automată a concesiunilor existente cu privire la bunuri din domeniul public, destinate exercitării de activități turistico‑recreative, în măsura în care aceste concesiuni prezintă un interes transfrontalier cert.

    Astfel, atunci când urmăresc atribuirea unei concesiuni care nu intră în domeniul de aplicare al directivelor privind diferite categorii de achiziții publice, autoritățile publice sunt obligate să respecte normele fundamentale ale Tratatului FUE în general și principiul nediscriminării în special. Mai precis, în măsura în care un asemenea contract de concesiune prezintă un interes transfrontalier cert, atribuirea sa, în lipsa oricărei transparențe, unei întreprinderi situate în statul membru în a cărui jurisdicție se află autoritatea contractantă reprezintă o diferență de tratament în detrimentul întreprinderilor situate într‑un alt stat membru care pot să fie interesate de acest contract. O astfel de diferență de tratament este în principiu interzisă de articolul 49 TFUE.

    (a se vedea punctele 64, 65 și 74 și dispozitiv 2)

  7.  În materie preliminară, existența unui interes transfrontalier cert trebuie să fie apreciată pe baza ansamblului criteriilor relevante, precum importanța economică a contractului, locul geografic al executării sau caracteristicile tehnice ale acestuia, având în vedere caracteristicile proprii contractului vizat. În această privință, astfel cum rezultă din articolul 94 din Regulamentul de procedură, Curtea trebuie să poată identifica într‑o cerere de decizie preliminară o expunere a circumstanțelor factuale pe care se întemeiază întrebările, precum și a legăturii existente în special între aceste circumstanțe și întrebările respective. În consecință, constatarea elementelor necesare care permit verificarea existenței unui interes transfrontalier cert ar trebui realizată de instanța de trimitere anterior sesizării Curții.

    (a se vedea punctele 66 și 68)

Top