Cauza C‑59/14

Firma Ernst Kollmer Fleischimport und -export

împotriva

Hauptzollamt Hamburg‑Jonas,

(cerere de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Hamburg)

„Trimitere preliminară — Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 — Protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene — Articolul 1 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (1) primul paragraf — Recuperarea unei restituiri la export — Termen de prescripție — Punct de plecare (dies a quo) — Acțiune sau omisiune a agentului economic — Producerea prejudiciului — Încălcare continuă — Încălcare punctuală”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 octombrie 2015

1. Dreptul Uniunii Europene — Interpretare — Metode — Interpretare literală, sistematică și teleologică

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2) și art. 3 alin. (1) primul paragraf]

2. Resursele proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Termen de prescripție — Aplicabilitate la abateri descoperite după realizarea prejudiciului — Punct de plecare — Dată care trebuie luată în considerare — Data survenirii cumulative a încălcării dreptului Uniunii și a prejudiciului care rezultă din aceasta

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) primul paragraf]

3. Resursele proprii ale Uniunii Europene — Regulament privind protecția intereselor financiare ale Uniunii — Urmărirea în justiție a abaterilor — Termen de prescripție — Aplicabilitate la cercetările inițiate de autoritățile naționale împotriva beneficiarilor restituirilor la export după constatarea unor abateri — Punct de plecare — Producere a prejudiciului pentru bugetul Uniunii — Noțiune — Data deciziei de a acorda restituirile la export în cauză

   [Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului, art. 1 alin. (2)]

1.  A se vedea textul deciziei.

   (a se vedea punctul 22)

2.  Articolul 1 alineatul (2) și articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretate în sensul că, în împrejurări în care încălcarea unei dispoziții a dreptului Uniunii a fost descoperită numai după producerea unui prejudiciu, termenul de prescripție începe să curgă odată ce atât acțiunea sau omisiunea unui agent economic care constituie o încălcare a dreptului Uniunii, cât și prejudiciul produs bugetului Uniunii sau bugetelor gestionate de aceasta au survenit.

   O astfel de concluzie este conformă cu obiectivul regulamentului menționat, care, potrivit articolului 1 alineatul (1) din acesta, urmărește protejarea intereselor financiare ale Uniunii. Astfel, dies a quo se situează la data evenimentului care survine ultimul, și anume fie la data producerii prejudiciului, atunci când acest prejudiciu se produce ulterior acțiunii sau omisiunii care constituie o încălcare a dreptului Uniunii, fie la data respectivei acțiuni sau a respectivei omisiuni, atunci când avantajul în cauză a fost acordat înainte de acțiunea sau omisiunea menționată. În plus, această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul potrivit căruia dies a quo s‑ar situa în ziua descoperirii abaterii, întrucât data la care autoritățile au luat cunoștință de o abatere nu are efect în privința momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție. În definitiv, administrația are o obligația generală de diligență în verificarea caracterului legal al plăților efectuate de ea însăși și care afectează bugetul Uniunii.

   (a se vedea punctele 25-29 și dispozitiv 1)

3.  Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene trebuie interpretat în sensul că un prejudiciu se produce odată ce a fost adoptată decizia de a acorda exportatorului în cauză restituirea la export. Astfel, de la acel moment există în mod efectiv un prejudiciu adus bugetului Uniunii. Nu se poate considera că acest prejudiciu există înainte de data acordării definitive a acestui avantaj decât dacă s‑ar admite că termenul de prescripție pentru a recupera același avantaj poate deja să curgă la un moment în care acesta nu a fost încă acordat.

   (a se vedea punctele 32 și 33 și dispozitiv 2)