Cauza C‑662/13

Surgicare – Unidades de Saúde SA

împotriva

Fazenda Pública

(cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo)

„Trimitere preliminară — TVA — Directiva 2006/112/CE — Deducerea taxei achitate în amonte — Operațiuni care constituie o practică abuzivă — Drept fiscal național — Procedură specială națională în cazul unor suspiciuni privind existența unor practici abuzive în materie fiscală — Principiile efectivității și echivalenței”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 12 februarie 2015

1. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Cerere în care nu sunt identificate cu precizie dispozițiile din dreptul Uniunii care necesită interpretare – Posibilitatea Curții de a identifica dispozițiile respective

   (art. 267 TFUE)

2. Întrebări preliminare – Admisibilitate – Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ – Indicarea motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare

   (art. 267 TFUE)

3. Întrebări preliminare – Competența instanței naționale – Stabilirea legislației aplicabile ratione temporis

   (art. 267 TFUE)

4. Armonizarea legislațiilor fiscale – Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată – Deducerea taxei achitate în amonte – Reglementare națională prin care se interzice deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul existenței unei fraude sau a unui abuz – Măsuri de prevenire a denaturărilor concurenței și a evaziunii fiscale – Lipsa unei reglementări a Uniunii în materie – Aplicarea dreptului național – Procedură specială națională în cazul unor suspiciuni privind existența unor practici abuzive în materie fiscală – Respectarea principiilor echivalenței și efectivității – Apreciere de către instanța națională

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 273 și 342)

1.  În cazul unei lipse a precizării, într‑o cerere de decizie preliminară, a dispozițiilor din dreptul Uniunii a căror interpretare este solicitată, Curții îi revine obligația de a extrage din toate elementele furnizate de instanța de trimitere și în special din motivarea deciziei de trimitere dispozițiile din dreptul Uniunii a căror interpretare este necesară având în vedere obiectul litigiului.

   (a se vedea punctul 17)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 21 și 22)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 22)

4.  Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că nu se opune aplicării prealabile și obligatorii a unei proceduri administrative naționale în cazul în care administrația fiscală are suspiciuni cu privire la existența unei practici abuzive, în măsura în care modalitățile procedurii respective nu sunt mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare din dreptul intern și nu fac practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii. Un asemenea caz este cel al unei proceduri prealabile care, pe de o parte, este favorabilă persoanei asupra căreia există suspiciuni că a săvârșit un abuz de drept, întrucât urmărește să garanteze respectarea anumitor drepturi fundamentale, în special dreptul de a fi ascultat, și care, pe de altă parte, nu se opune, în sine, obiectivului de combatere a fraudei, a evaziunii fiscale și a posibilelor abuzuri, recunoscut de jurisprudența Curții de Justiție.

   (a se vedea punctele 26, 29, 32 și 34 și dispozitivul)

Cauza C‑662/13

Surgicare – Unidades de Saúde SA

împotriva

Fazenda Pública

(cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo)

„Trimitere preliminară — TVA — Directiva 2006/112/CE — Deducerea taxei achitate în amonte — Operațiuni care constituie o practică abuzivă — Drept fiscal național — Procedură specială națională în cazul unor suspiciuni privind existența unor practici abuzive în materie fiscală — Principiile efectivității și echivalenței”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a noua) din 12 februarie 2015

1. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Cerere în care nu sunt identificate cu precizie dispozițiile din dreptul Uniunii care necesită interpretare — Posibilitatea Curții de a identifica dispozițiile respective

   (art. 267 TFUE)

2. Întrebări preliminare — Admisibilitate — Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ — Indicarea motivelor care justifică necesitatea unui răspuns la întrebările preliminare

   (art. 267 TFUE)

3. Întrebări preliminare — Competența instanței naționale — Stabilirea legislației aplicabile ratione temporis

   (art. 267 TFUE)

4. Armonizarea legislațiilor fiscale — Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată — Deducerea taxei achitate în amonte — Reglementare națională prin care se interzice deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul existenței unei fraude sau a unui abuz — Măsuri de prevenire a denaturărilor concurenței și a evaziunii fiscale — Lipsa unei reglementări a Uniunii în materie — Aplicarea dreptului național — Procedură specială națională în cazul unor suspiciuni privind existența unor practici abuzive în materie fiscală — Respectarea principiilor echivalenței și efectivității — Apreciere de către instanța națională

   (Directiva 2006/112 a Consiliului, art. 273 și 342)

1.  În cazul unei lipse a precizării, într‑o cerere de decizie preliminară, a dispozițiilor din dreptul Uniunii a căror interpretare este solicitată, Curții îi revine obligația de a extrage din toate elementele furnizate de instanța de trimitere și în special din motivarea deciziei de trimitere dispozițiile din dreptul Uniunii a căror interpretare este necesară având în vedere obiectul litigiului.

   (a se vedea punctul 17)

2.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctele 21 și 22)

3.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 22)

4.  Directiva 2006/112 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretată în sensul că nu se opune aplicării prealabile și obligatorii a unei proceduri administrative naționale în cazul în care administrația fiscală are suspiciuni cu privire la existența unei practici abuzive, în măsura în care modalitățile procedurii respective nu sunt mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor acțiuni similare din dreptul intern și nu fac practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii. Un asemenea caz este cel al unei proceduri prealabile care, pe de o parte, este favorabilă persoanei asupra căreia există suspiciuni că a săvârșit un abuz de drept, întrucât urmărește să garanteze respectarea anumitor drepturi fundamentale, în special dreptul de a fi ascultat, și care, pe de altă parte, nu se opune, în sine, obiectivului de combatere a fraudei, a evaziunii fiscale și a posibilelor abuzuri, recunoscut de jurisprudența Curții de Justiție.

   (a se vedea punctele 26, 29, 32 și 34 și dispozitivul)